Anulare act. Decizia 29/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 29
Ședința publică de la 20 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 2: Viorica Olariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
La ordine fiind judecarea apelurilor civile declarate de apelanții STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE JUDEȚULUI și MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL IAȘI împotriva sentinței civile nr.1728 din 19.09.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimații și, având ca obiect, anulare act;
La apelul nominal din ședința publică se prezintă avocat pentru intimații și, lipsă apelantul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE JUDEȚULUI I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina - în stadiul procesual al apelului - se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, apelul scutit de taxa de timbru.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială. Precizează că nu are cereri prealabile, nu solicită alte probe, înțelege să se folosească de probele administrate până în prezent.
Reprez.parchetului precizează că nu are cereri de formulat.
Apelul fiind în stare de judecată, s-a dat cuvântul la dezbateri.
Reprez. parchetului solicită admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, întrucât hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică.
Hotărârea primei instanțe este nelegală întrucât greșit a respins excepția lipsei calității procesuale a reclamanților.
Temeiul de drept al acțiunii sunt disp.art.504-597 Cod procedură penală și acțiunea este scutită de taxa de timbru.
Potrivit dispozițiilor art.504 alin.1 Cod procedură penală " Orice persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de către stat
pagubei suferite, daca în urma rejudecării cauzei s-a stabilit prin hotărâre definitiva ca nu a săvârșit fapta imputata ori ca acea fapta nu exista."
Hotărârea prin care s-a dispus achitarea tatălui reclamanților datează din 5 mai 2004.
Potrivit dispozițiilor art.506 pct.1 Cod procedură civilă "" Pentru obținerea reparației, persoana îndreptățita se poate adresa tribunalului în a cărui raza
teritoriala domiciliază, chemând în judecata civila statul. Statul este citat prin Ministerul Finanțelor."
Data de 5 mai 2004 este data când s-a născut dreptul, astfel că reclamantul nu are calitate procesuală.
Sentința instanței de fond este netemeinică întrucât a reținut că s-ar fi încălcat dreptul reclamantului la muncă, la educație etc. dar nu s-au făcut dovezi în acest sens.
Părinții reclamantului s-au despărțit în anul 1947 din culpa tatălui. Fapta s-a comis în anul 1948. s-a pronunțat în anul 1951 iar decesul a intervenit în anul 1953. Nu se poate susține că acea condamnare ar fi influențat negativ familia sau copii. Mai mult din relațiile obținute de la CNSAS rezultă că soția și copii nu au avut dosare de urmăriți la securitate.
Nu s-a făcut dovada sumei de 4 miliarde lei vechi solicitați. La CEDO în spețe similare s-au acordat sume cuprinse între 4000 și 5000 euro.
Solicită admiterea apelului și respingerea acțiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată.
Avocat solicită respingerea apelurilor ca nefondate, menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.Precizează că temeiul acțiunii este art.998 cod civil și 504,506 Cod procedură penală. Indicarea cumulativă a acestor texte de lege este posibilă și nici nu se exclud..Acțiunea este scutită de taxă de timbru.
În adevăr, divorțul părinților reclamantului s- pronunțat în anul 1947, copii au fost încredințați mamei, dar tatăl a fost obligat la plata unei pensii de întreținere.Solicită a se vedea limitele casării sentinței și anume că instanța de apel schimbat temeiul de drept a acțiunii fără a pune în discuția contradictorie părților aceasta.
Cu privire la fondul cauzei, arată că mama reclamantului a divorțat în anul 1947 pentru că dorea ca fii ei să poată urma o instruire superioară, reclamantul să poată urma Academia Comercială.
Copii au aflat despre decesul tatălui lor la cinci ani după ce acesta survenise. Mama lor nu și-a putu găsi un serviciu conform pregătirii sale. Ea și copii
și-au schimbat domiciliul, au pierdut un imobil foarte valoros în Copii au urmat studiile mult mai târziu.
Susține că acțiunea este temeinică. Este evident că s-a cauzat un prejudiciu moral reclamantului. Reclamanții sunt persoane îndreptățite să solicite aceste daune morale, tatăl lor presta o pensie de întreținere prin care se îngrijea de copii, prin aceasta copăii erau în grija sa. Tatăl a fost înalt funcționar public într-un minister.
Solicită respingerea apelurilor.
Reprez. parchetului solicită admiterea apelului formulat de Statul Român, casarea sentinței este pentru stabilirea temeiului juridic întrucât din art-.45,496 Cod procedură penală s- schimbat în art.998 Civil dar și pentru a se stabili dacă reclamantul are calitate procesuală și pentru cuantumul daunelor morale.
Avocatr precizează că temeiul acțiunii este art.504,506 Cod procedură penală raportat la art.998 Civil, texte de lege care nu se exclud. Acțiunea este scutită de taxă de timbru iar reclamanții sunt persoane îndreptățite.
Reprez. parchetului arată că, în adevăr, temeiul. Acțiunii este cel prevăzut de Art.504,506 Cod procedură penală și acțiunea este scutită de taxă de timbru.
Dar, reclamantul nu are calitate procesuală, Din data de 5 mai 2005 se calculează termenul de promovare a acțiunii, acela de 18 luni potrivit disp.art.506 al.4 Cod procedură penală. Pensia alimentară s-a stins în anul 1953 la deces. nu a fost unul formal și nu s-a datorat situației create de arestarea tatălui reclamantului. Fapta s-a produs în anul 1948, deci este ulterioară divorțului părinților reclamantului.
Avocat mai precizează încă o dată că a indicat, ca temei al acțiunii, art.504, 506 Cod procedură penală raportat la art.998 Cod Civil. CU privire la excepția lipsei calității procesuale a reclamantului, solicită a se avea în vedere motivarea sentinței civile nr.1728 a primei instanțe în acest sens.
CURTEA DE APEL;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr.9120/10.11.2004, reclamanții - (fostă ) și au chemat în judecată Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice conform precizării făcute la termenul din 15.12.2004, spre a se dispune obligarea acestuia la plata de despăgubiri morale în cuantum de 4.000.000.000 ROL pentru trauma suferită și consecințele care au decurs din condamnarea pe nedrept a defunctului lor tată, și din dispoziția sa în timpul executării pedepsei.
Prin sentința civilă nr.509/27.04.2005 a Tribunalului Iașis -a admis acțiunea formulată de reclamanții - (fostă ) și în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin reprezentanții săi legali.
A fost obligat Statul Român să le plătească reclamanților și suma de 4.000.000.000 lei (400.000 RON) daune morale.
Soluția Tribunalului Iașia fost păstrată de Curtea de APEL IAȘI prin decizia civilă nr.13/20.01.2006.
Prin decizia nr.9153/10.11.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosarul nr-, s-au admis recursurile declarate de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice I și MINISTERUL PUBLIC, s-au casat atât decizia civilă nr.13/20.01.2006 a Curții de APEL IAȘI cât și sentința civilă nr.509/27.04.2005 a Tribunalului Iași și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Iași.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că, tribunalul a schimbat temeiul de drept al acțiunii din art.504, 505 și 506 Cod procedură penală în 998 Cod civil fără a pune în discuția părților acest aspect și legat de acest temei incidența art.2.9 din Legea nr.146/1997; la rândul său, în mod nelegal instanța de apel, ignorând cerințele art.129 pct.6 Cod procedură civilă nu a avut în vedere faptul că acțiunea promovată de reclamanți se întemeia pe dispozițiunile art.504-506 Cod procedură penală și s-a limitat în a invoca faptul că acțiunea este scutită de taxa judiciară de timbru conform art.15 alin.1 lit. g din Legea nr.146/1997; întrucât prin hotărârile date în cauză instanțele nu s-au pronunțat în limitele investirii lor schimbând temeiul juridic al acțiunii fără a-l pune în discuția părților, au violat dreptul de apărare al acestora și au lăsat nesoluționat fondul cauzei; ca urmare, în temeiul art.314 Cod procedură civilă cele două recursuri au fost admise iar hotărârile pronunțate în cauză au fost casate cu trimitere spre rejudecare la tribunal. Prin aceeași decizie s-a menționat împrejurarea potrivit căreia cu ocazia rejudecării cauzei și în funcție de poziția adoptată de reclamanți instanța de trimitere va rezolva și celelalte aspecte din recursurile declarate de Statul Român și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI referitoare la timbrarea acțiunii, ținând seama de apărările pe care reclamanții și le-au făcut din acest punct de vedere în întâmpinare, precum și acelea legate de legitimarea procesuală a reclamanților și cuantumul daunelor morale solicitate și acordate acestora, raportat la materialul probator administrat în cauză.
În aceste condiții, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Iași sub nr-.
Urmare a celor menționate în decizia de casare, reclamanții au formulat precizări la acțiune prin care au arătat că își întemeiază pretențiile pe dispozițiile art.504, 505, 506 Cod procedură penală, ale Convenției Europene a Drepturilor Omului precum și pe prevederile art.998 Cod civil, această din urmă dispoziție legală fiind subînțeleasă în redactarea dispozițiilor art.504 Cod procedură penală și ale art.15 lit. g din Legea nr.146/1997. Reclamanții au mai arătat că, inițial au invocat și prevederile CEDO, în urma dezbaterilor de la Tribunalul Iași și Curtea de APEL IAȘI, stabilindu-se că se înregistrează, în lumina Convenției și încălcări multiple ale unor drepturi fundamentale ("dreptul la libertate de gândire, de conștiință, libertatea de exprimare, dreptul la respectarea corespondenței, a vieții private" - nr.509/27.04.2005) precum și "încălcarea dreptului la muncă și învățătură" garantate de Constituția României, reținând și sancționând în mod corect și aceste încălcări; de asemenea, Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede garantarea unor drepturi fundamentale ale omului, inclusiv de natura celor care asigură "dreptul la un proces echitabil" (art.6), "nici o pedeapsă fără lege" (art.7), dispoziții care permit persoanelor care au suferit atingeri ale drepturilor fundamentale să solicite constatarea acestor încălcări și sancționarea lor; că dispoziția referitoare la taxele judiciare de timbru aflate în vigoare la data introducerii acțiunii (Legea nr.146/1997) prevedeau la art.15 că "sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la -: stabilirea și acordarea despăgubirilor decurgând din condamnarea sau luarea unei măsuri preventive pe nedrept; pe parcursul judecății au intervenit în materia legislației taxelor judiciare de timbru modificări (OG nr.12/2005) prin care aria scutirilor s-a lărgit și cu privire la "stabilirea și acordarea despăgubirilor civile pentru pretinse încălcări ale drepturilor prevăzute la art.2 și 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată prin Legea nr.30/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.135 mai 1994, cu modificările ulterioare; în aceste condiții, cererea de acordare a despăgubirilor este justificată din dublă perspectivă, iar legea aplicabilă la momentul constatării prevedea scutiri de la plata taxelor judiciare de timbru.
În urma rejudecării, Tribunalul Iașia pronunțat sentința civilă nr.1728/19 septembrie 2007.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art.15 lit. "g" și "p" din Legea nr.146/1997 potrivit cărora sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile referitoare la stabilirea și acordarea despăgubirilor, decurgând din condamnarea sau luarea unei măsuri preventive pe nedrept. Se concluzionează că acțiunea de față este scutită de plata taxei de timbru conform art.506 alin.4 Cod procedură penală.
În ce privește calitatea procesuală activă a reclamanților, aceasta este confirmată de calitatea de fii ai defunctului.
În ce privește fondul litigiului, instanța reține că după 1 an de la condamnarea dispusă prin sentința nr.310/941 din 6 martie 1951, respectiv martie 1952, a decedat în timpul executării pedepsei, astfel după cum rezultă din certificatul de moarte seria - nr.- eliberat la 22 mai 1953, iar din memoriul adresat de reclamanți Ministerului Sănătății, rezultă că familia a aflat de acest eveniment abia la începutul anului 1957, deci la aproximativ 5 ani de la producerea lui.
Condamnarea pe nedrept a tatălui reclamanților urmată la scurt timp de decesul acestuia au avut consecințe negative asupra familiei, reflectate în plan afectiv, psihic, social, familial și chiar profesional. Suferințele psihice, afective cauzate pârâților constituie un prejudiciu moral și justifică aplicarea răspunderii civile (prejudiciul moral împreună cu prejudiciul material reprezintă două componente ale prejudiciului civil).
Împotriva sentinței civile nr.1728/19 septembrie 2007 Tribunalului Iași au declarat apel MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Se critică sentința apelată de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași pentru următoarele considerente:
- soluția instanței de rejudecare este nelegală și netemeinică, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii;
- în legea procesuală penală se prevede că acțiunea pentru repararea pagubei poate fi pornită de persoana îndrituită iar după moartea acesteia poate fi continuată sau pornită de către persoanele care se aflau în întreținerea sa.
Prin sentința civilă nr.147/1 aprilie 1947, copiii au fost încredințați spre creștere și educare mamei, a decedat în cursul anului 1952. Ca atare, reclamanții aveau o vârstă mică și nu se aflau în întreținerea tatălui nici la data comiterii faptei, nici a condamnării acestuia.
Din înscrisuri rezultă că reclamanții-intimați nu au beneficiat de pensie de urmaș.
- totodată valoarea stabilită de instanță este excesivă și nejustificată pentru statul român, și reprezintă o îmbogățire fără just temei a reclamanților.
Sentința 1728/19.09.2007 a Tribunalului Iași este criticată în apel d e Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor pentru următoarele considerente:
- aprecierea prejudiciului moral nu se rezumă la determinarea prețului suferințelor psihice ci înseamnă aprecierea multilaterală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și a implicațiilor acestora pe toate planurile vieții persoanei vătămate.
Prejudiciul afectiv nu este dovedit, nu sunt dovedite cuantumul daunelor morale.
- din dispozițiile art.129 Cod procedură civilă rezultă că, instanța de fond avea obligația de a administra un probatoriu pertinent și concludent, ceea ce nu s-a făcut;
- simpla afirmație referitoare la existența unui prejudiciu moral nu îndreptățește reparația prin echivalent bănesc, atât timp cât instanța nu a administrat un probatoriu că echivalentul bănesc pe care l-a solicitat reclamantul este cel potrivit sub aspectul cuantumului, cu suferința invocată.
Problema dovedirii existenței prejudiciului moral, a intensității acestuia, pe calea unei cereri în justiție, s-a produs o îmbogățire fără justă cauză.
Apelurile formulate sunt neîntemeiate.
Cu privire la temeiul legal al acțiunii formulate de - () și, acesta a fost precizat de reclamanți și pus în discuția părților pe parcursul judecării cauzei ca fiind art.504, 505, 506 Cod procedură penală și art.998 Cod civil.
În această situație, în cauză sunt incidente prevederile art.15 lit. "g" și "p" din Legea 146/1997 și prevederile art.506 alin.4 Cod procedură penală, astfel încât prezenta acțiune așa cum de altfel s-au și pronunțat instanțele este scutită de plata taxei de timbru.
În ce privește calitatea procesuală activă a reclamanților.
Prima instanță a reținut că reclamanții s-au legitimat procesual activ având în vedere și calitatea de fii ai defunctului, cum rezultă de altfel și din actele de stare civilă depuse în dosarul nr.9120/2004.
Conform art.506 alin.1 Cod procedură penală "acțiunea pentru repararea pagubei poate fi pornită de persoana îndreptățită, potrivit art.504 după moartea acesteia poate fi continuată sau pornită de către persoanele care se aflau în întreținerea sa".
În speță, rezultă cu certitudine că prin sentința civilă nr.482/5.07.1947, a fost obligat la plata unei pensii de întreținere pentru creșterea minorilor și -.
Ca atare, reclamanții au calitate procesuală activă, putând promova prezenta acțiune în daune morale ca persoane aflate în întreținerea lui "de cujus".
Mai mult reclamanții sunt fii ai persoanei decedate și în materia prejudiciului moral delictual (recurenții invocând ca temei juridic al acțiunii și dispozițiile art.998 Cod civil) se încadrează în noțiunea de persoane prejudiciate - victime indirecte -, denumire cuprinsă și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
În calitate de victime indirecte, reclamanții - urmașii condamnatului au la dispoziție această acțiune în daune morale întrucât ei solicită reparația prejudiciilor personale determinate de decesul tatălui lor constând în pierderea sprijinului de familie care le asigura întreținerea, cât și a prejudiciului de afecțiune (prejudiciu moral).
În litigiu, acordarea daunelor morale se justifică atâta vreme cât condamnarea penală pe nedrept a lui (tatăl reclamanților care a și decedat în timpul executării pedepsei) produs suferințe familiei acestuia prin consecințele negative în plan social și familial, și intensitatea cu care au fost percepute de reclamanți.
Veniturile insuficiente realizate de mama reclamanților, deși era absolventă a Institutului " " din B dar a ocupat posturi mult sub pregătirea sa profesională, decesul tatălui la 18 martie 1952 - după o condamnare privativă de libertate pentru infracțiunea de uneltire contra ordinii sociale au fost susceptibile de a produce reclamanților suferințe pe plan moral, social și profesional. Acest prejudiciu, deși de natură morală, poate fi reparat prin acordarea unei sume de bani.
Ambele apelante au făcut critici neîntemeiate cu privire la cuantumul mare acordat de prima instanță, ceea ce ar determina o îmbogățire fără justă cauză a reclamanților.
Prejudiciul moral nu este cert în ceea ce privește întinderea precum prejudiciul material, dar instanța în raport de atingerea valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sensibilitatea fizică și psihică, cinste, demnitate, onoare apreciază că suma solicitată de reclamanți este justă.
Obligația statului la repararea pagubei în cazul condamnării pe nedrept decurge tocmai din raporturile de drept public.
Invocarea de către Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a art.129 Cod procedură civilă - rolul activ al judecătorului - este neîntemeiată, în condițiile în care instanța s-a pronunțat asupra cadrului procesual fixat de reclamanți, și numai prin prisma probelor administrate în cauză.
Apelantul Statul Român parte în proces, are drepturi procesuale ce-i permiteau să administreze probe în contradovadă, putând chiar să precizeze un alt cuantum al daunelor morale solicitate de reclamanți, ceea ce nu a probat, limitându-se să invoce în apel dispozițiile art.129 Cod procedură civilă numai în ce privește obligațiile instanței, dar ignorând și obligațiile pe care le avea în calitate de parte în proces.
Criticile generice din apel referitoare la obligațiile instanței (art.129 Cod procedură civilă) nu sunt de natură a impune schimbarea hotărârii atacate.
Curtea constată că toate motivele de apel invocate de Statul Român privind acordarea și cuantumul daunelor morale sunt considerații teoretice neavând corespondent în probatoriul administrat, instanța îndeplinindu-și obligațiile din art.129 al.4 și 5 Cod procedură civilă.
Acordarea daunelor morale în cuantumul solicitat de reclamanți nu produce o îmbogățire fără just temei a acestora, ci reprezintă în conformitate cu regulile de conviețuire socială și cu principiile de echitate și justiție o satisfacție compensatorie a reclamanților pentru prejudiciul moral suferit.
În raport de toate considerentele mai sus expuse și dispozițiile art.296 Cod procedură civilă se vor respinge apelurile formulate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelurile formulate de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva sentinței civile nr.1728/19.09.2007 a Tribunalului Iași, sentință pe care o păstrează.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
04.III.2008.-
Președinte:Cristiana AngelescuJudecători:Cristiana Angelescu, Viorica Olariu
