Anulare act. Decizia 342/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ,PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 342/
Ședința publică din 20 Octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 3: Paula Andrada
Judecător: ---
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantele, domiciliată în Vulturești, sat Vulturești, județul A și, domiciliată în B, sector 4,-, -.1,.6, împotriva deciziei civile nr.89 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursul este legal timbrat cu 12,00 lei, taxă judiciară de timbru și 0,30 lei, timbre judiciare.
Curtea constată că dezbaterile asupra recursului s-au desfășurat în ședință publică din data de 13 octombrie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată astăzi, 20 octombrie 2008, când în urma dezbaterii s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Constată că, a data de 4 octombrie 2005, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții și solicitând instanței, prin sentința ce se va pronunța în cauză, constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.80/1963 și a certificatului de moștenitor suplimentar nr.4353/1993, ambele emise de notariatul de Stat Local Câmpulung.
În motivarea acțiunii, cele două reclamante au arătat că certificatele de moștenitor privesc succesiunea autorului comun și că, în mod nelegal au fost consemnate în aceste documente ca renunțătoare, în temeiul art.700 Cod civil, întrucât au acceptat tacit succesiunea defunctului, emiterea certificatelor de moștenitor făcându-se fără știrea autorului comun al reclamantelor, acceptant tacit al succesiunii și fără ca acesta să fi fost anunțat sau citat în cursul procedurii notariale.
Prin sentința civilă nr.605 din 30 martie 2006, pronunțată de Judecătoria Câmpulung, s-a respins acțiunea ca inadmisibilă, motivându-se că, părțile au la îndemână ieșirea din indiviziune și că acestea nu au făcut dovada vătămării lor prin emiterea celor două certificate de moștenitor.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel reclamantele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apel respins ca nefondat prin decizia civilă nr.701 din 24 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă.
Prin decizia civilă nr.231/R/02.04.2007 a Curții de APEL PITEȘTIa fost casată decizia Tribunalului Argeș și s-a trimis cauza spre rejudecare, Judecătoriei Câmpulung.
În fond, după casare, pârâții au reiterat excepțiile indicate prin întâmpinare, instanța pronunțându-se asupra acestora prin încheierea din 19.06.2007, unind excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii introductive cu fondul.
Prin sentința civilă nr.2365/12.11.2007, Judecătoria Câmpulung, a respins acțiunea ca nefondată, precum și excepția invocată de părți.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut de către prima instanță că cțiunea formulată de reclamante este o acțiune în anulare a două certificate de moștenitor, susținându-se de reclamante că autorul lor a acceptat în mod tacit succesiunea autorului său, G, iar mențiunea din certificatul de moștenitor în sensul că, în conformitate cu art.700 cod civil este străin de succesiune Gh., nu corespunde realității.
Reclamantele au susținut că autorul lor, Gh., a acceptat tacit succesiunea tatălui său, G, decedat în decembrie 1962, prin stăpânirea terenurilor din pct."Căminul " și pct." ".
Instanța a constatat că autorul reclamantelor, Gh., nu a acceptat în termenul de 6 luni, prevăzut de art.700 Cod civil, succesiunea tatălui său,
S-a constatat că, în prezent, reclamantele, în calitatea lor de moștenitoare ale defunctului, stăpânesc terenurile din pct."Căminul casei", pct."" și pct." ", ce provin de la autorul său, G, dar acest lucru nu face dovada că autorul lor ar fi acceptat succesiunea tatălui său în mod tacit.
Începând cu anul 1986, autorul reclamantelor și-a înscris în registrul agricol - la simpla declarație - terenurile din pct."Căminul casei", "" și " ", provenite de la tatăl său, defunctul
Imediat după decesul lui G, cea care a stăpânit și administrat averea rămasă de la defunct a fost soția supraviețuitoare care, în anul 1964, după eliberarea certificatului de moștenitor nr.80/1963, s-a înscris cu terenurile rămase de la soțul său în registrul agricol, conform adeverinței nr.2606/17.09.2007, emisă de Primăria comunei Vulturești.
Autorul reclamantelor a administrat cele 3 trupuri de teren, după anul 1970 și a locuit în permanență în comuna Vulturești, cunoscând data morții autorului său - 7 decembrie 1962 - data deschiderii succesiunii acestuia.
În acest mod, termenul de 6 luni - prevăzut de art.700 Cod civil - pentru acceptarea succesiunii a început să curgă, de la data morții, 07 decembrie 1962 și s-a încheiat la 07 iunie 1963, termen înăuntrul căruia, autorul reclamantelor nu a acceptat nici expres și nici tacit succesiunea autorului său,
Faptul că începând cu anul 1986, a intrat în posesia celor 3 trupuri de teren - nu-i atribuie acestuia calitatea de moștenitor față de succesiunea defunctului Gh. față de care s-a constatat că este străin conform certificatului de moștenitor nr.80/1963, eliberat de Notariatul de Stat Câmpulung.
Sentința sus menționată a fost apelată de către reclamantele și, care au considerat-o nelegală și netemeinică.
Primul motiv de apel se referă la faptul că instanța de fond a aprobat în mod nejustificat înlocuirea martorului G cu fiica adoptivă a acestuia, persoană interesată în cauză.
Acest martor nu a acceptat să facă declarații în instanță, care să nu corespundă realității, astfel că, pârâtul a refuzat să-l prezinte în instanță și a încercat să-i justifice absența prin starea de sănătate precară, producându-i în acest sens o adeverință medicală eliberată de medicul de familie.
Față de această situație, apelantele au solicitat audierea acestui martor în apel pentru ca instanța să aibă posibilitatea să constate în mod direct că această persoană este în deplinătatea facultăților mintale și cunoaște în detaliu situația existentă la data decesului defunctului
În același context s-a solicitat de către apelante înlăturarea depoziției fiicei adoptive a martorului, considerând că audierea acesteia s-a efectuat cu încălcarea flagrantă a legii, fiind persoană interesată în sensul că fiul său este administratorul tuturor terenurilor pârâtului, pe care acesta i le-a dat în arendă.
C de-al doilea motiv de apel se referă la faptul că instanța de fond a interpretat în mod eronat probele administrate în cauză, astfel că situația de fapt reținută nu corespunde realității.
În susținerea acestui motiv se arată de către apelante că terenurile rămase în succesiunea lui G apar înregistrate după decesul acestuia în rolul agricol al soției sale supraviețuitoare, ceea ce nu înseamnă că aceasta ar fi cerut în mod expres înregistrarea respectivă.
Cele trei trupuri de teren menționate s-au aflat în posesia autorului reclamantelor după decesul tatălui lor și chiar înaintea decesului său. Mai mult chiar, rolul agricol nu are nici un fel de eficiență juridică cu privire la posesia exercitată asupra terenurilor.
Cu toate că acest dosar a fost înregistrat pe lista de recursuri, la termenul din 22.02.2008 tribunalul a calificat în mod legal calea de atac ca fiind apelul, întrucât sentința civilă astfel cum a fost pronunțată de către prima instanță este supusă apelului, iar calea de atac exercitată chiar și de către pârât este de asemenea apelul, cu respectarea dispozițiilor art.2821Cod procedură civilă.
La data de 14.03.2008 au formulat întâmpinare intimații-pârâți, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe, motivat de faptul că prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile art.186 alin.3 Cod procedură civilă în ceea ce privește înlocuirea martorului, iar situația de fapt reținută corespunde realității și este în concordanță cu probele administrate în cauză.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.89 din 18 aprilie 2008, respins ca nefondat apelul declarat de reclamante, cu consecința obligării acestora la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut următoarele:
Cu privire la audierea martorului G, s-a reținut că această solicitare a fost reiterată și cu ocazia soluționării apelului, cerere ce a fost respinsă în raport de dispozițiile art.295 Cod procedură civilă și cu argumentele arătate la termenul din 04.04.2008.
În ceea ce privește prima instanță, la termenul din 19.06.2007 au fost încuviințate probele, astfel cum sunt menționate în încheierea de la acel termen, iar pentru martorul G s-a dispus înlocuirea acestuia la termenul din 9.10.2007 deoarece înscrisurile medicale aflate la dosarul primei instanțe (filele 33-34) evidențiază imposibilitatea deplasării sale datorită vârstei și stării de sănătate.
Ca urmare, prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile art.186 Cod procedură civilă, iar susținerile apelantelor nu se regăsesc în probele administrate la dosarul cauzei.
C de-al doilea motiv de apel a fost privit ca nefondat, deoarece situația de fapt reținută de către prima instanță corespunde realității și este justificată de probele administrate în cauză.
Astfel, prin acțiunea inițială, reclamantele au solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.80/14.10.1963, precum și a certificatului de moștenitor suplimentar nr.453/1993, ambele eliberate de către Notariatul de Stat Câmpulung, motivat de faptul că autorul lor, defunctul Gh., decedat la data de 8.11.1998, a acceptat în mod tacit succesiunea tatălui său prin posesia exercitată asupra unor terenuri ce fac parte din masa succesorală.
Prin decizia civilă nr.231/R/02.04.2007 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, casându-se decizia civilă nr.701/24.10.2006 pronunțată de Tribunalul Argeș și admițându-se apelurile formulate de către reclamante, s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la udecătoria Câmpulung,
În considerentele acestei decizii s-a reținut că reclamantele justifică interesul în cauză, prin argumentele arătate în însăși motivarea acțiunii, iar acțiunea formulată de către reclamante nu este supusă prescripției extinctive, pe de o parte, deoarece în subsidiar se solicită constatarea vocației lor la succesiunea defunctului G, iar pe de altă parte, acțiunea ieșirii din indiviziune la care fac trimitere nu este supusă prescripției extinctive și nu impune o dată limită pentru a sista starea de indiviziune.
Prin certificatul de moștenitor nr.180/1963 (10-11, dosar primă instanță) se dezbate succesiunea de pe urma defunctului G, decedat la 7.12.1962, arătându-se în cuprinsul acestuia că au renunțat la succesiune în condițiile art.700 Cod civil Gh., Gh. - și Gh., toți în calitate de fii și fiice, respectiv descendenți de gradul
Ca urmare, întreaga avere rămasă de pe urma acestuia a fost culeasă de către, în calitate de soție supraviețuitoare, care în anul 1964, deci după eliberarea certificatului de moștenitor, se înscrie cu terenurile rămase de pe urma soțului său, astfel cum se regăsesc în cuprinsul certificatului de moștenitor în registrul agricol. Această susținere este verificată și se coroborează și cu adeverința nr. 2606 (38, dosar primă instanță) emisă de Primăria comunei Vulturești.
Ulterior, prin certificatul de moștenitor suplimentar nr.453/20.10.1993 se completează masa bunurilor rămase în succesiunea defunctului G, arătându-se în cuprinsul acestui înscris că defunctul a dobândit aceste imobile prin cumpărare în baza actului de vânzare autentificat sub nr.132/19.10.1994 la Judecătoria Rurală, transcris sub nr.1153/23.10.1994 la Grefa Tribunalului.
S-a reținut că autorul reclamantelor, așa cum s-a evidențiat în cauză cu depozițiile martorilor, a locuit în permanență în comuna Vulturești, împrejurare în care a luat la cunoștință de data morții autorului său, precum și de data deschiderii succesiunii acestuia, astfel că, termenul de 6 luni prevăzut de art.700 Cod civil începe să curgă pentru acesta de la data decesului, dată de la care autorul apelantelor putea accepta expres sau tacit prin preluare de bunuri sau stăpânire de terenuri succesiunea lui
Mai mult, din înscrisul aflat la fila 27 a dosarului nr.3479/2005 se menționează că pe raza comunei Vulturești, sat Vulturești, nu a existat, iar terenurile nu au făcut obiectul legilor de retrocedare, sens în care s-a constatat că terenurile au fost uzucapate de către părți, astfel cum au fost dobândite de la autorii lor, iar înscrierile din registrul agricol reprezintă un mod de dobândire al proprietății.
Tribunalul a reținut că autorul reclamantelor, începând cu anul 1986 și-a înscris în registrul agricol terenurile din pct."Căminul casei", "" și " " provenite de la defunctul său tată, G, fără a exista, chiar și în condițiile regimului economico-politic din acea perioadă, acte translative de proprietate efectuate în formă autentică.
Împotriva acestei decizii, cât și împotriva încheierilor de ședință din 4.04.2008 și respectiv 10.04.2008, au formulat recurs, în termen legal, reclamantele și, criticându-le ca nelegale pentru următoarele motive:
1. Încheierea de ședință pronunțată la data de 10.04.2008 a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art.261 și art.27 pct.7 Cod procedură civilă.
În acest sens, recurentele susțin că la data de 10.04.2008 au recuzat completul de judecată pentru modul în care a soluționat cererea de suplimentare a probatoriului în apel, însă, prin încheierea pronunțată, instanța a nesocotit dispozițiile art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, respectiv nu și-a motivat în fapt și în drept, hotărârea.
Încheierea respectivă a fost dată și cu încălcarea dispozițiilor art.27 pct.7 Cod procedură civilă, în condițiile în care, reținând că înlocuirea martorului s-a făcut în mod corect, instanța s-a pronunțat deja asupra primului motiv de apel.
2. Hotărârea tribunalului a fost dată cu încălcarea ori aplicarea greșită a dispozițiilor art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă.
Astfel, instanța de apel nu a motivat în nici un fel respingerea primului motiv de apel care privea două aspecte e, încălcarea dispozițiilor art.186 raportat la art.138 Cod procedură civilă, prin admiterea înlocuirii martorului G la prima instanță și respectiv temeinicia depoziției martorei audiată în locul martorului
în mod a acestor aspecte invocate în mod expres în motivele de apel echivalează cu nepronunțarea instanței asupra criticilor cu care a fost investită, situație care atrage casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.
3. Decizia pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art.138 și art.295 alin.2 raportat la art.292 alin.1 Cod procedură civilă.
Astfel, tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală respingând cererea de audiere în apel a martorului G, deși aceasta întrunea condițiile prevăzute de art.292 alin.1 raportat la art.295 alin.2 Cod procedură civilă.
Referitor la înlocuirea martorului G, instanța de apel a făcut o interpretare greșită a textelor invocate deoarece adeverința medicală nu făcea nici o referire la imposibilitatea prezentării martorului, ci numai că având vârsta de 80 ani, acesta prezintă afecțiunile specifice vârstei, situație ce demonstrează cu prisosință nesocotirea textelor ce reglementează procedura înlocuirii martorilor de către prima instanță.
În ceea ce privește cererea de prelungire a probatoriilor, se susține că tocmai pentru a demonstra că martorul G putea să fie audiat, că acesta era în măsură să se prezinte în instanță și era în deplinătatea facultăților mintale, în apel au solicitat audierea acestuia, în temeiul dispozițiilor art.292-295 Cod procedură civilă.
Instanța de apel a respins această cerere cu motivarea că nu sunt întrunite condițiile dispozițiilor art.295 alin.2 Cod procedură civilă.
Procedând în această manieră tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală.
4. Hotărârea pronunțată conține motive străine de natura pricinii (nulitate prevăzută de art.304 pct.7 Cod procedură civilă).
În legătură cu acest aspect, în considerentele hotărârii, instanța a reținut că, în condițiile în care în localitate nu a existat, terenurile ar fi fost uzucapate de către părți, astfel cum au fost dobândite de la autorii lor, iar înscrierile în rolul agricol reprezintă un mod de dobândire a proprietății.
Având în vedere obiectul pricinii, aspectele referitoare la uzucapiune nu au nicio legătură.
Se susține acest lucru deoarece nici recurentele și nici pârâții nu au invocat dobândirea terenurilor prin uzucapiune.
Analizând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate care vizează motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că recursul este nefondat urmând a fi respins.
Astfel, prima critică vizând încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art.261 și a art.27 pct.7 Cod procedură civilă, este nefondată.
În acest sens, se va reține că la termenul de judecată din data de 4 aprilie 2008, instanța de apel s-a pronunțat asupra cererii de suplimentare a probatoriului formulată de apelantele-reclamante, prin respingerea acesteia, considerând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.295 Cod procedură civilă(fila 31 dosar apel), aspect ce urmează a fi privit în mod, ca o chestiune prealabilă soluționării apelului, chiar dacă în primul motiv de apel reclamantele au criticat și aplicarea greșită a dispozițiilor art.186 alin.3 raportat la art.138 alin.2-4 Cod procedură civilă, referitoare la înlocuirea martorului G cu fiica adoptivă a acestuia.
Deosebit, prin încheierea Camerei de consiliu din data de 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș (fila 37 dosar apel), cererea de recuzare formulată de petenții și împotriva completului de judecată a fost respinsă, întrucât nu s-au găsit îndeplinite condițiile prevăzute de art.27 pct.7 Cod procedură civilă invocate de petentă în susținerea cererii, tribunalul făcând referire în chiar considerentele încheierii la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a fi incident acest motiv de recuzare.
Deci, contrar susținerilor recurentelor, înainte de a proceda la acordarea cuvântului pe fond, instanța de apel nu a făcut aprecieri asupra legalității înlocuirii martorului G în primă instanță, ci a respins doar cererea de suplimentare a probatoriului în apel, potrivit art. 295 Cod procedură civilă, această împrejurare neputând fi apreciată drept antepronunțare asupra primului motiv de apel.
Cea de-a doua critică este nefondată.
Instanța de apel a procedat în mod corect la soluționarea primului motiv de apel redând argumentele pentru care l-a apreciat ca fiind nefondat, cu respectarea dispozițiilor art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă.
Reluarea în recurs, a acelorași critici, referitoare la înlocuirea martorului G ori a temeiniciei susținerilor martorei, conduce la concluzia că, indirect, reclamantele critică de fapt modul în care au fost administrate și apreciate probele atât în primă instanță, cât și în apel, motive de recurs care se circumscriu prevederilor art.304 pct.10 și 11 Cod procedură civilă, ce nu mai pot fi puse în discuție, după abrogarea acestora prin art.I pct.1111din nr.OUG138/2000 (punct introdus ulterior prin art.I pct.49 din Legea nr.112/2005), respectiv prin art.I pct.112 din nr.OUG138/2000.
, se va reține că în mod separat a fiecărui argument invocat în susținerea apelului, nu echivalează cu nepronunțarea instanței asupra criticilor cu care a fost investită, știut fiind că instanța este îndreptățită să răspundă la motivele de apel și printr-un considerent comun, scop în care poate grupa diferitele argumente.
Al treilea motiv de recurs urmează a fi de asemenea respins.
Astfel, Curtea reține că, deși invocă încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art.186 Cod procedură civilă, referitoare la situațiile în care se poate încuviința înlocuirea martorilor, reclamantele susțin în realitate că mențiunile adeverinței medicale referitoare la starea de sănătate a martorului G nu ar fi fost în mod corect interpretate de către instanța de apel, aspect care vizează de fapt modul de apreciere a unei probe administrate și nu un motiv de nelegalitate.
Tot astfel, va fi privită și cea de-a doua critică din dezvoltarea aceluiași motiv de recurs, instanța de apel fiind singura în măsură a aprecia, în virtutea caracterului devolutiv al acestei căi de atac, asupra refacerii sau completării probelor administrate în primă instanță, pentru aceleași considerente exprimate mai sus și în concordanță cu facultatea pe care o dă instanței art. 295 alin 2 Cod procedură civilă, în ceea ce privește suplimentarea probatoriului în apel-dacă probele noi sunt necesare pentru soluționarea cauzei, șinu obligațiarefacerii/completării probatoriului.
În sfârșit, ultimul motiv de recurs este tot nefondat.
Chiar dacă instanța de apel ar fi exprimat în considerente și argumente care nu ar avea legătură cu obiectul pricinii, înlăturarea acestora din hotărâre poate fi făcută de instanța de recurs, fără a avea drept consecință admiterea căii de atac, cu excepția situației în care ele ar fi fost de natură a determina nulitatea soluției pronunțate.
Or, în cauză, Curtea constată că, respingerea celui de-al doilea motiv de apel nu se fundamentează pe uzucapiune, ci pe acceptarea și stăpânirea cu caracter continuu a terenurilor dobândite de la autor și înscrise la registrul agricol de către soția supraviețuitoare a acestuia - ca expresie a acceptării moștenirii de către aceasta și nu de către autorul reclamantelor, străin de succesiune prin neacceptare în termenul legal de 6 luni de la deschiderea succesiunii.
Față de cele expuse mai sus, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantele și, împotriva deciziei civile nr.89 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, le va obliga pe recurente la 300 de lei cheltuieli de judecată către intimații-pârâți și, reprezentând onorariu apărător ales, potrivit chitanței nr.128/23.09.2008(fila 75 ).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele și, împotriva deciziei civile nr.89 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții și .
Obligă pe recurentele-reclamante și să plătească intimaților-pârâți și suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red./14.11.2008
/GM/2 ex.
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Georgiana Nanu, Paula Andrada
