Anulare act. Decizia 305/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A IX-A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 305R
Ședința publică de la 2 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 2: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 3: Antonela
GREFIER - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă împotriva deciziei civile nr.1622A/17.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta-pârâtă, personal și asistată de avocat, care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr.-/19.02.2009, intimatul-reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/25.04.2009, aflată la fila 14 din dosar și intimata-reclamantă, reprezentată de același avocat, în baza aceleiași împuterniciri avocațiale.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente prin reprezentanți învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Reprezentantul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr.1622A/17.12.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, modificarea hotărârii atacate și respingerea apelului formulat. Continuând, arată că niciodată nu s-a susținut de către intimații-reclamanți că ar fi făcut acte de acceptare a moștenirii. Totodată, precizează că intimații-reclamanți, fiind străini de moștenire, întrucât nu au făcut acte de acceptare în termenul prevăzut de lege, nu au calitate procesuală activă de a sta în acest proces. Susține că aceștia sunt străini de succesiune și nu au calitate procesuală activă de a solicita anularea certificatului de moștenitor și nici de a solicita să se constate că au calitatea de moștenitori rezervatari. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților-reclamanți solicită respingerea recursului formulat împotriva deciziei civile nr.1622A/17.12.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. Continuând, arată că susținerile recurentei-pârâte cu privire la aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art.297 alin.1 Cod procedură civilă și art.689 cod civil nu pot fi primite, deoarece prin motivele de apel invocate a arătat că aspectele privind acceptarea succesiunii rămase de pe urma defunctului țin de fondul litigiului dedus judecății, fapt ce excede limitelor excepției invocate de recurenta-pârâtă. Precizează că intimații-reclamanți sunt moștenitori sezinari, având de drept posesiunea succesiunii din chiar momentul deschiderii ei. Apreciază că se impune unirea excepției cu fondul și administrarea de mijloace de probă. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea dispune închiderea dezbaterilor și reține în pronunțare cererea de recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 B sub nr- la data de 08.02.2008, reclamanții și (fostă ) au chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea certificatului de moștenitor nr. 98/12.10.2000 emis de Biroul Notarului Public în dosarul notarial nr. 90/2000, prin care s-a dezbătut succesiunea rămasă de pe urma defunctului lor tată, decedat la data de 27.02.2000, cu ultimul domiciliu în B,-, sector 4, și, pe cale de consecință să se constate că reclamanții au calitatea de moștenitori legali rezervatari, respectiv sunt fiii defunctului, iar pârâta, în calitate de soție supraviețuitoare, nu poate fi unica moștenitoare a acestuia.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt copiii defunctului, rezultați din prima căsătorie a acestuia. Au mai arătat că la data de 27.02.2000, tatăl lor a decedat, iar succesiunea de pe urma sa a fost dezbătută la Biroul Notarului Public, care a eliberat certificatul de moștenitor nr. 98/12.10.2000, certificat ce a constatat în mod nelegal că de pe urma defunctului a rămas ca unic moștenitor numai soția supraviețuitoare, acesteia revenindu-i întreaga masa succesorală, iar reclamanții fiind menționați ca străini de succesiune prin neacceptare. Au învederat reclamanții că deși sunt fiii defunctului din prima căsătorie a acestuia, având vocație succesorală, fiind moștenitori rezervatari, pârâta i-a exclus cu rea credință de la succesiunea tatălui lor, deoarece aceasta a înțeles să nu îi încunoștiințeze despre decesul tatălui lor și să se prezinte singură la notariat, cu scopul vădit de a intra în posesia întregii masei succesorale, declarând în fața notarului că nu cunoaște domiciliul lor, motiv pentru care au fost citați la o adresă la care nu au domiciliat niciodată, respectiv ultimul domiciliu al defunctului, fără ca notarul să facă demersuri la Inspectoratul de Poliție în vederea aflării domiciliului lor.
Reclamanții au arătat că nu au știut de decesul tatălui lor, deoarece relațiile cu acesta s-au deteriorat în cursul anilor, defunctul fiind foarte agresiv și alcoolic. Au precizat că au aflat întâmplător de decesul acestuia în luna decembrie 2007, când au fost la Camera Notarilor Publici pentru a afla dacă s-a deschis succesiunea sa.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 651 și art. 653.civ. și ale art. 112.pr.civ.
La data de 06.03.2008, pârâta a depus la dosar, prin serviciul registratură, întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților ca urmare a prescrierii dreptului de opțiune succesorală prevăzut de art. 700 alin. 1.civ. arătând că succesiunea defunctului s-a deschis la data de 27.02.2000, iar acțiunea a fost depusă de reclamanți după 8 ani, peste termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de lege. A mai arătat că literatura și practica judecătorească au stabilit că termenul începe să curgă de la deschiderea moștenirii chiar dacă succesibilul a luat cunoștință mai târziu de moartea celui care lasă moștenirea, neavând importanță nici faptul că succesibilul locuiește în altă localitate. A învederat pârâta că întrucât reclamanții nu au făcut acte de acceptare în termen, ei sunt străini de succesiune și nu au calitate procesuală activă de a solicita anularea certificatului de moștenitor și nici de a solicita să li se constate că au calitatea de moștenitori rezervatari.
A mai arătat pârâta că reclamanții au fost complet dezinteresați de situația și viața părintelui lor când acesta trăia. Pârâta a precizat că reclamanții au aflat de decesul defunctului încă din anul 2003, când reclamantul a venit la blocul unde a locuit defunctul și a stat de vorba cu o vecină, care i-a spus despre deces și despre locul unde a fost îngropat defunctul.
Pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca urmare a lipsei calității procesuale active a reclamanților, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.3365/12.06.2008, Judecătoria Sectorului 4 Baa dmis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a respins acțiunea formulată de reclamanții și (fostă ), ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă, obligând reclamanții la plata către pârâtă a sumei de 1.190 lei noi, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că la data de 27.02.2000 a intervenit decesul numitului, cu ultimul domiciliu în B,-, sector 4, iar prin certificatul de moștenitor 98/12.10.2000 emis, în urma dezbaterii succesiunii defunctului, de Biroul Notarului Public în dosarul notarial nr. 90/2000, s-a constatat că are calitatea de unic moștenitor legal, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului, pârâta, căreia i-a revenit întreaga masa succes orală rămasă de pe urma acestuia. S-a mai menționat că sunt străini de succesiune prin neacceptare, conform art. 700.civ. copiii defunctului, respectiv reclamanții și, ambii cu domiciliul necunoscut.
Potrivit art. 88 alin.l din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, "Cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovadă deplină în privința calității de moștenitor și a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moștenitor în parte."
Față de dispozițiile acestui text de lege și având în vedere că, așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanții și-au justificat interesul în promovarea acțiunii de față prin aceea că, în calitate de copii ai defunctului dintr-o căsătorie anterioară, deci de descendenți de gradul 1 ai acestuia, au dreptul la moștenirea lăsată de către defunct, instanța a considerat că, în prezenta cauză, calitatea procesuală activă în formularea acțiunii în anularea certificatului de moștenitor aparține numai moștenitorilor defunctului.
Or, deși reclamanții au atât capacitate succesorală, cât și vocație legală concretă la moștenirea tatălui lor, titlul lor de moștenitor s-a stins cu efect retroactiv ca urmare a neexercitării dreptului de opțiune succesorală în termenul de 6 luni, care începe să curgă de la data deschiderii moștenirii. Astfel, potrivit art. 700 alin. l civ. "dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni, socotit de la deschiderea succesiunii." Așadar, termenul de prescripție al dreptului de opțiune succesorală începe să curgă de la data deschiderii moștenirii, adică, conform art. 651.civ. de la data morții celui care lasă moștenirea, aspect care este valabil pentru toți succesibilii, indiferent că vocația lor la moștenire este concretă, utilă sau numai generală, eventuală și indiferent de clasa de moștenitori din care fac parte.
Judecătoria a constatat ca lipsită de relevanță împrejurarea că, potrivit celor arătate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanții, ca urmare a unor relații reci cu tatăl lor, au aflat despre decesul acestuia abia în anul 2007, în toate cazurile termenul de 6 luni începând să curgă de la data decesului, deci în cazul de față de la data de 27.02.2000. Față de chiar recunoașterile reclamanților din cuprinsul acțiunii formulate de aceștia, cu privire la împrejurarea menționată anterior, administrarea de probe pe aspectul acceptării moștenirii nu mai este necesară.
S-a apreciat că relațiile proaste avute cu defunctul nu pot constitui "cauză temeinic justificată" în sensul art. 19 din Decretul nr. 167/1958, de natură să justifice repunerea în termenul de prescripție, instituție de care, de altfel, nici reclamanții nu s-au prevalat. Câtă vreme reclamanții nu au făcut acte de acceptare expresă sau tacită a succesiunii tatălui lor înăuntrul termenului de opțiune succesorală de 6 luni, care a început să curgă de la data decesului acestuia, prezenta acțiune fiind introdusă abia la data de 08.02.2008, și nici nu au invocat și dovedit vreo cauză de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripție, titlul lor de moștenitor s-a stins cu efect retroactiv, respectiv de la data deschiderii moștenirii.
Devenind străini de moștenire, reclamanții nu mai au nici calitatea procesuală activă de a solicita anularea certificatului de moștenitor. De altfel, motivul invocat de aceștia in sprijinul acțiunii, respectiv că nu au fost legal citați cu ocazia dezbaterii pe cale notarială a succesiunii tatălui lor, nu are suport real, in condițiile in care, conform art.75 alin.1 din Legea nr. 36/1995, după ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza și dispune citarea celor care au vocație la moștenire, iar notarul public învestit cu cererea de dezbatere a succesiunii defunctului a dispus, după ce a audiat și martori, dat fiind că domiciliul celor doi reclamanți nu era cunoscut, citarea acestora atât la ultimul domiciliu al defunctului, cât și printr-un ziar de largă circulație, făcând aplicarea prevederilor art. 104 din Legea nr.36/1995 raportat la cele ale art. 95.pr.civ. Aceste aspecte rezultă din înscrisurile depuse la dosar chiar de către reclamanți,
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă la data de 24.09.2008 sub nr-.
În motivarea apelului, se arată că la procedura succesorală notarială, notarul avea obligația de a efectua o adresă la -Evidența Informatiză a Persoanei, pentru a afla adresa de domiciliu a reclamanților.
Se mai arată că reclamanții au capacitate succesorală și vocație legală la moștenirea defunctului, astfel încât sunt vătămați în drepturile lor și au calitate în formularea prezentei cereri.
Apelanții arată că aspectele privind acceptarea succesiunii rămase de pe urma defunctului țin de fondul litigiului, fapt ce excede limitele excepției. Astfel, se impunea unirea excepției cu fondul și administrarea de probe.
În drept, au fost invocate prevederile art. 299 și următoarele Cod Proc.Civ.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că critica referitoare la constatarea lipsei calității procesuale active este neîntemeiată, deoarece apelanții nu au făcut acceptare în termen, fiind străini de succesiune și neavând calitate procesuală activă de a solicita anularea certificatului de moștenitor. Critica referitoare la admisibilitatea cererii de constatare a nulității formulată de orice persoană interesată este de asemenea neîntemeiată. Calitatea de moștenitori din clasa descendenților nu îi scutește pe apelanți de obligația de a face acte de acceptare a moștenirii în termen.
Apelanții au solicitat pentru dovedirea apelului proba cu înscrisuri, 2 martori și interogatoriu, tribunalul încuviințând numai proba cu înscrisuri, pentru considerentele arătate prin încheierea de ședință de la data de 17.12.2008.
Prin decizia civilă nr.1622/17.12.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelul, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că s-a arătat în cadrul motivului nr. 3 de apel, că aspectele privind acceptarea succesiunii rămase de pe urma defunctului țin de fondul litigiului, fapt ce excede limitele excepției și că se impunea unirea excepției cu fondul și administrarea de probe.
Or, aspectul calității procesuale active, în cadrul unei acțiuni legate de constatarea nulității unui certificat de moștenitor pentru excluderea reclamanților care invocă calitatea de moștenitori legali, presupune dovada acceptării tacite sau expres a succesiunii.
Este evident că în cauză nu s-a făcut dovada unei acceptări exprese a succesiunii, or reclamanții au solicitat administrarea de probe cu privire la aspectul acceptării tacite a succesiunii, probe ce nu au fost încuviințate de instanță, care a procedat la soluționarea cauzei pe excepție. Or, pentru soluționarea excepției, tribunalul a apreciat că se impunea administrarea de probe pe aspectul acceptării succesiunii, și implicit pe aspectul calității procesuale active.
Pentru aceste considerente, apreciind acest motiv de apel ca fiind fondat, și nemaifiind necesară analizarea celorlalte motive de apel (ce urmează a fi analizate de instanța de fond), tribunalul, în temeiul art. 297 Cod Proc.Civ. a admis apelul, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta, cauza fiind înregistrată pe rolul Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală la data de 06.03.2009 sub nr-.
În dezvoltarea motivelor de critică, recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea tribunalului este nelegală și netemeinică și, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 punctul 9 Cod Proc.Civ. solicită admiterea recursului, modificarea deciziei tribunalului și respingerea apelului formulat.
A susținut recurenta că instanța a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 297 al.1 Cod Proc.Civ.și art.689 Cod Civil, considerând că se impune administrarea de probe pentru a se face dovada acceptării tacite a moștenirii, deși această situație de fapt nu a constituit motiv de apel.
Între intimați și defunctul, tatăl lor, au existat relații de dușmănie, situație recunoscută chiar de rec1amanți, în acțiune, care spun că " relațiile cu acesta s-au deteriorat în decursul anilor, datorită faptului că defunctul era foarte agresiv, era alcoolic". Din cauza acestui fapt, intimații nu și-au vizitat niciodată tatăl și nu s-au interesat de situația acestuia. Acesta este motivul pentru care ei nu au știut despre data decesului și nici nu au făcut acte de acceptare a succesiunii în termenul prevăzut de lege.
La data dezbaterii succesiunii în fața notarului, deși recurenta i-a indicat ca moștenitori pe reclamanți, în calitatea lor de fii ai defunctului, aceștia nu au fost citați întrucât nu le cunoștea adresa de domiciliu și nici datele personale de identificare.
S-a arătat că atât acțiunea formulată, cât și motivele de apel nu cuprind vreo declarație din care să rezulte că intimații au acceptat în mod tacit moștenirea, acte din care să se presupună intenția lor de acceptare, așa cum prevăd dispozițiile art. 689 Cod Civil, singurele motive invocate de intimații reclamanți referindu-se la faptul că ei nu au fost citați în mod legal de către notar la data dezbaterii succesiunii și că au fost puși în imposibilitatea de a face acte de acceptare expresă în fața notarului.
Cererea lor de probe, formulată oral în fața tribunalului în apel, nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege, nefăcându-se nici o justificare concretă cu privire la "faptele ce vor trebui dovedite" așa după cum prevăd dispozițiile art.168 al.1 Cod Proc.Civ.
Pe de altă parte, față de soluția pronunțată la prima instanță și de motivele invocate, probele erau inadmisibile. Din acest motiv tribunalul a și respins cererea de probe.
Consideră recurenta că decizia tribunalului este nu numai nelegală, dar constituie prin ea însăși un abuz, de îndată ce niciodată în cauza de față nu s-a susținut de către intimații reclamanți că ar fi făcut acte de acceptare a moștenirii.
Tribunalul nu a fost investit cu vreun motiv de apel referitor la faptul acceptării tacite a moștenirii și, deci, nu putea lua în discuție această situație de fapt, care nu a fost invocată nici prin acțiunea formulată. Situația de fapt a acceptării tacite a moștenirii nu putea constitui nici motiv de ordine publică.
În condițiile în care intimații reclamanți declară expres "subsemnații am fost în imposibilitate de a face acte de acceptare a succesiunii, neavând cunoștință de data decesului tatălui nostru" (a se vedea pag.2, al.8 din motivele de apel) este greu de înțeles cum tribunalul, contrar susținerilor intimaților, a decis că " se impune administrarea de probe pe aspectul acceptării succesiunii".
Hotărârea tribunalului consemnează că au existat motive de recurs "invocate din oficiu", deși nimeni nu spune care sunt asemenea motive și nici tribunalul nu a consemnat din oficiu vreun motiv, așa cum se poate constata cu ușurință din lecturarea întregii hotărâri. Probabil că acest motiv "din oficiu" s-a referit tocmai la faptele iluzorii de acceptare tacită a moștenirii pe care nici intimații nu au avut îndrăzneala de a le susține.
S-a mai arătat că intimații reclamanți, fiind străini de moștenire întrucât nu au făcut acte de acceptare în termenul prevăzut de lege, nu au calitate procesuală activă de a sta în acest proces.
Cererea de recurs, legal timbrată, a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.304 pct. 9 Cod Proc.Civ.
Intimații au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de critică exprimate și în raport de dispozițiile art.304 pct. 9 Cod Proc.Civ. curtea constată cărecursul este fondat.
Se impune astfel a sublinia că, față de soluția dată de prima instanță, de admitere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților pe considerentul că nu au acceptat moștenirea tatălui lor în termenul de prescripție al dreptului de opțiune succesorală, instanțele de apel și de recurs sunt învestite numai cu analizarea acestui aspect, astfel că argumentele părților legate de fondul cauzei (respectiv de legalitatea și temeinicia emiterii certificatului de moștenitor atacat) nu prezintă relevanță.
Din acest punct de vedere în mod corect a reținut instanța de apel că aplicarea art.88 din Legea nr. 36/1995 este condiționată de dovedirea calității de moștenitor de către cel care se pretinde vătămat prin emiterea certificatului, deci de existența vocației succesorale concrete și aacceptării succesiunii, în caz contrar, dacă succesibilul este străin față de moștenire, emiterea certificatului de moștenitor neputându-i produce nici o vătămare.
Cu toate acestea, instanța de apel nu a dezlegat problema litigioasă, respectiv nu a analizat dacă reclamanții apelanți au calitate procesuală activă, în sensul existenței dovezii privind acceptarea tacită succesiunii.
De vreme ce judecătoria a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale active, admiterea apelului și trimiterea spre rejudecare în condițiile art.297 alin.1 teza a doua Cod Proc.Civ. nu se putea face decât după verificarea temeiniciei soluției primei instanțe.
Or, tribunalul a trimis cauza spre rejudecare cu indicația pentru prima instanță de a administra probe sub acest aspect, fără a motiva refuzul de a administra probe în apel pe problema acceptării succesiunii la cererea apelanților pârâți (a se vedea încheierea din data de 17.12.2008), deși caracterul devolutiv al căii de atac făcea admisibil orice mijloc de probă.
Nu se poate considera că încuviințarea unui mijloc de probă direct în faza apelului, fără a se fi discutat pentru prima dată în fața judecătoriei, ar priva părțile de o cale de atac, de vreme ce problema calității procesuale active a fost analizată și de prima instanță (în fața căreia nu s-a formulat o solicitare de probe pe aspectul acceptării succesiunii).
Văzând că instanța de apel a soluționat cauza fără a se pronunța cu privire la problema litigioasă în discuție, respectiv fără a statua în sensul legalității sau temeiniciei hotărârii primei instanțe, curtea constată că, în temeiul art.304 pct.9 și art.312 alin.3 Cod Proc.Civ. se impune casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la tribunal.
În ceea ce privește motivele de recurs în sensul că instanța de apel a analizat chestiunea acceptării succesiunii fără a exista un motiv de apel în acest sens, precum și cu privire la inexistența vreunei declarații a intimaților-reclamanți privind un fapt cu valoare de acceptare tacită a succesiunii, curtea constată că acestea au a fi rezolvate de instanța de apel cu ocazia rejudecării, care urmează a analiza, totodată, în ce măsură proba testimonială solicitată de apelanții-reclamanți este utilă și pertinentă soluționării apelului.
Cheltuielile de judecată efectuate în recurs vor fi avute în vedere la soluționarea cauzei de către instanțele de fond.
Văzând și dispozițiile art.377 alin.2 pct. 4 Cod Proc.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă, domiciliată în B,-, -.3, parter,.82, sector 4,împotriva deciziei civile nr. 1622A/17.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și, ambii cu domiciliul ales la Avocat, cu sediul în B,-,. 519,. 1,. 8,. 29, sector 6.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului Tribunalului București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
- -
GREFIER
-
Red.
Thred.,
2 ex./06.07.2009
Secția a III-a Civilă - jud.,
Președinte:Ileana Ruxandra DănăilăJudecători:Ileana Ruxandra Dănăilă, Mihaela Paraschiv, Antonela
