Anulare act. Decizia 2587/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2080/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.2587/
Ședința din ședința publică de la 22.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă - împotriva sentinței civile nr.1/05.01.2009 pronunțata de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.17289/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimații-pârâți ȘCOALA NR.118 " ", ȘCOALA NR.162 și INSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-reclamantă, personal și intimații-pârâți prin consilier juridic, care depune la dosar delegație de reprezentare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Președintele completului procedează la verificarea identității recurentei-reclamante, care prezintă adeverință provizorie, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta-reclamantă, personal, solicită admiterea recursului.
Intimații-pârâți, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică. Depune la dosar concluzii scrise.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1/05.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, admis excepția prescripției dreptului la acțiune și, în consecință, a respins contestația formulată de reclamanta în contradictoriu cu intimații Școala nr. 118 " ", Școala nr. 162 și Inspectoratul Școlar al Municipiului
În considerente a reținut că prin decizia nr.5543/24.03.2008 intimatul Inspectoratul Școlar al Municipiului Bad ispus încetarea contractului de muncă al reclamantei începând cu data de 25.03.2008, în baza art.61 lit. a) din Codul muncii, reținându-se că salariata se face vinovată de faptul că a lovit-o pe eleva în timpul orei de curs, provocându-i acesteia mai multe echimoze.
Articolul 263 alin. 1 din Codul muncii instituie dreptul angajatorului de a aplica sancțiuni disciplinare salariaților săi în cazul în care aceștia au săvârșit abateri disciplinare. Decizia de sancționare trebuie să fie întocmită cu respectarea dispozițiilor art. 263 - 268 Codul muncii.
Potrivit art.268 alin.5 din Codul muncii, decizia de sancționare poate fi contestată de salariat în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării. 4 al textului legal menționat prevede condițiile în care trebuie să fie comunicată decizia de sancționare, și anume prin predare personal salariatului, cu semnătură de primire, iar în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reședința comunicată de acesta.
Reclamanta nu s-a mai prezentat la locul de muncă începând cu data de 21.03.2008, astfel că predarea deciziei nu s-a putut efectua către salariată. Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că decizia de concediere a fost comunicată contestatoarei prin poștă la data de 26.03.2008, cu confirmare de primire, actul fiind restituit expeditorului cu mențiunea "destinatar mutat de la adresă". Comunicarea s-a făcut la adresa unde figura domiciliul reclamantei, potrivit cărții de identitate provizorii seria - nr. - eliberată de Secția 12 Poliție la data de 19.02.2008, adresă care era cunoscută de intimat.
Contestatoarea a susținut faptul că pârâtele cunoșteau că domiciliază la altă adresă, depunând în acest sens două declarații înregistrate la Școala nr.162 din B, prin care aceasta își indica domiciliul în localitatea, județ I, însă cele două înscrisuri au fost înregistrate la pârât la 17.04.2007 și la 10.09.2007, anterior săvârșirii abaterii disciplinare pentru care a fost concediată. Cum ulterior acestor date reclamanta a depus la aceeași unitate școlară copia actului de identitate provizoriu, care avea valabilitate începând cu data de 19.02.2008, și având în vedere că, potrivit acestui act de identitate, reclamanta figura cu alt domiciliu, situat la adresa unde intimatul a comunicat decizia de sancționare, instanța a apreciat că intimatul a comunicat decizia cu respectarea dispoziției legale menționat reclamanta nedovedind că a înștiințat angajatorul, ulterior depunerii actului de identitate despre faptul că domiciliază la o altă adresă.
Față de această situație, apreciind că actul de sancționare a fost comunicat salariatei prin scrisoare recomandată la data de 26.03.2008, instanța a constatat că cererea de chemare în judecată a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de art.268 alin.5 din Codul muncii motiv pentru care a fost admisă excepția prescrierii dreptului la acțiune, cu consecința respingerii contestației.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurenta, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că prin hotărârea mai sus arătată instanța de fond în soluționarea contestației la decizia de concediere a recurentei, decizie cu nr. 5543/24.03.2008 emisă de Inspectoratul Școlar al Municipiului B, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, și în consecință a respins contestația.
Soluția astfel pronunțată este nelegală, întrucât Tribunalul București, în mod greșit a reținut faptul că Inspectoratul Școlar a comunicat recurentei decizia la adresa de domiciliu a acesteia, în condițiile în care:
- din copia actului de identitate provizoriu al contestatoarei reiese faptul că nu are locuință, pe actul de identitate fiind făcută această mențiune (lipsă locuință), acesta fiind de altfel și motivul pentru care s-a emis provizoriu cartea de identitate;
- Inspectoratul Școlar dar și unitățile de învățământ au fost încunoștințate de domiciliul efectiv al contestatoare, respectiv cel din localitatea,., nr. 215, Județul
În aceste condiții, în mod greșit Tribunalul a reținut faptul că decizia de concediere a fost comunicată legai, apreciind greșit astfel că cererea de chemare în judecată a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de art. 268 alin.5 din Codul muncii.
Tribunalul, deși face referire la dispozițiile art. 268 alin 4 Codul muncii nu reține aspectul raportat la care decizia de concediere nu a fost comunicată la locul unde locuia efectiv contestatoarea, întrucât domiciliu într-o astfel de accepțiune reprezintă locul unde efectiv locuiește persoana respectivă.
Instanța de fond s-a pronunțat pe excepția prescripției, fără a intra în cercetarea fondului, în condițiile în care înscrisurile depuse la dosarul cauzei făceau dovada faptului că recurenta a fost în imposibilitate de a lua act de cercetarea disciplinară prealabilă, de a-și formula apărările și, mai mult decât atât, de a lua cunoștință de măsurile luate împotriva recurentei, măsuri care sunt absolut abuzive și denigratoare.
Așa cum recurenta a arătat și în precizările formulate la contestație, decizia de concediere a fost luată cu încălcarea normelor legale prevăzute de Codul muncii și de Statutul Personalului Didactic, întrucât i-a fost încălcat dreptul de a-și formula apărările, de a fi audiată în susținerea apărărilor sale.
Contestatoarea a aflat de decizia de concediere la data de 14.04.2008, printr-o adresă comunicată de Școala nr. 162, prin respectiva adresă, școala răspunzând la petiția recurentei, prin care aceasta prezenta conducerii unității de învățământ faptul că i s-au încălcat prevederile contractului individual de muncă și ale fișei postului.
Întrucât măsura concedierii a fost abuzivă, iar instanța în mod eronat s-a pronunțat pe excepția prescripției dreptului ia acțiune fără a intra în cercetarea fondului, recurenta solicită ca soluționând prezentul recurs instanța să rețină faptul că decizia de concediere nu a fost comunicată legal contestatoarei, la domiciliul efectiv al acesteia, astfel că în cauză nu se poate reține intervenită prescripția dreptului la acțiune.
Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 pct. 5. recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate.
Intimatele nu au formulat intampinare.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenti, ținând seama de prevederile art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Intimata-contestatoare a fost angajata intimatului Inspectoratul Scolar al Municipiului B, in funcția de profesor în baza contractului individual de muncă nr. 38/2004.
Prin decizia nr.5543/24.03.2008, angajatorul a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatoarei, în temeiul art.264 al.1 litera f coroborat cu art.61 lit.a din Codul muncii.
Fapta imputata contestatoarei ca abatere disciplinara, așa cum rezultă din conținutul deciziei contestate, consta in faptul ca a lovit-o pe eleva în timpul orei de curs, provocându-i acesteia mai multe echimoze.
Potrivit art.263 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi, ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
În temeiul art 268 Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Decizia de sanctionare disciplinara a fost comunicata la singura adresa de domiciliu pe care angajatul o comunicase Inspectoratului, adresa consemnata si pe adverinta provizorie de identitate seria - nr. - eliberată de Secția 12 Poliție la data de 19.02.2008. O copie a acestei adeverinte a fost depusa de catre recurenta la Inspectorat, astfel incat, fata de faptul ca salariata nu s-a mai prezentat la locul de munca, angajatorul a procedat la comunicarea deciziei de sanctionare prin posta, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire la adresa care figura pe ultimul act de identitate al salariatului.
Curtea nu poate retine sustinerile recurentei in sensul ca angajatorul cunostea faptul ca aceasta nu mai locuieste la adresa indicata, deoarece aceasta nu adusese la cunostinta Scolii sau a Inspectoratului o alta adresa si nici nu comunicase un act oficial din care sa rezulte schimbarea domiciliului sau a resedintei. In cererea depuse si in copie la dosar(fila 156), recurenta doar solicita decontarea abonamentului, aratand ca efectueaza naveta datorita spatiului limitat si temporar la adresa din Cartea de identitate. Curtea retine ca salariata avea resedinta chiar si temporar la adresa comunicata angajatorului, asa cum a aratat in declaratia pe proprie raspundere,dar mai mult, ulterior acestei declaratii a depus la Scoala unde lucra o copie a actului de identitate provizoriu, care avea valabilitate începând cu data de 19.02.2008 și având în vedere că, potrivit acestui act de identitate, reclamanta figura cu alt domiciliu, intimatul a comunicat decizia de sancționare la aceasta adresa.
Curtea retine incidenta in cauza a dispozitiilor art.268 alin.3-5 din Codul muncii, potrivit carora decizia de sancționare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării.
Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reședința comunicată de acesta.
Decizia de sancționare poate fi contestată de salariat la instanțele judecătorești competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.
Curtea constata ca intimatul a facut o corecta comunicare a deciziei de sanctionare la ultima adresa indicata de salariat, adresa confirmata si de actul de identitate provizoriu, acesta fiind inclusiv documentul cu care recurenta s-a legitimat in fata instantei de recurs.
Decizia trebuia sa fie contestata de catre recurenta in termenul prevazut de art.268 alin.5 Codul muncii, termen care se calculeaza de la comunicarea sanctiunii aplicate.
Cum decizia a fost comunicata la data de 26.03.2008, Curtea constata ca termenul prevazut de lege s-a implinit la data data de 26.04.2008.
Asa cum in mod unitar s-a stabilit in doctrina si jurisprudenta, termenul reglementat de art.268 alin.5 Codul muncii este un termen special de prescriptie, nerespectarea acestuia determinand pierderea dreptului la actiune prin intervenirea prescriptiei extinctive.
Cum contestatia recurentei a fost formulata la data de 09.05.2008, dupa expirarea termenului de 30 de zile, in mod corect instanta de fond a admis exceptia invocata si a respins contestatia fata de prescriptia dreptului la actiune.
Pentru considerentele de fapt si de drept arătate, Curtea va reține ca legală hotărârea instanței de fond, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, recursul declarate de către recurenta - împotriva sentinței civile nr.1 din data de 05.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații ȘCOALA NR. 118 " ", ȘCOALA NR.162 și NSPECTORATUL ȘCOLAR AL MUNICIPIULUI B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./30.04.2009
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Amelia Farmathy
