Anulare act. Decizia 28/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 28/
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 2: Luminita Solea
JUDECĂTOR 3: Anica Ioan
Grefier - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâtul, cu domiciliul în comuna jud.G împotriva deciziei civile nr.279/10.05.2007 pronunțată de Tribunalului Galați în dosarul civil nr-.
La apelul nominal au răspuns pentru recurentul-pârât lipsă apărătorul acestuia av. în baza delegației nr.94/26.11.2007 depusă la dosar, pentru intimatul reclamant lipsă apărătorul acestuia av.- în baza delegației nr.67/28.11.2007 depusă la dosar, lipsă fiind intimații-pârâți, și.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Ambii apărători precizează că părțile nu s-au înțeles.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul recurentului av. având cuvântul menționează că pârâtul a formulat recurs împotriva deciziei pronunțată de Tribunalul, decizie care a schimbat sentința instanței de fond, a fost admisă cu două motivări iar cauza a fost ilicită prev. de disp.art.948 cod civil, aceste două motivări nu pot avea un temei legal, că prețul nu a fost real, că nu a fost achitat, prețul a fost achitat în 2002 când s-a făcut această vânzare, că imobilul ar valora o sumă mult mai mare însă la nivelul anului 2002 acesta este prețul real și chiar instanța de apel a reținut că s-a achitat prețul dacă s-a reținut ulterior o variantă nu o susține pe cealaltă ori prețul s-a achitat dar nu a reflectat valoarea reală a imobilului. Cu privire la cauza ilicită s-a motivat că vânzarea s-a perfectat cât timp reclamantul se afla în detenție și că în realitate s-a urmărit diminuarea masei bunurilor dobândite în timpul căsătoriei de soții ori nu poate fi vorba de o cauză ilicită din moment ce prin procura specială întocmită pe numele soției reclamantul a fost de acord cu vânzarea fără aoc ondiționa de un anumit preț în aceste condiții acesta nu poate să-și invoce propria sa culpă, susținere ce nu poate fi reținută. Drept pentru care solicită admiterea recursului cu consecința desființării deciziei și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond. Fără cheltuieli de judecată.
La întrebarea instanței care este temeiul recursului declarat, apărătorul pârâtului precizează că disp.art.304 pct.9 cod procedură civilă.
Apărătorul intimatului-reclamant av.- precizează că prin decizia civilă pronunțată de Tribunalul Galați, schimbând în tot cele două contracte sunt lovite de nulitate, recursul vizează primul capăt de cerere și aveau o datorie către fratele acestuia, motivele de recurs invocate disp.art.304 pct.9 pr.civilă și disp.art.969 civil sunt de respingere, contractul de vânzare-cumpărare nr.192/07.01.2002 ce o are pe întrucât se afla în detenție, că prețul vânzării este stabilit de comun acord de 180 milioane a fost achitat anterior actului, aceasta datora SC SRL, fără acordul debitorului recurentul a preluat datoria și înțelegerea urma să preia dreptul de proprietate asupra imobilului în devălmășie, face o deplasare la Tg. și obține o procură în scopul obținerii unei sume de bani pentru achitarea debitului.
La întrebarea instanței de ce nu s-a stabilit un preț minim, apărătorul intimatului menționează că reclamantul aflându-se în penitenciar nu mai are nimic, imobilul valora 100.000 euro, în anul 2002 societatea dispunea și de discotecă, este o disproporție uriașă cu privire la valoare. Drept pentru care solicită potrivit disp.art.312 al.1 pr.civilă respingerea recursului cu menținerea deciziei de apel. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin cererea înregistrată sub nr,- (nr.vechi 952/2006) pe rolul Judecătoriei Tecuci reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții, și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.192/17.01.2002 și a contractului de donație autentificat sub nr.1599/22.04.2002 ambele la Biroul Notarului Public.
In motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat că a executat o pedeapsă privativă de libertate în perioada 17.05.2000-22.04.2002, timp în care fosta sa soție, pârâta a înstrăinat în mod fictiv imobilul proprietate comună situat în comuna jud.G prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.192/17.01.2002, prețul fiind fictiv și mult sub valoarea reală a imobilului.
Tot în această perioadă s-a întocmit un contract de donație prin care pârâtul a donat cote de proprietate a reclamantului asupra terenului și construcției existente în comuna asupra căreia reclamantul era coproprietar împreună cu pârâtul.
Prin sentința civilă nr.1376/14.08.2006 pronunțată de Judecătoria Tecucia fost respinsă ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că în privința contractului de vânzare-cumpărare între părțile contractante a intervenit înțelegerea ca prețul să fie achitat în contul unei datorii pe care familia o avea la Banca Populară Românesc.
In privința contractului de donație s-a reținut că susținerile reclamantului nu au fost confirmate deoarece ceea ce s-a donat a fost doar o construcție pe care pârâtul a dobândit-o conform procesului verbal încheiat la data de 20.02.2002 la licitație publică.
Impotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamantul motivând că prima instanță nu a avut în vedere că în interogatoriul luat pârâtei aceasta a recunoscut faptul că a restituit pârâtului suma pe care acesta a achitat-o la Banca Popular Românesc T pentru o datorie a reclamantului și că în speță nu sunt îndeplinite condițiile cesiunii de creanță.
Cu privire la contractul de donație arată apelantul că în mod greșit prima instanță a apreciat că ceea ce s-a donat a fost un bun propriu al donatorului.
Prin decizia civilă nr.279/10.05.2007 a Tribunalului Galațis -a admis apelul declarat de reclamant, s-a schimbat sentința civilă și, în rejudecare, s-a admis acțiunea și s- constatat nulitatea absolută a ambelor contracte de vânzare-cumpărare și donație.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele:
Astfel în privința contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.192/17.01.2002 la Biroul Notarului Public, Tribunalul a reținut că din cuprinsul acestui contract rezultă că a fost încheiat în calitate de vânzător de către pârâta în nume propriu dar și ca mandatară a reclamantului, soțul său la acea dată, în baza procurii autentificate sub numărul 4780/14.11.2001.
Din cuprinsul acestui contract mai rezultă că prețul vânzării, stabilit de comun acord a fost de 180.000.000 lei și a fost achitat de către cumpărătorul prin achitarea unei datorii către Banca Populară Românesc
Pe de altă parte se constată că în răspunsurile date la interogatoriul administrat de instanța de fond pârâta a arătat că suma achitată la Banca Populară Românesc a fost de 80.000.000 lei și a fost restituită pârâtului.
Se remarcă deci o disproporție între prețul stabilit pentru vânzare și cel achitat de către pârâtul și mai mult chiar din faptul că ulterior a fost restituit rezultă că în realitate prețul nu a fost plătit.
Pe de altă parte se constată față de împrejurarea că acest contract a fost încheiat în perioada în care reclamantul a fost în detenție și din aceea că vânzarea s-a făcut către fratele pârâtei că în realitate s-a urmărit diminuarea masei bunurilor dobândite în timpul căsătoriei de către soții și prin urmare cauza actului a fost ilicită.
In privința contractului de donație autentificat sub nr.1599/22.04.2002 la Biroul Notarului Public se constată că în acesta s-a prevăzut că obiectul donației l-a constituit o suprafață totală construită de 333,90 metri pătrați care au fost dobândiți prin cumpărare la licitație publică în baza procesului verbal din data de 20.02.2002.
In cuprinsul acestui proces verbal nu se specifică însă care a fost suprafața totală a construcțiilor adjudecate de către.
Din adeverința 649 emisă la data de 22.02.2006 de către Consiliul Local al comunei rezultă însă că suprafața totală a construcțiilor dobândite prin licitație publică la data de 20.02.2002 de către fost de 97.
Se constată deci că prin contractul de donație autentificat sub nr.1599/22.04.2002 s-a dispus de un obiect care nu se afla în totalitate în proprietatea donatorului.
Impotriva acestei decizii a promovat recurs pârâtul care a criticat decizia pentru motivul prev. de disp.art.304 pct.7 pr.civilă.
A susținut că motivarea e contradictorie, instanța reținând ba că prețul este disproporțional, ba că nu a fost plătit, ba că a fost restituit.
A mai considerat că în mod greșit s-a reținut cauza ilicită, reclamantul e cel care a dat procură soției sale, fără să impună vreun preț anume și oricum imobilul era scos la licitație pentru datoriile de la bancă.
Analizând decizia prin prisma motivelor de recurs, instanța reține următoarele:
Intr-adevăr, motivarea instanței de apel este oarecum contradictorie, aceasta reținând fie disproporția mare între prețul stabilit și cel achitat (ceea ce oricum eoc auză de rezoluțiune și nu de reziliere), fie că prețul a fost restituit, de unde ar rezulta că prețul nu a fost plătit.
In situația în care soluția din apel este corectă, dar motivarea ei este contradictoriu, o aplicare a disp.art.312 alin.4 de casare a deciziei și rejudecare a fondului ar fi pur formală.
In realitate, soluția pronunțată în apel este corectă, instanța de recurs, urmând doar să completeze considerentele deciziei.
Ceea ce face obiectul criticilor este doar primul capăt de cerere ce vizează nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare pe motiv de preț fictiv și sub valoarea reală a imobilului, precum și pentru cauza ilicită și imorală.
In realitate, având în vedere succesiunea cronologică a actelor, recurentul a plătit la bancă după arestarea reclamantului o datorie a societății SC în sumă de 75.300.000 lei, încheindu-se un contract de cesiune și vânzare de drept imobiliar (nesemnat de reclamant) prin care pârâtul devenea proprietar al imobilului. Ulterior, pârâta i-a restituit banii fratelui său în 2-3 ani (răspuns interogatoriu 222).
Dându-și seama că acest contract nu putea avea efect translativ de proprietate în lipsa acordului reclamantului, cei doi încheie doi ani mai târziu contractul de vânzare-cumpărare a cărei anulare se cere, urmărind sustragerea casei din masa bunurilor comune. La scurt timp după aceasta, pârâta intentează acțiune de divorț.
Prin urmare, profitând de naivitatea recurentului și sub pretextul unor datorii, pârâta obține de la reclamant o procură în baza căreia vinde casa fratelui său la un preț de 180.000.000 lei (în realitate a plătit doar 75.300.000 lei), în condițiile în care potrivit raportului de expertiză efectuat 4 ani mai târziu, imobilul avea o suprafață construibilă de 310,20 mp. și un beci de 58,95 mp, era compus din 12 camere și valora în jur de 358.547 lei.
Din aceste considerente, apreciind că actul juridic are o cauză ilicită, cei doi pârâți urmărind diminuarea masei bunurilor comune și sustragerea casei de la partaj, urmează în conformitate cu disp.art.312 al.1 pr.civilă să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâtul, cu domiciliul în comuna jud.G împotriva deciziei civile nr.279/10.05.2007 pronunțată de Tribunalului Galați în dosarul civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.01.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - -
Grefier,
- -
Red.SB-25.01.2008
Dact.MH-28.01.2008/2 ex.
Fond:
Apel:-
Președinte:Simona BacsinJudecători:Simona Bacsin, Luminita Solea, Anica Ioan
