Anulare act. Decizia 309/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 309/2008
Ședința publică din 28.02.2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina judecător
JUDECĂTOR 3: Lazăr
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuienții și ambii cu domiciliul în, nr. 22, județul B, în contradictoriu cu intimatul prin mandatar cu domiciliul în,-,. 26, județul B, împotriva deciziei civile nr. 543/R din 10 mai 2007, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă revizuienta personal, reprezentanta revizuienților, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 178/2007, eliberată de Baroul Bihor - Cabinet Individual, intimatul personal, reprezentanta acestuia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 83 din 23.10.2007, emisă de Baroul Bihor Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, după care:
Reprezentanta revizuienților depune la dosar extrasele CF nr. 1297, 3549, și patru fotografii reprezentând imobilul în litigiu aflat în stare de degradare.
Reprezentantele părților arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.
Reprezentanta revizuienților solicită admiterea cererii de revizuire, schimbarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii recursului, cu cheltuieli de judecată. Apreciază că instanța de recurs a depășit cadrul procesual cu care a fost investită, încălcând dispozițiile art. 294 Cod procedură civilă, care prevede că nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată în apel și nici nu se poate face alte cereri noi. Consideră că instanța de apel în mod legal a respins apelul.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea cererii de revizuire. Din raportul de expertiză medicală administrat în cauză rezultă că intimatul nu avea discernământ la data încheierii actului atacat, astfel că acesta este lovit de nulitate relativă. Arată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 2 cod procedură civilă.
În replică, reprezentanta revizuienților arată că, în fața instanței de fond nu fost invocată lipsa de discernământ a intimatului.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra cererii de revizuire de față, instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 543/R din 10.05.2007, pronunțată în dosar nr-, Curtea de APEL ORADEA a respins ca nefondate excepțiile invocate de intimații și.
A admis ca fondat recursul civil introdus de curatorul domiciliat -. 26 în reprezentarea reclamantului, în contradictoriu cu intimații pârâți, ambii domiciliați în nr. 572, Județul B și din nr.22, județul și din, strada -,.17,. B,.1,.1, județul B, împotriva deciziei civile nr. 588/A din 23 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a modificat-o în sensul admiterii apelului introdus de în reprezentarea reclamantului, și a schimbat în tot sentința civilă nr. 330 din 14.03.2003 pronunțată de Judecătoria Beiuș în sensul că:
A admis acțiunea introdusă de reclamantul împotriva pârâților și și în consecință:
A dispus anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 1457/2002 autentificat de Biroul Notarului Public.
A dispus anularea înscrierilor efectuate în cartea funciară nr. 3549 cu nr. top. 295/6/9 sub 3-4 și restabilirea situației de CF de sub B2.
A obligat părțile intimate și să plătească părții recurente suma de 354 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
În primul rând, este de subliniat, arată instanța de recurs că, excepțiile invocate de părțile intimate prin întâmpinarea depusă la dosar sunt neîntemeiate, sens în care au fost respinse. Astfel, nu pot fi primite afirmațiile formulate în sprijinul excepției invocate de intimați în sensul că numitul nu ar avea capacitate procesuală de exercițiu și, pe cale de consecință, nici calitate procesuală. Articolul 5 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954, definește capacitatea de exercițiu ca fiind capacitatea persoanei a-și exercita drepturile și de a-și asuma obligații, săvârșind acte juridice, iar transpusă pe plan procesual înseamnă că ea este capacitatea de a sta în judecată. Atâta timp cât recurentul reclamant nu a fost pus sub interdicție, lucrările de specialitate întocmite în cauză nu pot fi socotite acte doveditoare a lipsei capacității de exercițiu a drepturilor sale procesuale, pentru aceasta fiind necesară pronunțarea unei hotărâri de punere sub interdicție, elocvente fiind în acest sens dispozițiile art. 11 din Decretul nr. 31/1954, potrivit căruia sunt lipsite de capacitate de exercițiu "persoanele puse sub interdicție judecătorească".
În atare situație, în speță nu devine operantă sancțiunea instituită de art. 43 alin. 2 din codul d e procedură civilă, text care dispune că actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exercițiul drepturilor procedurale sunt anulabile. De altminteri, și în ipoteza în care, până în momentul de față, ar fi survenit punerea sub interdicție a intimatului, este de reținut că nulitatea prescrisă de textul legal anterior enunțat nu intervine automat, la termenul la care se constată neregularitatea procedurală, având în vedere dispozițiile art. 161 alin. 1 din codul d e procedură civilă, importante fiind în acest context și prevederile art. 43 alin. 2 din Cod care statuează că acoperirea neregularității aflate în discuție se face prin intervenirea în proces reprezentantului legal care ratifică actele săvârșite de incapabil, și doar dacă " lipsurile nu se împlinesc", art. 161 alin. 2 din Cod dispune că cererea va fi anulată.
În speță, pe seama intimatului a fost numit curator încă din etapa apelului prin dispoziția nr. 11 din 17.01.2006, persoana desemnată curator exercitând ulterior prezentul recurs. Dat fiind că reclamantul din cauză nu fost sub interdicție, suntem în prezența așa-numitei curatele a capabilului, reglementată de lege ca măsură de ocrotire luată în favoarea persoanei fizice cu capacitate de exercițiu deplină, dar care se află într-o situație deosebită, expres prevăzută de legiuitor, relevante fiind dispozițiile art. 152 din Codul familiei care prevăd că autoritatea tutelară va putea institui curatela dacă din cauza bătrâneții, a bolii sau a unei infirmități fizice, o persoană, nu poate personal să își administreze bunurile ori să își apere interesele în condiții mulțumitoare și, din motive temeinice, nu își poate numi un reprezentant. Or, în prezentul litigiu, având în vedere concluziile lucrărilor de expertiză, se impunea cu prisosință a se face aplicarea dispozițiilor legale anterior enunțate.
Referitor la obiectul și cauza juridică a cererii deduse judecății, este de subliniat că reclamantul a investit instanța prin cererea introductivă de instanță, cu o acțiune în anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1457/2002, invocând vicii de consimțământ, respectiv dolul, iar la termenul de judecată din 14 februarie 2003, avocatul părții reclamante a invocat ca motiv al acțiunii în anulare lipsa discernământului.
În condițiile în care temeiurile juridice ale acțiunii invocate în acțiune l-au constituit articolele 960, 953 și 961 din Codul civil și față de precizarea făcută de avocat în sensul sus arătat, instanța de fond avea îndatorirea de a lămuri obiectul pricinii, în consonanță cu prevederile art. 129 din codul d e procedură civilă care în alineatul 4 statuează, privitor la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor, " judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt și de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere".
În speță, nu era în discuție schimbarea temeiului juridic al acțiunii, al cauzei cererii, deoarece prin cererea introductivă de instanță au fost invocate dispozițiile legale pe care s-a întemeiat demersul judiciar al reclamantului, ci era nevoie de o clarificare a obiectului pricinii, în funcție de care apoi să se configureze materialul probatoriu necesar pentru aflarea adevărului și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale, conform dispozițiilor art. 129 alin. 5 din codul d e procedură civilă.
Dat fiind că nu s-a stăruit pentru lămurirea tuturor problemelor derivate din modul de formulare a cererii introductive și a precizării verbale a avocatului reclamantului, s-a ajuns la pronunțarea unor soluții eronate, după ce în prealabil instanța de fond și cea de apel în primul ciclu procesual au respins proba privind efectuarea unei expertize psihiatrice, cerută insistent de avocatul reclamantului. Această problemă a fost rezolvată în etapa recursului prin decizia civilă nr. 484/2005-R a Curții de APEL ORADEA, în considerentele căreia s-a subliniat nevoia administrării probei propuse de reclamant, pornind de la scopul cererii acestuia de a dovedi " că discernământul său a fost alterat la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare". În pofida dezlegării date de instanța de recurs problemei vizând obiectul cererii deduse judecății, în sensul că acțiunea în anulare a vizat și lipsa discernământului, motiv pentru care a si casat decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare în scopul completării probațiunii cu expertiza solicitată de către reclamant, în al doilea ciclu judiciar au fost respectate îndrumările din decizia de casare privitoare la completarea probatoriului, însă sub aspectul cadrului procesual, instanța de trimitere, prin decizia atacată prin rec de față, s-a limitat a concluziona că, în mod corect, judecătoria soluționat cauza în limitele sesizării sale, sens în care a respins apelul declarat în cauză, după ce în prealabil în considerentele deciziei, instanța de apel formulează critici cu privire la decizia de casare în sensul că instanța de recurs nu ar fi respectat dispozițiile art. 294 Cod procedură civilă. Procedând astfel, se poate lesne observa că instanța de trimitere a încălcat prevederile art. 315 din codul d e procedură civilă, deși avea obligația să ia în considerare aspectele indicate în decizia instanței superioare cu privire la punctele de drept dezlegate, ajungându-se astfel ca, în speță, proba în considerarea administrării căreia instanța de recurs a casat cu trimitere în primul ciclu procesual prima decizie dată în apel, să devină totalmente superfluă în condițiile în care instanța de trimitere a ignorat modul în care instanța de recurs a rezolvat problema privitoare la cadrul procesual al litigiului sub aspectul obiectului, respectiv cauzei cererii.
Sub aspectul fondului cauzei, dat fiind probatoriul administrat în cauză, și anume lucrările de expertiză psihiatrico-legală ale căror concluzii au pus în evidență lipsa discernământului părții reclamante în perioada semnării contractului încheiat cu părțile intimate, se constată ca fiind întemeiată acțiunea în anulare inițiată în cauză.
Relevante sunt în acest sens dispozițiile art. 948 din Codul Civil în care, printre condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții, se menționează și
" consimțământul valabil al părților ce se obligă", iar dintre cerințele pe care este necesar să le îndeplinească consimțământul este aceea că el trebuie să provină de la o persoană cu discernământ.
Nerespectarea la încheierea unui act juridic, unei dispoziții legale care ocrotește un interes individual, particular, se sancționează cu nulitatea relativă, unul dintre cazurile în care această nulitate intervine fiind cel în care a lipsit consimțământul și lipsa lui se datorează lipsei discernământului.
Desființarea contractului de vânzare cumpărare încheiat de părțile litigante atrage după sine restabilirea situației anterioare de carte funciară prin radierea înscrierilor efectuate sub 3 și 4 din CF nr. 3549, având în vedere principiul retroactivității efectelor nulității precum și dispozițiile art. 36 din Legea nr. 7/1996.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 3 din codul d e procedură civilă, a admis recursul, a modificat decizia în sensul admiterii apelului formulat împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Beiuș, care a fost schimbată în tot în sensul admiterii acțiunii și, în consecință, s-a dispus anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat între părțile litigante, s-au anulat înscrierile efectuate sub 3 și 4 în cartea funciară nr. 3549 cu restabilirea situației de CF de sub 2.
În conformitate cu prevederile art. 274 din codul d e procedură civilă, intimații, cărora le aparține culpa procesuală, au fost obligați la plata sumei de 354 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea părții recurente reprezentând valoarea onorariului avocațial la care se adaugă valoarea taxei judiciare de timbru din actuala etapă procesuală.
Împotriva acestei decizii, au formulat cerere de revizuire intimații și, timbrată cu 4,5 lei prin chitanță fiscală și 0,15 lei timbru judiciare, solicitând admiterea acesteia, anularea deciziei și respingerea recursului, menținerea deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de revizuire s-a invocat că instanța a depășit cadrul procesual impus de reclamant prin cererea de chemare în judecată, s-au încălcat dispozițiile art. 294 Cod procedură civilă, ce prevede că nu se poate schimba obiectul cererii în apel și că nici nu se pot face alte cereri noi.
Motivația instanței de recurs că reclamantul a investit instanța cu o acțiune în anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1457/2002 invocând vicii de consimțământ - dolul - iar ulterior lipsa discernământului, este incompletă întrucât deși s-a făcut această precizare instanța de fond reținut tardivitatea peste care s-a trecut în recurs.
Reținerea instanței de recurs în sensul că judecătorul era obligat conform art. 129 Cod procedură civilă a cere lămuriri, explicații orale sau în scris, să pună în discuția părților orice împrejurare de fapt și drept, nu poate fi reținută, întrucât precizarea acțiunii nu reprezintă o împrejurare ce necesită lămuriri ci, era o schimbare a temeiului juridic al acțiunii, aceasta putându-se face conform art. 132 Cod procedură civilă doar până la primul termen de judecată.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 322 și urm. Cod procedură civilă.
S-a solicitat de către intimat, respingerea cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecată.
Examinând decizia supusă cererii de revizuire, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul intimat a solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1457/2002 invocând existența la data încheierii acestuia a unor vicii de consimțământ, respectiv dolul, iar ulterior s-a precizat ca viciu de consimțământ lipsa discernământului. Temeiul juridic al acțiunii a fost art. 960, 953, 961 Cod civil, astfel că, raportat la această situație intr-adevăr instanța de recurs a apreciat faptul că se impune lămurirea obiectului cauzei deduse judecății, potrivit chiar dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă, neprocedându-se la schimbarea obiectului cererii de chemare în judecată.
Chiar dacă s-ar fi solicitat doar constatarea nulității absolute sau relative a contractului de vânzare cumpărare, încheiat între părți, instanța avea obligația chiar în lipsa invocării de către parte a temeiului juridic, raportat la probele administrate, să califice obiectul în funcție de acestea, fără a se putea vorbi de o schimbare a obiectului inițial, ce se impunea a fi făcută doar până la prima zi de înfățișare.
Mai mult, prin decizia civilă nr. 484/2005-R pronunțată de Curtea de APEL ORADEAs -a concluzionat faptul că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei în apel, pornind de la scopul cererii - cel de-a dovedi că discernământul reclamantului la data încheierii convenției a fost viciat - aspect față de care, conform art. 315 Cod procedură civilă dezlegările problemei de drept expusă nu mai putea fi discutată și în consecință era obligatorie pentru instanța de apel, cadrul procesual fiind fixat de instanța de casare, criticile fiind neavenite. Este cert că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra a ceea ce nu
s-ar fi cerut sau ar fi dat mai mult decât s-a cerut.
Față de toate considerentele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă și nici celelalte cazuri prevăzute de art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge ca nefondată cererea de revizuire, urmând a menține în întregime decizia supusă cererii de revizuire ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurenților, în baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța îi va obliga să-i plătească intimatului 200 lei cheltuieli de judecată în revizuire, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuienții și ambii cu domiciliul în, nr. 22, județul B, în contradictoriu cu intimatul prin mandatar cu domiciliul în,-,. 26, județul B, împotriva deciziei civile nr. 543/R din 10 mai 2007, pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o menține în întregime.
Obligă partea revizuientă să plătească părții intimate suma de 200 lei cheltuieli de judecată în revizuire.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28.02.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - - - 12.03.2008
- judecători recurs - - -,
- dact. gref. MV - 12.03.2008 - 2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Lazăr
