Anulare act. Decizia 30/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 30
Ședința publică din 6 februarie 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul -, din mun. B,-,. 11,. B,.2, județul B, împotriva deciziei civile nr. 177 A din 30 septembrie 2008 a Tribunalului Botoșani pronunțată în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av., pentru reclamantul recurent și mandatar, pentru pârâtul intimat G, asistat de av., lipsă fiind pârâta intimată Primăria Municipiului B - prin Primar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Av., pentru reclamantul recurent, depune la dosar împuternicire avocațială.
Av., pentru pârâtul intimat, reiterează susținerile de la termenul anterior cu privire la verificarea timbrajului.
Av., pentru reclamantul recurent, arată că s-a atacat o dispoziție la Legea nr. 10/2001, neexistând un alt regim de timbrare.
Curtea, având în vedere că obiectul dosarului îl constituie declararea nulității unui act, raportat la prevederile art. 3 lit. a Legea nr. 146/1997 potrivit cărora taxa este fixă - 12 lei, respinge solicitarea de obligare a reclamantului la a suporta diferența de taxă judiciară. Constatând totodată că nu mai sunt alte cereri prealabile, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Av., pentru reclamantul recurent, reiterând susținerile din recurs, arată că apelul nu a fost judecat în fond, că instanța nu a observat că în cauză este vorba de construcții definitive, reclamantul având un interes legitim de a stabili raporturi juridice legale cu persoana titulară a dreptului de proprietate asupra terenului. Totodată învederează că instanța nu a analizat toate motivele de apel și nici nu a observat nelegalitatea hotărârii de fond. Mai arată că nu au fost analizate concluziile raportului de expertiză extrajudiciară, administrată în condițiile Legii nr. 247/2005 care stabilea suprapunerea terenului de 73 peste terenul înstrăinat de 1790 față de cele menționate, solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, cu trimiterea spre rejudecare la Judecătoria Botoșani. Solicită cheltuieli de judecată.
Av., pentru pârâtul intimat G, pune concluzii de respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. În susținerea concluziilor sale arată că față de motivele de recurs, potrivit Deciziei nr. 32/2008 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, timbrajul acțiunii în constatarea nulității se face în funcție de valoare, chiar dacă este petit accesoriu.
Apărătorul pârâtului intimat arată că din anul 2002 până în anul 2005, terenul restituit în baza Legii 10/2001 fostului proprietar, a fost închiriat reclamantului, până când acesta s-a hotărât să nu mai plătească chiria, iar la 7 mai 2007 reclamantul a introdus o acțiune, susținând că pârâtul nu era o persoană îndreptățită în temeiul Legii nr. 10/2001 să primească terenul, motivat de faptul că reclamantul a făcut demersuri pentru o concesionare și că a dobândit construcția prin licitație publică. Învederează instanței că Înalta Curte de Casație și Justiție - într-o deciziei de speță - a statuat că intervenția chiriașului într-un litigiu petitoriu este inadmisibilă.
Precizează de asemenea, că în mod corect s-a reținut lipsa de interes a reclamantului, interesul legitim echivalând cu un folos practic și imediat. În legătură cu presupusa suprapunere, în opinia sa, vânzarea din 1960 s-a făcut dintr-o suprafață mai mare de aprox. 5000, iar decretul de expropriere datează din 1972, astfel încât nu există legătură între terenuri. Pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În replică, av., pentru reclamantul recurent, arată că apărătorul pârâtului intimat invocă un aspect eronat, terenul de 73 având legătură cu contractul încheiat în 1960, încât nu este sub regimul Legii nr. 10/2001, acest teren neavând legătură cu actele de expropriere, așa cum a motivat și în cuprinsul răspunsului la întâmpinare depus la dosar.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6129/2007 a Judecătoriei Botoșanis -a respins excepția de necompetență materială, invocată de pârât și, totodată, s-a respins ca lipsită de interes acțiunea civilă având ca obiect plângere formulată potrivit Legii nr. 10/2001 și de reclamanta B, în contradictoriu cu pârâții G și Primăria Municipiului B, prin reprezentant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reține că, prin acțiunea înregistrată la 7 mai 2007, reclamanta a chemat în judecată pârâții pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută a dispoziției nr. 4825 din 19 iulie 2002 a Primăriei Municipiului B, str. -. -, motivat de faptul că pârâtul G nu ar fi persoană îndreptățită, în sensul Legii nr. 10/2001 de a i se recunoaște dreptul de proprietate asupra suprafeței în litigiu dispoziția contestată fiind emisă nelegitim în contra drepturilor sale de terță persoană care are un drept real de proprietate asupra construcțiilor aflate pe terenul dobândit de pârât.
S-a invocat de către reclamant faptul că dispoziția atacată are valoarea unui titlu, încât competența de soluționare a cererii aparține judecătoriei, în raport de dispozițiile din decizia Curții de APEL SUCEAVA.
Pârâta Primăria Municipiului Bad epus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii, ca nefondată, motivat de faptul că prin dispoziția a cărei anulare se solicită, s-a dispus restituirea în natură către pârâtul Gas uprafeței de 73 mp teren, situat în B, str. -. - nr. 3 și care face parte dintr-o suprafață de 1720 mp teren, expropriată prin decizia nr. 313/1972, că, într-adevăr, prin contractul de vânzare cumpărare din 20 august 1960, și G au vândut soților și o suprafață de 1790 mp teren, situată în B,-, însă decretul de expropriere este ulterior încheiat contractului de vânzare cumpărare, iar, mai mult, prin acest decret, au fost expropriați și soții cu suprafața de 1320 mp. La data emiterii dispoziției, nu avea contract de concesiune pentru terenul pe care se află amplasat chioșcul proprietate.
Prima instanță a respins excepția de necompetență invocată de pârât, calificând cererea ca fiind de competența instanței de drept comun, în speță, judecătoria. Pe fondul cauzei, instanța a reținut că acțiunea reclamantului este lipsită de interes, dat fiind faptul că reclamantul a dobândit în proprietate de la SA B numai chioșcul metalic, în suprafață de 52,8 mp teren, nu și vreo suprafață de teren aferentă acestuia, nefiind dovedit faptul că reclamantul ar avea astfel vreun drept de proprietate asupra terenului în litigiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că instanța a reținut fără temei lipsa de interes a reclamantului în promovarea cererii. Interesul său procesual este justificat de faptul că pe acest teren se află amplasat un chioșc imobil proprietatea sa, dobândit potrivit actului de adjudecare din anul 2001. Terenul a fost retrocedat în temeiul unor acțiuni ilicite ale pârâtului, iar interesul reclamantului este de a perfecta cu autoritatea competentă contractul de concesiune asupra terenului.
Prin decizia civilă nr. 177 A din 30 septembrie 2008, Tribunalul Botoșania respins apelul ca nefondat și a obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată din apel.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul tinde, în speță, de a apăra interesul unei alte persoane, respectiv al terților neimplicați în proces, și, despre care susține că ar fi îndreptățiți legitim la retrocedarea suprafeței în litigiu.
Instanța a apreciat că susținerea reclamantului în legătură cu interesul său de a încheia un contract de concesiune pentru teren excede cadrului definit al noțiunii de interes juridic, legitim și personal.
Împotriva deciziei civile mai-sus arătate, a formulat recurs, în termen legal, reclamantul.
Motivându-și recursul, reclamantul arată, în esență, că atât sentința cât și decizia sunt nelegale, reținându-se injust excepția lipsei de interes față de acțiunea formulată. Astfel, terenul de 73 mp reprezintă parțial suprafața utilă a unui imobil magazin - fost chioșc, dobândit de către reclamant la 28 martie 2001, în care acesta își desfășoară o activitate comercială. Întrucât a dovedit un drept de proprietate asupra construcției are și interesul de a ataca un drept obținut nelegal pentru terenul de sub construcție. A stabili contrariul ar echivala cu încălcarea accesului liber la justiție, drept consfințit prin art. 21 din Constituție. Un alt motiv de recurs îl constituie greșitul cuantum al taxei judiciare de timbru stabilit de prima instanță și neanalizat de către instanța de apel.
Primăria Municipiului Bas olicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, arătând că demersurile procesuale ale reclamantului apără, în fapt, poziția unui terț.
Prin întâmpinare, pârâtul Gas olicitat respingerea recursului ca nefondat. Cu privire la timbrajul acțiunii și al apelului pârâtul susține că reclamantul trebuie să completeze cuantumul taxei judiciare de timbru atât la prima instanță cât și în apel. În ceea ce privește excepția lipsei de interes, pârâtul arată că reclamantul nu a dovedit existența unui interes personal, direct, născut și actual.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate, motive care pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Legea nr. 10/2001, ca lege reparatorie, nu prevede posibilitatea terților, legitimați de un interes actual, de a ataca dispoziția de restituire, deoarece raportul juridic izvorât din aplicarea acestei legi ia naștere între deținătorul imobilului și persoana îndreptățită la restituire în natură sau la măsuri reparatorii.
Acest fapt nu înseamnă însă că terții ar fi obstrucționați în accesul lor liber la justiție, drept consacrat constituțional, dar acest drept urmează a fi înfăptuit pe calea altor proceduri decât acelea prevăzute de Legea nr. 10/2001, pe care aceștia și-au fondat acțiunea, respectiv pe calea dreptului comun.
juridică și practica judiciară au recunoscut, deopotrivă, dreptul chiriașilor care invocă beneficiul contractului de închiriere asupra bunului ce a făcut obiectul aplicării Legii 10/2001, de a se adresa, pe calea dreptului comun, cu o cerere vizând anularea dispoziției, de restituire în natură, emise în virtutea acestei legi.
În speță, reclamantul invocă un drept de proprietate asupra unei construcții dobândite anterior emiterii dispoziției de restituire în natură, aflată pe terenul retrocedat pârâtului în conformitate cu prevederile Legii 10/2001. Acest fapt îi legitimează că, în viitor, își va conserva concesiunea asupra terenului de sub construcție și chiar posibilitatea cumpărării terenului, aspecte suficiente pentru a considera că reclamantul deține un interes în promovarea acțiunii prezente.
Considerentele primelor două instanțe că acțiunea reclamantului tinde să evoce drepturile procesuale ale unui terț nu pot fi reținute, în considerarea celor expuse mai-sus și având în vedere că reclamantul a acționat în nume propriu și nu pentru foștii proprietari ai terenului.
Având în vedere aceste considerente și cum instanțele au reținut în mod greșit o excepție care nu este dată în cauză, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și a art. 312 al. 5 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va casa ambele hotărâri, cu trimitere spre rejudecare a cauzei la Judecătoria Botoșani.
În rejudecare, prima instanță va avea în vedere și celelalte motive arătate în memoriul de recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul -, din mun. B,-,. 11,. B,.2, județul B, împotriva deciziei civile nr. 177 A din 30 septembrie 2008 a Tribunalului Botoșani pronunțată în dosar nr-.
Casează ambele hotărâri atacate și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Botoșani.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud. apel. /
Jud. fond.
2ex/02.03.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
IV. Caracterizarea cererii în raport de care s-a soluționat pricina. - anulare act
II. Soluția în apel. Respinge ca nefondat apelul.
III. Soluția în recurs. -Admite recursul. Casează ambele hotărâri atacate și trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Botoșani.
ÎN CIVIL
JUDECĂTORIA BOTOȘANI III.CURTEA DE APEL SUCEAVA
Sentința nr.6129/29.11.2007 Decizia nr. 30/06.02.2009
Judecători: Dosar nr-
Complet: - -
- -
- -
II. TRIBUNALUL BOTOȘANI
Decizia nr. 177A/30.09.2008
Judecători:
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate, motive care pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Legea nr. 10/2001, ca lege reparatorie, nu prevede posibilitatea terților, legitimați de un interes actual, de a ataca dispoziția de restituire, deoarece raportul juridic izvorât din aplicarea acestei legi ia naștere între deținătorul imobilului și persoana îndreptățită la restituire în natură sau la măsuri reparatorii.
Acest fapt nu înseamnă însă că terții ar fi obstrucționați în accesul lor liber la justiție, drept consacrat constituțional, dar acest drept urmează a fi înfăptuit pe calea altor proceduri decât acelea prevăzute de Legea nr. 10/2001, pe care aceștia și-au fondat acțiunea, respectiv pe calea dreptului comun.
juridică și practica judiciară au recunoscut, deopotrivă, dreptul chiriașilor care invocă beneficiul contractului de închiriere asupra bunului ce a făcut obiectul aplicării Legii 10/2001, de a se adresa, pe calea dreptului comun, cu o cerere vizând anularea dispoziției, de restituire în natură, emise în virtutea acestei legi.
În speță, reclamantul invocă un drept de proprietate asupra unei construcții dobândite anterior emiterii dispoziției de restituire în natură, aflată pe terenul retrocedat pârâtului în conformitate cu prevederile Legii 10/2001. Acest fapt îi legitimează că, în viitor, își va conserva concesiunea asupra terenului de sub construcție și chiar posibilitatea cumpărării terenului, aspecte suficiente pentru a considera că reclamantul deține un interes în promovarea acțiunii prezente.
Considerentele primelor două instanțe că acțiunea reclamantului tinde să evoce drepturile procesuale ale unui terț nu pot fi reținute, în considerarea celor expuse mai-sus și având în vedere că reclamantul a acționat în nume propriu și nu pentru foștii proprietari ai terenului.
Având în vedere aceste considerente și cum instanțele au reținut în mod greșit o excepție care nu este dată în cauză, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și a art. 312 al. 5 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va casa ambele hotărâri, cu trimitere spre rejudecare a cauzei la Judecătoria Botoșani.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr- din 3 martie 2009
Către
Judecătoria Botoșani,
Vă trimitem alăturat dosarul acestei instanțe cu nr- privind pe reclamantul recurent, pârâții intimați G și Primăria municipiului B, pentru rejudecare, ca urmare a admiterii recursului formulat de reclamant.
Dosarul conține un număr de file.
Președinte, Grefier,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr- din 3 martie 2009
Către
Judecătoria Botoșani,
Vă trimitem alăturat dosarul acestei instanțe cu nr- privind pe reclamantul recurent, pârâții intimați G și Primăria municipiului B, pentru rejudecare, ca urmare a admiterii recursului formulat de reclamant.
Dosarul conține un număr de file.
Președinte, Grefier,
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița, Ciută Oana
