Anulare act. Decizia 264/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 264
Ședința publică din 11 martie 2008
PREȘEDINTE: Dr. - -
JUDECĂTOR 1: Adriana Corhan
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții recurenți G și împotriva deciziei civile nr.920 din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, privind pe reclamanta intimată și pârâtul intimat, pentru constatare nulitate absolută.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru recclamanta intimată, av. și pentru pârâții recurenți G și, av., lipsă pârâtul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta pârâților recurenți depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 6 lei, timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, împuternicire avocațială și cerere de suspendare a cauzei în baza art.244 pct.1 pr.civ. până la soluționarea cererii de punere sub interdicție a numitei, cerere susținută și oral.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea cererii de suspendare, totodată, depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța privind achitarea onorariului avocațial și concluzii scrise.
Instanța, în deliberare, raportat la dispozițiile art.244 pct.1 pr.civ. apreciază că nu este întemeiată cererea de suspendare, deoarece judecarea prezentei cauze nu depinde de soluția ce se va pronunța în acea cauză și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile recurate, cu consecința admiterii apelului și a respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată, arătând că instanța de apel a interpretat greșit actele deduse judecății, respingând în mod nelegal cererea de suspendare a judecării apelului până la soluționarea cererii de punere sub interdicție, de asemenea, mai arată că în mod nelegal a respins excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului reclamantei, în cauză fiind întrunite prevederile art.304 alin.1 pct.9 pr.civ. precum și respingerea în mod neîntemeiat a excepției inadmisibilității acțiunii.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6886/-/26.06.2007 Judecătoria Timișoaraa admis acțiunea formulată și precizată de reclamanta împotriva pârâților G și și în consecință a anulat contractul de împrumut cu garanție imobiliară încheiat între reclamantă și pârâta și autentificat sub nr. 2951/13.07.2004 și a anulat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 35/11.01.2005 încheiat între reclamantă și cei doi pârâți.
A respins acțiunea formulată de aceeași reclamantă împotriva pârâtului pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât.
În esență instanța de fond a reținut că prin contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 2951/13.07.2004, reclamanta a împrumutat de la pârâta suma de 32.000 EURO, scadentă la 13.05.2005, împrumutul fiind garantat prin înscrierea unei ipoteci și a unei interdicții de înstrăinare și grevare a pârâtei cu privire la imobilul înscris în CF 62184 T nr. top. 1023/1/2//46.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 35/11.01.2005, reclamanta a vândut pârâtului G imobilul identificat mai sus la prețul de 580.395.000 lei, prin același act pârâta consimțind la radierea ipotecii și a interdicției de înstrăinare și grevare.
În cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză psihiatrico legală dar și o nouă expertiză la. Minovici B din care a rezultat că la data încheierii celor două contracte, reclamanta avea mult scăzută capacitatea psihică de apreciere critică asupra consecințelor social juridice ce pot decurge din actele încheiate, neavând capacitate psihică de exercițiu, sintagmă similară"discernământului absent" din cauzele penale.
Având în vedere concluziile celor două lucrări științifice precum și disp. art. 948 pct. 2 civ. instanța de fond a reținut că reclamanta nu a exprimat un consimțământ valabil în momentul încheierii celor două convenții, motiv pentru care a admis acțiunea în modalitatea arătată mai sus.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții G și solicitând schimbarea hotărârii apelate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității de reprezentant al apărătorului reclamantei pe motiv că în cauză este depusă o delegație avocațială semnată la rubrica client. Ori concluziile expertizei medico - legale atestă faptul că reclamanta este ușor de manipulat și prin urmare se impunea ca instanța de fond să verifice dacă cererea de chemare în judecată a fost într-adevăr inițiată de reclamantă sau nu.
A doua critică de nelegalitate adusă hotărârii de fond privește respingerea de către prima instanță a inadmisibilității acțiunii aspect sub care se invocă concluziile raportului de expertiză medico - legală motiv pentru care apelanții au solicitat instanței de fond numirea unui curator special în condițiile art. 44 pr.civ. însă această cerere nu a fost consemnată în practicaua hotărârii.
În drept s-a invocat art. 282 și urm. pr.civ. art. 42, 43 și 44 pr.civ.
Prin cererea de apel s-a solicitat suplimentarea probatoriului cu interogatoriul reclamantei și al pârâtului, a probei testimoniale și cu înscrisuri în temeiul art. 287 pr.civ. fără însă a se indica numele martorilor, împrejurările afirmativ cunoscute de aceștia, arătarea înscrisurilor care ar fi putut fi relevante pentru fondul cauzei, însă ulterior cererea de probațiune nu a fost reiterată iar la termenul de astăzi, reprezentanta apelanților a declarat că nu mai are alte probe sau cereri de formulat în susținerea apelului.
Au depus în susținerea apelului copia acțiunii de punere sub interdicție înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara la data de 01.10.2007 prin care au solicitat punerea sub interdicție a reclamantei intimate și în raport de care au solicitat suspendarea judecării cauzei de față până la soluționarea acestei cereri.
Prin întâmpinare reclamanta intimată a solicitat respingerea apelului ca fiind neîntemeiat arătând că instanța de fond a reținut corect starea de fapt și de drept dedusă judecății.
Prin decizia civilă nr. 920 din 12 noiembrie 2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de pârâții G și împotriva sentinței civile nr. 6886/26.06.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. nou - nr vechi 3733/2006, în contradictoriu cu reclamanta intimata și intimatul pârât și a obligat apelanții să plătească intimatei 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Din cuprinsul deciziei civile sus amintite, se reține că, la fila 10 din dosarul de fond se află depusă împuternicirea avocațială nr. 56 emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 56/26.07.2005 încheiat de reclamantă cu apărătorul ales, împuternicirea fiind semnată la rubrica "client".
Potrivit art. 131 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, împuternicirea avocațială face dovada calității de reprezentant al părții. Prin urmare reprezentantul reclamantei a dovedit vocația de a-și reprezenta clienta în justiție astfel că în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității de reprezentant al apărătorului ales al reclamantei.
Este adevărat că în speță concluziile medicilor specialiști atestă faptul că la momentul încheierii celor două convenții a căror nulitate absolută se cere a fi constatată, reclamanta era lipsită de discernământ, dar în cauză pârâții nu au făcut dovada lipsei discernământului și la data introducerii acțiunii investitoare de instanță, astfel că în mod corect a fost respinsă și excepția de inadmisibilitate a acțiunii acesteia invocată de către pârâții apelanți.
Capacitatea de exercițiu a unei persoane la promovarea unei acțiuni în instanță este prezumată de drept de art. 6 alin. 1 din Decretul 31/1954 potrivit căruia, nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosință și nici lipsit în tot sau în parte de capacitatea de exercițiu decât în cazurile și condițiile stabilite de lege.
Dacă lipsa discernământului este o stare de fapt întrucât o persoană poate fi lipsită de discernământ fie temporar fie definitiv, capacitatea de exercițiu este o stare de drept, fiind prezumată de legiuitor, contrariul trebuind a fi dovedit, ceea ce în speță nu s-a realizat.
Nu în ultimul rând se observă că prezumtiva lipsă discernământului reclamantei în momentul investirii instanței de judecată are drept consecință nulitatea relativă a actelor întocmite de acea persoană, nulitate ce poate fi invocată doar de către persoana respectivă ale cărei interese se prezumă a fi fost vătămate fiind formularea cererii. Prin urmare în cauză nu se impunea numirea unui curator special în condițiile art 44 pr.civ. întrucât nu s-a făcut dovada că la momentul investirii instanței de judecată, reclamanta a fost lipsită de capacitatea de exercițiu a drepturilor sale civile.
Deși prin motivele de apel pârâții apelanți au critica hotărârea instanței de fond doar în ceea ce privește respingerea excepțiilor invocate de pârâți, fără a aduce critici pe fondul cauzei, prin cererea de apel pârâții au solicitat schimbarea în tot a hotărârii apelate cu consecința respingerii acțiunii reclamantei, astfel că tribunalul va face aplicarea art 292 alin. 2 pr.civ. și va devoluționa fondul cauzei având în vedere că sub acest aspect apelul nu a fost motivat și nu s-au administrat probe noi și nici de apărare noi în calea de atac a apelului.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că în mod corect instanța de fond a ordonat efectuarea a doua rapoarte de expertiză psihiatrico - legală care au demonstrat că la data încheierii celor două acte contestate, reclamanta a avut discernământul absent fapt ce atrage nulitatea convențiilor ce au fost încheiate cu nerespectarea condițiilor prev. de art 948 civ.
Față de cele ce preced, tribunalul a constatat că apelul este nefondat și l- respins, iar în baza art 274 pr.civ. apelanții au fost obligați să plătească intimatei 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva deciziei civile sus amintite, pârâții G și, au declarat recurs înregistrat sub nr- la Curtea de Apel Timișoara, prin care au solicitat, ca în baza art.304 pct. 8 și 9. pr. civ. să fie casate ambele hotărâri și să fie respinsă acțiunea reclamantei.
Din motivele de recurs, se reține că instanța de apel a respins în mod nelegal, cererea de suspendare a judecării apelului, până la soluționarea cererii de punere sub interdicție a reclamantei, că în mod greșit instanța de apel a respins excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului reclamantei, simpla semnătură a acesteia, neputând acoperi lipsa de discernământ a reclamantei, rezultat din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică.
Al treilea motiv de recurs, îl vizează greșita aplicare a legii în ce privește respingerea nejustificată a excepției inadmisibilității acțiunii introductive a reclamantei, aceasta fiind lipsită de capacitate procesuală de exercițiu, având discernământul absent în momentul introducerii prezentei acțiuni civile.
Analizându-se motivele de recurs, decizia atacată, hotărârea primei instanțe, actele și probele de la dosar, văzând prevederile art.304 pct. 8 și 9 și art. 312. pr. civ. se constată că recursul de față nu este întemeiat, deoarece cele trei motive de recurs nu vizează fondul cauzei, ci doar excepții invocate pe parcursul cercetării judecătorești, care au fost analizate de către instanțele anterioare, fiind respinse ca neîntemeiate, astfel că raportat la fondul cauzei, recurenții pârâți recunosc justețea acțiunii reclamantei intimate.
În ce privește motivul de recurs referitor la cererea de suspendare formulată de către pârâți în fața instanței de apel, până la soluționarea cererii de punere sub interdicție a reclamantei, se constată că în mod legal această cerere a fost respinsă, deoarece suspendarea acestui proces nu depinde de existența sau neexistența unui drept care face obiectul cauzei, nefiind incidente dispozițiile art.244 alin. 1 pct. 1. pr. civ..
Se mai observă că potrivit art. 144 Codul familiei, punerea sub interdicție își produce efectele de la data când hotărârea de punere sub interdicție rămâne definitivă.
În ce privește al doilea motiv de recurs privind excepția lipsei de calitate de reprezentant al reclamantei al apărătorului acesteia, nici acest motiv de recurs nu poate fi primit, deoarece nu se poate stabili prin alt proces dacă reclamanta a avut sau nu, capacitate de a încheia acte juridice la momentul încheierii celor două contracte, pentru că punerea sub interdicție nu are efecte retroactive, iar raportat la momentul introducerii acțiunii potrivit art. 6 din Decretul nr. 31/1954, nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosință și nici lipsit în tot sau în parte, de capacitatea de exercițiu, decât în cazurile și condițiile stabilite de lege.
Astfel fiind, la data introducerii acțiunii, reclamanta este considerată că a avut capacitate de exercițiu, respectiv capacitate procesuală, incapacitatea fiind excepția și nu regula.
În ce privește calitatea de reprezentant al avocatului angajat de către reclamantă, se constată că potrivit împuternicirii avocațiale conform art. 131 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, reclamanta l-a împuternicit pe apărătorul său să o reprezinte în fața instanței, mandatul respectiv fiind demonstrat prin semnătura reclamantei, iar dacă semnătura respectivă nu a fost declarată și dovedită a fi falsă, contractul respectiv este perfect valabil.
Față de cele de mai sus, constatându-se că recursul de față nu este întemeiat, urmează să fie respins ca atare, cu obligarea pârâților recurenți la 600 lei cheltuieli de judecată către reclamanta intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții recurenți G și împotriva deciziei civile nr.920 din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, privind pe reclamanta intimată și pârâtul intimat, pentru constatare nulitate absolută.
Obligă pe pârâții recurenți să plătească reclamantei intimate 600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Ion Graur
Dr. - - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 24.03.2008
Tehnored. 2 ex./02.04.2008
Instanța de apel:,
Prima instanță:
Președinte:Adriana CorhanJudecători:Adriana Corhan, Maria Lăpădat, Ion Graur
