Anulare act. Decizia 304/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 304/2008-
Ședința publică din data de 27 februarie 2008
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Aurora Popa |
- - | - JUDECĂTOR 3: Maria Galeș | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurentul reclamant, domiciliat în O,-, județul B și recurenta pârâtă DE STAT, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 760/LM din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta recurentului reclamant A-lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 37/21.11.2007 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual și reprezentantul recurentei pârâte DE STAT O- consilier juridic, în baza delegației emise de această recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentele recursuri sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, precum și faptul că la dosarul cauzei au parvenit prin Serviciul Registratură, la data de 23.01.2008 concluzii din partea recurentei pârâte, după care:
Reprezentantul recurentei pârâte depune la dosar copia deciziei nr. 27/15 ianuarie 2008 care privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, prin care se permite reducerea cheltuielilor de judecată.
Întrebați fiind, reprezentanții părților arată că nu mai au alte probe și solicită cuvântul asupra recursurilor de față.
Reprezentanta recurentului reclamant solicită admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, respectiv modificarea în parte hotărârii atacate în sensul acordării în întregime a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, cu acordarea cheltuielilor de judecată și în fază de recurs în cuantum de 500 lei.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea recursului declarat de pârâtă, în sensul modificării în întregime a hotărârii atacate și respingerea contestației formulate de contestator ca fără obiect, pe motivul refuzului de soluționare pe cale amiabilă litigiului, fără cheltuieli de judecată.
Cât privește recursul reclamantului, reprezentantul recurentei pârâte solicită respingerea acestuia.
Reprezentanta recurentului reclamant solicită respingerea recursului înaintat de recurenta pârâtă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 760/LM din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de contestatorul A, în contradictoriu cu intimata DE STAT O, și în consecință:
S-a dispus anularea actelor adiționale nr. 2016/03.05.2007 la contractul individual de muncă al contestatorului emise de intimată.
Intimata a fost obligată în favoarea contestatorului la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Contestatorul a prestat activitate la intimată în baza contractului individual de muncă(filele 10-12 la dosar) având durata contractului determinată(1 lună): 24.11.2003-24.12.2003.
Prin actul adițional nr. 6105 din 23.12.2003(fila 12 la dosar) se modifică contractul de muncă în ce privește durata, cu următoarea clauză: după o lună de perioadă de probă, se va trece la contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată.
Prin actul adițional nr. 2016 din 03.05.2007, începând cu data de 01.09.2007 se modifică contractul de muncă al contestatorului în ce privește durata, astfel că, în perioada 01.09.2007-01.09.2001 va trece la contract individual de muncă pe perioadă determinată(fila 13 la dosar).
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv procesul verbal de control nr. 18334/28.06.2007 a Inspecției (fila 14 la dosar) și anexa nr. 2(filele 16, 17) s-a dispus ca măsură, respectarea prevederilor art. 32 din Legea nr. 53/2003 și a art. 23 din, urmare a acestei măsuri, intimata prin adresa nr. 3303 din 29.06.2007 comunică contestatorului actul adițional nr. 2016/03.05.2007, cu clauza potrivit căreia contractul individual de muncă încheiat inițial se modifică în sensul că, acesta se încheie pe perioada 01.09.2007-01.09.2009, fără a fi anulat actul adițional emis cu clauză, durata contractului pe 4 ani.
Tribunalul a reținut că potrivit art. 41 alin. 1 și 3 Codul Muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților, modificarea contractului individual de muncă se referă și la elementul durata contractului.
Potrivit art. 17 alin. (1), anterior modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligația de a informa salariatul cu privire la clauzele esențiale pe care intenționează să le modifice.
Chiar dacă intimata a emis actul adițional nr. 3635 din 25.07.2007, emis fiind după data introducerii acțiunii, respectiv 06.07.2007, prin care se anulează actele adiționale nr. 2016 emise de aceasta la data de 03.05.2007, acesta nu este semnat de către contestator.
Față de probele administrate, tribunalul a apreciat că actele adiționale nr. 2016 din 03.05.2007 emise de către intimată s-au emis fără respectarea prevederilor art. 41 din Codul Muncii și art. 17 din Codul Muncii și față de aceste considerente s- admis contestația conform dispozitivului deciziei recurate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât contestatorul cât și intimata.
Prin recursul declarat contestatorul A a solicitat instanței admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul acordării în întregime a cheltuielilor de judecată de la fond.
În motivare arată că sentința este nelegală și netemeinică deoarece în mod greșit și nejustificat instanța de fond a redus cuantumul onorariului de avocat pe care l-a plătit și l-a justificat cu chitanțe apreciind în mod eronat că nu există amplitudine și complexitate a cauzei pentru acordarea cheltuielilor, deși din probe rezultă că i-a fost modificat unilateral contractul de muncă și pentru a se dovedi că s-a procedat nelegal de către intimată a fost nevoie de are întregi de întâlniri și consultații cu avocatul.
În drept invocă prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin recursul declarat de intimata de Stat O s-a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă recurenta critică sentința ca nelegală și netemeinică, bazată pe aprecierea eronată a probelor.
Astfel arată, în esență, că în mod eronat s-a reținut de către instanță ca nelegală modificarea contractului individual de muncă al contestatorului, referitor la durata acestuia, din perioadă nedeterminată în perioadă determinată de 4 ani, în condițiile în care actul adițional a fost semnat de contestator, semnătura de pe act fiind legală, de acceptare și nu de luare la cunoștință, iar refuzul contestatorului de a negocia modificarea contractului din durată determinată de 4 ani în durată nedeterminată conform OG 24/2007 reprezintă voința părții de a nu se reveni la contractul inițial, astfel că au fost interpretate greșit și prevederile art. 17 și 41 din Legea nr. 53/2003- Codul muncii.
Consideră că acordul de voință între părți s-a realizat prin încheierea actului adițional nr. 2016/03.05.2007, conform căruia din 01.09.2007-01.09.2011 contestatorul va trece cu contract individual de muncă pe perioadă determinată, act la care nu s-a produs nici o probă contrară din care să rezulte viciul de consimțământ, și mai mult contestatorul a fost notificat la data de 06.08.2007, cu privire la lipsa de obiect a acțiunii întrucât s-a revenit asupra actului adițional, așa încât culpa îi aparține, situație în care intimata nu poate fi obligată nici la cheltuieli de judecată, care, de altfel, nu au fost justificate și nici dovedite.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu instanța constată că este legală și temeinică, astfel că în baza art. 312 al. 1 și 3 raportat la art. 304 Cod procedură civilă urmează să respingă ca nefondate ambele recursuri pentru următoarele considerente:
Astfel, în ce privește recursul declarat de contestator, criticile acestuia cu privire la reducerea cheltuielilor de judecată, respectiv la reducerea onorariului avocațial sunt nefondate, întrucât potrivit art. 274 al. 3 Cod procedură civilă, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocațiale potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori, vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În condițiile în care instanța a apreciat că raportat la amplitudinea și complexitatea cauzei onorariul avocațial este excesiv de mare având în vedere și poziția pârâtei de achiesare la pretențiile contesatorului înainte de primul termen de judecată, în mod corect, în raport de prevederile textului de lege mai sus menționat a acordat cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat într-un cuantum diminuat, rezonabil.
Este adevărat că în speță contestatorul a făcut dovada achitării onorariului avocațial, solicitat însă aceste cheltuieli nu-i sunt opozabile părții potrivnice, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale.
Ori opozabilitatea acestei convenții față de partea potrivnică este consecința însușirii sale de către instanță, prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
În acest sens s-a pronunțată și Curtea Constituțională prin decizia nr. 401/2005 prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 al. 3 Cod procedură civilă și în sensul celor arătate este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care investită fiind cu soluționarea pretențiilor referitoare la rambursarea cheltuielilor de judecată în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Prin urmare, în condițiile în care rațiunile care au stat la baza adoptării soluției de către instanța de fond cu privire la cheltuielile de judecată își păstrează valabilitatea și în prezent, recursul contestatorului întemeiat pe greșita apreciere a probelor și a dispozițiilor legale va fi respins ca nefondat.
Cât privește recursul declarat de intimata de Stat O, care invocă de asemenea greșita apreciere a probelor și a dispozițiilor legale, susținând, în esență, că în mod greșit au fost anulate actele adiționale nr. 2016 din 03.05.2007 întrucât reprezintă voința părților și că greșit a fost obligată la cheltuieli de judecată, instanța de recurs reține că și aceste motive sunt neîntemeiate.
Corect a apreciat instanța de fond că sunt lovite de nulitate actele adiționale, prin care intimata a modificat unilateral contractul individual de muncă al contestatorului, trecându-se durata acestuia din "nedeterminată" în durată determinată, fără informarea prealabilă prevăzută de art. 17 al. 1 Cod procedură civilă, cu privire la clauzele pe care intenționa să le înscrie în contract sau să le modifice, fiind încălcate astfel prevederile art. 17, 41 și 81 din Codul muncii.
De altfel și intimata a recunoscut că a încălcat dispozițiile legale care interzic modificarea unilaterală a contractului de muncă, sens în care ulterior a revenit asupra acestor acte, modificând durata contractului individual de muncă al contestatorului în durată nedeterminată, practic revenindu-se la contractul inițial, care reprezenta voința reală a părților, după promovarea acțiunii, așa încât susținerile recurentei intimate cu privire la legalitatea modificărilor aduse prin actele adiționale contestate și cu privire la exonerarea sa de cheltuieli de judecată sunt neîntemeiate.
Față de cele reținute, în conținutul considerentelor ce preced, instanța va respinge în temeiul art. 312 al. 1-3 Cod procedură civile ambele recursuri ca nefondate, constatând că nu s-a justificat acordarea de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile declarate de recurentul reclamant, domiciliat în O,-, județul B și recurenta pârâtă DE STAT, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 760/LM din 17 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător -21.03.208
- dactilografiat grefier -21.03.2008-2 ex.
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Aurora Popa, Maria Galeș
