Anulare act. Decizia 327/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂ NIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 327/R/2009
Ședința publică din data de 25 februarie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în O,-/B, județul B în reprezentarea STATULUI ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, CONSILIUL LOCAL, cu sediul în O, nr. 1, județul B și, domiciliat în C-N, str. -, nr. 12,. 8, județul C-N, în contradictoriu cu intimații intervenienți și, ambii cu domiciliul în O,-, județul B și intimatul pârât, cu sediul în O,-, - județul B, împotriva deciziei civile nr. 90/A din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr. 4805 din 2 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că părțile prezente în ședința publică din 18 februarie 2009 au pus concluzii asupra recursului consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțare la data de 25 februarie 2009, după care:
CURTEA DE APEL
DEȘLIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 7 decembrie 2004, Administrația Imobiliar a solicitat instanței în contradictoriu cu SC O și șotii și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare ce a avut ca obiect imobilul situat în O str. - nr. 107 precum și anularea încheierii de întabulare întocmită în baza contractului și restabilirea situației anterioare de carte funciară.
La 24 ianuarie 2005 formulat cerere de intervenție în nume propriu solicitând să se constate că este îndreptățit să dobândească în natură imobilul din litigiu, înscris în CF 5277 O, formulând și cererea de constatare a nulității contractului încheiat de SC cu pârâții.
Prin întâmpinarea depusă, la 28 ianuarie 2005, pârâții și au solicitat respingerea acțiunii, invocând lipsa calității procesuale active a reclamantei și buna lor credință la încheierea contractului de vânzare cumpărare.
Tot pârâții au formulat, la 7 martie 2005, o cerere de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând ca în măsura în care se va admite cererea de intervenție formulată de să fie obligat chematul în garanție să le restituie sumele achitate cu titlu de avans și ratele lunare până la momentul anulării efective a contractului la care se adaugă dobânda curentă, comisionul bancar și cheltuielile bancare lunare,toate sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Cererea de intervenție a fost admisă în principiu în ședința publică din 14 martie 2005.
La 25 iunie 2007, instanța de fond dispus disjungerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâții așa cum a fost aceasta formulată,rămânând în pronunțare asupra acțiunii principale și a intervenției formulate de.
Prin sentința civilă nr. 4805 din 2 iulie 2007, Judecătoria Oradeaa admis acțiunea Consiliului Local O ( Agenția Imobiliar fiind între timp reorganizată), a admis și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat de pârâți cu SC O având ca obiect imobilul situat în O, str - nr. 107 înscris în CF 5277 O și a dispus și anularea încheierii de întabulare și restabilirea situației anterioare de carte funciară,pârâții au fost obligați la 900 lei cheltuieli de judecată în favoarea intervenientului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a apreciat că din probele administrate se poate reține reaua credință a cumpărătorilor imobilului - care dețineau contractul de închiriere din 1979 - deoarece intervenientul le-ar fi comunicat intenția de a revendica în natură imobilul, astfel încât cele două adeverințe obținute de la administrație care atestau că imobilul nu ar fi fost revendicat în temeiul Legii nr. 10/2001 nu pot avea efectul unei cereri comune care creează drept.
Împotriva acestei sentințe pârâții și au formulat apel solicitând schimbarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea cererii lor, au arătat că dețineau apartamentul din litigiu cu titlu de închiriere din anul 1979, cumpărând imobilul la 9 martie 2004,anterior acestei date făcând toate demersurile necesare și obținând adeverințe oficiale - la 13 noiembrie 2003 și 10 februarie 2004- potrivit cărora imobilul nu fusese revendicat în temeiul Legii nr. 10/2001.
În această situație, apreciază pârâții, este evident că au fost de bună credință astfel încât contractul nu poate fi lipsit de efecte.
Declarațiile martorilor audiați în cauză, nu sunt suficient de clare pentru a răsturna prezumția legală, astfel încât soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică,ceea ce atrage obligația schimbării acesteia.
Prin decizia civilă nr. 90 din 5 februarie 2008, Tribunalul Bihora admis apelul și a schimbat sentința Judecătoriei Oradea, respingând atât acțiunea cât și cererea de intervenție în interes propriu.
Hotărârea a fost fundamentată pe ideea de bună credință a cumpărătorilor explicată prin faptul că în coala funciară era înscris dreptul Statului Român și nu era notat nici un proces, respectiv nici o notificare la data cumpărării imobilului, astfel încât s-a apreciat că apelanții au făcut toate demersurile pe care un bonus familias le putea face,neputându-li-se reproșa acestora nimic în conduita adoptată, astfel încât contractul încheiat este perfect valabil.
Pe de altă parte, în mod greșit instanța de fond apreciat că depozițiile martorilor ar fi înlăturat prezumția bunei credințe, acestea fiind nerelevante sub acest aspect.
Împotriva deciziei a formulat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B care a solicitat respingerea acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor invocându-se lipsa calității procesuale pasive a acestui subiect de drept.
Recursul urmează a fi respins deoarece, deși, în prezenta cauză acest subiect de drept a fost citat doar pentru opozabilitate, calitatea sa procesuală este definită prin raportarea la capetele de cerere disjunse, cereri prin care pârâții, practic, au antrenat răspunderea vânzătorului pentru evicțiune, și cum este vorba de imobile din fondul locativ al statului este discutabil dacă această răspundere va fi activată exclusiv față de unitatea administrativ teritorială sau și față de Statul Român, ca subiect al unui raport juridic de drept privat.
Pe de altă parte, s-ar putea pune și problema unei răspunderi civile delictuale în condițiile în care instituții ale statului au eliberat adeverințe care au stat la baza contractului analizat și care s-au dovedit a fi ulterior nereale.
În ceea ce îi privește pe reclamantul și intervenientul din prezenta cauză aceștia au formulat recurs solicitând modificarea deciziei în sensul respingerii apelului pârâților și păstrării în întregime a sentinței instanței de fond.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat faptul că intervenientul a depus notificare pentru restituirea imobilului în natură, iar contractul de vânzare- cumpărare a fost încheiat ulterior acestei date, astfel încât, în opinia reclamantului, cumpărătorii nu pot invoca buna lor credință, în timp ce intervenientul a subliniat faptul că hotărârea instanței prin care s-a dispus restituirea imobilului în natură a rămas irevocabilă prin respingerea recursului de către instanța supremă, în ciuda intervenției în interesul Primarului municipiului O formulată de pârâții în dosarul respectiv.
Mai arată intervenientul că a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare atacat ulterior sesizării instanței prin cererea prin care s-a solicitat anularea dispoziției Primarului municipiului de respingere a notificării, astfel încât, practic, în momentul în care notificarea a fost depusă imobilul era liber putând fi restituit în natură.
Se invocă și reaua credință a chiriașilor cumpărători cărora intervenientul le-ar fi comunicat faptul că a făcut demersurile necesare pentru restituirea imobilului.
În dezvoltarea motivelor de recurs intervenientul arată că, de fapt, buna credință a cumpărătorilor nici nu are relevanță în prezenta cauză câtă vreme vânzătorul nu avea în patrimoniu imobilului revendicat, în această situație actul fiind lovit de nulitate absolută deoarece este protejat cu prioritate dreptul proprietarului real al cărui bun a fost înstrăinat de un terț.
Au fost invocate cauza BELASIN c România și prevederile art. 304 pct 9 cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă, pârâții intimați au solicitat respingerea celor două recursuri.
Invocă în apărarea lor intimații faptul că în momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare nu aveau cunoștință de cererea formulată de intervenient pentru a obține retrocedarea în natură a imobilului ori, în cazul bunei credințe și a erorii comune care nu a putut fi înlăturată vizând titularul dreptului de proprietate asupra bunului, contractul încheiat este perfect valabil neputând fi lipsit de efectele juridice.
Pe parcursul procesului a fost promulgată și Legea nr. 1/2009, ale cărei dispoziții au fost invocate de intimații pârâți în apărarea poziției pe care au exprimat-o, aceștia apreciind că în baza principiului aplicării imediate a legii noi anularea contractului nici nu mai este posibilă în temeiul art. I pct 4 alin 1 din Legea nr. 1/2009.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că potrivit dispozițiilor legale nici nu constituie obiect de discuție faptul că pârâții cumpărători au fost de bună sau rea credință, acest aspect având relevanță în momentul în care se va discuta cuantumul despăgubirilor pe care aceștia le vor primi ca urmare a activării răspunderii pentru evicțiune a vânzătorilor.
Potrivi art. 21 alin 5 din Legea nr. 10/2001 - sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi,textul fiind aplicabil in prezenta cauza.
Intervenientul a comunicat notificarea prin care a solicitat retrocedarea imobilului potrivit înscrisului de la fila 10, dispoziția Primarului municipiului O datează din 2 septembrie 2003 iar, la 12 noiembrie 2003 intervenientul a sesizat Tribunalul Bihor cu o plângere prin care a solicitat anularea dispoziției și retrocedarea imobilului în natură.
Practic, de la 14 august 2001 imobilul era indisponibilizat până la finalizarea procedurii judiciare ori, contractul a fost încheiat la 9 martie 2004, dată la care procesul era pe rol.
Sancțiunea este în mod expres prevăzută de lege și intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2009 nu schimbă situația deoarece articolul la care se face referire de către intimați privește înstrăinarea imobilelor în temeiul Legii nr. 112/95 și subliniază obligativitatea respectării condițiilor prevăzute de lege, ori, pârâții au cumpărat imobilul în temeiul art. 42 alin 3 din Legea nr. 10/2001, ori dispozițiile acestei norme fac de asemenea trimitere la imobile care nu se restituie în urma finalizării procedurii prevăzute de cap III al legii.
Soluția se impunea și ca urmare dispozițiilor sentinței civile nr. 264/C din 22 martie 2004 Tribunalului Bihor rămasă irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin hotărâre dispunându-se restituirea în natură a imobilului. Se impune a fi menționat și faptul că la soluționarea recursului instanța supremă a avut în vedere cererea de intervenție formulată de intimații pe care, însă, a respins-o ca nefondată.
Urmează ca prejudiciul cauzat intimaților să fie reparat prin chemarea în garanție disjunsă în prezentul dosar, la soluționarea căreia intimații vor putea face dovada cuantumului prejudiciului suportat, urmând a beneficia în acel context de prevederile favorabile ale Legii nr. 1/2009.
Față de toate cele precizate, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct 9 combinate cu cele ale art. 312 alin 1- 3 cod procedură civilă, instanța va admite recursul formulat de Consiliul Local O și intervenientul.
Constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondate recursurile civile declarate de CONSILIUL LOCAL, cu sediul în O, nr. 1, județul B și, domiciliat în C-N, str. -, nr. 12,. 8, județul C-N, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în O,-/B, județul B în reprezentarea STATULUI ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, ambii cu domiciliul în O,-, județul B și, cu sediul în O,-, - județul B împotriva deciziei civile nr. 90/A din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în sensul că:
RESPINGE apelul civil declarat de apelanții și în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B în reprezentarea STATULUI ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR,CONSILIUL LOCAL O, și B, împotriva sentinței civile nr. 4805 din 2 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o menține în întregime.
RESPINGE recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în O,-/B, județul B în reprezentarea STATULUI ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva aceleași decizii.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - -
Red dcz
19.03.2009
Jud fond
Jud apel,
Dact IC
2ex/13.03.2009
ROMÂ NIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 18 februarie 2009
PREȘEDINTE: | - - | - judecător |
- - | - judecător | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în O,-/B, județul B în reprezentarea STATULUI ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, CONSILIUL LOCAL, cu sediul în O, nr. 1, județul B și, domiciliat în C-N, str. -, nr. 12,. 8, județul C-N, în contradictoriu cu intimații intervenienți și, ambii cu domiciliul în O,-, județul B și intimatul pârât, cu sediul în O,-, - județul B, împotriva deciziei civile nr. 90/A din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr. 4805 din 2 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă în reprezentarea intimaților intervenienți, lipsă, av., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că recursurile de față sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursurilor și pe cale de consecință menținerea deciziei recurate ca legală și temeinică, conform concluziilor depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și în vederea deliberării,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de25 februarie 2009, cam. 39, ora 9.00
Pentru când părțile au termen în cunoștință.
Dată în ședința publică din 18 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - -
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
