Anulare act. Decizia 302/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1929/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 302
Ședința publică de la 12.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristian Olteanu
JUDECĂTOR 2: Rodica Susanu
JUDECĂTOR 3: Ilie Mari -
GREFIER:- -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr.695/A/21.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, cu intimații - pârâți G, SC " " SA și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 05.02.2009 fiind consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie și pentru a da posibilitatea intimatei - pârâte să formuleze concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 12.02.2009 când, a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr- la data de 14.03.2006 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 B, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții - G, -, Municipiul B reprezentat prin Primarul General, Primăria Municipiului B și SC " - " SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.277/1999, încheiat între pârâții - G și - în calitate de cumpărători și Primăria Municipiului B prin mandatar SC " - " SA în calitate de vânzător, având ca obiect apartamentul nr.3 situat în B,-, corp A, mansardă, sector 1 și cu privire la magazia menționată în acest contract, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.12277 din 18.09.2007, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis, în parte, acțiunea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții - G, -, Municipiul B reprezentat prin Primarul General, Primăria Municipiului B și SC " - " SA, constatând nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr- încheiat între pârâții - și Primăria Municipiului B, în ce privește magazia și obligarea pârâților - să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 17,62 mp situat sub magazia ridicată de pârâți, astfel cum a fost identificat prin expertiza topo efectuată în cauză de expert. A fost respins capătul unu al cererii, astfel cum a fost completată formulată în contradictoriu cu pârâta SC " - " SA ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și au fost obligați pârâții persoane fizice la 4641,6 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în cauză reclamantul a făcut dovada calității sale de titular al dreptului de proprietate asupra imobilului situat în B,-, imobil compus din clădire și teren în suprafață de 730,32 mp. aferent construcției, respectiv curte liberă de construcții, apartamentul nr.3 situat în imobil, fiind vândut pârâților prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1999 în baza Legii nr.112/1995, contract în cuprinsul căruia în mod nelegal s-a menționat și magazia în litigiu care nu exista la data trecerii în proprietatea statului a imobilului, ea fiind construită ulterior în anul 1994, de către pârâtul -
În aceste condiții, constatând că în cauză s-a făcut dovada încălcării dispozițiilor art.3 și 9 din Legea nr.112/1995 la momentul perfectării contractului de vânzare-cumpărare de către pârâți, instanța a constatat nulitatea absolută parțială a acestui contract, în ce privește magazia în discuție, dispunând totodată în baza art.480 cod civil și obligarea pârâților de a lăsa reclamantului în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 17,62 mp. situat sub magazie.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel Municipiul B prin Primarul General, motivele de apel fiind depuse însă de Primăria Municipiului B reprezentată de Primarul General, împrejurare ce a condus la invocarea de către reclamant a excepției tardivității declarării apelului formulat de Primăria Municipiului B, excepție pe care tribunalul a respins-o ca neîntemeiată apreciind că motivele de apel formulate de aceasta din urmă nu reprezintă o cerere de apel separată de cea formulată de Municipiul B prin Primarul General, ci vin să susțină punctul de vedere al acesteia din urmă, în realitate fiind vorba de un singur apelant a cărui denumire deși diferită în antetul cererilor, semnarea și ștampilarea cerilor depuse sunt făcute de aceleași persoane în drept să îl reprezinte.
Prin decizia civilă nr. 695 din 21.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, s-a respins, ca neîntemeiată excepția tardivității declarării apelului Primăriei Municipiului B și s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - pârât Municipiul B reprezentat prin Primarul General.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut, în primul rând sub aspectul invocării excepției de inadmisibilitate și a lipsei de interes în ce privește capătul de cerere privind constatarea nevalabilității titlului statului asupra imobilului în litigiu, că acest capăt nici nu formează obiectul prezentei acțiuni astfel încât instanța nu s-a pronunțat cu privire la el pentru a se putea analiza cele două excepții.
De asemenea, prin hotărârea pronunțată apelanta pârâtă nu a fost obligată la plata cheltuielilor de către reclamant așa încât nici această critică nu are o fundamentare legală.
În ce privește temeinicia pe fond a acțiunii, tribunalul a constatat că obiectul acesteia l-a constituit nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare - cumpărare încheiat în baza Legii nr.112/1995 de pârâții - G și, în privința magaziei inclusă în respectivul contract, precum și obligarea acestora de a lăsa reclamantului în deplină proprietate și posesie terenul situat sub respectiva magazie.
Prin prisma acestor cereri pe baza probelor administrate în cauză în mod corect instanța a reținut că la încheierea respectivului contract au fost încălcate prevederile art.3 și 9 din Legea nr.112/l995 în sensul că magazia inclusă în contract nu exista la data trecerii imobilului în proprietatea statului, ea fiind edificată ulterior în anul 1994 de către pârâtul -
Acest aspect a fost dovedit în cauză prin faptul că Dispoziția Primarului General nr.1178/16 iulie 2003 emisă pe numele autorilor reclamantului, acestora le-a fost restituit în natură terenul în suprafață de 730,32 mp. teren aferent construcției, respectiv curte liberă de construcții, iar faptul că magazia în litigiu este edificată pe acest termen liber fiind inclusă în suprafața curții a fost dovedit și cu expertiza tehnică efectuată în cauză.
În aceste condiții, constatând că respectivul contract de vânzare cumpărare deținut de pârâți a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr.112/l995 în mod corect instanța a constatat nulitatea absolută parțială a acestuia în ceea ce privește magazia menționată, neavând relevanță în această situație buna sau reaua credință a părților.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul Municipiul B reprezentat prin Primarul General.
Cererea de recurs a fost înregistrata pe rolul Curții de Apel București Secția III a Civilă, la data de 05.08.2008.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 Codul d procedură civilă, recurentul a susținut că în cauza erau incidente prevederile art. 46 alin. 5 din legea nr. 10/2001, astfel că dreptul material la acțiune al reclamantului, era prescris.
A mai susținut reclamantul că în mod eronat apreciat instanța de apel neîndeplinirea la data întocmirii actului juridic a cărui nulitate parțiala s-a invocat, a tuturor condițiilor de validitate ale convenției și că în mod eronat nu s-a reținut calitatea de dobânditor de buna credința a pârâților care au calitatea de subachizitori.
La termenul de judecata din data de 05.02.2009, în conformitate cu prevederile art. 306 alin. 2 Codul d procedură civilă, curtea a invocat din oficiu motivul de recurs de ordine publica prevăzut de art. 304 pct. 1 Codul d procedură civilă.
Analizând actele de lucrările dosarului în raport de acest motiv de recurs, de ordine publica, care se impune a fi analizat cu prioritate întrucât vizează legalitatea sesizării instanței, curtea retine următoarele:
În ceea ce privește acțiunea civilă cu care a fost sesizata prima instanța, curtea retine că aceasta are ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâți, în ceea ce privește magazia în suprafața de aproximativ 17 mp. Prin cererea precizatoare reclamantul a solicitat în contradictorii cu pârâții - G și -, obligarea acestora sa ii lase în deplina proprietate și liniștita posesie, terenul în suprafața de circa 17 mp. care este ocupat de magazia edificata de pârâți.
Potrivit prevederilor art. 2821din Codul d e procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 4 din Legea nr. 195/2004 de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului d e procedură civilă, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială.
Referitor la susținerea intimatului reclamant în sensul că în cauza nu este aplicabila decizia în interesul legii nr. 32/2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât s-ar încălca principiul neretroactivitatii legii, curtea apreciază ca nefondată.
Astfel, în raport de prevederile art. 261 alin. 1 pct.7 Codul d procedură civilă, orice hotărâre judecătorească este supusă căilor de atac prevăzute de lege.
Posibilitatea de a folosi o cale de atac, precum și condițiile de exercitare a acesteia sunt date de lege. În acest sens, se retine că art. 84 Codul d procedură civilă, stabilește că cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșita iar în conformitate cu prevederile art. 129 alin.1,2 și 3 Codul d procedură civilă, părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege. Judecătorul va pune în vedere părților drepturile și obligațiile ce le revin în calitatea lor din proces. Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Calificarea naturii căii de atac ce poate fi exercitată împotriva unei hotărâri judecătorești reprezintă o obligație pentru instanța de judecata, în conformitate cu prevederile legale anterior citate, fiind impusă de distincția făcuta de legiuitor, în art. 2821Codul d e procedură civilă, ori, aceste dispoziții legale erau în vigoare atât la data formulării acțiunii civile soluționate prin sentința Judecătoriei sector 1 și sunt, de asemenea, în vigoare și în prezent.
Din acest punct de vedere nu s-ar putea retine sub nici o forma că decizia în interesul legii nr. 32/2008 ar reprezenta "lege noua" în raport cu aceasta dispoziție legală, rațiunea pronunțării acesteia fiind aceea de unificare a practicii judiciare neunitare, sub aspectul corectei aplicări a dispozițiilor înscrise în art. 2821Codul d procedură civilă.
Aceasta nu însemna că în lipsa pronunțării acestei decizii în interesul legii, obligația impusă de textele de lege anterior citate, de a proceda la corectă calificare a căii de atac și, în raport de aceasta de a verifica corecta constituire a instanței, nu incumba instanței de judecată, indiferent de gradul acesteia.
De aceea, în vederea respectării acestei obligații, prin raportare la motivul de ordine publică înscris în art. 304 pct. 1 Codul d e procedură civilă, curtea de apel procedat la punerea în dezbaterea parților a aspectelor legate de corecta calificare a căii de atac exercitată în cauză împotriva sentinței civile nr. 12277/18.09.2007 a Judecătoriei Sector 1
Cu referire la speța dedusă judecății, curtea retine că este neîndoielnic faptul că litigiul dedus judecații este evaluabil în bani, iar valoarea acestuia, astfel cum este aceasta dedusă din raportul de expertiza tehnica întocmit în cauză și contractul a cărui nulitate parțială s-a solicitat a fi constatată, este sub pragul prevăzut de alin. 1 al art. 2821din Codul d e procedură civilă, așa încât, calea de atac exercitată de împotriva hotărârii pronunțate în prima instanța era recursul, potrivit dispozițiilor art. 2821din același cod.
Astfel, sintagma "litigiile al căror obiect are o valoare" la care face trimitere art. 2821Codul d procedură civilă se referă la valoarea bunului imobil ce formează obiectul dreptului subiectiv a cărui protecție se cere prin acțiune și care determină caracterul evaluabil al acțiunii. Așadar, în această categorie se înscriu toate acțiunile prin care se apără drepturile patrimoniale reale sau de creanță.
Curtea apreciază în același sens că obiectul acțiunii civile este întotdeauna reprezentat de protecția dreptului subiectiv civil, iar obiectul litigiului este reprezentat de pretenția concretă pe care instanța trebuie să o judece. Pretenția concretă nu reprezintă altceva decât afirmarea dreptului a cărui protecție se solicită, drept care, din punct de vedere al conținutului său, poate fi clasificat în drept patrimonial și drept nepatrimonial.
În cazul acțiunii în constatarea nulității unui contract de vânzare-cumpărare, contract ce a dat naștere unor drepturi patrimoniale, este evident că și lipsirea de efecte a unui astfel de act juridic are tot consecințe patrimoniale și, ca atare, acțiunea prin care se valorică un asemenea drept este patrimonială.
Caracterul evaluabil în bani al acțiunilor cu acest obiect a fost statuat in decizia în interesul legii nr. 32/2008, în care se menționează că a susține că acțiunea în desființarea unui act juridic producător de consecințe patrimoniale nu are caracter evaluabil în bani înseamnă a ignora natura însăși a dreptului pe care se fundamentează acțiunea, drept care este personal și cu conținut economic iar a susține că există acțiuni patrimoniale neevaluabile în bani înseamnă a susține o contradicție juridică, a spune de fapt că există drepturi patrimoniale neevaluabile în bani, ceea ce contravine naturii intrinseci a acestor drepturi, cea care le deosebește de drepturile personale nepatrimoniale.
Aceasta decizie este obligatorie pentru instanțele de judecată în conformitate cu prevederile art. 329 Codul d procedură civilă, astfel că în mod evident în analiza aspectelor vizând legalitatea calificării caii de atac ea nu putea fi ignorată.
Curtea retine totodată că, în conformitate cu dispozițiile 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel.
În raport de toate considerentele anterior expuse, se reține că în speță, Tribunalul București, în mod greșit nu a analizat, în raport de prevederile art. 2821Codul d procedură civilă și art. 84 Codul d procedură civilă, aspectul legat de caracterul evaluabil în bani a litigiului și a soluționat greșit calea de atac exercitată drept apel, în loc de recurs, pronunțând o hotărâre în complet format din doi judecători, în loc de trei, cum prevede legea, încălcând normele legale imperative privind compunerea instanței.
Curtea retine totodată că excepția nelegalei alcătuiri a instanței care a pronunțat decizia supusă recursului este o excepție de ordine publică de natură a atrage casarea în condițiile art. 312 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 1 din Codul d e procedură civilă.
Față de toate considerentele anterior expuse și apreciind ca fiind întemeiat acest motiv de recurs, reținând totodată că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs, care se vor avea în vedere ca apărări la instanța de trimitere, curtea va admite recursul.
În conformitate cu prevederile art. 312 alin. 3 Codul d procedură civilă, se va dispune casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea recursului, în complet legal constituit, la aceeași instanța - Tribunalul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurentul MUNICIPIUL B REPREZENTAT PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva deciziei civile nr. 695A/21.05.2008 pronunțata de Tribunalul București Secția a III a Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - reclamant, cu intimații - pârâți G, SC " " SA și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță în complet legal constituit, pentru soluționarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - Mari -
Grefier
- -
Red.
.I/
2ex./26.02.2009
-3.-;
Președinte:Cristian OlteanuJudecători:Cristian Olteanu, Rodica Susanu, Ilie
