Anulare act. Decizia 293/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.293/
Ședința publică din 8 mai 2008
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 3: Romeo
Grefier -
La ordine fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în G- -/2 B.38, împotriva deciziei civile nr. 594 din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal a răspuns pentru recurent, avocat, și pentru intimatul Gar ăspuns avocat, lipsă fiind intimații - și Primăria municipiului
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul recurentului, precizează că temeiul legal al prezentului recurs îl constituie dispozițiile art.304 pct.9 cod pr. civilă, susține motivele invocate în scris și menționează că instanța de apel s-a pronunțat pe fondul cauzei fără a analiza motivele invocate de reclamant, încălcând principiile dispozițiilor art.295 cod pr. civilă. Instanța de apel s-a limitat doar la analizarea aspectelor legate de prescripție situație asupra căreia se pronunțase instanța de fond. Solicită admiterea recursului, și a se dispune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru analizarea tuturor motivelor invocate.
Apărătorul intimatului t G, precizează că la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, nu a existat nici o cerere a reclamantului pentru anularea actului de vânzare cumpărare, ci doar acesta a depus o cerere pentru restituirea în natură a imobilului. Recurentul a introdus acțiunea de anulare a actului de vânzare cumpărare după termenul de 1 an, termen depășit, astfel că acțiunea este prescrisă. Solicită respingerea recursului formulat și menținerea deciziei de apel ca legală și temeinică. Solicită de asemenea obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 511 din 16 ianuarie 2006 ( nr. nou -) la Judecătoria Galați reclamantul a solicitat ca în baza probelor ce va administra în contradictoriu cu pârâții - prin moștenitor G și Primăria mun. G să se constate prin hotărârea ce se va pronunța nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 20945/26.02.1997 și a actului adițional nr. 4/18.01.1999 încheiat între părți având ca obiect imobilul situat imobilul situat în G,-.
In motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată reclamantul a precizat că în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr. 1609/1937 autorii săi și au cumpărat imobilul situat în G,- (actuală nr. 20). In anul 1941 imobilul a revenit în totalitatea sa lui în urma decesului coproprietarului, de la care a fost preluat de stat în baza decretului 92/1950.
După apariția Legii nr.112/1995 autoarea sa împreună cu ceilalți moștenitori ai lui și au solicitat restituirea în natură a imobilului. Prin hotărârea nr.556/22.03.1999 Comisia locală G le-a respins cererea.
După apariția legii 10/2001 aceștia au formulat din nou cerere pentru restituirea imobilului iar Primăria G prin Dispoziția nr.116/SR/24.04.2003 le-a admis în parte cererea și le-a restituit imobilul în natură parțial, mai puțin camere și anexele vândute anterior pârâtei - în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 20945/26.02.1997,
Reclamantul precizează că pârâta Primăria G nu putea vinde imobilul cât timp asupra acestuia era depusă cerere de restituire, considerent pentru care solicită pe calea prezentei acțiuni constatarea nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare nr. 20945/1997 și să le fie restituit imobilul integral în natură.
Reclamantul în dovedirea acțiunii a depus înscrisuri.
In drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile nr.HG20/1996 și ale Legii nr.112/1995.
Legal citată Primăria mun. Gad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului invocând excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că titularul dreptului de a sta în instanță în prezenta speță o are Municipiul G prin Primar în temeiul dispozițiilor Legii nr.215/2001
Pe fond solicită respingerea acțiunii ca nefondată precizând că nu sunt întrunite condițiile legale pentru constatarea nulității absolute a Contractului de
vânzare-cumpărare nr. 20945/1997 pe care l-a încheiat cu - și nu se poate reține nici reaua sa credință în ce privește vânzarea parțială a imobilului către - întrucât la data depunerii cererii de autorii reclamantului pentru restituirea imobilului în natură în integralitatea sa ei nu puteau beneficia de acest lucru deoarece nu aveau calitatea de chiriași.
In dovedirea întâmpinării au depus înscrisuri iar în drept și-au întemeiat afirmațiile pe dispozițiile Legii nr. 112/1995.
G, moștenitorul lui - în baza CM 19/26.04.2004 a depus de asemeni întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantul invocând pe cale de excepție prescripția dreptului la acțiune (conform dispozițiilor art. 46 alin. 1 și 5 din Legea 10/2001).
In situația în care nu i se va admite excepția solicită respingerea acțiunii formulate de reclamant ca nefondată și arată că autorii proprietarilor cărora li s-a restituit imobilul parțial aveau la dispoziție să atace decizia in instanță însă nefăcând acest lucru dispoziția de restituire parțială în natură a imobilului a rămas definitivă.
Prin sentința civilă nr.1830/2007 Judecătoria Galația respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a lipsei calității procesule pasive a Primăriei G, iar pe fondul cauzei a respins acțiunea.
A reținut în motivare că în baza Contractului de vânzare-cumpărare transcris sub nr.1609/1937 numiții și au devenit proprietari în indiviziune asupra imobilului situat în G- actual 20. În urma decesului lui imobilul a devenit proprietatea exclusivă a lui de la care a fost trecut în proprietatea statului în baza deciziei nr. 92/1950.
Descendenții lui au făcut cerere de restituire în natură a imobilului situat în G- în baza Legii nr.112/1995 la data de 25.07.1996 care a fost soluționată de Comisia pentru aplicarea legii prin hotărârea nr. 325/27.02.1997 prin acordarea de despăgubiri pentru imobil. Această decizie a rămas definitivă nefiind contestată de petiționari în termenul legal de 30 de zile.
La data de 13 august 1996 -, autoarea pârâtului G, care ocupa o parte de imobil în calitate de chiriașă a formulat cerere de cumpărare a imobilului pe care îl avea închiriat, cerere aprobată de Primăria G și concretizată prin încheierea contractului de vânzare - cumpărare nr. 20945/26.02.1997, avându-se în vedere și faptul că autorii foștilor proprietari nu au contestat decizia de acordare despăgubiri pentru imobil.
Autorii proprietarilor au formulat o nouă cerere de restituire a imobilului în natură tot în baza Legii nr.112/1995 către Comisia pentru aplicarea Legii nr.112/1995 care de data aceasta prin hotărârea nr.556/22.03.1999 le-a respins-o, hotărâre care nefiind contestată în termen a rămas definitivă.
La data de 1 august 2001 autoarea pârâtului G împreună cu ceilalți moștenitori au formulat notificare nr. 390N/2001 în baza legii 10/2001 către Primăria G prin care au solicitat din nou restituirea imobilului în natură. Prin dispoziția nr.166/24.04.2003 s-a dispus restituirea parțială în natură a imobilului, mai puțin partea înstrăinată lui - conf. Contractului de vânzare-cumpărare nr.-/1997 urmând ca pentru această parte de imobil să fie acordate despăgubiri conform Dispoziției anterioare de acordare de despăgubiri. Dispoziția susmenționată a rămas definitivă nefiind contestată în termen de petiționari.
Nulitatea absolută se poate invoca de oricine și oricând pentru cauzele precizate în dispoziția Codului civil și enumerate de pârâta Primăria G în întâmpinare, fapt pentru care instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului.
Contractul de vânzare-cumpărare întocmit pentru fiind întocmit la rubrica vânzător de Primăria G de pârâtă a fost respinsă și excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia.
Pe fond instanța constată că autorilor petentului le-au fost acordate despăgubiri pentru partea de imobil vândută lui, decizie rămasă definitivă prin necontestare, iar numai pentru restul imobilului le-a fost admisă cererea de restituire în natură, ca urmare cererea acestuia este nefondată cât timp pentru aceeași parte de imobil beneficiază de dispoziția definitivă pentru acordare de despăgubiri nu i se mai poate acorda același imobil fiind vorba de o dublă compensație.
Ca parte căzută în pretenții instanța l-a obligat pe reclamant să achite pârâtului G și cheltuielile de judecată efectuate de acesta cu soluționarea prezentului litigiu.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, solicitând schimbarea în totalitate a ei și admiterea acțiunii.
În motivare a arătat că instanța de fond nu a analizat respectarea condițiilor de eficacitate la momentul încheierii actului contestat, mulțumindu-se să constate că reclamantul beneficiază deja de o dispoziție de despăgubire, care nu a fost contestată și nu poate beneficia de o dublă reparație.
Consideră că nici în acest caz nu se poate vorbi de o dublă compensație, atât timp cât despăgubirea nu este încasată la acest moment.
Susține că imobilul din- a fost preluat de stat fără titlu valabil, ca urmare nu putea fi înstrăinat în baza Legii 112/1995. Mai mult, vânzarea s-a făcut cu rea-credință, întrucât ambele părți știau că imobilul a fost revendicat de fostul proprietar.
Prin decizia civilă nr.594 din 15 noiembrie 2007 Tribunalul Galația respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.1830 din 1 martie 2007 Judecătoriei Galați.
S-a reținut în motivarea deciziei că instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția prescripției iar acțiunea trebuia respins ca prescrisă fără a se mai analiza fondul cauzei.
S-a apreciat că deși soluția Judecătoriei Galați nu este legală conform art.296 cod pr. civilă apelantului nu i se poate crea o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată care a cercetat fondul cauzei deși acest lucru nu era necesar.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, pentru următoarele motive;
- greșit s-a analizat de către instanța de apel doar aspectul prescripției dreptului la acțiune față de motivele de apel invocate pe fondul cauzei.
- pe fondul cauzei trebuie să se constate că respectivul contract de vânzare cumpărare este nul absolut întrucât imobilul a fost preluat fără titlu și nu putea face obiectul unei înstrăinări în baza legii nr.112/1995.
Prin întâmpinare Primăria municipiului Gas olicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât pe fondul cauzei hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
Recursul declarat de reclamant este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art.295 cod pr. civilă, instanța de apel va verifica în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță iar motivele de ordine publică se pot invoca și din oficiu.
Astfel, în mod corect s-a reținut că acțiunea în constatarea nulității absolute este prescrisă în raport de prevederile art.45(5) din Legea nr.10/2001 cu modificările ulterioare.
Excepția a fost invocată de pârâtul G prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond (filele 44 -45).
Este adevărat că această excepție a fost respinsă de instanța de fond iar pârâtul nu a declarat apel dar instanța de apel putea să o reexamineze din oficiu potrivit dispozițiilor art.295 cod pr. civilă.
Prin urmare analizarea motivelor de apel pe fondul cauzei, nu se mai impunea față de constatarea prescrierii dreptului la acțiune.
In consecință în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 cod pr. civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 594 din 15 noiembrie 2007 Tribunalului Galați.
In conformitate cu dispozițiile art.274 cod pr. civilă va fi obligat recurentul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimați, reprezentând onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în G- -/2 B.38, împotriva deciziei civile nr.594 din 15 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați.
Obligă reclamantul - recurent să achite intimatei -, suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. /21.05.2008
Tehn.
2 ex./sec./26.05.2008
fond -
apel - -
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Valentina Gabriela Baciu, Romeo
