Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 306/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

DOSAR NR-

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 306R

Ședința publică de la 2 iunie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Ileana Ruxandra Dănăilă

JUDECĂTOR 2: Mihaela Paraschiv

JUDECĂTOR 3: Antonela

GREFIER - -

Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 1516A/17.11.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și BIROUL NOTARULUI PUBLIC.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta - reclamantă, reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 89193/05.05.2009, intimata - pârâtă, personal și asistată de avocat, care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. 65284/27.04.2009, lipsind intimatul - pârât BIROUL NOTARULUI PUBLIC.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea pune în discuția părților excepția nulității recursului invocată de către intimata - pârâtă prin întâmpinare.

Reprezentantul intimatei - pârâte solicită admiterea excepției nulității recursului, arătând că recursul nu prezintă și nu dezvoltă argumentele contradictorii avute în vedere de instanța de apel în motivarea deciziei.

Reprezentantul recurentei - reclamante solicită respingerea excepției nulității recursului.

Curtea deliberând, respinge excepția de nulitate a recursului, în raport de împrejurarea că motivele de critică susțin pe de o parte nelegalitatea deciziei din apel întrucât considerentele ar fi contradictorii, iar pe de altă parte formulează și alte critici, sens în care sunt avute în vedere dispozițiile art. 306 alin.3 Cod procedură civilă.

Reprezentantul recurentei - reclamante solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv înscrisul aflat la dosarul cauzei și sentința civilă nr. 2718/15.05.2009 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr-, pe care o depune în copie conformă cu originalul la dosarul cauzei.

Reprezentantul intimatei - pârâte învederează instanței că nu solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și nu se opune administrării probei cu înscrisuri formulată de către reprezentantul recurentei - reclamante.

La interpelarea Curții cu privire la stadiul soluționării sentinței civile nr. 2718/15.05.2009 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr-, reprezentantul recurentei - reclamante arată că aceasta este definitivă, aflându-se în termenul de declarare a recursului.

La interpelarea Curții cu privire la Ordinul Prefectului Județului I nr. 954/11.07.2007, reprezentantul recurentei - reclamante depune copia acestuia.

Reprezentantul intimatei - pârâte învederează instanței că nu solicită comunicarea acestui înscris.

Curtea deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri formulată de către reprezentantul recurentei - reclamante.

Părțile prezente, prin reprezentanți învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.

Reprezentantul recurentei - reclamante solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 1516A/17.11.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului. Precizează că în anul 1999 s-a deschis rol fiscal pe numele și, pentru o suprafață de 250. fără acte justificative. Mai arată că autorul său a avut în proprietate continuă întreaga suprafață de teren. Fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul intimatei - pârâte solicită respingerea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 1516A/17.11.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă și menținerea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și de apel ca fiind legale. Susține că notarul a avut în vedere atât certificatul fiscal, cât și declarația autentică. Cu cheltuieli de judecată.

Având cuvântul în replică, reprezentantul recurentei - reclamante arată că declarația dată de recurenta - reclamantă nu este autentică.

Curtea reține în pronunțare cererea de recurs.

CURTEA,

Prin cererea înregistrată la data de 14.02.2008, pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr-, reclamanta a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâta, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună rectificarea certificatului de moștenitor nr. 43/28.05.2003 emis de BNP în sensul menționării corecte a suprafeței de teren aferent imobilului situat în,-, jud. I, de 476 mp în loc de 216 mp, să constate deschisă succesiunea de pe urma defunctei, decedată la data de 09.03.2006, cu ultimul domiciliu în, să constate că reclamanta este unica moștenitoare și să constate că masa succesorală se compune din cota de 10/16 din imobilul situat în,-, jud. I compus din teren în suprafață de 476 mp și casa construită pe acesta și cota de din terenul extravilan în suprafață de 2,32 ha și terenul intravilan de 1600 mp situate în. Movilita, jud. I, precum și ieșirea din indiviziune, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, se arată ca de pe urma defunctului G, tatăl părților, a fost emis certificatul de moștenitor nr. 43/28.05.2003 emis de prin care s-a reținut că sunt moștenitori ai defunctului, și iar din masa succesorală face parte și 1/2 din imobilul situat în,-, județul I, însă din eroare s-a trecut suprafața de 216 mp în loc de 476 mp, așa cum reieșea din chitanța.

La termenul din ședința publică din data de 31.03.2008, reclamanta a precizat acțiunea solicitând ca instanța să dispună obligarea BNP să rectifice certificatul de moștenitor nr. 43/28.05.2003 emis de BNP în sensul menționării corecte a suprafeței teren aferent imobilului situat în,-, jud. I, de 4 mp în loc de 216 mp.

Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepția prescripției dreptului material la acțiune și prescripției dreptului de opțiune succesorală.

S-a dispus introducerea în cauză a BNP în calitate de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 2237/25.04.2008, pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr-, s-a respins excepția inadmisibilității, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune; în temeiul art. 137 alin. 2. proc. civilă instanța a unit fondul cauzei privind dezbaterea succesorală cu excepția dreptului de opțiune succesorală; s-a respins cererea precizată privind obligarea pârâtei la rectificarea certificatului de moștenitor, formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și ca neîntemeiată; s-a dispus disjungerea capătului de cerere privind dezbaterea succesorală și constituirea unui nou dosar, fixând termen în dosarul disjuns și totodată, a respins cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, deliberând asupra excepțiilor, a reținut în privința excepției inadmisibilității, că, vizează doar capătul de cerere prin care reclamanta a cerut ca instan ța, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună rectificarea certificatului de moștenitor nr. 43/28.05.2003 emis de BNP în sensul menționării corecte a suprafeței de teren aferent imobilului situat în,-, jud. I, de 476 mp în loc de 216 mp, dar întrucât reclamanta și-a modificat cererea în sensul că s-a cerut ca instanța să dispună obligarea BNP să rectifice certificatul de moștenitor nr. 43/28.05.2003 emis de BNP în sensul menționării corecte a suprafeței teren aferent imobilului situat în,-, jud. I, de 4 mp în loc de 216 mp, această excepție a rămas fără obiect.

În privința excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța a reținut că și aceasta viza cererea inițială a reclamantei înainte de a fi precizată, plângerea împotriva actului notarial putând fi formulată în termen de 10 zile de la data la care partea a luat cunoștință, având un alt regim juridic motiv pentru care instanța va respinge și această excepție.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală, instanța a apreciat că pentru soluționarea acestei excepții, este nevoie de administrarea acelorași mijloace de probă ca și fondul cauzei.

În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea BNP să rectifice certificatului de moștenitor nr. 43/28.05.2003 emis de BNP în sensul menționării corecte a suprafeței de teren aferent imobilului situat în,-, jud. I, de 476 mp în loc de 216 mp, instanța a reținut că încheierea nr. 1183/27.03.2008 prin care a fost respinsă cererea reclamantei de rectificare a certificatului de moștenitor emis de BNP, este legală față de înscrisurile depuse la dosar. Instanța a reținut că deși autorul reclamantei a cumpărat o suprafață de 476 mp în anul 1966, reclamanta nu a făcut dovada în cond. art.1169 cod civil a contiguității acestui drept du proprietate, din istoricul de rol fiscal și evidențele registrului agricol reieșind că acesta figura doar cu suprafața de 216 mp în anul 2001, aceasta nereușind să facă dovada acestei suprafețe cu alte mijloace de probă prevăzute de lege. Pentru aceste considerente, instanța a apreciat că în mod corect notarul public a respins cererea de rectificare a certificatului de moștenitor nr. 43/28.05.2003, motiv pentru care a respins cererea reclamantei, ca neîntemeiată.

Având în vedere că soluționare capătului de cerere privind dezbaterea succesorală de pe urma defunctei, depinde de soluția dată cererii principale, masa de partaj depinzând de această soluție, instanța a disjuns cererea privind dezbaterea succesorală, urmând ca aceasta să fie suspendată până la soluționarea irevocabilă a acestui dosar.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel motivat, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului s-a arătat, în esență, că în mod greșit prima instanță a apreciat că paratul nu putea sa menționeze în certificatul de moștenitor o altă suprafața întrucât nu au fost aduse dovezi din care sa rezulte ca suprafața de teren era de 476. nu de 216. întrucât în certificatul de moștenitor cu toate că se vorbește de chitanță de mână din anul 1967 în care este trecuta suprafața de 476. s-a trecut suprafața de 216. fără ca să se prezinte un alt document din care să rezulte ca diferența a fost înstrăinata către o altă persoana de către autorul părților. Mai mult la dosarul cauzei reclamanta a depus și contractul de vânzare-cumpărare nr.22511 din data de 24 iunie 1041 prin care a dobândit terenul care a fost înstrăinat autorilor reclamantei și paratei, din care rezulta ca suprafața este de 476. nu de 216. înscris care nu a fost avut în vedere de către instanța de fond. Neîntemeiate sunt și susținerile instanței de fond în sensul ca în registrul agricol ar fi trecuta suprafața de 216. în anul 2001. Mai mult din referatul nr.15196 din data de 22.06.2007 emis de Primăria rezulta ca în registrul agricol 1986-1990 vol.24, fila. 184, poz.4518 figurează defuncții G și, în-, cu o suprafața totala de teren de 450. din care construiți 100. din 1966. Ca atare, suprafața deținută de defunct este de 476. așa cum rezultă din chitanța de mână încheiată în anul 1967.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și urm. Cod procedură civilă.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii atacate, întrucât instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, apreciind că, în mod corect s-a soluționat capătul de cerere privind obligarea să rectifice certificatul de moștenitor nr. 43/2003.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118. proc. civilă.

Prin decizia nr. 1516/A de la data de 17.11.2008 TRIBUNALUL B SECTIA A -V-A CIVILĂ a espins ca nefondat apelul, a obligat apelanta să plătească intimatei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea deciziei s-a re ținut că reclamanta a învestit instanța cu o acțiune având ca obiect obligarea BNP să rectifice certificatul de moștenitor nr. 43/28.05.2003 emis de BNP în sensul menționării corecte a suprafeței de teren aferent imobilului situat în,-, jud. I, de 476 mp în loc de 216 mp. Sub acest aspect instanța a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, concluzionând că intimata a aplicat corect dispozițiile art.76 și 77 Legea nr. 36/1995, în a stabili componenta masei succesorale. În acest sens, s-au avut în vedere înscrisurile din evidențele Primăriei, înscrisuri necontestate de apelantă. Astfel, certificatul fiscal nr.14115/22.07.2002 precum și Sesizarea pentru deschiderea succesiunii nr.5398/22.07.2002 din care rezultă că suprafața de teren cu care G figura este aceea de 216 mp.

Nu poate fi reținută susținerea apelantei în sensul că autorul său a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 476 mp prin înscrisul intitulat chitanță. Tribunalul nu a primit această critică a apelantei întrucât condițiaad validitatemca terenul să fi trecut din patrimoniul vânzătoarei în patrimoniul lui G, autorul reclamantei este aceea a încheierii contractului de vânzare cumpărare în formă autentică. Chitanța sub semnătură privată încheiată între aceștia are valoarea unui antecontract de vânzare cumpărare. Pe de altă parte, chiar din lecturarea acestei chitanțe nu se desprinde ideea că suma primită de promitenta vânzătoare ar fi fost pentru tot terenul de 476 mp ci pentru,o parte din parcela 129 în suprafață de 476 mp, De asemenea nu are relevanță în cauză faptul că ar fi cumpărat o suprafață de 476 mp, atâta timp cât în cuprinsul chitanței se menționează că a primit bani pentru o parte din acest teren. Se impune a se constata și că, în declarațiile autentice date de reclamantă și depuse la dosar se face referire tot la suprafața de 216 mp, nu de 476 mp.

În temeiul art.274 proc. civ. potrivit cu care partea care cade în pretenții poate fi obligată la cerere la plata cheltuielilor de judecată, a fost obligată apelanta să plătească intimatei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei men ționate anterior a declarat recurs reclamanta, solicitând modificați în tot a deciziei în sensul admiterii apelului, admiterii capătului de cerere privind obligarea pârâtului să rectifice certificatul de moștenitor nr.43 eliberat la data de 28.05.2003 în dosarul nr. 46/2003 al, în sensul menționării corecte a suprafeței de teren aferent imobilului situat în -, județul I, de 476.p în loc de 216.

În motivarea recursului s-a arătat că nstanța de apel în mod nelegal a arătat că pârâtul nu putea să menționeze în certificatul de moștenitor o altă suprafață întrucât nu au fost aduse dovezi din care să rezulte că suprafața de teren era de 476. nu de 216. că în mod nefondat a arătat instanța de apel că înscrisurile emise de Primăria nu ar fi fost contestate de recurenta, cu toate că atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel aceste înscrisuri au fost contestate dovadă că s-a solicitat emiterea unei adrese din care să rezulte istoricul de rol fiscal pentru imobilul în litigiu, că în mod nelegal instanța de recurs a respins solicitarea recurentei de a emite o adresa către Primăria Orașului pentru a le comunica un istoric de rol fiscal. Așa cum rezultă din adresa nr.13676/11.12.2008 emisă de Primăria Orașului la rolul fiscal nr.18603 a fost deschis de defunctul G pentru o suprafață de 476. În anul 1999 s-a deschis rol fiscal pe numele și pentru o suprafață de 250. fără acte justificative.

În cauză instanța de apel arată ca acea chitanță invocate atât de recurentă cât și în certificatul de moștenitor nu face dovada proprietății, nefiind un act autentic, dar dacă s-ar merge pe această susținere atunci instanța de apel în mod nelegal a considerat că în certificatul de moștenitor a fost trecută suprafața de 216. în baza aceleiași chitanțe de mână. Ca atare instanța de apel folosește argumente contradictorii în motivarea deciziei.

Recurenta a mai arătat că în certificatul de moștenitor a cărui rectificare se solicită, cu toate că se vorbește de chitanța de mână din anul 1967 în care este trecută suprafața de 476. s-a trecut suprafața de 216. fără să se prezinte un alt document din care să rezulte că diferența a fost înstrăinată către o altă persoană de către autorul părților. Mai mult decât atât la dosarul cauzei recurenta a depus și contractul de vânzare-cumpărare nr.22511 din data de 24 iunie 1941 prin care a dobândit terenul care a fost înstrăinat autorilor părților, din care rezultă că suprafața este de 476. nu de 216. înscris care nu a fost avut în vedere de către instanța de apel. Mai mult decât atât din referatul nr.15196 din data de 22.06.2007 emis de Primăria rezultă că în registrul agricol 1986-1990 vol.24, fila. 184, poz.4518 figurează defuncții G și, în-, cu o suprafață totală de teren de 450. din care construiți 100. din 1966. Ca atare, suprafața deținută de defunct este de 476. așa cum rezulta din chitanța de mână încheiată în anul 1967. Referitor la declarațiile date de recurenta cu privire la suprafața de 216. nu au nici o relevanță întrucât acestea nu pot modifica în nici un fel suprafața de teren dobândită de autorul său.

n drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și urm. Cod procedură civilă.

În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.

Intimata a formulat întâmpinare prin care s-a cerut respingerea recursului ca nefondat.

În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de recurs și apărările intimatei, Curtea a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.

În ceea ce privește motivul de recurs prin care se susține că decizia atacată conține considerente contradictorii, Curtea l-a constatat nefondat având în vedere că în spe ț ă, se pune problema dacă instan ț a de judecată poate dispune modificarea prin majorare a unei suprafe ț e de teren trecută într-un certificat de mo ș tenitor, în condi ț iile în care autorul păr ților nu se află în posesia unui act translativ de proprietate cu privire la acest teren, ci doar a unui înscris sub semnătură privată, care nu era de natură a transmite dreptul de proprietate.

Faptul că notarul a men ț ionat această suprafa ță de teren de 216. în masa succesorală fără a exista un act translativ de proprietate în favoarea decuius-ului nu poate reprezenta un argument juridic în sensul sus ț inerii nelegalită ții deciziei recurate, neputându-se cere instanței de judecată să consfințească un act care nu a fost efectuat cu respectarea legii. Instanța nu putea nici să anuleze mențiunea din certificatul de moștenitor referitoare la trecerea în masa succesorală a unei suprafețe de teren pentru care nu exista un act translativ de proprietate în favoarea decuius-ului, întrucât nu a fost sesizată cu această cerere, fiind ținută de dispozițiile art.129 alin.6 proc.civ.

de rol fiscal și alte acte de acest tip nu reprezintă titlu de proprietate, astfel că nu pot fi avute în vedere la menționarea unui bun în masa succesorală ca fiind proprietatea defunctului, fiind astfel nerelevante motivele de recurs prin care se susține neluarea în considerare a acestor acte sau respingerea solicitării unor informații de acest tip de la autoritățile statului.

În cazul în care în viitor se va obține un titlu translativ de proprietate valabil, succesorii vor putea cere completarea masei succesorale cu acest bun. Chitanța sub semnătură privată nu putea dovedi decât existența unui drept de creanță, doar acesta putând fi menționat în masa succesorală pe baza chitanței. Astfel, nu are nicio relevanță nici titlul de proprietate al promitentului vânzător din chitanța sub semnătură privată, nepunându-se în discuție dacă acesta avea sau nu titlu valabil ci dacă decuius-ul în speță avea un astfel de titlu.

În consecin ță, în temeiul art.312 alin.1 raportat la art.304 alin.1 pct.7, 9. proc. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.

În temeiul art.274 proc.civ. va obliga recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 1516A/17.11.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și BIROUL NOTARULUI PUBLIC, ca nefondat.

Obligă recurenta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 02.06.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - -

- -

GREFIER

-

Red. MP;.red. AP/MP/ 2 ex./2.07.2009;

Judecători apel - Secția a V-a Civilă;

Președinte:Ileana Ruxandra Dănăilă
Judecători:Ileana Ruxandra Dănăilă, Mihaela Paraschiv, Antonela

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 306/2009. Curtea de Apel Bucuresti