Anulare act. Decizia 34/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA Nr. 34
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului civil formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 272 din 28 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta si intimatul parat prin., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă, reprezentată de avocat, intimata reclamantă, reprezentată de avocat, lipsind intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de sedinta, dupa care,
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurenta reclamantă, a susținut motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 Cod procedură civilă, în raport de care a spus concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței ca temeinică și legală cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat pentru intimata reclamantă, a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, în lumina scopului său precizat, și anume, modificarea deciziei instanței de apel în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.
În subsidiar, a arătat că argumentele invocate de recurenta pârâtă în cererea sa nu subzistă, recursul fiind netemeinic întrucât în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute în textele de lege invocate ca temei în drept.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 2 martie 2006, reclamanta chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1015/11.08.1967.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că la 11 august 1967 a înstrăinat cumpărătoarelor și, în părți egale și în indiviziune, un imobil și suprafața de 500 mp, în C,- A, cu precizarea că terenul se va folosi în indiviziune cu reclamanta care a cumpărat la aceeași adresă clădirea din spatele curții și suprafața de 100 mp teren loc de casă.
A susținut că vânzătoarea a precizat în cuprinsul actului că este proprietară, în baza actului de donație nr. 5708/1923, vânzarea fiind autorizată cu autorizația nr. 181/1967, emisă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular C, cumpărătoarele menționând că cunosc acest lucru.
Ulterior, pârâta a dobândit de la cota de 1/2 a acesteia din drepturile imobiliare menționate.
La 10 aprilie 2006, reclamanta a depus precizare la acțiune în care a arătat că numele său este și nu, cum din eroare s-a menționat în cererea introductivă, depunând acte în acest sens.
Apărătorii pârâtei, în calitate de reprezentanți ai acesteia au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei capacității procesuale pasive a pârâtei, care a decedat la 02.04.2006, depunând copia certificatul de deces.
La 20.06.2006, pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca lipsită de interes față de contractul a cărei nulitate o solicită.
A mai invocat pârâta și excepția lipsei calității procesuale a reclamantei care, nejustificând un interes, nu-și poate justifica nici calitatea procesuală activă.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii deoarece nu s- exercitat o posesie utilă asupra terenului începând cu anul 1967 și până la decesul acesteia, deci aproape 40 ani, așa încât sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii cu privire la imobilul în litigiu, prezenta acțiune fiind introdusă în scop șicanator, constituind un abuz de drept.
Prin sentința civilă nr. 5582 din 03.07.2006 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 36/C/2006, s-a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâților,.
A fost obligată reclamanta la plata către pârâți a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, deși cauza de nulitate constând în neindividualizarea obiectului, aflat în indiviziune, există, autoarea pârâților a dobândit proprietatea în temeiul prescripției achizitive.
Au fost respinse excepțiile privind lipsa calității procesuale active și lipsa interesului reclamantei în promovarea acțiunii, instanța de fond apreciind că reclamanta justifică încălcarea unui drept propriu asupra obiectului actului juridic.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.
În motivele de apel a invocat existența unor motive de nulitate a hotărârii, decurgând din lipsa procedurii de citare cu reprezentantul pârâtului incapabil, lipsa motivelor de fapt și de drept, precum și netemeinicia hotărârii, ca urmare a omisiunii primei instanțe de a verifica condițiile de validitate ale actului juridic.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 272 din 28 mai 2007, admis apelul declarat de reclamantă, a desființat sentința atacată și a trimis cauza pentru rejudecare în primă instanță, la Judecătoria Craiova.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Argumentele primei instanțe asupra celor două motive de nulitate nu se regăsesc, fiind încălcate dispoz. art. 261 pct. 5 Cod pr. civ.; prima instanță a reținut existența unei cauze de nulitate, dar a apreciat că autoarea pârâților a dobândit imobilul prin efectul prescripției achizitive, iar acest mod de dobândire este admisibil în prezența unei convenții, numai în condițiile în care convenția constituie just titlu în înțelesul art. 1897 Cod civil.
De asemenea, s-a constatat că poate fi reținută din oficiu spre analiză numai excepția prescripției extinctive, potrivit art. 21 din Decretul 167/1958, prescripția achizitivă urmând a fi invocată de către părți ca o apărare de fond și nu reținută de instanță din oficiu; in speta, prin intampinarea depusa la dosar la data de 20 iunie 2006, paratii au inteles sa puna in discutie existenta unui abuz de drept constand in promovarea actiunii dupa aproape 40 de ani si nu sa sustina elementele prescriptiei achizitive.
La fila 39 din dosarul de fond a fost depus certificatul privind incadrarea intr-o categorie de persoane cu handicap ce necesita protectie sociala emis titularului parat, conform caruia paratul prezinta un handicap grav, iar in raport de diagnosticul medical, paratul este susceptibil a fi incadrat juridic in categoria persoanelor lipsite de discernamant sau cu discernamant diminuat. In raport de acest inscris, prima instanta era datoare sa verifice existenta capacitatii procesuale de exercitiu a paratului.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs parata, criticand-o pentru nelegalitate, in temeiul art. 304 pct. 6, 7 si 9.civ.
Cod PenalIn dezvoltarea motivelor de recurs, parata a sustinut, cu referire la incidenta dispozitiilor art. 304 pct. 6.civ.Cod Penal, ca in patru privinte tribunalul a admis apelul in baza unei motivari care nu a fost materializata intr-o critica din apel.
Astfel, in mod gresit a retinut tribunalul ca instanta de fond nu a adus argumente cu privire la cele doua motive de nulitate invocate de reclamanta, incalcand astfel dispozitiile art. 261 pct. 5.civ.Cod Penal, desi a retinut existenta unei cauze de nulitate.
In al doilea rand, tribunalul a retinut ca apelul este fondat si pe considerentul ca in mod gresit prima instanta a apreciat ca autoarea paratilor a dobandit imobilul prin efectul prescriptiei achizitive, avand in vedere ca acest mod de dobandire este admisibil in situatia unei conventii, numai in conditiile in care conventia constituie just titlu in sensul art. 1879.civ.
In al treilea rand, in mod gresit s-a retinut si motivat de catre instanta de apel ca prescriptia achizitiva trebuie invocata de parti si nu de instanta de oficiu, cu atat mai mult cu cat apelul nu a criticat hotararea primei instante sub acest aspect.
Recurenta a criticat, de asemenea, solutia tribunalului si sub aspectul considerentului ca prima instanta era datoare sa verifice existenta capacitatii procesuale de exercitiu a paratului, cata vreme nu s-au formulat critici sub acest aspect, ci doar relative la lipsa procedurii de citare cu paratul. Sub acest aspect, recurenta a formulat si exceptia lipsei de interes, exceptie asupra careia tribunalul nu s-a pronuntat.
Concluzionand asupra acestor aspecte, recurenta considera ca exista contradictii intre criticile formulate in apel si considerentele deciziei de admitere a apelului sau, altfel spus, apelul a fost admis in baza unei motivari care nu a fost materializata intr-o critica de apel, cu incalcarea dispozitiilor art. 304 pct. 6. civ.p., in sensul ca instanta a acordat mai mult decat s-a cerut.
Parata a apreciat, totodata, ca decizia este data si cu incalcarea prevederilor art. 304 pct. 9 civ.Cod Penal, fiind lipsita de temei legal intrucat actiunea reclamantei a fost respinsa pe exceptie, prima instanta retinand ca autoarea paratilor a dobandit proprietatea asupra terenului respectiv in baza prescriptiei achizitive de 30 de ani.
Fiind respinsa pe acest considerent cererea in constatarea nulitatii absolute a unui act de vanzare-cumparare, era evident ca instanta de fond nu trebuia sa mai aduca argumente cu privire la cele doua motive de nulitate invocate de reclamanta, fiind suficienta motivarea instantei cu privire la dobandirea proprietatii prin prescriptie achizitiva.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de recurs invcocate, Curtea retine caracterul nefondat al recursului, pentru considerentele care se vor arata in continuare.
Sub un prim aspect, Curtea urmeaza sa constate faptul ca recurenta parata a incadrat criticile formulate in cazurile de nelegalitate descrise de art. 304 pct. 6, 7 si 9.civ.Cod Penal, insa, din dezvoltarea motivelor de recurs, apreciaza ca se impune analizarea sustinerilor doar din perspectiva punctelor 6 si 9, sub aspectul pct. 7 nefiind dezvoltate critici.
In ceea ce priveste motivul de recurs reglementat de dispozitiile art. 304 pct. 6.civ.Cod Penal, acesta cuprinde doua ipoteze distincte, un caz de plus petita, cand instanta a acordat mai mult decat s-a cerut si un caz de extra petita, cand instanta s-a pronuntat asupra unui lucru care nu s-a cerut.
Asadar, acest motiv de recurs are ca finalitate respectarea principiului disponibilitatii procesuale, in sistemul legislatiei noastre procesuale instanta fiind obligata sa statueze in cadrul procesual determinat de parti, iar in privinta obiectului litigiului trebuie sa se pronunte asupra si in limitele pretentiilor deduse justitiei.
Instanta de apel a avut de rezolvat urmatoarele critici: neindeplinirea procedurii de citare cu paratul care, fiind incapabil, nu a fost legal reprezentat in cursul procesului; sentinta apelata nu a fost motivata in drept, nici motivarea, nici partea dispozitiva a acesteia nefacand referire la texte de lege pe care instanta si-ar fi motivat hotararea; instanta nu a cercetat daca actul juridic, a carui nulitate s-a cerut, indeplinea sau nu conditiile de fond ad validitatem la data incheierii sale si, cu incalcarea dispozitiilor art. 2 din Decretul nr. 167/1958, a retinut in mod gresit ca uzucapiunea are ca efect stergerea viciilor titlului de dobandire putand fi invocata chiar impotriva celui care cere anularea titlului.
Considerentele tribunalului sunt emise in analiza motivelor de apel formulate si, in parte, corecte, sub aspectul nemotivarii sentintei de catre prima instanta si a exceptiei lipsei capacitatii procesuale de exercitiu a paratului.
Fiind investita cu solicitarea de constatare a nulitatii unui act juridic, anume contractul de vanzare-cumparare nr. 1015/11.08.1967, motivata de depasirea limitelor autorizatiei administrative de instrainare nr. 181 din 29 mai 1967, reglementata potrivit Decretului 144/1951 si frauda la lege incidenta asupra clauzei de translatie a proprietatii exclusive, in raport de actul juridic subsecvent, prima instanta a preluat apararea paratei din cuprinsul intampinarii, si a constatat ca cererea este neintemeiata in raport de faptul ca autoarea paratilor a dobandit proprietatea asupra terenului in litigiu in baza prescriptiei achizitive de 30 de ani. terenul fiind stapanit continuu, netulburat si sub nume de proprietar de autoarea paratilor ( ).
Este evident ca, in raport de obiectul actiunii, solutia de respingere a actiunii este nemotivata, practic instanta neanalizand niciuna din cauzele de nulitate invocate in sustinerea actiunii.
Asa fiind, tribunalul a retinut in mod corect incidenta dispozitiilor art. 261 pct. 5.civ.Cod Penal, textul legal mentionat consacrand principiul general potrivit caruia orice hotarare judecatoreasca trebuie sa fie motivata pentru a se da instantelor superioare posibilitatea de a controla judecata primelor instante. Pentru satisfacerea acestui principiu, judecatorii fondului sunt datori sa arate motivele de fapt si de drept care au format convingerea lor, sa enunte cele constatate, dovezile care au determinat-o, precum si motivele pentru care au fost inlaturate cererile partilor.
Sub aspectul prescriptiei achizitive, Curtea urmeaza sa constate ca, desi nu a existat o critica expresa in acest sens in cuprinsul motivelor de apel, aceasta a fost formulata de catre parata la instanta de fond, in cuprinsul concluziilor scrise care au urmat depunerii intampinarii, instanta de apel avand obligatia de a solutiona apelul si prin examinarea motivelor invocate in fata primei instante.
Prin urmare, analiza realizata de catre tribunal asupra institutiei uzucapiunii este justificata, insa defectuos motivata. Acest aspect nu este insa de natura sa atraga modificarea sau casarea hotararii, instanta de recurs avand posibilitatea de a substitui motivarea tribunalului cu propria- motivare.
Curtea urmeaza sa retina ca exceptia prescritiei achizitive a facut obiectul apararii paratei, prin intampinarea formulata la data de 20.06.2006. Aceasta aparare este, insa, straina cauzei de fata.
Uzucapiunea, astfel cum este reglementata de dispozitiile art. 645 si 1837.civil, este un mod originar de dobandire a proprietatii, dar si o sanctiune a pasivitatii de care a dat dovada fostul proprietar, permitand altei persoane sa se comporte timp indelungat fata de bun ca si un adevarat proprietar.
Uzucapiunea poate fi invocata atat pe cale de actiune, cand posesorul cere sa se constate dobandirea dreptului de proprietate astfel, cat si pe cale de exceptie, cand el se apara impotriva actiunii in revendicare introdusa impotriva sa de catre fostul proprietar al lucrului.
Conchizand asupra celor expuse, se apreciaza ca in speta de fata, avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a unui act juridic, aceasta aparare este straina cauzei.
Pentru aceste considerente, expuse in analiza criticii relative la solutionarea de catre tribunal a exceptiei prescriptiei achizitive, Curtea apreciaza ca nu subzista nici cazul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9.civ.
Cod PenalCritica relativa la solutia asupra capacitatii procesuale de exercitiu a paratului este, de asemenea, nefondata.
In cuprinsul motivelor de apel, reclamanta a invocat nelegalitatea citarii paratului care, fiind incapabil, nu a fost legal reprezentat in cursul procesului.
Este evident, asadar, ca instanta de apel s-a pronuntat in limitele investirii, retinand in mod corect ca, in raport de inscrisurile existente la dosarul de fond, paratul este susceptibil a fi incadrat in categoria persoanelor lipsite de discernamant sau cu discernamant diminuat, fiind necesar ca prima instanta sa verifice existenta capacitatii procesuale de exercitiu a paratului.
De altfel, pe parcursul procesului, lipsa capacitatii procesuale de exercitiu se invoca pe cale de exceptie - de fond, peremptorie, absoluta- in orice stare a pricinii ( art. 43 alin. 1.civ.Cod Penal). Ca atare, desi exceptia este in legatura cu ocrotirea intereselor unei parti si ar trebui calificata drept o exceptie relativa, ea poate fi ridicata nu numai in prima instanta in limine litis, pana la prima zi de infatisare, ci chiar direct in apel sau recurs. Mai mult, exceptia poate fi ridicata nu numai de partea ale carei interese sunt ocrotite prin consacrarea sanctiunii, dar si de cealalta parte, care nu poate fi obligata sa accepte o judecata in care actele de procedura ale adversarului, inclusiv hotararea, stau sub semnul nesigurantei dedusa din riscul anularii lor. Dupa cum, pot invoca exceptia procurorul sau instanta din oficiu.
Asa fiind, exceptia lipsei de interes invocata de catre parata in fata instantei de apel si reiterata prin motivele de recurs, este cu evidenta nefondata si, prin solutia pronuntata de tribunal, se poate deduce ca aceasta a fost implicit solutionata, chiar daca solutia nu este expres mentionata.
Pentru aceste motive, Curtea va respinge recursul ca nefondat, in aplicarea dispozitiilor art. 312 alin. 1.civ.Cod Penal, cu referire la art. 304 pct. 6 si 9.civ.
Cod PenalPENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 272 din 28 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta si intimatul parat prin., având ca obiect anulare act.
Decizie irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica de la 16 ianuarie 2008.
Presedinte Judecator Judecator
- - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
.
2 ex./22.02.2008
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Marin Covei, Maria Cumpănașu
