Anulare act. Decizia 344/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 344
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Viorica Olariu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 234 din 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta asistată de avocat și intimata asistată de avocat
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată.
Avocat pentru recurenta depune la dosar împuternicire avocațială.
Avocat pentru intimata depune la dosar împuternicire avocațială.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta având cuvântul,susține că în cauza de față probele și motivele invocate sunt în strânsă legătură cu situația de fapt.
Apărătorul susține că instanța de fond și instanța de apel au admis excepția privind neacceptarea succesiunii în termen de către recurenta în ceea ce privește succesiunea tatălui acesteia, și au respins acțiunea formulată.
Avocat solicită a se analiza din punct de vedere al situației de fapt,dacă recurenta a avut cunoștință de data decesului tatălui său și dacă era în termen să formuleze cerere de repunere în termen și acceptare a succesiunii.
Arată că în speța de față împrejurările s-au desfășurat așa cum a fost expusă deja situația de fapt,în sensul că în anul 1999 decedat tatăl recurentei,recurenta a aflat ulterior că acesta a decedat,i-a scris o scrisoare soției supraviețuitoare,iar instanța a constatat că data la care a fost scrisă scrisoarea este data la care recurenta a luat cunoștință de decesul tatălui său,motiv pentru care a exclus-o de la moștenirea rămasă de pe urma tatălui său,.
Astfel,s-a reținut că în situația în care recurenta a avut cunoștință despre decesul tatălui său în luna mai a anului 2000,conform scrisorii depusă de intimată,acțiunea a fost înregistrată în luna decembrie a anului 2000,astfel încât termenul de acceptare a succesiunii era depășit.
Avocat apreciază că este eronată concluzia la care a ajuns instanța de fond,având în vedere că pentru a se prezenta la notar și a înregistra declarație de acceptare a succesiunii sau deschidere a succesiunii,recurenta ar fi trebuit să aibă certitudinea decesului și să cunoască data și locul decesului. Recurenta nu ar fi putut să se prezinte la notar doar în baza unor zvonuri pentru a da declarație de acceptare a succesiunii,fără a cunoaște data exactă și locul decesului tatălui său,elemente esențiale în astfel de situații. Aceste informații au fost cunoscute de către recurentă cu câteva săptămâni înainte de introducerea acțiunii de față.
Apărătorul susține că tatăl recurentei a decedat la S și nu a avut informații certe cu privire la decesul acestuia,astfel încât a fost în imposibilitate de a-și exercita acest drept.
Instanța de fond a apreciat că în cauză ar fi vorba despre un dezinteres al recurentei în ceea ce privește succesiunea tatălui său,însă recurenta a fost pusă în imposibilitate de a-și exercita opțiunea acceptării succesiunii în termen.
Apărătorul susține că intimata a recunoscut că a primit scrisoarea recurentei în luna mai și i-a răspuns acesteia abia în luna decembrie a anului 2000,însă în acea scrisoare de răspuns i-a comunicat recurentei doar faptul că moștenirea s-a rezolvat.
Avocat susține că așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului problema moștenirii a fost rezolvată de intimata încă din luna aprilie a anului 2000,însă aceasta a așteptat să treacă cele 6 luni și apoi i-a comunicat recurentei această împrejurare.
Apărătorul susține că într-adevăr termenul de la data decesului tatălui recurentei și până la data introducerii acțiunii este mai mare de șase luni,însă solicită ca instanța să aibă în vedere împrejurările așa cum s-au întâmplat și să constate că reclamanta a acceptat în termen succesiunea. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat,casarea deciziei instanței de apel și a sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare,fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimata având cuvântul,solicită respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel și a sentinței instanței de fond ca fiind legale și temeinice.
Solicită a se avea în vedere că motivele invocate în recurs nu sunt noi și nu s-au administrat alte probe care să conducă la schimbarea soluției pronunțată de instanța de fond și apel.
Apărătorul susține că atât instanța de fond,cât și instanța de apel au avut în vedere probele din dosar din care rezultă că recurenta nu a acceptat în termen succesiunea după defunctul,astfel încât acțiunea formulată de către aceasta a fost respinsă pe excepția neacceptării în termen a succesiunii.
Solicită a se avea în vedere că recurenta ar fi avut posibilitate să afle despre decesul tatălui său,însă,așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar,aceasta a motivat că a avut o rudă bolnavă la B și nu a putut să se deplaseze,această situație dovedind de fapt doar culpa recurentei.
Avocat susține că recurenta nu a făcut acte de acceptare a succesiunii,iar legea sancționează pasivitatea acesteia.
Arată că intimata este o persoană în vârstă și a fost purtată prin instanțe de către recurenta,creându-i acesteia cheltuieli majore. Arată că apartamentul ce a existat a fost vândut,terenul a fost al intimatei și nu intra la masa succesorală,astfel încât aceasta din urmă nu a beneficiat de fapt de nici o moștenire de pe urma defunctului,cheltuielile efectuate cu ocazia judecării prezentului dosar depășind activul moștenirii.
Solicită respingerea recursului,fără cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă 6967 din 8 iunie 2007 a Judecătoriei Iașis -a constatat că reclamanta nu are calitate de moștenitor, fiind străină de succesiunea defunctului ca urmare a neacceptării moștenirii în termen legal.
Respinge acțiunea principală formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta privind anulare certificat de moștenitor nr. 24 din 10 martie 2000 și partajarea bunurilor ce formează masa succesorală lăsată de defunct.
Respinge cererea reconvențională formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta .
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond reținut că:
Potrivit certificatului de deces rezultă că autorul reclamantei - - a decedat la data de 3 mai 1999.
Urmare procedurii succesorale ce s-a desfășurat la Frost a fost eliberat certificatul de moștenitor, contestat în cauză, nr. 24 din 9 martie 2000, astfel cum rezultă din încheierea de rectificare din 8 noiembrie 2001.
Față de înscrisul aflat la fila 46 din dosarul de fond ce reprezintă o scrisoare a reclamantei către pârâtă, că la data de 11 mai 2000 reclamanta avea cunoștință de decesul tatălui său, situație în care aceasta avea posibilitatea de a cere repunerea în termen.
În speță, reclamanta putea cere repunerea în termenul de exercitare a dreptului de opțiune succesorală de către instanță, dacă în condițiile în care pentru motive temeinice justificate a depășit acest termen, cerere ce trebuia însă formulată în termen de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție, conform art. 19 Decretul 167/1958.
Reține instanța că toate motivele invocate de reclamantă în susținerea prezentei acțiuni, puteau constitui argumente de fapt în calea procesuală mai sus arătată, dar nu pot constitui argumente în prezenta acțiune întrucât reclamantul neacceptând succesiunea tatălui său în termenul legal, nu are vocație succesorală, fiind străină de moștenirea acestuia.
În atare situație, reclamanta care nu are calitate de moștenitor nu justifică nici legitimarea procesuală de a cere anularea certificatului de moștenitor nr. 24 din 10 martie 2000 și nici partajarea masei succesorale rămasă după defunctul .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel atât pârâta, cât și reclamanta.
Susține pârâta că în mod greșit instanța nu s-a pronunțat asupra cererii sale de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată și în ceea ce privește respingerea cererii sale reconvenționale.
Reclamanta critică sentința apelată ca fiind nelegală și netemeinică, motivat de faptul că a fost în imposibilitate de a-și exercita dreptul de opțiune succesorală datorită condițiilor în care a decedat tatăl său în județul S și a lipsei oricărei informații certe cu privire la decesul acestuia, că abia în luna 2000 avut confirmarea decesului defunctului când s-a prezentat la Camera Notarilor din I, fiind astfel în imposibilitate de a-și manifesta opțiunea acceptării succesiunii tatălui său în temeiul prevăzut de art. 700 Cod civil.
Prin decizia civilă 234 din 31 martie 2008 a Tribunalului Iașis -au respins apelurile formulate de reclamanta și de pârâta împotriva sentinței civile 6967 din 8 iunie 2007 a Judecătoriei Iași pe care o păstrează.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că:
În ceea ce privește apelul pârâtei, instanța reține că din conținutul cererii reconvenționale și a încheierii de dezbateri în care sunt cuprinse concluziile apărătorului ales al pârâtei, se constată că nu a fost formulată nici o cerere vizând cheltuielile de judecată.
În ceea ce privește respingerea cererii reconvenționale, instanța de fond a procedat în mod corect în condițiile în care reclamantei i s-a negat calitatea de moștenitor de pe urma defunctului, aceasta nu putea fi obligată la suportarea pasivului succesoral.
Apelul formulat de reclamanta este nefondat.
calității de succesibil în cea de succesor se face prin exercițiul dreptului de opțiune succesorală în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii prin acceptarea succesiunii. Acceptarea succesiunii este un drept ce se prescrie potrivit art. 700 cod civil în termene de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.
În speță, apelanta nu a făcut nici un act de acceptare expresă sau tacită a moștenirii în temeiul prevăzut de lege.
Apelanta a invocat faptul că nu a avut cunoștință de decesul tatălui său, însă din scrisoarea datată 11 mai 2000 (fila 42 dosar apel) și adresată intimatei pârâte rezultă fără putință de tăgadă că la acea dată avea cunoștință de deces.
Așa cum a reținut corect și instanța de fond, reclamanta avea posibilitatea formulării unei cereri de repunere în termenul de acceptare a succesiunii invocând în susținerea acesteia toate argumentele indicate și în cererea de apel, dar aceasta nu a exercitat acest drept.
În atare situație, în mod temeinic și legal instanța de fond a constatat că reclamanta nu a acceptat succesiunea tatălui său în termenul prevăzut de lege și, prin urmare, nu are calitate de succesor al acestuia.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă motivat de faptul că, concluzia la care a ajuns instanța este eronată și nu are la bază probatoriul administrat în cauză, la care nu face nici o referire, că deși a făcut dovada relațiilor absolute de necomunicare și ascundere a decesului tatălui său practicate de soția supraviețuitoare a acestuia - intimata din cauză - datorită căruia a fost în imposibilitate de a-și manifesta opțiunea acceptării în termen a succesiunii, motiv pentru care a promovat prezenta acțiune, instanța a soluționat cauza doar pe excepții fără a intra în cercetarea fondului, pronunțând o hotărâre vădit nelegală, dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materie.
Recursul este nefondat.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține că:
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta a chemat în judecată pârâta pentru anulare certificat de moștenitor nr. 24 din 10 martie 2000, eliberat de Frost, să se constate calitatea sa de moștenitor legal în calitate de descendent și pârâta în calitate de soție supraviețuitoare și să se dispună ieșirea din indiviziune asupra bunurilor ce formează masa succesorală după defunctul - tatăl său - decedat la 3 iunie 1999, motivat de faptul că abia în toamna anului 2001 când s-a putut deplasa la I, a putut afla despre dezbaterea succesiunii după tatăl său, fiindu-i prezentat cu această ocazie și certificatul de moștenitor a cărui anulare o solicită și în care apare ca fiind renunțătoare deoarece pârâta a declarat că nu-i cunoaște domiciliul.
Pârâta a formulat întâmpinare invocând excepția neexercitării de către reclamant a vocației sale succesorale în termenul de 6 luni prevăzut de lege motiv pentru care solicită respingerea acțiunii.
Conform art. 689 Cod civil acceptarea succesiunii poate fi expresă sau tacită prin acceptare, titlul de moștenitor se consolidează și transmiterea provizorie a moștenirii devine definitivă.
Acceptarea succesiunii este un drept ce se prescrie potrivit art. 700 Cod civil în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.
Termenul de 6 luni se socotește de la dezbaterea succesiunii pentru toți succesibilii iar dreptul de a accepta succesiunea se prescrie dacă nu a fost exercitat înaintea acestui termen.
Neacceptarea în termen a succesiunii duce la stingerea titlului de moștenitor, succesibilul fiind străin de moștenire.
Fiind un termen de prescripție a dreptului de opțiune succesorală, este susceptibil de întrerupere, suspendare, repunerea în termen potrivit regulilor ce guvernează prescripția extinctivă.
În speță, potrivit certificatului de deces depus la dosar rezultă că autorul reclamantei - - a decedat la 3 mai 1999. Ca urmare a dezbaterii succesorale a fost eliberat certificatul de moștenitor nr. 24 din 9 martie 2000, în care se menționează ca moștenitor pârâta în calitate de soție supraviețuitoare și ca renunțători și () - fiice, conform art. 700 Cod civil.
Față de înscrisul afla la fila 46 dosar de fond și care reprezintă o scrisoare a reclamantei, adresată pârâtei din 11 mai 2000, rezultă că la acea dată reclamanta avea cunoștință de decesul tatălui său, situație în care aceasta avea posibilitatea de a cere repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, având în vedere faptul că aceasta a formulat acțiunea din prezenta cauză abia la data de 19 ianuarie 2001.
În speță, reclamanta putea cere repunerea sa în termenul de exercitare a dreptului de opțiune succesorală de către instanța de judecată în termen de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depășirea termenului de prescripție, respectiv a motivelor invocate de reclamantă în susținerea acțiunii.
Or, neurmând această cale procesuală și neacceptând în termen succesiunea tatălui său, reclamanta nu are vocație succesorală, fiind străină de succesiune.
În atare situație, reclamanta neavând calitate de moștenitor nu-și justifică nici legitimarea procesuală de a cere anulare certificatului de moștenitor nr. 24 din 10 martie 2000 și nici partajarea masei succesorale rămase de după defunctul, așa cum corect și legal au reținut ambele instanțe de fond și de apel.
Pentru toate aceste considerente, raportat la motivele de recurs invocate și care nu sunt fondate, conform art. 312 Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul formulat de, împotriva deciziei civile 234 din 31 martie 2008 a Tribunalului Iași pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 234 din 31.03.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
06.10.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Cristiana Angelescu, Viorica Olariu
