Anulare act. Decizia 316/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr. 316
Ședința publică din 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Frunză Sanda
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta domiciliată în comuna V, sat, județul S și prin mandatarii G și cu același domiciliu, împotriva deciziei civile nr. 225 din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 14 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 21.10.2008 la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc reclamanta, prin mandatar G, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G, anularea expertizei și a planului de situație aferent, ce au fost întocmite de expertul în dosarul civil nr. 1726/2000 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta, invocând în drept dispozițiile art. 184 Cod procedură civilă, a arătat că în dosarul civil menționat mai sus a fost soluționată cererea de revizuire a sentinței civile nr. 4806/1996 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, dispunându-se efectuarea unei expertize cadastrale, fiind numit expertul. Urmare a acestei lucrări, prin sentința civilă nr. 988/2001 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, a fost admisă cererea de revizuire formulată de G, s-a desființat în parte sentința civilă nr. 4806/1996 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, reclamanta fiind obligată să recunoască și să predea pârâtului posesia suprafeței de 55.626 mp teren, identică cu parcelele nr. 165/11, 166/4, 167/1, 169/6, 168, 233/7, 166/5, 170/6, 167/3, 169/7 și 169/1 din Cărțile funciare nr. 295, 61, 19, 137, 113 și 310 ale comunei cadastrale.
A precizat reclamanta că urmare a plângerilor penale formulate împotriva expertului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 260 al. 4 din Codul penal, prin rezoluția din 31.07.2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesca constatat că în ceea ce privește răspunderea penală a intervenit prescripția conform dispozițiilor art. 122 al. 1 lit. d din Codul penal.
Prin aceeași rezoluție, procurorul a stabilit că se impune anularea expertizei și a planului de situație întocmite de expert, întrucât sunt false, creându-i reclamantei prejudicii în celelalte litigii ce au avut loc ulterior.
Prin sentința civilă nr. 190 din 29.01.2009, Judecătoria Câmpulung Moldovenesca respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 1776 din 18.11.2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, definitivă și irevocabilă, având ca obiect anularea expertizei și a planului de situație aferent, ce au fost întocmite de expertul, a fost respinsă acțiunea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, în contradictoriu cu pârâții, G, și, cu motivarea că expertiza nu conține mențiuni care să nu fi avut la data întocmirii ei corespondent în situația reală a terenului, astfel încât prin conținut nu se identifică nici un element care să ducă la concluzia că ar fi falsă și că expertul a răspuns la toate obiectivele care i-au fost solicitate atunci când s-a dispus efectuarea lucrării tehnice.
Chiar dacă în prezenta cauză nu se poate reține autoritatea de lucru judecat, prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 184 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, în motivarea căruia a arătat că prima instanță s-a limitat doar la reproducerea considerentelor sentinței civile nr. 1776 din 18.11.2008 a Judecătoriei Câmpulung și că în dosarul finalizat cu hotărârea menționată nu avea calitatea de parte, nefiindu-i opozabilă, deci, hotărârea.
Concluzionează că deși prin rezoluția Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenescs -a reținut în mod corect că expertul a făcut afirmații nereale care au influențat soluționarea litigiilor ulterioare, iar expertul a recunoscut personal acest lucru, instanța de fond nu a mai făcut nici o altă cercetare și, copiind motivarea dintr-o hotărâre neopozabilă ei, reclamantei, s-a grăbit să soluționeze cauza.
Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr. 225 din 20.05.2009 a respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, față de probatoriul administrat, soluția primei instanțe este corectă, susținerile reclamantei din cererea introductivă privind datele nereale conținute de expertiza contestată neconfirmându-se.
Pretinsa recunoaștere a falsului de către expert invocată de reclamantă este lipsită de relevanță juridică în ceea ce privește constatarea ca nul a raportului de expertiză, întrucât însuși expertul în cursul procesului în care s-a dispus expertiza în cauză, la solicitarea instanței, a revenit cu precizări suplimentare și un nou plan de situație, în care nu s-a mai trecut nici o persoană în calitate de proprietar al terenului în litigiu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, în motivarea căruia a arătat că expertiza contestată nu a respectat obiectivele fixate de instanță prin adresa din 14.02.2001 în dosar nr. 1726/2000, respectiv măsurarea terenului din sentința civilă nr. 4806/1996. Astfel, expertul a identificat eronat acest teren.
Precizează că primele instanțe s-au prevalat în motivarea hotărârilor pronunțate de sentința civilă nr. 1776 din 18.11.2008 a Judecătoriei Câmpulung, fără a avea în vedere că nu a fost parte în dosarul finalizat prin hotărârea menționată.
Examinând recursul, prin prisma motivelor de recurs, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 184 Cod procedură civilă, invocate în cauză "când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă".
Prevalându-se de rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc din 31.07.2008, reclamanta a formulat acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar, solicitând anularea expertizei și a planului de situație aferent, ce au fost întocmite de expertul în dosarul civil nr. 1726/2000 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc din 31.07.2008 a fost confirmată propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 260 al. 4 Cod penal, reținându-se că acesta s-ar face vinovat de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, dar deoarece, în raport de data la care s-ar fi săvârșit infracțiunea, intervenit prescripția răspunderii penale, se impune soluția de neîncepere a urmăririi penale.
S-a reținut în aceeași rezoluție că aspectul în baza căruia s-a concluzionat că expertiza întocmită de este falsă constă în faptul că în planul de situație aferent raportului menționat a fost trecut ca proprietar al terenului G, în loc să se fi trecut mențiunea "teren în litigiu".
Această mențiune nu este falsă, în condițiile în care existau la momentul întocmirii raportului de expertiză documente care îl atestau ca proprietar al terenului identificat prin lucrarea menționată pe G, respectiv adeverința nr. 629/1991 emisă în procedura Legii fondului funciar, sentința civilă nr. 1120 din 20.09.1999 Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc și decizia civilă nr. 1410 din 15.06.2000 a Tribunalului Suceava, iar expertul nu a făcut decât să consemneze acest lucru în planul de situație. De altfel, în cuprinsul expertizei s-a menționat aspectul că terenul în litigiu nu este deținut de G, ci de alte persoane.
Primele instanțe analizând, prin prisma dispozițiilor art. 184 Cod procedură civilă, ansamblul probator administrat în cauză, respectiv rezoluția parchetului, înscrisurile dosarului de cercetare penală, expertiza contestată, precum și celelalte înscrisuri ale dosarului, corect au conchis că acțiunea este nefondată, în considerarea aspectului că expertiza nu conține mențiuni care să nu fi avut la data întocmirii ei corespondent în situația reală din teren, nedovedindu-se ceea ce se impută expertului, respectiv că a întocmit în fals lucrarea, consemnând cu bună știință lucruri nereale și care nu puteau fi verificate de instanțele care au judecat litigiul respectiv.
Se reține, pe de altă parte, că expertiză topo a fost administrată în cursul derulării procesului având ca obiect revizuirea sentinței civile nr. 4806 din 6.11.1996 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, concludența acesteia putând fi analizată atât de instanța de fond, cât și de instanțele de control judiciar, care, de altfel, puteau analiza, în măsura investirii, eventualele inadvertențe conținute de proba menționată sau motivul vizând neanalizare obiectivelor stabilite.
În condițiile în care atât prin cererea soluționată prin sentința civilă nr. 1776 din 18.11.2008 de către Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, cât și prin cererea ce formează obiectul prezentului dosar s-au invocat aceleași motive de nulitate, dar de către reclamanți diferiți, fiind administrate aceleași probe, evident că similitudinea parțială a considerentelor hotărârilor pronunțate în cele două dosare este explicabilă.
Așa fiind, constatarea primelor instanțe, susținută de probele din dosar, că nu s-a identificat nici un element care să ducă la concluzia că expertiza contestată este falsă, este corectă, motiv pentru care Curtea, în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, obligă reclamanta recurentă să plătească pârâtului intimat suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta domiciliată în comuna V, sat, județul S și prin mandatarii G și cu același domiciliu, împotriva deciziei civile nr. 225 din 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel:;
Jud. fond:
Tehnored.
Ex. 2/20.11.2009
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița, Frunză Sanda
