Anulare act. Decizia 29/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 29/
Ședința publică din 9 martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanta -, cu sediul în O S,- și de pârâta SRL, cu sediul în O S, P-ța - nr.6, împotriva sentinței civile nr.2332 din 12 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 18 februarie 2009 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de 25 februarie 2009 și apoi pentru astăzi, 9 martie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2332 din 12 septembrie 2007, Tribunalul Harghitaa respins excepția lipsei interesului legitim și actual al reclamantei -""- O S, invocată de pârâții, și; a respins acțiunea formulată de reclamanta -""- OSî mpotriva pârâților Primăria O S, a, și; a respins cererea de intervenție formulată de intervenienta -" "SRL O S; a obligat reclamanta -""- și intervenienta -" "SRL la plata sumei de 4500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată pe seama pârâților și.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.137 pr.civ. instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepției lipsei interesului reclamantei de a promova acțiunea în contradictoriu cu pârâții.
Instanța de fond a reținut că pentru exercițiul acțiunii nu este suficient ca să se afirme existența unui drept actual ci trebuie să se justifice și interesul, adică folosul practic pe care o parte îl urmărește prin începerea procedurii judiciare. În speță, -""- nu poate fi considerată persoană străină de imobil întrucât susține că a încheiat contractul de vânzare cumpărare și cu privire la spațiile comerciale, care, prin actul emis de primar au fost restituite pe seama pârâților.
Prin dispoziția nr.1174/2002 emisă de Primarul municipiului OSs -a dispus restituirea în natură pe seama pârâților, și a imobilului situat în O S, P-ța - nr.6, județul H (în prezent-), compus din spațiul comercial nr.2 și 3 și apartamentele 8,9,10 situate la etaj precum și terenul aferent de 286 mp. Prin aceeași dispoziție s-a stabilit dreptul pârâților la despăgubiri bănești pentru spațiul comercial nr.1, acesta fiind înstrăinat către -" "SRL
Reclamanta și intervenienta susțin că spațiile comerciale restituite au fost înstrăinate prin contract valabil, necontestat de persoanele îndreptățite, și prin urmare, nu putea fi stabilite decât despăgubiri pentru acestea. Se mai arată că aceste spații au fost transmise în proprietatea -""- prin hot.nr.6/2000 iar mai apoi înstrăinate de această societate comercială prin contractul nr.1704/2000 încheiat între reclamantă și intervenientă.
Aceste susțineri au fost apreciate de tribunal ca fiind parțial reale în sensul în care spațiul transmis către reclamantă avea o întindere de 162,95 mp iar conform schiței de dezmembrare pe apartamente și spații comerciale a edificiului, imobilul este format din 3 astfel de spații cu întindere de 169, 111 și respectiv 28 mp.
Astfel fiind, în proprietatea reclamantei s-a transmis spațiul nr.1, respectiv cel de 169 mp din care intervenienta a dobândit dreptul de proprietate asupra unui spațiu cu întinderea de 57,20 mp. Tribunalul a reținut că reclamanta nu a dovedit calitatea sa de proprietar asupra celorlalte două spații, respectiv de 111 și 28 mp ca atare, nu a transmis aceste spații către intervenientă iar restituirea în natură a acestora este legală.
Apreciind asupra celor de mai sus, tribunalul s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamanta -""- solicitând admiterea căii de atac promovate, schimbarea în întregime a sentinței civile pronunțate de tribunal în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de apel apelanta reclamantă a arătat că prin sentința civilă pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr.4311/2002 rămasă definitivă și irevocabilă, Primăria OSa fost obligată să respecte hotărârea nr.6/2000 prin care dreptul de proprietate asupra unor imobile a fost transmis pe seama -""-, printre imobilele respective aflându-se și cele 3 spații în suprafață de 57,20 mp. Prin aceiași hotărâre -""- a fost obligată să respecte obligația de a încheia contract de vânzare-cumpărare inclusiv pentru spațiile în litigiu.
Apelanta a mai arătat că spațiul în suprafață de 169 mp la care face referire instanța de fond, nu a fost dobândit de la -""- ci de la -" "SRL. -""- a înstrăinat alte spații, respectiv două magazii și un vestiar în suprafață de 50,44 mp. Aceste aspecte, afirmă apelanta, se deduc și din expunerea de motive nr.5039, 5133/2001 întocmită de Primăria municipiului O S, precum și a schiței de plan ce o însoțește fiind vorba de spațiul comercial nr.2 în suprafață de 28 mp și o magazie din acest spațiu, în suprafață de 22,3 mp.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat apel și -" "SRL solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate, admiterea cererii de intervenție și constatarea că spațiile comerciale nr.2 și 3 au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr.1704/2000 încheiat cu -""-, părțile să fie obligate să respecte dreptul de proprietate asupra spațiului cumpărat și să se constate nulitatea parțială a dispoziției nr.1174/2002.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că instanța de fond a constatat în mod greșit înstrăinarea spațiului comercial nr.1 de către -""- întrucât acest spațiu a fost achiziționat de societatea comercială apelantă de la -" "-. Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între cele două apelante, și respectiv hotărârea nr.6/2000 au avut în vedere spațiul comercial în suprafață de 57,20 mp iar spațiile comerciale 2 și 3 sunt identice cu cele transmise în baza hotărârii nr.6/2000 în proprietatea -""-. Aceste aspecte au fost cunoscute atât de emitentul dispoziției de restituire cât și de beneficiarii acesteia ca atare impunându-se modificarea parțială a dispoziției în sensul înlăturării restituirii în natură a spațiilor comerciale.
Pârâții, și au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelurilor declarate ca neîntemeiate.
În cuprinsul întâmpinării se arată că suprafața de 57,20 mp, obiect a contractului de vânzare cumpărare nr.1704 din 5 septembrie 2000 încheiat între -""- și -" "SRL nu este o suprafață identificată sau identificabilă, pe de o parte, iar pe de altă parte acest contract nu a fost opus părților la momentul încheierii procesului verbal de predare primire a imobilului la data de 6 mai 2003.
Nu în ultimul rând se arată că apelantele nu au făcut formalitățile de întabulare astfel că neînscrierea acestui contract de vânzare-cumpărare în evidențele de CF atrage inopozabilitatea actului față de terți, respectiv, față de pârâți.
În condițiile în care reclamanții s-ar întemeia pe un titlu valid de proprietate, instanțele sunt obligate să compare cele două titluri și să dea eficiență celui preferabil. În doctrină s-a reținut că dacă proprietarul deposedat exhibă titlul său juridic iar subdobânditorul exhibă contractul de vânzare cumpărare instanța va da câștig de cauză proprietarului deposedat.
Apelurile sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.1223 din 30 iunie 2000 Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, a fost admisă acțiunea reclamantei -" "SRL în contradictoriu cu pârâții Consiliul local al municipiului O S și -" "-
Pârâtul Consiliul local OSa fost obligat să recunoască dreptul de proprietate al -" "- asupra "apartamentului nr.1" din imobilul situat în O S-. Mai apoi prin aceiași hotărâre s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea societății comerciale amintite asupra acestui spațiu având o suprafață utilă de 169 mp. Instanța a dispus prin sentința amintită, readnotarea în favoarea Statului Român a celor 10 apartamente precum și a celor două spații comerciale ce nu au făcut obiectul înstrăinării.
Din acest punct de vedere susținerile apelantelor sunt reale în sensul în care -" "- a dobândit dreptul de proprietate asupra spațiului comercial nr.1 de la -" "-. Deși în cuprinsul hotărârii se amintește atât de apartamentul nr.1 cât și de spațiul comercial nr.1, comparând dispozițiile instanței cu schița-plan aflată la dosarul nr.1223/2000 al Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, rezultă că în realitate spațiul - obiect al litigiului - s-a referit la spațiul comercial nr.1.
Anterior soluționării acestui litigiu, între apelantele -" "RA (actualmente -""-), și -" "SRL a fost încheiat, cu referire la același imobil, contractul de închiriere nr.39/1998, filele 93,94 din dosar. Obiectul acestui contract l-au constituit un număr de 4 încăperi (depozite) în suprafață de 68 mp. Spațiul astfel închiriat nu a fost identificat în contractul de închiriere și nici nu corespunde descrierilor cuprinse în schița-plan depusă de apelanta -""- și aflată la fila 8 dosar recurs. Mai mult, din cuprinsul expertizei întocmită în cauză, filele 157 - 168, o astfel de descriere - 4 depozite - nu corespunde niciunui spațiu identificat prin schițe.
Nu în ultimul rând sunt corecte susținerile intimaților din întâmpinare potrivit cărora niciuna din apelante nu identifică în mod clar spațiul - obiect al litigiului, întinderea acestuia și poziționarea în schița-plan.
Conform expertizei efectuate în cauză, obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.1704 din 05.09.2002, la constituit spațiul comercial identificat de părți ca fiind "spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință, situat în OSP -ța - nr.6, spațiu ce se vinde este ocupat de cumpărător în baza contractului de închiriere nr.39 din 21 mai 1998". Așa cum s-a arătat anterior și așa cum expertul a reținut acest spațiu nu a fost identificat cu elemente de CF. Expertul a mai reținut că reprezentanții -" "SRL au identificat 2 magazii, respectiv, cu suprafața de 15,9 mp și 22,6 mp, suprafețe care aparțin spațiilor comerciale 3 și 2 și care au făcut, după aprecierea societății, obiectul contractului de închiriere și mai apoi, de vânzare cumpărare.
Însumând cele două suprafețe indicate de apelanta -" "SRL cu ocazia efectuării expertizei, se constată că, prin raportare la contractul de închiriere și mai apoi titlul invocat de apelantă, există o nouă suprafață totală de 38,5 mp.
Analizând susținerile fiecăreia dintre apelante precum și schița-plan, se poate constata că la parterul imobilului alături de spațiile comerciale identificate ca fiind 1,2 și 3, există și un apartament poziționat în partea dreaptă a schiței-plan și în continuarea spațiului comercial nr.3. Acest apartament are un număr de 3 încăperi fiind distinct de spațiile comerciale 2 și 3. Suprafața totală a acestui spațiu este de 43,5 mp. Chiar dacă părțile nu au afirmat în mod clar, este posibil ca obiectul contractului de închiriere nr.39/1998 să aibă în vedere această suprafață întrucât astfel cum este realizată schița-plan, o parte din spațiul comercial nr.3 este alipită acestui apartament reprezentând în total un număr de 4 încăperi cu o suprafață aproximativă de 68 mp.
Așa cum s-a mai arătat atât obiectul contractului de închiriere cât și obiectul contractului de vânzare cumpărare nu au fost identificate din punctul de vedere al evidențelor de carte funciară. În aceste condiții instanța nu poate da eficiență titlului invocat de apelante. Mai mult decât atât, susținerile apelantei -""- potrivit cărora alături de spațiul deținut de -" "-, spațiu transmis către -" "SRL, ar mai deține în baza hotărârii nr.6/2000 a Consiliului local al municipiul OSî ncă o suprafață de 162 mp cu destinația de spații comerciale în imobilul în litigiu din care a înstrăinat afirmativ o suprafață de 57,20 mp, nu pot fi primite. Însumând suprafețele spațiilor comerciale din imobilul situat în-, O S, rezultă o suprafață totală de 308 mp. Ca atare, cele două societăți comerciale apelante nu pot deține în proprietate suprafețe egale dobândite în baza contractului de vânzare cumpărare și a sentinței civile nr.1223/2000 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc și respectiv, a hotărârii nr.6/2000 a Consiliului local al municipiului O
Altfel spus, atât -""- cât și -" "- au dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 162 mp prima(hotărârea nr.6/2000 a Consiliului local O S), și 169 mp cea de a doua (în calitatea sa de continuatoare a -AP O S, ca efect al Legii nr.15/1990), în realitate fiind vorba de unul și același spațiu, respectiv spațiul comercial nr.1.
Așa fiind, instanța apreciază că în integralitatea lor criticile formulate de apelanți sunt neîntemeiate în sensul în care -""- nu a fost niciodată proprietara spațiilor comerciale 2 și 3, ca atare nu putea înstrăina valabil nicio suprafață fie ea neidentificată sau neidentificabilă din aceste spații comerciale.
Având în vedere cele de mai sus, instanța va respinge ca nefondate apelurile declarate menținând ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
Văzând și dispozițiile art.274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile formulate de -""- cu sediul în O S-, județul H și -" "SRL cu sediul în O S, P-ța - nr.6, județul H, împotriva sentinței civile nr.2332 din 12 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Harghita.
Obligă apelanții la plata sumei de 6000 lei în favoarea intimaților, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9 martie 2009.
PRESEDINTE JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
8 exp.
22.05.2009.
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
