Anulare act. Decizia 308/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 308
Ședința publică de la 02 Aprilie 2008
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamantul, cu domiciliul ales în C,-,. 1,. 2,. 9, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 534 din 6 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 6725 din 14 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr- (nr. vechi 6912/C/2006), în contradictoriu cu intimații pârâți -, domiciliați în C, str. -. -,. 59-60,. 1,. 4, jud. D, având ca obiect nulitate act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant, reprezentat de avocat și intimații pârâți -, personal și asistați de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care a învederat instanței depunerea de către Biroul Notarului Public a adresei nr. 60/28.02.2008, în care se menționează că nu ne poate înainta relațiile solicitate, decât dacă există acordul expres al părților sau s-a constatat săvârșirea unei infracțiuni, după care;
Avocat, pentru intimații pârâți -, a depus la dosar o copie legalizată a adeverinței medicale nr. 266/12.12.2001, eliberată de Biroul Notarului Public la solicitarea expresă a intimatei pârâte -, prin care face dovada faptului că această adeverință medicală a stat la baza încheierii contractului de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a depus la dosar o copie după Ordonanța de neîncepere a urmăririi penale, pronunțată al 10 martie 2008 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr. 193/P/2008, cu privire la persoanele implicate la încheierea contractului de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere. A precizat că prin această ordonanță s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public, pentru infracțiunile de fals intelectual și complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, întrucât s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale. De asemenea, față de celelalte persoane implicate în încheierea contractului, s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în vederea efectuării de cercetări.
În acest sens, a solicitat suspendarea cauzei, potrivit dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, până la soluționarea plângerii penale formulate împotriva persoanelor mai sus menționate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.
Avocat, pentru intimații pârâți -, a solicitat respingerea cererii de suspendare a cauzei, potrivit dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, întrucât nu există o Ordonanță de începere a urmăririi penale față de niciuna dintre persoanele împotriva cărora s-a formulat plângere penală.
Instanța a respins cererea de suspendare a cauzei în baza dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, formulată de apărătorul recurentului reclamant, având în vedere că nu există o Ordonanță de începere a urmăririi penale față de niciuna dintre persoanele împotriva cărora s-a formulat plângere penală, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege invocat de apărătorul recurentului reclamant.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a pus concluzii de admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, modificarea în totalitate a hotărârilor pronunțate în cauză, iar pe fond, admiterea cererii disjunse și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1991/12.12.2001. A precizat că la data încheierii contractului, respectiv, 12.12.2001, certificatul medico-legal nu exista, întrucât este datat 13.12.2001, apreciind că acesta este eliberat în fals. Notarul s-a prezentat personal la domiciliul autorului și a constatat imposibilitatea acestuia de a semna datorită bolii și faptul că nu se putea deplasa, iar din certificatul medico-legal rezultă că acesta s-a deplasat în aceeași zi la cabinetul medico-legal pentru examinare, ceea ce ar fi fost imposibil datorită bolii de care suferea, respectiv, parapareză, așa cum rezultă, de altfel, și din declarația de martor, aflată la fila 78 din dosarul de fond. - mult decât atât, contractul de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere este lovit de nulitate, întrucât autorul nu avea discernământ, datorită bolii de care suferea, astfel încât nu avea reprezentarea faptelor sale, ceea ce echivalează cu lipsa consimțământului; cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimații pârâți -, a pus concluzii de respingerea recursului ca nefondat și menținerea ambelor hotărâri pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice, apreciind că niciunul din motivele invocate în recurs nu se încadrează în cazurile prevăzute de dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.
A precizat că în timpul vieții autorului a avut loc o înțelegere familială cu privire la bunurile acestuia, cunoscută și consimțită la acel moment de către recurentul reclamant. A precizat că, într-adevăr certificatul medico-legal este datat 13.12.2001, însă examinarea s-a făcut pe data de 12.12.2001, astfel încât, atât adeverința medicală care a stat la baza încheierii contractului cât și certificatul medico-legal este perfect valabil. Din actele medicale eliberate rezultă, precum și din declarațiile martorilor audiați la instanța de fond rezultă, în mod clar, că autorul avea discernământul faptelor sale în momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere, acesta fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 10 aprilie 2006, în dosarul nr. 223/2003, s-a dispus disjungerea cererii formulată de reclamantul - împotriva pârâților -, și -, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1991 din 12 decembrie 2001 în ceea ce privește partea cuvenită autorului, întrucât lipsește consimțământul acestuia la încheierea actului, nu semnat contractul de vânzare-cumpărare.
Pe de altă parte, autorul nu avea discernământ, fiind afectat de o tumoră canceroasă în lobul stâng și cancer diseminat osos, iar Spitalul Clinic Municipiului l-a supus unui tratament cu stupefiante, ale căror efecte l-au adus la inconștiență și lipsă de discernământ.
Deși era o somitate medicală, acesta nu a semnat actul, ci a aplicat degetul.
Într-o teză subsidiară,s-a susținut că este reductibil contractul la cotitatea disponibilă având în vedere că autorul a făcut un act de liberalitate pentru o persoană lipsită de mijloace materiale de asigurare a întreținerii pentru doi înstrăinători, nu s-a plătit nici un preț, deși se arată că s-a plătit, dată fiind rudenia între părți, acțiunea aceasta soldându-se cu o pagubă în ceea ce privește rezerva căreia i se cuvine.
În acest sens, s-a invocat prezumția legală de deghizare înstrăinărilor consimțite de defunct cu rezerva uzufructului, prezumție prevăzută exclusiv de art. 845 cod civil pentru ocrotirea rezervei.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea cererilor formulate, cu motivarea că la încheierea contractului s-au respectat condițiile de fond și formă, susținerile privind lipsa unui consimțământ valabil fiind neîntemeiate.
Cât privește cererea având ca obiect reducțiunea contractului menționat, au precizat că nu sunt aplicabile prevederile art.845 cod civil, deoarece contractul încheiat este cu titlu oneros și exprimă voința reală părților.
Susținerea reclamantului că acest act este deghizat este în contradicție cu petitul având ca obiect constatarea nulității absolute deoarece, pentru a putea simula un act, trebuie ca părțile să-și fi exprimat un consimțământ valabil.
Prin sentința civilă nr.6725 din 14 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul -, împotriva pârâților -, și -, constatându-se că la momentul încheierii actului vânzătorul, avea discernământ și deci consimțământul exprimat este valabil.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal apel -, arătând că la încheierea contractului de întreținere autentificat sub nr.1991 din 12 decembrie 2001, autorul nu și-a putut exprima consimțământul valabil, în loc de semnătură pe act apărând o impresiune digitală, iar instanța de fond respins proba cu expertiza de specialitate care să stabilească dacă autorul putea să scrie, probă absolut necesară, cu atât mai mult cu cât din diagnosticul din actele medicale, respectiv "parapareză și nu tetrapareză", rezultă că autorul putea să scrie, parapareza având ca efecte paralizia incompletă a membrelor inferioare.
De asemenea, deși au solicitat efectuarea unei expertize de către Minovici B, instanța de fond a reținut nejustificat și fără probe că autorul avea discernământ, în condițiile în care a aplicat degetul pe actul autentic.
O altă critică a avizat soluția dată cererii de reducțiune a liberalității, cerere care trebuia soluționată în cadrul dosarului de partaj și nu în prezentul dosar.
Prin decizia civilă nr.534 din 06 noiembrie 2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Dolja respins apelul declarat de reclamantul și a respins cererea intimaților de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a invocat lipsa consimțământului ca urmare a lipsei de discernământ a autorului, dovadă în acest sens fiind lipsa semnăturii de pe contractul autentic în litigiu.
Analizând primul motiv de apel, tribunalul a constatat că este neîntemeiat, dimpotrivă, prima instanță a încuviințat proba cu expertiza psihiatrică medico-legală având ca obiective stabilirea împrejurării dacă avea discernământul faptelor și actelor sale la data încheierii contractului, 12 decembrie 2001, lucrarea fiind întocmită de Institutul de Medicină Legală
De asemenea, a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri medicale, proba testimonială, proba cu interogatoriu și în mod corect prima instanță, apreciind utilitatea cererii de efectuare a unei contraexpertize a respins-o, în cauză fiind administrate suficiente mijloace de probă ce au fost coroborate pentru formarea convingerii.
Împrejurarea invocată și în apel, cum că semnarea contractului prin punerea degetului este o dovadă a lipsei discernământului, nu poate fi reținută, și este combătută de toate înscrisurile medicale, mai cu seamă de certificatul medico-legal nr. 3691/A din 12 decembrie 2001, întocmit tocmai în vederea evaluării autorului în ceea ce privește discernământul, în ziua încheierii contractului de întreținere.
Or, actul menționat este întocmit de către o comisie de medici specialiști și consemnează o concluzie fundamentată din punct de vedere medical și constată o stare existentă în timpul vieții autorului.
De altfel, actele medicale confirmă metastazele osoase multiple, cu dureri osoase, iar martora, care l-a îngrijit în ultimele luni de viață și care are cunoștință directă în cauză, arată că acesta nu își putea folosi mâinile.
Și în încheierea de autentificare a contractului, notarul consemnează că nu a putut semna, fiind bolnav ( fila nr. 16 din dosarul de fond ), acestea fiind constatări personale ale agentului instrumentator ce fac dovada până la înscrierea în fals.
Prin urmare, din probele administrate rezultă caracterul conștient și liber al manifestării de voință la încheierea contractului.
În ceea ce privește soluționarea acțiunii în reducțiune a liberalităților excesive, se constată că art. 845 cod civil instituie o prezumție relativă și nu una absolută și, de altfel, raportul menționat și el în art. 845 cod civil poate fi cerut numai dacă se dovedește că donatorul, dispunătorul nu a urmărit să-l scutească de raport pe beneficiar, ci în alte scopuri. De altfel, contractul încheiat de către defunct împreună cu soția sa este unul cu titlu oneros, respectiv de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, știut fiind că orice persoană poate dispune în timpul vieții, prin acte cu titlu oneros, de averea sa.
În termen legal, s-a declarat recurs de către reclamantul, considerându-se decizia civilă nelegală, deoarece în mod eronat s-a constatat existența discernământului în ceea ce-l privește pe autorul - vânzător, la încheierea actului juridic, fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
În timpul judecării recursului, recurentul prin apărător a declarat că se înscrie în fals cu privire la contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.1991 din 12 dec.2001, de BNP, precum și a adeverinței medicale care a stat la baza încheierii acestui contract, deoarece data eliberării adeverinței este ulterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv 13 decembrie 2001. S-a solicitat suspendarea cauzei, în baza art.244 pr.civ, iar instanța a respins cererea de suspendare a cauzei în baza dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, formulată de apărătorul recurentului reclamant, având în vedere că nu există o Ordonanță de începere a urmăririi penale față de niciuna dintre persoanele împotriva cărora s-a formulat plângere penală, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul de lege invocat de apărătorul recurentului reclamant.
Recursul nu este întemeiat.
Reclamantul a investit instanța cu o acțiune în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, autentificat sub nr.1991 din 12 decembrie 2001, încheiat de și -, în calitate de vânzători și, în calitate de cumpărătoare, pentru apartamentul situat în C, B-dul 1 - (actual Str.-.- ), -.59-60,.1,.1,.4, jud.D, invocând lipsa consimțământului la încheierea acestui act în ceea ce îl privește pe vânzătorul.
S-a arătat că avea o stare avansată de boală, având o tumoare canceroasă în lobul frontal stâng și cancer diseminat osos, ceea ce a determinat lipsa discernământului vânzătorului, și deci a consimțământului, așa explicându-se faptul că nu a semnat contractul de vânzare-cumpărare, lipsa semnăturii fiind suplinită prin amprenta digitală.
Potrivit art.948 civ. exprimarea consimțământului valabil al părții ce se obligă constituie una dintre condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții, ceea ce demonstrează că în situația în care consimțământul lipsește, actul este lovit de nulitate absolută, fiind lipsit cu desăvârșire de un element esențial, structural, respectiv voința.
Consimțământul definit ca manifestare de voință juridică a unei persoane, în vederea formării unui act juridic, pentru a fi valabil trebuie să fie liber și neviciat și să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: să provină de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat și să nu fie alterat printr-un viciu de consimțământ. Prin urmare, discernământul este o componentă esențială a consimțământului, și existența acestuia demonstrează libertatea de exprimare a consimțământului.
Actul juridic civil este prin esența sa un act conștient deci subiectul de drept care-l încheie trebuie să aibă puterea de a discerne asupra consecințelor juridice ale actului încheiat prin manifestarea sa de voință. Prezența sau lipsa discernământului constituie o stare de fapt, iar capacitatea subiectului de drept de a încheia actul juridic reprezintă o stare de drept. Persoana fizică care are capacitatea de exercițiu deplină este prezumată ca având și discernământul necesar pentru a încheia actele juridice corespunzătoare capacității ei, de aceea lipsa de discernământ trebuie să fie dovedită, iar dovada să fie neechivocă.
Există situații în care persoana se află în incapacitate naturală, deși din punct de vedere legal este considerată capabilă pentru încheierea actelor juridice. Astfel, cel aflat într-o stare de dependență avansată de droguri (stupefiante, cum se susține în speță) este lipsit temporar de discernământ și deci de o voință conștientă, dar așa cum s-a precizat dovada acestei stări trebuie să fie neechivocă, raportat la momentul încheierii actului.
În situația în care lipsește discernământul, consimțământul nu poate fi considerat valabil exprimat la încheierea actului juridic, lipsa discernământului fiind asimilată cu lipsa consimțământului la încheierea actului respectiv, ceea ce duce la nulitatea absolută a acestuia.
De aceea este esențial a se stabili dacă la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, vânzătorul era în deplinătatea facultăților mintale, dacă avea discernământul faptelor și actelor sale păstrat.
La dosarul cauzei se află o multitudine de acte medicale privind starea de sănătate a vânzătorului, de natură a demonstra existența discernământului vânzătorului la momentul încheierii actului.
Astfel, așa cum rezultă din actul medical nr.6801 din 30 mai 2002, eliberat de Spitalul Clinic Municipal - C, Secția Medicală, la 27 octombrie 1999 vânzătorului i se evidenția în lobul frontal stâng o masă tumorală cu diametrul de 1/1,5 cm. (metastază), precum și zone de osteoliză și osteocondensare osoasă la nivel temporo occipital drept. În urma radioterapiei și a tratamentului adecvat, s-a constatat la data de 08 febr.2000 că metastaza cerebrală a dispărut, fiind confirmate metastazele osoase multiple de la nivelul bazinului și coloanei vertebrale lombare.
Tratamentul specific a inclus tratament simtomatic antialgic, prima doză de stupefiante fiind prescrisă la data de 07 ianuarie 2002, dar fără a fi fost administrată, datorită stării precomatoase.
Așa cum rezultă din cele expuse mai sus, actul medical infirmă susținerea reclamantului în ceea ce privește existența tumorii canceroase în lobul frontal stâng, la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare - 12 decembrie 2001 (tumora dispăruse încă de la 08 februarie 2000), precum și administrarea de stupefiante, elemente care ar fi putut într-adevăr afecta discernământul vânzătorului și implicit consimțământul acestuia.
Pe de altă parte, în cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală psihiatrică pe baza tuturor actelor medicale și a foilor de observație medicală, stabilindu-se că nu a prezentat tulburări care să-i afecteze discernământul, iar la data încheierii actului de vânzare cumpărare a avut discernământul faptelor și al consecințelor acestora păstrat.
Faptul că actul a fost încheiat la data de 12 decembrie 2001, iar certificatul medico-legal poartă data eliberării 13 decembrie 2001, nu duce la concluzia imediată a falsității constatărilor notarului în ceea ce privește discernământul vânzătorului.
La dosarul cauzei, în recurs, s-a depus adeverința medicală avută în vedere de către notar la momentul încheierii actului notarial (fila 25 recurs), potrivit căreia, la data de 12 decembrie 2001, se afla în deplinătatea facultăților mintale.
De asemenea, din certificatul medico-legal depus la dosar, nr.3691/A 2 din 12 decembrie 2001, eliberat la 13 decembrie 2001, rezultă că, examinarea psihică a lui s-a făcut pe data de 12 decembrie 2001 când s-a constatat că nu prezintă tulburări care să-i afecteze discernământul și poate dispune de bunurile sale.
Data de 13 decembrie 2001 constituie data eliberării certificatului medico-legal, dar examinarea pacientului s-a făcut pe data de 12 dec.2001, dată la care s-a încheiat de altfel și actul de vânzare-cumpărare. Atât timp cât examinarea medico-legală psihiatrică s-a făcut în aceeași zi în care s-a încheiat actul de vânzare-cumpărare, este lipsită de relevanță juridică, data eliberării certificatului medico legal, respectiv 13 dec.2001, importantă fiind starea sănătății mintale a vânzătorului la momentul încheierii actului. Din aceste considerente, nu se poate reține că s-a produs un fals la momentul încheierii actului de vânzare cumpărare, cu atât mai mult cu cât la dosar se află și adeverința de stare de sănătate eliberată de medicul de familie.
Faptul că pe actul de vânzare cumpărare se află amprenta digitală și nu semnătura vânzătorului se explică prin starea de boală, metastazele afectând inclusiv articulațiile umerilor (fila 51 dosar apel) și având în consecință atrofia și diminuarea forței musculare, inclusiv la mâini.
În concluzie, la momentul încheierii actului de vânzare cumpărare, vânzătorul și-a exprimat în mod valabil consimțământul situație în care actul nu este lovit de nulitate absolută și făcându-se aplicarea art.312 pr.civ. urmează a se respinge recursul.
În baza art.274 pr.civ. urmează ca recurentul să fie obligat la 833 lei cheltuieli de judecată către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 534 din 6 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 6725 din 14 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr- (nr. vechi 6912/C/2006), în contradictoriu cu intimații pârâți -,.
Obligă recurentul la 833 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - --- - -
-
Grefier,
17.04.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
