Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 251/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 251/
Ședința publică din 9 martie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, domiciliată în Tg.M,-.B.17, împotriva deciziei civile nr.256 din 13 iunie 2006, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr.521/2006.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 18 februarie 2009 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru data de 25 februarie 2009 și apoi pentru astăzi, 9 martie 2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1645 din 25 martie 2004, Judecătoria Tg-M a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâții și, și, și și în consecință: a obligat pârâții să-i recunoască reclamantei dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 1.536 mp înscris în CF nr.7946 colectiv Tg-M, nr.top.2628/2 și 2629/1; a instituit în sarcina pârâților, în favoarea reclamantei, un drept de servitute de trecere înspre terenul sus identificat, cu piciorul sau cu un mijloc de transport; a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la imobilul-teren situat în Tg-M,-, înscris în CF 7946 Tg-M, conform raportului de expertiză tehnică efectuat de expert tehnic; a respins acțiunea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali și în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențională și pârâtele reconvenționale Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tg-M și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M; a respins acțiunea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali și în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențională și pârâtele reconvenționale Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tg-M și Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M; a obligat pârâții, în solidar, să plătească reclamantei suma de 4.125.000 lei ROL, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții și, și.
Tribunalul Mureș, prin decizia civilă nr.40 din 6 februarie 2006 admis apelul declarat, a anulat hotărârea atacată și a reținut cauza pentru rejudecare în fond.
După rejudecarea în fond a cauzei, Tribunalul Mureșa pronunțat decizia civilă nr.256 din 13 iunie 2006 prin care a admis în parte acțiunile reconvenționale formulate de pârâții reclamanți reconvenționali și, și, împotriva pârâților reclamanți reconvenționali și Prefectura Județului M și în consecință: a anulat Ordinul nr.265 din 27 iunie 2001 emis de Prefectul Județului M; a respins cererile reconvenționale formulate de reclamanții reconvenționali împotriva pârâtei reconvenționale Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tg-M ca fiind formulată împotriva unei pârâte fără calitate procesuală pasivă; a respins acțiunea principală formulată de reclamanta împotriva pârâților și, și, și, ca nefondată; a obligat reclamanta la plata către pârâții și a sumei de 4.071.000 lei ROL, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunile reconvenționale formulate de pârâții reclamanți reconvenționali și, și, s-a solicitat ca prim petit anularea Ordinului Prefectului nr.265/2001. În prezent din cuprinsul CF 7946 Tg-M rezultă că din totalul suprafeței înscrisă în acest CF sub nr.top.2628/2 și 2629/1 reclamanta are în proprietate o suprafață de 1536 mp dobândită prin ordinul sus amintit.
Pentru verificarea validității acestui titlu de proprietate tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Între antecesorii reclamantei pe de o parte, și pârâții reclamanți reconvenționali pe de altă parte, a intervenit contractul de cooperare și asociere pentru construirea unei case de locuit în conformitate cu Legea nr.4/1973. Fostul Consiliu popular a avizat construirea unei clădiri compusă din 3 apartamente dispunând trecerea în proprietatea statului a unei suprafețe de 472 mp. diferența de teren până la totalul de 2008, respectiv 1536 mp, au rămas în proprietatea antecesorilor reclamantei.
Între reclamantă și pârâții reclamanți reconvenționali a intervenit la data de 1 septembrie 1989 o tranzacție prin care reclamanta a fost de acord ca întreaga construcție să revină pârâților reclamanți reconvenționali în schimbul achitării de către aceștia a unei sume de 20.000. lei. În conținutul tranzacției se reține că terenul de 1536 mp a trecut în proprietatea statului, reclamanta fiind de acord ca pârâții să închirieze această suprafață de teren.
Prin sentința civilă nr.2162/1990 a Judecătoriei Tg-M s-a reținut că suma de 20.000 lei poate echivala cu valoarea de circulație a terenului pe care se afla construcția. Tribunalul a mai reținut că terenul obiect al prezentului litigiu este un loc înfundat, accesul la teren putându-se face numai prin construcția nou edificată de către pârâții.
Având în vedere aceste considerente tribunalul a apreciat că ordinul prefectului atacat de pârâții reclamanți reconvenționali a fost emis fără a fi respectate dispozițiile art.36 din Legea nr.18/1991 republicată. În acest sens s-a reținut că potrivit alin.5 din art.36 terenul în litigiu este afectat de construcții, ca atare nu poate face obiectul restituirii legale.
Pe de altă parte s-a mai reținut că reclamantei i s-a atribuit o parte dintr-un întreg, la momentul emiterii ordinului atacat Statul Român fiind coproprietar al terenului alături de pârâții reclamanți reconvenționali. Față de starea de coproprietate, coproprietarul Statul Român nu putea face acte juridice de dispoziție fără acordul celorlalți coproprietari.
Soluționând excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei județene M pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor instanța a apreciat că aceasta din urmă nu are calitatea procesuală pasivă întrucât actul atacat emană de la Prefectul Județului M și nicidecum de la această pârâtă.
Ca efect al anulării ordinului prefectului terenul în litigiu a rămas în proprietatea statului, pârâții reclamanți reconvenționali solicitând pe cale reconvențională constatarea dreptului lor de proprietate asupra acestuia.
Instanța de apel a constatat că pârâții reclamanți reconvenționali nu au formulat nicio cerere în sensul prev. art.36 din Legea nr.18/1991, astfel că o cerere formulată direct în fața instanțelor, prin prisma dispozițiilor deja citate, urmează a fi respinsă.
Față de soluția dată primului petit al acțiunii reconvenționale instanța de apel a respins integral acțiunea reclamantei apreciind că fundamentul acesteia se regăsește în invocarea calității de proprietar, calitate care, din considerentele expuse anterior, nu mai este actuală. Pentru formularea unei acțiuni în revendicare, reclamantul trebuie să fie titularul unic și exclusiv al dreptului de proprietate asupra bunului, nefiind admisibilă acțiunea formulată de un coproprietar împotriva celorlalți coproprietari având ca obiect revendicarea înainte de sistarea stării de coproprietate prin ieșirea din indiviziune.
Apreciind asupra celor de mai sus tribunalul s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamanta.
Recurenta a invocat prev.art.304 pct.8 pr.civ.
În considerentele memoriului de recurs recurenta a arătat că prin soluția pronunțată tribunalul a procedat la o nouă "naționalizare" a terenului. Recurenta a subliniat împrejurarea că terenul în suprafață de 1536 mp nu este afectat de nicio construcție sau de detalii de sistematizare și a făcut obiectul restituirii la cererea moștenitorului foștilor proprietari tabulari. Din această perspectivă restituirea efectuată prin ordin al prefectului este legală.
Împrejurarea că acest imobil este în prezent un loc înfundat ceea ce ar atrage calificarea lui ca fiind teren afectat de construcții, se datorează construcțiilor ridicate de către reclamanții reconvenționali și nicidecum stării inițiale a terenului.
Față de considerentele cuprinse în memoriul de recurs, critica de nelegalitate se încadrează în prev. art.304 pct.9 pr.civ. instanța urmând a analiza legalitatea hotărârii atacate prin prisma acestui din urmă motiv de nelegalitate.
Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare solicitând admiterea recursului și menținerea ca legal a ordinului prefectului.
În cuprinsul întâmpinării se arată că Statul Român a devenit proprietarul unei suprafețe de 472 mp, teren aferent construcțiilor ca efect a Legii nr.58/1974. Ca atare, diferența de 1536 mp a rămas în proprietatea statului fără ca în evidențele de CF să fie evidențiat acest lucru. Această stare de fapt a determinat autoritățile administrației publice locale să procedeze în mod greșit la eliberarea autorizației de construcție.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivului de nelegalitate arătat, curtea apreciază că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a reținut că pârâții reclamanți reconvenționali și precum și și au solicitat pe calea acțiunii reconvenționale anularea Ordinului Prefectului nr.265/2001.
Din acțiunile reconvenționale formulate de reclamanții pârâți reconvenționali rezultă că în prezenta cauză doar pârâții reclamanți reconvenționali și au solicitat anularea parțială a Ordinului Prefectului nr.265 din 27.06.2001 (fila 14 dosar 1540/2002).
Acțiunea reconvențională formulată de pârâții și a avut ca obiect constarea dreptului de proprietate asupra cotei de 5/9 parte din întreg, respectiv suprafața de 1004 mp, drept dobândit prin efectul art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991 rep. Petitul subsidiar al acțiunii reconvenționale a avut în vedere constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra aceluiași teren ca efect a împlinirii termenului de prescripție achizitivă.
În fine, cel de al treilea petit al acțiunii reconvenționale a avut în vedere plata cheltuielilor de judecată.
În cuprinsul considerentelor acțiunii pârâții reclamanți reconvenționali au arătat că "achiesează în tot la poziția copârâților, respectiv consideră că titlul reclamantei este nelegal fiind de acord cu petitul acestora, privind anularea Ordinului 265/2001"
În atare condiții instanța de apel în rejudecare, în mod greșit a constatat că este sesizată din partea ambilor pârâți reconvenționali cu petitul privind anularea ordinului sus arătat.
Că este așa o dovedește și împrejurarea că, ulterior formulării acțiunii reconvenționale, respectiv la data de 27 iulie 2004, reclamanții reconvenționali au formulat acțiune distinctă solicitând pe cale separată anularea ordinului sus arătat.
Prin sentința civilă nr.1545 din 228 martie 2005, Judecătoria Tg-M a respins acțiunea formulată de reclamanții, iar prin decizia civilă nr.624 din 12 noiembrie 2007, Tribunalului Mureș, sentința pronunțată de judecătorie a rămas irevocabilă.
Prin hotărârile judecătorești amintite anterior instanțele au reținut că reclamanții reconvenționali sunt proprietarii unei suprafețe de 236 mp teren din totalul de 2008 mp înscriși în CF 7946 Tg-M, nr.top.2628/2, 2629/1. Instanțele au mai reținut că reclamanții nu au formulat vreo cerere de constituire în favoarea lor a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu iar în aceste condiții reconstituirea acestui drept în favoarea moștenitoarei foștilor proprietari este legală și temeinică întrucât reconstituirea a avut în vedere diferența de teren rămasă în proprietatea statului, respectiv 1536 mp.
Astfel fiind, instanța de recurs va înlătura argumentele instanței de apel cu referire exclusivă la pârâții reclamanți reconvenționali, având în vedere că, față de aceștia, raportat la obiectul prezentului litigiu, există autoritate de lucru judecat.
Excepția nu poate fi opusă însă pârâților reclamanți reconvenționali, astfel că instanța va analiza legalitatea hotărârii atacate prin raportare la aceștia.
Prin Ordinul Prefectului nr.265 din 27 iunie 2001, reclamantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 1356 mp teren înscris în CF 7946 Tg-M, nr.top.2628/2 și 2629/1.
În baza ordinului amintit reclamanta și-a întabulat acest drept în CF.
Anterior emiterii ordinului arătat, pe terenul înscris în aceiași carte funciară pârâții reclamanți reconvenționali și au edificat o construcție compusă din garaj cu mansardă, construcție care prin modul de amplasare a închis frontul la stradă, respectiv accesul la terenul în litigiu, proprietatea Statului Român la acea dată.
Cererea formulată de reclamanta întemeiată pe dispozițiile art.36 din Legea nr.18/1991 rep. a fost soluționată prin emiterea ordinului atacat.
Având în vedere situația de carte funciară privind imobilul în litigiu, împrejurarea căpeacest imobil nu sunt edificate construcții, și nu este afectat de detalii de sistematizare, Prefectul județului Map rocedat la emiterea ordinului atacat.
Argumentul principal al instanței de apel a avut în vedere împrejurarea că potrivit alin.5 al art.36 din Legea 18/1991 terenurile care sunt afectate de construcții nu pot face obiectul restituirii.
În opinia curții instanța de apel a apreciat greșit asupra stării actuale a terenului în sensul în care, conform expertizei efectuate în cauză, suprafața de 1536 mp este liberă de construcții fiind ocupată faptic cu titlu de grădină, de către pârâții reclamanți reconvenționali dar și de numitul.
Așa cum s-a mai arătat, lipsa accesului din stradă la acest teren s-a datorat unei greșeli a emitenților autorizației de construcție, greșeală asupra căreia, în cadrul procesual stabilit de părți, instanța nu se poate pronunța.
Lipsa accesului la stradă datorată și culpei pârâților nu poate conduce la ineficiența unei măsuri cu caracter reparator stabilită de legiuitor și realizată prin Ordinul Prefectului atacat în prezenta cauză.
Nu în ultimul rând Curtea subliniază că reclamanții reconvenționali nu justifică nici un interes procesual în promovarea prezentei acțiuni întrucât, așa cum de această dată corect a reținut instanța de apel, aceștia nu au solicitat în temeiul legilor fondului funciar, constituirea dreptului de proprietate în favoarea lor asupra terenului în litigiu. Ca atare, anularea ordinului prefectului, respectiv a titlului reclamantei, nu va atrage după sine constituirea unui drept de proprietate în favoarea pârâților reclamanți reconvenționali nefiind parcursă, așa cum a reținut instanța de apel, procedura prevăzută de Legea nr.18/1991, mai exact art.36 a acestui act normativ.
Din acest punct de vedere pretențiile cuprinse în acțiunile reconvenționale vizând constituirea dreptului de proprietate, cereri adresate direct instanței nu pot fi primite.
Cu referire la petitul privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii, Curtea reține că terenul în litigiu a constituit proprietatea Statului Român în temeiul Legii 58/1974 iar ulterior abrogării acestui act normativ, condițiile impuse de art.27 din Decretul-lege nr.115/1938, nu sunt îndeplinite.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea va admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.256/2006 a Tribunalului Mureș. Va modifica în parte această decizie în sensul că va respinge ca nefondate acțiunile reconvenționale formulate de pârâții reclamanți reconvenționali și.
Constatând validitatea titlului de proprietate al reclamantei, instanța va admite în parte acțiunea formulată de aceasta în sensul că va dispune sistarea stării de indiviziune conform expertizei efectuate în cauză de expert ing., atribuind fiecăreia din părți suprafețe de teren cu numere top noi. Instanța va atribui astfel reclamantei suprafața de 1462 mp, suprafață rezultată în urma măsurătorilor.
Această soluție este nu numai echitabilă dar și corectă având în vedere că potrivit măsurătorilor efectuate de expert, suprafața reală a terenului înscris sub nr.top.2628/2 și 2629/1 este de 1934 mp și nu 2008 cât figurează în evidențele CF. Din acest teren pârâții și ocupă în fapt, împreună, o suprafață totală de 1857 mp din care câte 236 mp le revin în proprietate reprezentând terenul aferent construcțiilor.
Din totalul suprafeței reale scăzându-se suprafețele atribuite pârâților reclamanți reconvenționali, rămâne o suprafață reală de 1385 mp. Instanța va obliga pârâții să recunoască reclamantei dreptul de proprietate asupra acestei diferențe de teren, respectiv de 1385 mp. Pentru diferența de 77 mp, reclamanta urmează reglementa această situație cu numitul, persoană care, potrivit măsurătorilor și planului de situație întocmit de expert, ocupă acest teren.
Restul pretențiilor formulate de reclamantă vor fi respinse.
Instanța va menține din hotărârea atacată dispozițiile privitoare la soluționarea excepției lipsei calității procesual pasive a Comisie locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tg-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, domiciliată în Tg-M,-,.B,.17, împotriva deciziei civile nr.256 din 13 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr.521/2006.
Modifică în parte decizia atacată.
Respinge acțiunile reconvenționale formulate de pârâții reclamanți reconvenționali și, domiciliați în Tg-M,-.2, și, domiciliați în Tg-M,-,.1, în contradictoriu cu domiciliată în Tg-M,-,.B,.17 și Prefectura Județului M cu sediul în Tg-M, P-ța - nr.3.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, și.
Dispune ieșirea din indiviziune asupra terenului înscris în CF 7946 Tg-M colectivă, nr.top.2628/2 și 2629/1 cu o suprafață reală de 1934 mp după cum urmează:
Atribuie reclamantei terenul având nr.top.2628/2/1 și 2629/1/1 în suprafață totală reală de 1463 mp.
Atribuie pârâților și soția terenul având nr.top. nou: 2628/2/2 și 2629/1/2 în suprafață reală de 236 mp.
Atribuie pârâților și soția terenul având nr.top. nou 2628/2/3 și 2629/1/3 în suprafață reală de 236 mp conform expertizei și schiței anexă la raportul întocmit de expert.
Obligă pârâții să recunoască dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului identificat mai sus din care pârâții ocupă o suprafață de 1385 mp conform planului de situație întocmit de același expert.
Respinge restul pretențiilor formulate de reclamantă.
Menține dispozițiile hotărârii atacate privitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Obligă pârâții la plata sumei de 68 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 9 martie 2009, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
15.05.2009.
Jud.fond:
Jud.apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
