Fond funciar. Speta. Decizia 315/2009. Curtea de Apel Suceava
Comentarii |
|
Dosar nr- - fond funciar -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZI Nr. 315
Ședința publică din 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela
JUDECĂTOR 2: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 3: Frunză Sanda
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții și, domiciliați în comuna, județul S, împotriva deciziei civile nr. 142 din 31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 14 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la 25 martie 2008 reclamanții, și au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții, Comisia comunală și Comisia Județeană S de fond funciar, să se dispună anularea adeverinței nr. 208 din 19 ianuarie 1998 emisă de Primăria comunei, constatarea nulității absolute parțiale a hotărârii nr. 1553/2004 a Comisiei Județene S, cu privire la art. 1, poziția 10 din anexa nr. 53-5 și constatarea nulității absolute a procesului-verbal de punere în posesie nr. 92 din 14 septembrie 2004 întocmit de Comisia comunală.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că pârâții și sunt beneficiarii unui testament al defunctului ( decedat la 2 decembrie 1994 ), la solicitarea lor fiind emis certificatul de moștenitor nr. 899 din 22 decembrie 1994. Profitând de faptul că defunctului testator i se reconstitui-se în temeiul Legii nr. 18/1991 dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren pădure, la locul numit " ", pârâții au obținut de la primărie adeverința nr. 208 din 19 ianuarie 1998 cu privire la o suprafață de 16 ha teren pădure, deși defunctul autor avea doar 6 ha. Pe baza acestui înscris s-a emis hotărârea nr. 1553/2004 a Comisiei Județene, prin care li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 16 ha teren pădure, iar prin procesul verbal din 14 septembrie 2004 au fost puși în posesie cu 9 ha pădure la locul numit " " din Cantonul Silvic. Urmare acestui fapt, cererea lor de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul nu a fost rezolvată, cu motivarea că amplasamentul este ocupat de pârâți.
În drept, au invocat dispozițiile art. 184 din Codul d e procedură civilă și dispozițiile Legii nr. 169/1997.
Prin întâmpinare, Comisia Județeană S de fond funciar s-a declarat de acord cu cererea reclamanților, cu motivarea că hotărârea nr. 1553/2004 a fost emisă în baza adeverinței false.
Pârâții și s-au opus acțiunii, arătând că defunctul a avut în proprietate suprafața de 16 ha teren, provenind de la ( născută ) și de la .
După administrarea probelor, Judecătoria prin sentința civilă nr. 1571 din 22 octombrie 2008 a admis acțiunea și a anulat parțial înscrisurile contestate, până la limita a 6 ha teren cu vegetație forestieră ( din care pentru 1 ha s-a reconstituit dreptul de proprietate anterior ).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin adeverința nr. 208 din 19 ianuarie 1998 emisă de Primăria comunei s- atestat că provine înscris în registrul agricol la poziția nr. 253 cu suprafața de 16,00 ha teren pădure. În baza acestei adeverințe a fost validată poziția nr. 10 din anexa nr. 53-5, iar pârâților li s-a reconstituit dreptul pentru 9 ha teren cu vegetație forestieră, în calitate de moștenitori ai defunctului proprietar, la 14 septembrie 2008 fiind puși în posesie cu acest teren.
Prin Rezoluțiile din 13 martie 2006 și 1 august 2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesca confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de și pentru infracțiunile de fals și uz de fals, cu motivarea că nu s-a putut dovedi că cei doi - beneficiar al înscrisului și primar al comunei ar fi acționat cu intenție. Primarul susținut că el doar a semnat adeverința și nu cunoaște cine i-a modificat conținutul, înscriind cifra 1 în fața cifrei 6.
Sentința a fost criticată în apel d pârâții și pentru nelegalitate și netemeinicie. Au arătat că acțiunea a fost greșit calificată ca fiind o cerere de fond funciar, iar nu una de " anulare act " întemeiată pe dispozițiile art. 184 din Codul d e procedură civilă; că nu a fost soluționată excepția lipsei de interes a reclamanților, pe care au invocat-o încă de la 20 august 2008; că instanța nu a cercetat fondul cauzei făcând o analiză a probelor administrate, din care rezultă că adeverința de proprietate atestă doar mențiunile din registrul agricol al comunei, nefiind un act de proprietate.
Prin Decizia 142 din 31 martie 2009, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondat apelul, obligând pârâții să plătească reclamanților suma de 1300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că, în raport de motivele invocate prin cererea introductivă, acțiunea a fost corect calificată, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 184 din Codul d e procedură civilă. La 20 august 2008 pârâții au solicitat acordarea unui termen de judecată pentru prezentarea unor înscrisuri în susținerea excepției lipsei de interes a reclamanților, însă ulterior nu au mai înțeles să o reitereze, încât nu se poate aprecia că instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia. Pe fondul cauzei, instanța de apel a reținut că, necontestat, în urma cercetărilor și probelor efectuate, s-a stabilit că adeverința nr. 208/1998 emisă de Primăria comunei, care a stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea pârâților, are un conținut alterat, atestând în fals înscrierea în registrul agricol pentru autorul lor a suprafeței de 16 ha teren pădure. În această situație, fila registrului agricol din anul 1948 care, la poziția lui cuprinde, între alte suprafețe, și una de 16 ha, fără a se preciza categoria de folosință sau proveniența terenului nu este relevantă, în condițiile în care nu face dovada proprietății pentru terenul cu vegetație forestieră.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal pârâții și, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 din Codul d e procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor au arătat că greșit instanța de apel a reținut ca nerelevantă corespondența dintre fila din registrul agricol și adeverința contestată, câtă vreme acestea fac dovada că autorul lor a avut în proprietate întreaga suprafața de teren. Cele 16 ha teren pădure au figurat înscrise și în CF nr. 654 și 616 ale comunei cadastrale pe numele autorului lor.
Cât timp a fost validată o suprafață de teren care nu are corespondent direct în registrul agricol, este nefiresc să se anuleze adeverința care prezintă similitudine în acest sens. Prin sentința primei instanțe, s-a reținut ca temei al anulării adeverinței art. III din Legea nr. 169/1997, iar nu dispozițiile art. 184 din Codul d e procedură civilă.
Prin întâmpinare, reclamanții intimați s-au opus recursului, arătând că motivele invocate au fost analizate și soluționate în mod corect în apel.
Analizând criticile formulate în raport de lucrările dosarului, Curtea va respinge recursul pentru considerentele ce succed:
În cadrul judiciar actual, astfel cum este reglementat prin dispozițiile art. 302-316 din Codul d e procedură civilă, calea extraordinară de atac a recursului poate fi exercitată doar pentru motive de nelegalitate, vizând situațiile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1-9 din Codul d e procedură civilă.
Prin urmare, nu pot forma obiect de cercetare judecătorească în această fază procesuală motivele referitoare la modul de apreciere a probelor administrate în cauză, acestea privind netemeinicia, iar nu nelegalitate hotărârii atacate.
Așadar, Curtea va înlătura criticile privind corespondența evidențelor agricole cu adeverința contestată.
Reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă cu referire la celelalte critici formulate, Curtea le constată neîntemeiate.
Astfel, contrar susținerii recurenților, prima instanță a reținut drept temei al anulării înscrisurilor dispozițiile art. 184 din Codul d e procedură civilă, aspect ce rezultă fără echivoc din penultimul paragraf al sentinței.
În conformitate cu dispozițiile art. 184 din Codul d e procedură civilă, când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică nu s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de probă.
În speță, cercetările penale efectuate în dosarul nr. 377/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc ( dosar atașat ), au relevat că adeverința nr. 208 din 19 ianuarie 1998 eliberată de Primăria comunei are un conținut alterat, având inserată cifra 1 în fața cifre 6. Așadar, în mod corect acesta a fost anulată în parte.
, hotărârea nr. 1553 din 6 august 2004 a Comisiei Județene de fond funciar a avut la bază această adeverință ca, de altfel, și procesul verbal de punere în posesie nr. 92 din 14 septembrie 2002, ambele înscrisuri având caracter subsecvent celui contrafăcut și urmând soarta acestuia.
Față de această situație, Curtea,
Constatând că nu sunt date în cauză criticile formulate de pârâți și nici motive de nulitate a hotărârii ce pot fi invocate din oficiu,
Văzând dispozițiile art. 312 și 274 din Codul d e procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții și, domiciliați în comuna, județul S, împotriva deciziei civile nr. 142 din 31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Obligă recurenții și să plătească intimatului suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel:;
Jud. fond: Gh.
Tehnored.
Ex. 2/11.11.2009
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Plăcintă Dochița, Frunză Sanda