Anulare act. Decizia 33/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 33
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
JUDECĂTOR 3: Emilian Lupean
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantul și pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 373 din o3 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 9559 din 17 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant, personal, recurentul pârât, reprezentat prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care,
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și neexistând excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursurilor civile de față.
Recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat, cu privire la recursul declarat de recurentul pârât, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat, pentru recurentul pârât, a solicitat admiterea recursului, conform motivelor scrise, cu privire la recursul declarat de recurentul reclamant, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
La data de 30.05.2006, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Craiova, acțiunea, prin care reclamantul a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul, să se pronunțe o hotărâre, prin care să se constate nulitatea absolută a actului juridic întocmit și semnat de pârât la data de 09.09.1997 și înregistrat sub nr-, fără avizul directorului și a oficiului juridic, să-i plătească reclamantului contravaloarea prejudiciului material și moral cauzat prin fapta ilicită a pârâtului de nesocotire a legii referitoare la prelatele CFR, constatate lipsă în urma inventarierii generale, conform Ordinului Președintelui SNCFR nr. 146/30.09.1992, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că, urmare a ordinului sus-menționat al Președintelui SNCFR, s-a procedat la inventarierea și verificarea prelatelor CFR, pentru perioada 01.01.1990-31.12.1992, iar contravaloarea prelatelor care nu se mai puteau identifica trebuia recuperată de Regionalele CFR de la unitățile din subordinea lor, cu imputarea prejudiciului persoanele vinovate.
La data de 06.07.2006, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
La data de 22.09.2006, reclamantul a formulat o precizare a acțiunii, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a aceluiași act, în baza art. 968 Cod civ. deoarece la data întocmirii lui a existat reaua credință a părților, organele de cercetare penală cunoscând situația juridică reală a prelatelor dispărute. Reclamantul a mai arătat că actul în sine reprezintă o operație speculativă, având o cauză ilicită, existând convenția părților frauduloase la întocmirea lui deoarece ambele cunoșteau situația reală a lipsurilor.
De asemenea, reclamantul a mai arătat că prin actul contestat i-a fost creat un prejudiciu moral și material, respectiv 50.000 RON daune morale și 200 RON, daune materiale.
Prin sentința civilă nr. 9559 din 17 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea precizată și a fost obligat reclamantul la 300 RON cheltuieli de judecată către pârât.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că actul contestat reprezintă o adresă răspuns a Regionalei CFR C către Inspectoratul de Poliție Transporturi C, având un caracter intern instituției care l-a emis și fiind destinat în exclusivitate destinatarului.
S-a mai reținut că reclamantul a invocat diferite temeiuri juridice de constatare nulitate a acestui înscris, însă aceste temeiuri nu pot fi reținute ca relevante în cauză, atât prin raportare la natura actului a cărui nulitate se solicită, cât și prin raportare la diferitele instituții care le reglementează.
Concluzionând, instanța a apreciat că reclamantul nu se află în niciuna dintre situațiile juridice (răspundere contractuală, delictuală sau cvasidelictuală), care ar putea atrage răspunderea patrimonială a pârâtului prin emiterea adresei incriminatoare, astfel încât se poate aprecia că acesta nu are interes în promovarea acțiunii și deci nici capacitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel atât reclamantul, cât și pârâtul.
În motivarea apelului său, reclamantul a expus din nou starea de fapt, descrisă în acțiune și a arătat că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
De asemenea, instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, adresa Poliției TF -/1994 și adresa nr. 1927/1994 a Stației CFR și nici asupra proceselor verbale semnate de pârât în dosarele comerciale prezentate instanței.
Totodată, instanța nu a analizat și lămurit susținerea pârâtului, că acesta ar fi întocmit mai multe dosare de imputare reclamantului pentru grave nereguli în exercitarea atribuțiilor.
În motivarea apelului său, pârâtul arată că și-a angajat un apărător, căruia i-a achitat onorariul de 2.000 RON, iar instanța, deși a respins acțiunea reclamantului, i-a acordat numai 300 RON cheltuieli de judecată.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 373 din 03.07.2007, a anulat ca netimbrat apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 9559 din 17 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în privința capătului de cerere în pretenții.
S-a respins apelul formulat de reclamant privind capătul de cerere având ca obiect constatare nulitate act.
S-a admis apelul formulat de pârâtul împotriva aceleiași sentințe.
A fost schimbată în parte sentința civilă, în sensul că a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată pentru fond, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.
A fost obligat apelantul-reclamant să plătească apelantului-pârât suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Apelul reclamantului nu cuprinde critici privind excepția lipsei de interes, pe baza căreia i-a fost respinsă acțiunea, ci numai critici pe fondul cauzei.
Ori, în atare situație, dar având în vedere și faptul că, chiar și în fața instanței de apel, reclamantul a arătat că nu a fost prejudiciat efectiv în nici un fel prin actul contestat, instanța de apel a considerat că soluția instanței de fond, prin care a fost respinsă ca lipsită de interes acțiunea în constatare nulitate act, este legală și temeinică.
Aceasta deoarece, așa cum s-a arătat, actul contestat reprezintă o adresă răspuns a Regionalei CFR C către Inspectoratul de Poliție Transporturi C, având un caracter intern instituției care l-a emis și fiind destinat în exclusivitate destinatarului și prin emiterea acestuia nu s-a produs nici un prejudiciu reclamantului.
Cu privire la capătul de cerere în pretenții, având în vedere că reclamantul nu a înțeles să-l timbreze, instanța în baza Legii 146/1997, a anulat ca netimbrat apelul cu privire la acest capăt de cerere.
Cu privire la apelul pârâtului, instanța a considerat că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că, potrivit art. 274 alin. 1 Cod pr. civ. persoana care cade în pretenții este obligată la plata cheltuielilor de judecată, însă, potrivit alin. 3 al aceluiași articol, instanța poate să reducă cuantumul onorariului de avocat ori de câte ori va constata că este nepotrivit de mare. Ori, în atare situație, având în vedere că această cauză nu este de o complexitate ridicată, instanța a considerat că un onorariu de 1.000 RON pentru fond corespunde muncii îndeplinite de avocat.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de intimatul-pârât pentru calea de atac a apelului, instanța, având în vedere aceleași considerente arătate mai sus, a apreciat, de asemenea, că suma de 1.000 RON este suficientă, fiind nepotrivit de mare suma de 2.000 RON, solicitată de intimat.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs reclamantul și pârâtul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său, reclamantul critică hotărârile expunând în mod amplu situația de fapt și arătând că, în mod greșit, instanța a reținut că nu are calitate procesuală activă și nici interes în promovarea acțiunii.
Recurentul arată că a fost implicat în mod direct prin faptul că i s-a imputat lipsa prelatelor tip CFR. De asemenea, instanța nu s-a pronunțat asupra probelor solicitate, iar cuantumul onorariului de avocat a fost exagerat stabilit de către pârât.
În recursul său, pârâtul critică modul de soluționare al instanțelor privind cheltuielile de judecată, arătând că apărătorul său a meritat plata onorariului acordat prin contract.
Recursurile sunt nefondate.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând să se constate nulitatea absolută a actului întocmit și semnat de pârât, la 9.09.1997, fără avizul directorului și a Oficiului juridic, solicitând, de asemenea, obligarea pârâtului la prejudiciul moral și material cauzat reclamantului.
Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând constatarea nulității absolute a acelui act, în baza art. 968 Cod civil, deoarece la data întocmirii lui a existat reaua credință a părților, organele de cercetare penală cunoscând situația juridică reală, a lipsurilor constatate.
Potrivit dispoz. art. 304 Cod pr. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute în situațiile de la pct. 1-9 Cod pr. civ.
Raportând aceste dispoziții legale la motivele invocate de recurentul-reclamant, instanța constată că acestea sunt nefondate, instanțele făcând o analiză corectă a situației de fapt, în cauză nefiind aplicabile dispoz. art. 966 și 968 Cod civil, deoarece aceste dispoziții se referă la condițiile de valabilitate ale contractelor și sancțiunea aplicabilă în cazul lipsei unor condiții la încheierea unor asemenea contracte.
Reclamantul a solicitat nulitatea unei adrese întocmită de pârât, în calitate de șef al Diviziei marfă din cadrul Regionalei Ferate C către Inspectoratul de Poliție Transporturi C, adresă care reprezintă un răspuns al Regionalei CFR C către inspectorat și care nu produce consecințe juridice în sarcina reclamantului.
Cum reclamantul nu se află în niciuna din situațiile juridice care ar atrage răspunderea contractuală sau delictuală prin emiterea acelei adrese, soluția instanțelor este legală, astfel că se impune, în baza art. 312 Cod pr. civ. respingerea recursului formulat de reclamant.
În ceea ce privește recursul formulat de pârât, nici acesta nu este întemeiat, deoarece instanțele au făcut o corectă aplicare a dispoz. art. 274, alin. 3 Cod pr. civ. fiind lăsată la aprecierea lor reducerea cuantumului onorariului de avocat, în raport de complexitatea cauzei.
În consecință, în baza acestor considerente, ambele recursuri sunt nefondate, urmând a fi respinse, potrivit art. 312, alin.1 Cod pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul și pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 373 din o3 iulie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 9559 din 17 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
.
2 ex./22.01.2008
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Dan Spânu, Emilian Lupean
