Anulare act. Decizia 257/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.257/2010
Ședința publică de la 18 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vesa Nicoleta judecător
- - -JUDECĂTOR 2: Fiț Carmen
- - -JUDECĂTOR 3: Crețoiu Victor
- - -grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile numărul 669/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru reclamantul recurent și -ia pentru pârâta intimată Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare- Sucurasala B de.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la dosar s-a înregistrat întâmpinarea formulată de intimata Societatea Națională de îmbunătățiri Funciare SA
Reprezentanta intimatei depune la dosar întâmpinare din care un exemplar se comunică cu mandatarul reclamantului recurent.
Se comunică câte un exemplar din întâmpinări cu mandatarul reclamantului recurent și ne mai fiind alte cererii de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatarul reclamantului recurent solicită respingerea excepției invocate de pârâta intimată SNIF SA B întrucât Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare - Sucursala B de este subordonată celei centrale din
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe cale de consecință admiterea acțiuni așa cum a fost formulată. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate lasă la aprecierea instanței excepția invocată de SNIF SA B prin întâmpinarea depusă la dosar.
Solicită respingerea recursului menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. La întrebarea instanței dacă Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare -Sucursala B de are personalitate juridică, răspunde că nu are personalitate juridică. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Constată că, prin acțiunea civilă formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- reclamantul a chemat în judecată pârâtele Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare SA Sucursala A - și Societatea de Îmbunătățiri Funciare SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:
- să se dispună anularea Deciziei nr. 28/17.12.2008 și obligarea pârâtelor la reintegrarea acestuia și achitarea unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat;
- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii arată că măsura adoptată prin decizia atacată este nelegală, decizia fiind emisă cu nesocotirea prevederilor art. 73 și 74 al.1 lit. b din Legea 53/2003 în ceea ce privește concedierea sa.
Susține reclamantul că pârâta emitentă a deciziei nu i-a acordat dreptul la un preaviz care i-ar fi creat posibilitatea de a-și căuta un nou loc de muncă, împrejurare care, raportată la prevederile art. 76 din Legea 53/2003, conduce la constatarea nulității absolute a acesteia.
Sub un alt aspect apreciază că anularea deciziei se impune și pentru faptul că măsura concedierii s-a făcut prin încălcarea art.1 din acordul încheiat între Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare și Uniunea Sindicatelor din Îmbunătățiri Funciare, articol care prevede că nominalizarea personalului disponibilizat se va face de către o comisie constituită din patronat și sindicatul fiecărei sucursale.
În situația sa arată că disponibilizarea s-a făcut doar de conducere și fără consultarea sindicatului.
În fine, arată că temeiul invocat în cuprinsul deciziei nu corespunde realității, locul de muncă nefiind desființat, aspect ce rezultă din acordul intervenit între și pârâta de ordin 2 în sensul restrângerii activității doar pe intervalul 01.11.2008 - 30.04.2009, după care s-a reluat.
În contextul celor expuse apreciază că raportul său de muncă trebuia menținut cu asigurarea plății a 75% din salariul de bază, situația sa încadrându-se în prevederile art.53 din Codul muncii.
Pârâtele au depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii motivat prin aceea că petentului nu îi sunt aplicabile prevederile art.74 al.1 lit. b din Codul muncii, acesta fiind disponibilizat temporar și nu definitiv.
Susțin pârâtele că au fost efectuate consultări cu personalul existent în activitate, luându-se măsurile necesare cu privire la protecția socială a salariaților societățile agricole, comerciale din industria alimentară și agricultură - îmbunătățiri funciare, etc. în sensul acordării indemnizației de șomaj prevăzută de Legea 76/2002.
Pe de lată parte arată pârâtele că decizia contestată și-a produs efectele prin încasarea de către contestator a indemnizației de șomaj cuvenite în baza acesteia.
Pârâta Societatea Națională "Îmbunătățiri Funciare" SA B invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive, argumentată în sensul inexistenței unui raport de muncă între reclamant și pârâtă, aceasta neavând calitatea de angajator al reclamantului.
Prin Sentința civilă nr. 669/2009, Tribunalul Alba admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimata Societatea Națională de Îmbunătățiri Financiare SA și în consecință respinge contestația formulată împotriva acesteia.
Pe fond, respinge contestația formulată de același contestator împotriva intimatei Societatea Națională Îmbunătățiri Funciare SA - Sucursala A-.
Pentru a hotărî astfel, instanța reținut că reclamantul a fost angajatul acestei societăți în calitate de conducător auto începând cu data de 17.12.2008 când prin decizia nr. 28/2008, contractul de muncă al acestuia a încetat în baza art.65 din Legea 53/2003.
Contestația împotriva măsurii concedierii s-a apreciat a fi nefondată câtă vreme decizia atacată face referire la nota comună încheiată între și la data de 02.12.2008 privind disponibilizarea personalului pe perioada de iarnă.
Temeiul legal invocat de contestator - respectiv art. 74 din Codul muncii - s- apreciat că nu-i este aplicabil acestuia în condițiile în care disponibilizarea este temporară și nu efectivă.
Pe de altă parte s-a făcut dovada efectuării unor consultări cu personalul existent în activitate, astfel cum rezultat din procesul verbal încheiat la data de 12.12. 2008 cu ocazia constituirii comisiei paritare patronat-sindicat privind nota comună încheiată între și menționată în cuprinsul deciziei atacate.
Din acest proces verbal rezultă că s-a convenit asupra rechemării personalului din șomaj în situația ivirii unor contracte sau comenzi, prin urmare, concedierea este temporară.
Cu privire la dreptul la preaviz invocat de contestator, s-a apreciat ca fiind nefondată în condițiile în care la pct. 4 din Acordul 9193/02.12.2008 încheiat în baza prevederilor din nota comună menționată în decizia atacată, se prevede că salariații disponibilizați temporar nu vor beneficia de dreptul de preaviz.
Reclamantul a fost disponibilizat în luna decembrie 2008, la momentul disponibilizării acestuia ne mai existând posibilitatea constituirii unei comisii care să analizeze situația personalului disponibilizat, societatea aplicând disp. art. 65 Codul muncii, aspect contestat de către reclamant.
Împotriva hotărârii declarat recurs contestatorul care în expunerea de motive arătând că argumentele reținute de prima instanță sunt netemeinice, întrucât acele așa zise acorduri și note încheiate între cele trei părți nu pot cuprinde clauze contrare dispozițiilor legale.
Astfel,dreptul la preaviz este garantat atât normele codului muncii cât și de legislația Convenție Europene a Drepturilor Omului indiferent dacă e vorba despre o concediere definitivă sau temporară. În cazul său așa cum se desprinde din conținutul deciziei atacate se poate observa în mod foarte clar că este vorba despre o concediere definitivă și nu temporară operată în baza art.65 din codul muncii. Caracterul unei decizii definitive reiese și din faptul că nici la ora actuală nu a mai fost angajat,cu toate că termenul de reangajare era prevăzut în acel acord la data de 30.04.2009.
În această situație angajatorul avea obligația conform art.73 din Lg.nr.53/2003 de a asigura un preaviz de cel puțin 15 zile lucrătoare, însă acest drept nu i-a fost asigurat motiv pentru care consideră că sunt aplicabile dispozițiile art.76 din Lg.nr.53/2003, respectiv nulitatea absolută a deciziei de concediere.
A mai susținut că această măsură a fost făcută cu încălcarea art.1 din acordul încheiat cu Uniunea Sindicatelor din Îmbunătățiri funciare în sensul că disponibilizarea personalului din fiecare unitate se face de către o comisie mixtă constituită din patronat și sindicatul fiecărei sucursale.
Mai arată că, clauzele cuprinse în acordul menționat și în nota, atât sub aspectul formei de disponibilizare cât și pe fondul problemei sunt contrare dispozițiilor art.38 din codul muncii, unde se prevede în mod foarte clar că, salariații nu pot renunța la drepturile recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate absolută".În acest sens atât clauza cu renunțarea la preaviz cât și cea privind disponibilizarea sunt contrare dispozițiilor art.73, 53 din codul muncii, iar conform art.38 din codul muncii acestea sunt lovite de nulitate absolută.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că recursul declarat de reclamant este fondat pentru următoarele considerente:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare SA B se constată că Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare SA - Sucursala A - face parte din structura organizatorică SNIF și nu are personalitate juridică fapt recunoscut prin întâmpinare de această pârâtă, astfel că în mod greșit excepția fost admisă.
În ce privește fondul cauzei se reține că, societatea pârâtă a hotărât disponibilizarea unui număr de 600 de salariați sens în care a încheiat mai multe documente: Nota comună - nr. 1092/Pp din 2.12.2008/3771/2.12.2008; Protocolul nr. 9194/2.12.2008/365/2.12.2008; Acordul nr. 9193/2.12.-2008/364/2.12.2008 și Actul adițional la acest acord cu nr. 9361/10.12.-2008/366/10.12.2008, prin care s-a stabilit ca aceste disponibilizări să se efectueze temporar pe perioada de reducere a activității din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile și a dificultăților economice,cu mențiunea expresă cuprinsă în acord că salariații disponibilizați nu vor beneficia de plăți compensatorii și preaviz.
Prin decizia nr. 28 din 17.12.2008 emisă de intimată, s-a decis ca începând cu data de 17.12.2008, să înceteze contractul individual de muncă al recurentului, în conformitate cu prevederile art.65 din legea nr.53/2003.
Potrivit rt. 73 alin. (1) persoanele concediate în temeiul art. 61 lit. c) și d), al art. 65 și 66 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare iar potrivit art . 74 alin.(1) decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu: a) motivele care determină concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, conform art. 70 alin (2) lit. d); d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64.
În conformitate cu prevederile art. 76, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
Din decizia contestată lipsește mențiunea privind dreptul la preaviz, mențiune obligatorie așa cum rezultă din prevederile art.74C.muncii iar potrivit rt. 38 orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate. Faptul că ulterior emiterii deciziei salariatul renunța la dreptul prevăzut în favoarea sa, nu înseamnă că acesta nu va beneficia de indemnizația aferentă perioadei de preaviz și nici nu este posibil ca acest drept să fie suprimat prin voința unilaterală angajatorului câtă vreme este prevăzut expres lege.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, se reține că recursul este fondat, astfel că în baza art. 312 pr. civ. îl va admite, va modifica sentința în sensul că va espinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare SA B, va admite contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimații Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare SA B și Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare SA - Sucursala A - și în consecință va dispune anularea Deciziei nr.28/17.12.2008. Vor fi obligate pârâtele la reintegrarea contestatorului și la plata despăgubirilor egale cu salarii indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr.669/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr- și în consecință:
Modifică în tot hotărârea atacată și rejudecând cauza dispune:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare SA
Admite contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimații Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare SA B și Societatea Națională de Îmbunătățiri Funciare SA - Sucursala A - și în consecință:
Dispune anularea Deciziei nr.28/17.12.2008.
Obligă pârâtele la reintegrarea contestatorului și la plata despăgubirilor egale cu salarii indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 18.02. 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.FC
Tehnored.TM/5ex
16.03. /2010
Jud.
Președinte:Vesa NicoletaJudecători:Vesa Nicoleta, Fiț Carmen, Crețoiu Victor
