Anulare act. Decizia 272/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 272/R/2008
Ședința publică din 29 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Tania Couți
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat spre examinare -pentru pronunțare- contestația în anulare formulată de către contestatorul, împotriva Deciziei civile nr.290 din 21 februarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, privind și pe intimații CLUB "U" C (succesoare a "SOCIETATEA PENTRU ULUI " C), -, -, și "UNIVERSITATEA" C, având ca obiect anulare act.
La data de 28 ianuarie 2008, s-a depus la dosar prin registratura instanței un memoriu din partea intimatei - Club C SA.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 ianuarie 2008, când părțile au pus concluzii pe fond, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin contestația în anulare înregistrată sub nr.14638.1.2/54 la data de 14.03.2007 la Curtea de Apel Craiova, contestatorul a solicitat anularea deciziei civile nr.290/21.02.2007 a Curții de Apel Craiova pronunțată în dosarul nr-, considerând că instanța a săvârșit câteva greșeli materiale, în sensul unor greșeli de ordin procedural, de o deosebită gravitate, având drept consecință pronunțarea unei soluții greșite.
În mod greșit instanța de recurs a reținut că reclamantul a renunțat la dreptul de a declara calea de atac a apelului în condițiile art.283 pr.civ. renunțare ce este irevocabilă. În baza contractului de asistență juridică nr.81/12.09.2005, reclamantul a împuternicit pe dl.av. pentru a-l reprezenta în toate gradele de jurisdicție ale prezentului litigiu, acesta putând exercita căile de atac și chiar efectua acte de dispoziție asupra drepturilor ce constituiau obiectul procesului.
De asemenea, la dosar există și procura specială nr.158/22.02.2006, emisă de BNP, prin care reclamantul l-a împuternicit pe av. să îl reprezinte și să facă în numele lui orice cerere până la finalizarea litigiului și la executarea silită, semnând în numele reclamantului și pentru acesta ori de câte ori nevoia o va cere, semnătura fiindu-i opozabilă.
Atât contractul de asistență juridică cât și procura specială nu au fost revocate, astfel încât produceau efecte depline la data declarației de apel din 22.03.2006, exprimând voința apelantului și în mod legal instanța de apel a fost investită cu judecarea apelului.
În consecință, în mod greșit instanța de recurs a reținut dispozițiile art.69 alin.2 pr.civ. și art.283 pr.civ.
Tot dintr-o eroare materială instanța a reținut că renunțarea la declararea căii de atac a apelului ( în formă autentică, la data de 26.04.2006 ) s-a făcut în termenul de apel d eși acesta s-a împlinit la data de 07.04.2006, astfel încât în cauză exista un apel d eclarat de parte care deja investise instanța conform celor mai sus arătate și o declarație de renunțare la calea de atac dată după împlinirea termenului de exercitare a apelului. Prin urmare, declarația de renunțare la calea de atac nu mai produce efectul juridic la renunțarea declarării căii de atac.
Chiar și în situația în care instanța a reținut că hotărârea s-a comunicat reclamantului la data de 17.04.2006, a comis din nou o gravă greșeală materială deoarece la data de 04.05.2006 s-a declarat apel d e către reclamant prin avocatul și mandatarul, după care instanța a reținut că la data de 26.04.2006 s-a exprimat voința părții de a renunța la apel. Chiar instanța reține că în termenul de apel partea poate reveni asupra declarației de renunțare la declararea apelului, chiar prin declararea acestuia.
Instanța a admis recursurile promovate de și deși acestea nu erau timbrate corespunzător cu taxa de timbru și timbru judiciar, aceste părți fiind în mod expres citate cu mențiunea corespunzătoare.
O altă greșeală materială referitoare la problema renunțării de către reclamant la calea de atac rezultă din aceea că, în concluziile scrise, reclamantul a arătat că asupra lui s-au făcut presiuni și acte de intimidare de către pârâți și fără o voință liberă a dat o declarație de renunțare, astfel încât consimțământul acestuia a fost viciat.
Instanța de recurs a confundat faptul că reclamantul, prin declarația dată la 26.04.2006, a arătat că renunță la judecata în sine, susținere care atrage incidența art.246 pr.civ. având înțelesul unei renunțări totale la judecata acțiunii, a întregii pricini, astfel încât consecința unei asemenea declarații, făcută în faza apelului, este desființarea hotărârii primei instanțe și închiderea dosarului.
O altă greșeală materială semnificativă este aceea că instanța a luat act de renunțarea reclamantului la calea de atac a apelului, direct in recurs, neobservând că în cauză erau incidente dispozițiile art.304 pct.5 pr.civ. care atrăgeau casarea deciziei și rejudecarea apelurilor de către tribunal.
Contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.318 pr.civ.
Prin încheierea nr.4344/29.05.2007 a ICCJ, dosar nr-, s-a admis cererea formulată de petenții, și și s-a dispus strămutare a judecării dosarului nr- de la Curtea de Apel Craiova la Curtea de Apel Cluj, menținându-se actele efectuate.
În consecință, prin încheierea nr.11/31.05.2007 a Curții de Apel Craiova, dosar nr-, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acestuia spre competentă soluționare Curții de Apel Cluj.
Contestația în anulare formulată de reclamantul a fost înregistrată sub nr- la data de 02.07.2007 pe rolul Curții de Apel Cluj.
Intimatele, și prin întâmpinare au solicitat respingerea contestației în anulare (23-25; 27-29).
În susținerea poziției procesuale intimatele au arătat că hotărârea atacată este temeinică și legală întrucât reclamantul nu a făcut nici un fel de dovadă a acceptării succesiunii în termenul de 6 luni de la decesul celor pe care pretinde că-i moștenește. De asemenea, acesta a rămas în permanență pasiv și nu a făcut niciodată notificări conform Legii nr.18/1991, Legii nr.1/2000 și Legii nr.10/2001.
Intimații și reprezentați de avocat, intimata -" Club U C"SA reprezentată de și intimații și reprezentați prin avocat s-au opus admiterii contestației în anulare.
Intimații, deși legal citați nu și-au delegat reprezentant în instanță și nu au depus întâmpinare prin care să își exprime poziția procesuală.
În ședința publică din 25.01.2007 s-a prezentat numitul, fiul contestatorului, care s-a identificat cu cartea de identitate seria - nr.-, CNP - eliberată de Poliția mun.C, care a depus la dosar următoarele înscrisuri: declarația autentificată sub nr.474/24.01.2008 eliberată de BNP, prin care contestatorul a arătat că înțelege să renunțe la dreptul și acțiunea ce formează obiectul dosarului nr- aflat pe rol la Curtea de Apel Cluj, secția civilă, în temeiul dispozițiilor art.246 și 247 pr.civ. (116); procura specială autentificată sub nr.475/24.01.2008 eliberată de BNP prin care contestatorul l-a împuternicit pe fiul său să îl reprezinte în dosarul nr-, aflat pe rol la Curtea de Apel Cluj, secția civilă, în sensul de a renunța în temeiul dispozițiilor art.246 și 247 pr.civ. la judecarea contestației în anulare și a dreptului ce face obiectul acestuia, din dosarul de mai sus (117); revocare mandat avocațial autentificată sub nr.480/24.01.2008 de BNP prin care contestatorul a arătat că revocă în întregime împuternicirea avocațială și mandatul dat cabinetului de avocatură al avocatului pentru dosarul nr- aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția civilă, iar în acest sens, avocatul nu va mai putea face nici un act de procedură în numele și pe seama contestatorului, și prezent a revocare privește atât pe avocatul titular cât și pe orice alt avocat care lucrează în acest birou și, de asemenea, orice alt avocat ce este desemnat printr-o împuternicire avocațială de. (118)
Prin decizia nr. 290/21.02.2007 a Curții de apel Craiova, pronunțată în dosarul nr- s-au admis recursurile declarate de -" pentru C SRL, împotriva deciziei civile nr.1069/29.06.2006 a Tribunalului Dolj în dosarul nr.2322/2006 care a fost modificată în sensul că s-a luat act că intimatul reclamant a renunțat la calea de atac a apelului. S-a respins apelul declarat de și. S-a declarat nul recursul formulat de, și împotriva aceleași decizii. Intimatul reclamant a fost obligat la 120 lei cheltuieli de judecată în recurs către recurenții -" pentru ului C SRL, și.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Craiovaa reținut că, referitor la recursul declarat de pârâții, și, în cauză sunt incidente prevederile art. 133 Cod pr. civilă. Recurenții menționați nu au semnat recursul, deși au fost citați cu mențiunea expresă de a se prezenta în instanță pentru semnarea recursului. Astfel fiind, s-a declarat nul recursul formulat de acești pârâți.
Recursurile declarate de - pentru ului SRL, și sunt fondate și urmează a fi admise, pentru considerentele ce vor fi expuse, în temeiul art. 304 punctul 9 Cod pr. civilă.
Potrivit art. 283 Cod pr. civilă partea care a renunțat expres la apel cu privire la o hotărâre nu mai are dreptul de a face apel. Apelul declarat de apărătorul de la fond dar neînsușit de partea pentru care a fost declarat, care, dimpotrivă, renunță la dreptul de a declara această cale de atac, nu este în măsură să investească instanța.
În speță, la data de 10 martie 2006 Judecătoria Craiovaa soluționat acțiunea cu care a fost investită de către reclamantul, fiind respinsă.
La 26 aprilie 2006 a fost depusă cererea de renunțare la calea de atac a apelului, la instanța de fond, de către reclamantul (însoțită de declarația autentificată sub nr. 3183/26 aprilie 2006 dată în același sens).
Renunțarea la apel, potrivit art. 283 Cod pr. civilă este irevocabilă.
Reclamantul nu putea reveni ulterior la declarația de renunțare.
în cauză este dată de faptul că anterior renunțării de către reclamant la calea de atac a apelului, a fost declarat apel pentru acesta de către apărătorul de la fond, în temeiul art. 69 alin. 2 Cod pr. civilă. Se pune problema dacă acest apel este sau nu în măsură să investească instanța.
S-a apreciat că apelul declarat de avocat în condițiile art. 69 alin. 2 Cod pr. civilă, pentru partea pe care a asistat-o la fond, este în măsură să investească în mod legal instanța numai dacă este însușit de partea pentru care a fost declarat. apelului de către parte face ca acesta să fie lipsit de orice efect juridic.
Intimatul reclamant nu și-a însușit apelul care a fost declarat în numele său de către apărătorul de la fond, la 22.03.2006. Dimpotrivă, în termenul de declarare a apelului, a declarat expres, la 26 aprilie 2006 că renunță la calea de atac Împotriva sentinței. Între declarația de apel făcută de apărătorul de la fond în virtutea unei obligații stabilită în sarcina sa prin lege (și care, astfel cum s-a dovedit ulterior, nu reflectă voința părții reprezentate) și declarația de renunțare la calea de atac dată personal de reclamant instanța de apel avea obligația de a da eficiență declarației de renunțare întrucât numai aceasta este rezultatul voinței reclamantului, singurul care putea investi sau nu instanța cu soluționarea unei căi de atac. Astfel cum am arătat deja, declarația de apel făcută de apărătorul de la fond dar neconfirmată de partea pentru care a fost făcută, nu poate produce nici un fel de efect juridic.
Prin prisma poziției procesuale a intimatului reclamant tribunalul avea o singură posibilitate, respectiv aceea de a constata că a renunțat la calea de atac a apelului.
Declarația de renunțare nu poate fi retractată decât dacă se invocă și dovedește faptul că a fost viciat consimțământul la data renunțării. Reclamantul nu a invocat aspecte de acest gen.
O altă problemă care se impune a fi abordată în cauză este aceea a posibilității continuării judecății de către numiții și, respectiv dacă a operat în cauză o transmitere convențională a calității procesuale active a reclamantului.
S-a apreciat că în litigiul de față nu ne aflăm într-o asemenea situație, dat fiind obiectul acestuia, respectiv capătul de cerere principal. Astfel, reclamantul a investit instanța de fond cu o cerere de anulare a certificatului de moștenitor nr. 48/26 februarie 2003, eliberat după autorul și de constatare a calitătii sale de moștenitor al acestuia, în calitate de nepot de fiu venit la succesiune prin reprezentarea tatălui său.
Acțiunea ce are ca obiect cererile menționate este o acțiune personală. Ea poate fi promovată, deci, numai de cel care se pretinde titularul dreptului. Cesiunea drepturilor succesorale, făcută de către reclamant în favoarea numiților și, nu dă dreptul acestora să stea în proces în litigiul de față, în locul reclamantului, întrucât prin actul de cesiune nu a fost cedată și eventuala calitate de moștenitor, aceasta, de altfel, neputând face obiectul contractului de cesiune. Fiind strâns legată de persoana succesibilului calitatea de moștenitor nu poate fi transmisă.
Intimații și nici nu au invocat în mod direct acest fapt, dimpotrivă au susținut că acțiunea este una personală. Astfel, deși au cumpărat eventualele drepturi succesorale ale intimatului reclamant la 29 martie 2005, acțiunea la fond a fost promovată - în aceeași zi - de titularul ei, nu de către cesionari.
Afirmația intimaților din concluziile scrise cum că în speță "condiția unică de exercitare a acțiunii în litigiul de față este aceea a interesului legitim și actual" (condiție care ar permite cesionarilor să continue procesul fără a li se putea opune renunțarea tăcută de către reclamant la dreptul de apel) nu poate fi primită în speță. O asemenea condiție ar fi fost suficientă numai în situația în care și ar fi avut calitatea de creditori ai reclamantului iar ulterior dobândirii acestei calități intimatul reclamant ar fi tăcut un act juridic prin care ar fi urmărit micșorarea patrimoniului său, ori, dimpotrivă, ar fi omis efectuarea unui act care ar fi putut duce la majorarea patrimoniului său (caz În care creditorii puteau interveni pe calea acțiunii oblice sau pe calea acțiunii revocatorii, În funcție de situație, promovând direct acțiunea ).
Nu ne aflăm însă în situația menționată. Numiții și au încheiat un contract de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale, în 2005, după autorul, cunoscând faptul că reclamantul nu are lămurită situația sa de moștenitor, câtă vreme acesta nu a putut prezenta un certificat de moștenitor în acest sens.
În soluționarea litigiului nu prezintă relevanță faptul că la 22 mai 2006 intimatul reclamant a învederat instanței că renunță la judecata apelului ( și nu la calea de atac ). Această cerere nu echivalează cu o retractare a renunțării făcută în baza art. 283 Cod pr. civilă ( care, de altfel, nu putea fi retractată ), ci a exprimat poziția sa în raport cu cererea de apel făcută în numele său de apărătorul de la fond.
Instanța de apel a aplicat, de altfel, greșit și prevederile art. 246 Cod pr. civilă. Asupra renunțării la judecata apelului partea poate reveni numai în termenul de exercitare a dreptului de apel, revenirea asupra renunțării echivalând cu o nouă declarație de apel. Peste acest termen, dar înainte de soluționarea cauzei în apel, se poate reveni asupra renunțării, numai dacă se invocă și se dovedește vicierea consimțământului la data renunțării.
Sentința apelată a fost comunicată reclamantului la 17 aprilie 2006. Termenul pentru declararea apelului a expirat la data de 4 mai 2006. Revenirea asupra renunțării la judecata apelului s-a tăcut abia la 26 iunie 2006. Motivarea intimatului reclamant că ar fi fost obligat să renunțe la calea de atac de către pârâți, care i-au spus că "ne vom descurca pe parcurs" nu poate fi considerată ca reprezentând o viciere a consimțământului.
Prevederile art. 288 Cod pr. civilă nu au fost încălcate. Apelul declarat la 4 mai 2006 de și a fost depus la Judecătoria Craiova, care l-a înaintat tribunalului spre competentă solutionare.
Conform art.246 alin.1 pr.civ. reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă iar art.247 alin.1 pr.civ. statuează că, în caz de renunțare la însuși dreptul pretins, instanța dă o hotărâîre prin care va respinge cererea în fond și va hotărî asupra cheltuielilor.
Prin înscrisul intitulat "declarație" autentificat sub nr.474/24.01.2008 de BNP, contestatorul a arătat că înțelege să renunțe la dreptul și acțiunea ce formează obiectul dosarului nr- aflat pe rol la Curtea de Apel Cluj, Secția Civilă, în temeiul dispozițiilor art.246 și 247 pr.civ.
Deși în acest înscris contestatorul a menționat atât dispozițiile art.246 cât și dispozițiile art.247 pr.civ. aceste texte legale reglementează, instituții juridice distincte care produc efecte juridice diferite astfel încât este necesară stabilirea voinței legale a contestatorului conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.
În acest sens, Curtea a apreciat că declarația dată de contestator trebuie interpretată raportat la mențiunile inserate în procura specială autentificată sub nr.475/24.01.2008 de BNP prin care contestatorul l-a împuternicit pe fiul său, în sensul de a renunța în temeiul dispozițiilor art.246 și 247 pr.civ. la judecarea contestației în anulare și a dreptului ce face obiectul acestuia din dosarul nr- aflat pe rolul Curții de Apel Cluj. De asemenea, mandatarul se va prezenta personal, renunțând în numele contestatorului la dreptul și calea contestației în anulare ce formează obiectul acestui dosar.
Din interpretarea acestor înscrisuri raportat la prevederile art.246 și art.247 pr.civ. Curtea a stabilit că voința reală și neîndoielnică a contestatorului este aceea de a renunța la judecata contestației în anulare și nu aceea de a renunța la însuși dreptul subiectiv dedus judecății, situație în care contestatorul, abandonându-și dreptul subiectiv alegat, ar fi înțeles că astfel, irevocabil, să procesul civil.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.246 pr.civ. va constata că reclamantul contestator a renunțat la judecata contestației în anulare formulată împotriva deciziei nr.290/21.02.2007 a Curții de Apel Craiova, dosar nr-, iar în temeiul art.247 pr.civ. va respinge cererea de renunțare la însuși dreptul pretins ce face obiectul contestație în anulare din dosarul nr- formulată de reclamantul contestator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată că reclamantul contestator a renunțat la judecarea contestației în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 290 din 21.02.2007 a Curții de Apel Craiova pronunțată în dosar nr-.
Respinge cererea de renunțare la însuși dreptul pretins ce face obiectul contestației în anulare din dosarul nr-, formulată de reclamantul contestator.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
-- - --- - - -
RED./MR
06.02.08/2 EX.
Președinte:Antoaneta Tania CouțiJudecători:Antoaneta Tania Couți, Anca Adriana Pop
