Anulare act. Decizia 250/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 250

Ședința publică de la 29 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru

JUDECĂTOR 2: Georgeta Buliga

JUDECĂTOR 3: Georgeta

Grefier:

S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de în baza art. 322 pct.7 Cod procedură civilă.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul și intimatul asistat de avocat, lipsă fiind intimații, și reprezentantul intimatei Comisia Județeană I pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru intimatul.

Instanța, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității cererii de revizuire, având în vedere că hotărârile pretins a fi contrare nu au aceleași părți în ambele pricini, respectiv, nu au fost părți în cauza care s-a finalizat cu pronunțarea sentinței nr. 308/2006 a Judecătoriei Răducăneni invocată în conflict cu sentința nr. 718/2000 a Judecătoriei Răducăneni.

Cu privire la acest aspect, recurentul arată că nu sunt aceleași părți, nu este aceeași cauză și nu se poate invoca autoritatea de lucru judecat.

Avocat arată că, în mod corect instanța de fond, la momentul formulării cererii de revizuire, a sesizat această împrejurare, s-a încălcat dreptul la apărare, la justiție.

Precizează că, faptul că intimații nu au fost părți se datorează relei credințe a recurentului. În anul 2006 chemat în judecată doar comisia județeană. Solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată. Depune concluzii scrise și chitanța nr. 3/25.05.2009 reprezentând onorariu avocat de 400 lei.

Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.

După deliberare:

CURTEA DE APEL:

Asupra recursului civil de față;

Revizuienții, și au solicitat revizuirea sentințelor civile nr. 718/12.09.2000 și nr. 308/26.09.2006 pronunțate de Judecătoria Răducăneni și anularea ultimei hotărâri.

Motivând cererea revizuienții au susținut că, prin sentința civilă nr. 718/2000, pronunțată de Judecătoria Răducăneni, s-a respins acțiunea promovată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul - tatăl acestora - privind anularea titlului de proprietate nr. 30821/ 16.11.1994 emis pe numele pârâtului și, deși această hotărâre a rămas definitivă, după circa 6 ani, reclamantul promovează pe rolul aceleași instanțe o nouă acțiune, având același obiect și dând dovadă de rea-credință a chemat în judecată doar Comisia județeană de fond funciar I, fără a solicita pronunțarea unei hotărâri și în contradictoriu cu moștenitorii lui, decedat între timp, la data de 18.04.2004.

Cea de-a doua acțiunea formulată de reclamant a fost admisă prin sentința civilă nr. 308/ 2006 Judecătoriei Răducăneni, fiind anulat titlul de proprietate nr. 30821/1994, împrejurare care însă nu a fost adusă la cunoștință nici moștenitorilor defunctului și nici Primăriei.

În aceste condiții nu pot exista două hotărâri pronunțate de aceeași instanță, prima prin care s-a respins acțiunea privind anularea titlului de proprietate nr. 30821/1994 și a doua prin care s-a admis acțiunea și fost anulat titlul, impunându-se deci anularea ultimei hotărâri, sentința civilă nr. 308/ 2006.

În drept, revizuienții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 7 și art. 323 alin. 2 Cod procedură civilă.

Tribunalul Iași prin sentința civilă nr. 215 din 9 februarie 2009 a admis cererea de revizuire formulată de revizuienții, împotriva sentinței civile nr. 308/26.09.2006 pronunțată de Judecătoria Răducăneni.

A fost anulată sentința civilă nr. 308/26.09.2006 pronunțată de Judecătoria Răducăneni în dosarul nr. 586(583) 2006, iar intimatul a fost obligat să plătească revizuienților suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pronunțând această sentință, tribunalul a reținut că revizuienții au solicitat revizuirea sentințelor civile nr.718/12.09.2000 și nr. 308/26.09.2006 pronunțate de Judecătoria Răducăneni și anularea ultimei sentințe, motivat de faptul că prin hotărârea pronunțată în anul 2000 s-a respins acțiunea formulată de intimatul, având ca obiect nulitatea titlului de proprietate nr. 30821/ 16.11.1994 emis pe numele autorului revizuienților, iar prin hotărârea pronunțată în anul 2006 fost admisă acțiunea formulată de același intimat și având același obiect - (nulitatea titlului de proprietate nr. 30821/ 1994).

Temeiul legal invocat de revizuienți sunt disp. art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă potrivit cărora "Revizuirea unei hotărâri rămase definitive se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".

Din interpretarea textului citat rezultă că pentru admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac trebuie să fie îndeplinite anumite condiții, respectiv: să fie vorba de hotărâri definitive, contradictorii; hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină; să fie pronunțate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată să nu se fi discutat și să se fi cerut anularea celei de a doua hotărâri.

În cauză, instanța constatat că cerințele impuse de dispozițiile legale sunt îndeplinite fiind vorba de două hotărâri definitive și contradictorii - cea din anul 2000 și cea din 2006 - sunt pronunțate în aceeași pricină, având același obiect - nulitate titlu de proprietate nr. 30821/ 1994 - sunt pronunțate în dosare diferite și în cel de-al doilea proces nu s-a invocat excepția puterii de lucru judecat, iar prin cerere de revizuire se solicită anularea ultimei hotărâri pronunțate.

Instanța de revizuire nu este o instanță de control judiciar și deci nu poate verifica care din cele două hotărâri este greșită, ci doar să constate că prin ultima hotărâre s-a nesocotit puterea lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre.

Deși revizuienți sau autorul lor nu au fost părți în cel de-al doilea proces - ci numai în primul - instanța a avut în vedere că aceștia justifică un interes legitim în promovarea cererii, motivat de faptul că titlul de proprietate a cărui nulitate s-a solicitat atât prin prima, cât și prin a doua acțiune este emis pe numele lui, tatăl revizuienților - în prezent decedat - iar dacă s-ar pune în discuție lipsa calității procesuale active s-ar încălca principiul accesului liber la justiție al acestora și dreptul lor la apărare.

a declarat recurs considerând că sentința tribunalului este nelegală și netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de recurs, el susține că a cunoscut de inițierea acțiunii în justiție pentru anularea titlului de proprietate și, conform art. 43 Cod procedură civilă, ar fi avut posibilitatea să intervină în proces, astfel că instanța reținut greșit că i s-ar fi încălcat accesul liber la justiție.

Susține recurentul că în acele dosare în care s-au pronunțat sentințele supuse revizuirii nu există aceleași părți și aceeași cauză, iar instanța a ignorat buna credință care ar trebui să stea la baza unei acțiuni în justiție.

Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinări în cauză.

La termenul de judecată din 29.05.2009, Curtea, din oficiu, a invocat și a pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția inadmisibilității cererii de revizuire.

În acest sens, Curtea reține că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Revizuirea poate să fie promovată de către oricare dintre părțile care au figurat în procesul finalizat cu pronunțarea hotărârii ce se atacă, indiferent de poziția procesuală avută.

În mod excepțional, revizuirea poate fi exercitată și de alte persoane sau organe, care, deși nu au participat la judecată, legea le conferă legitimare procesuală activă, precum procurorul conform art. 45 alin. 3 Cod procedură civilă, creditorii, potrivit art. 974 cod civil și succesorii universali, cu titlu universal sau cu titlu particular, dacă transmisiunea a avut loc după pronunțarea hotărârii atacate.

În prezenta cauză, și, ulterior, moștenitorii acestuia nu au avut calitatea de părți în litigiul finalizat prin sentința civilă nr. 308 din 26.09.2006 a Judecătoriei Iași ce a fost supusă revizuirii.

De asemenea, ei nu se încadrează nici în categoria persoanelor care, deși nu au participat la judecată, legea le conferă legitimare procesuală pasivă, revizuienții neavând calitatea de creditori, de succesori universali, cu titlu universal sau cu titlu particular ai vreuneia dintre părțile din pricina finalizată prin sentința ce a fost atacată cu revizuire.

Față de cele ce preced, Curtea reține că recursul este întemeiat, urmând a- admite, conform art. 312 alin. 1 teza Cod procedură civilă și a modifica în tot sentința atacată.

În baza art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, se va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuienții, și .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de în baza art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Grefier,

Red.

Tehnored.

02 ex.

23.06.2009

Tribunalul Iași

Jud.

Președinte:Mona Maria Pivniceru
Judecători:Mona Maria Pivniceru, Georgeta Buliga, Georgeta

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Anulare act. Decizia 250/2009. Curtea de Apel Iasi