Anulare act. Decizia 355/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 355/
Ședința publică din 09 iunie 2009
PREȘEDINTE: Irina Alexandra Boldea
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
Judecător - - -
Grefier -
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de către reclamanții G și ( G) și pârâta G, împotriva deciziei civile nr. 9 din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții, și, în acțiunea civilă având ca obiect nulitate contract.
La apelul nominal au răspuns recurenta reclamantă ( G) personal și asistată de avocat - care reprezintă pe recurenții G și G în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei și pentru intimatul-pârât avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei, lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că: procedura este completă, recurentul-reclamant G nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 1.558,6 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Av.-, pentru recurenți, depune la dosarul cauzei chitanța nr. 34502 BRD din 01.06.2009 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 1,559.00 lei și timbru judiciar de 5 lei așa cum s-a dispus la termenul anterior.
Solicită a se avea în vedere faptul că la dosarul cauzei se află depusă împuternicirea avocațială a d-nului avocat pentru intimatul iar astăzi se prezintă în calitate de apărător al acestuia av., sens în care consideră că se impune amânarea cauzei.
Av. arată faptul că intimatul și-a angajat doi apărători din care unul a înțeles să nu se prezinte situație care nu împiedică în nici un fel soluționarea cauzei. Depune la dosarul cauzei, în copie, o întâmpinare dintr-o altă cauză existentă pe rolul instanțelor între aceleași părți.
Curtea, respinge cererea de amânare a cauzei pentru motivele invocate de apărătorul recurenților.
Av.-, nu are alte cereri de formulat.
Av., nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av.-, în susținerea recursului formulat arată faptul că reclamanții au avut reprezentarea că urmează a încheia un contract de garanție imobiliară pentru împrumutul luat de la însă la momentul încheierii acestuia reclamanții nu au primit nici un exemplar invocându-se faptul că acesta nu este semnat și de soția pârâtului.
Ulterior au primit citații pentru o acțiune în evacuare, moment la care au înțeles că au semnat un contract de vânzare-cumpărare și au promovat prezenta acțiune solicitând anularea acestuia având în vedere că el a fost viciat.
De asemenea, arată că a evocat decizia civilă nr. 1142/R/2005 a Curții de APEL GALAȚI, pronunțată într-o cauză similară în considerentele căreia se arată că " reprezentarea părților înainte de a ajunge în fața notarului privind natura contractului ce urmează a se perfecta - fiind de natură subiectivă nu poate fi un element în legătură cu care constatarea notarului să aibă caracter absolut" și " eroarea asupra naturii actului, fiind un fapt juridic poate fi probat, prin orice mijloc de probă, inclusiv, martori sau prezumții simple". Astfel, în raport de cele arătate, reclamanții au propus martori care au fost audiați evocând și o sumedenie de împrejurări care demonstrează conduita ilicită a intimatului, cămătar, care a înstrăinat apartamentul în familie pentru i se pierde urma.
S-ar putea ca intimatul să invoce buna-credință însă aceasta nu stă în picioare motivat de faptul că nimeni nu achiziționează un apartament fără a merge la o vizionare a acestuia.
C de-al doilea motiv de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 pr.civ. respectiv hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea legii în sensul că nu a luat în considerare motivul de apel invocat de reclamanți potrivit căruia instanța de fond a încălcat o serie de texte de lege cum ar fi art. 127 pr.civ. art. 112 pct. 5 pr.civ. art. 138 al. 2 pr.civ. art. 169 al. 1 pr.civ. și art. 146 pr.civ.
Instanța de fond a luat în considerare o întâmpinare, care viza o altă cauză; s-a acreditat ideea că unul dintre apelanți ar fi admis existența actului de vânzare-cumpărare încheiat cu intimatul și că această recunoaștere ar constitui o mărturisire extrajudiciară, deși a combătut aceste susțineri depunând și practică judiciară.
Cu privire la ultimul motiv de recurs, arată că prin motivele de apel a arătat faptul că avocatul nu a avut mandat special pentru a semna întâmpinarea dovadă fiind xerocopia împuternicirii avocațiale depusă, din care reiese numai activitatea de reprezentare și nici o altă mențiune în plus.
În raport de probatoriul administrat și motivele de recurs formulate, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțată în apel în sensul admiterii apelului cu consecința desființării sentinței civile în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat, în combaterea recursului, arată faptul că hotărârea pronunțată de instanța de apel este temeinică și legală sub aspectul criticilor formulate de recurenți, nici o probă neconducând la cele solicitate de aceștia.
Solicită a se avea în vedere faptul că prima dată reclamanții au susținut că este vorba despre o eroare obstacol iar ulterior despre o vânzare ilicită și nici o susținere nu a fost în așa fel probată încât să conducă instanța de recurs în a modifica soluțiile din prezenta cauză.
Recurenții-reclamanți au făcut vorbire, în motivele de recurs, despre decizia civilă nr. 1142/R/2005 a Curții de APEL GALAȚI, decizie care viza pe însă era vorba despre o acțiune prin care se solicita desființarea actului de vânzare-cumpărare pentru lipsa consimțământului.
Cu privire la celelalte aspecte invocate, arată faptul că împotriva numitului există un număr de 40 de plângeri penale toate având ca rezoluție scoaterea de sub urmărire penală iar cu privire la clientul său arată faptul că toate instanțele au examinat în întregime aspectele privitoare la acesta.
În concluzie, solicită respingerea recursului, ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului Curtea a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanții G și G au chemat în judecată pe pârâții și pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.1919/04.08.2003, cu consecința repunerii părților în situația anterioară.
Au mai solicitat reclamanții în contradictoriu cu pârâții, și constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare succesive de înstrăinare a aceluiași apartament.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au contractat o serie de datorii cu pârâtul în valoare de 250.000.000 lei, fiind de acord cu constituirea în favoarea acestuia a unei garanții imobiliare.
Ulterior au fost acționați în judecată de pârâtul pentru evacuarea acestora din imobil, aflând cu această ocazie că au semnat un contract de vânzare-cumpărare cu pârâtul.
Au considerat reclamanții că au fost în eroare cu privire la natura actului pe care l-au încheiat. Cu privirile la vânzările cumpărările succesive, acestea au o cauză ilicită, pârâții cumpărători puteau cunoaște cu diligențe minime că pârâtul nu stăpânea apartamentul, fiind locuit în continuu de reclamanți.
În drept, cererea este întemeiată pe prevederile art. 953, 954, 966, 968, 948 pct.4.Cod civil.
Pârâții, și au depus întâmpinare în care au solicitat respingerea cererii.
Pârâtul a formulat cerere reconvențională împotriva reclamanților și a pârâtei G, fiica acestora, solicitând evacuarea acestora din imobilul proprietatea sa, deoarece nu locuiesc în imobil în baza vreunui titlu legal.
Deliberând asupra cererilor deduse judecății și asupra excepției de litispendență invocată de pârâtul, Judecătoria Brăila, prin nr. 710/28.01.2008, respins excepția, a respins acțiunea formulată de reclamanții G și G, ca nefondată, a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul și a dispus evacuarea reclamanților și a pârâtei G din imobilul situat în B,-, Bl. 27,. 3,. 31.
S-a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1919/04.08.2003, reclamanții au vândut pârâților și apartamentul situat în B,-,. 27,. 3,. 31.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 366/23.02.2004, pârâții și au vândut apartamentul părinților acestora, pârâții și.
La rândul lor, aceștia au înstrăinat cu titlu oneros bunul imobil, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 13991/17.12. 2004 de BN. SC." și asociații, pârâtului.
Din declarațiile martorilor, și a rezultat că reclamanții au împrumutat de la pârâtul o sumă mare de bani, pentru care au lăsat garanție un autovehicul. La un moment dat, pârâtul a solicitat înființarea unei garanții asupra imobilului proprietatea reclamanților. Reclamanții s-au prezentat la notar cu actul de proprietate al imobilului, înțelegând să constituie o garanție imobiliară pentru împrumutul acordat.
Instanța de fond a reținut că din probele administrate nu a rezultat că reclamanții au fost în eroare cu privire la natura actului pe care l-au încheiat. Nici unul dintre martori nu a fost prezent în fața notarului și nu a asistat la declarațiile ce au precedat încheierea actului.
Mai mult, în întâmpinarea depusă la data de 15.02.2007 în dosarul - al Judecătoriei Brăila ( 151), având ca obiect cererea de evacuare a reclamanților pe calea ordonanței președințiale, solicitată de pârâtul, reclamanții au recunoscut că la data de 04.08.2003 au vândut apartamentul pârâtului, înțelegându-se cu acesta să le permită să locuiască în continuare în apartament.
Acesta este și motivul pentru care au stat în pasivitate aproape 4 ani, introducând prezenta cerere abia în momentul în care pârâtul, actualul proprietar al apartamentului, a solicitat evacuarea reclamanților din imobilul deținut fără titlu.
S-a apreciat că recunoașterea făcută de reclamanți fiind o mărturie extrajudiciară scrisă, are valoarea unui înscris care contrazice declarațiile martorilor audiați în cauză.
Faptul că pârâtul împrumută diverse sume de bani unor persoane fizice, pretinzând încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare imobiliare este de notorietate, așa cum rezultă din ordonanța nr. 79/D/P/05.05.2005 DIICOT Biroul Teritorial Brăila.
Însă instanța de fond a reținut ca fiind dificil de acceptat că reclamanții, care fac parte din același mediu social cu pârâtul, să nu fi cunoscut modul în care acesta înțelegea să se pună la adăpost de eventuala insolvabilitate debitorilor săi.
Cum nu au fost motive pentru constatarea nulității absolute a contractului inițial, nu s-a mai impus cercetarea cauzelor de nulitate ale actelor de vânzare-cumpărare subsecvente.
S-a reținut că reclamanții și pârâta G nu dețin un titlu care să le permită să locuiască în imobilul proprietatea pârâtului.
Cu privire la excepția de litispendență invocată relativ la cererea reconvențională, aceasta a fost respinsă, având în vedere că dosarul - având ca obiect cerere de evacuare pe calea ordonanței președințiale a fost soluționat la data de 07.11.2007 prin renunțarea reclamantului la judecată (f 153).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel apelanții (fostă G), G și G arătând că instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității, întemeindu-și soluția pe un înscris nou care nu a fost supus discuției părților. Intimatul, a depus întâmpinarea formulată de recurenți în dosarul nr. - după încheierea dezbaterilor, împiedicându- astfel pe aceștia să-și facă apărări. Mai mult, această întâmpinare nu poate fi considerată o dovadă autentică, deoarece este semnată de un avocat, care nu a avut împuternicire specială și care și-a depășit astfel mandatul dat. Chiar dacă apelanții au recunoscut existența contractului de vânzare cumpărare, nu au recunoscut operațiunea juridică propriu-zisă, deoarece au încercat să păstreze imobilul, ca mijloc de apărare, solicitând despăgubiri pentru îmbunătățirile aduse locuinței. De altfel, întâmpinarea nu a fost valorificată, întrucât intimatul a renunțat la judecarea cererii de ordonanță președințială. Nu se poate reține o pasivitate în seama apelanților atât timp cât actul s-a aflat în posesia intimatului, iar aceștia nu au avut cunoștință de conținutul lui. Nu este corectă nici susținerea că un act notarial nu poate fi desființat dacă martorii, care relevă o altă situație decât cea reținută de notar, nu au fost de față la încheierea actului.
În întâmpinarea formulată intimatul arată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
În urma probelor administrate, prin decizia civilă nr. 9/2009 pronunțată de Tribunalul Brăilaa fost respins ca nefondat apelul reclamanților reținându-se în esență faptul că în momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare apelanții nu s-au aflat în eroare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții G, (G) și G, care au susținut în esență faptul că au fost în eroare la momentul încheierii actului de vânzare-cumpărare, fiind convinși că semnează un act prin care se instituie o garanție imobiliară pentru împrumutul contractat.
Analizând recursul de față prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 1-9 din Codul d e procedură civilă al probelor administrate cât și al susținerilor părților Curtea îl consideră ca fiind nefondat pentru motivele pe care le vom arăta în continuare.
Reclamanții prin acțiunea formulată la Judecătoria Brăila au susținut că au fost în eroare la momentul când au semnat în fața notarului actul de vânzare-cumpărare, intenția lor fiind aceea de a constitui în favoarea cumpărătorului o garanție imobiliară pentru împrumutul contractat.
susținerile reclamanților sunt pertinente, însă din probele administrate în cauză rezultă o altă situație de fapt.
Este indubitabil că reclamanții au luat cunoștință de conținutul actului atunci când numitul a solicitat evacuarea din imobilul situat în B,- bloc 27,. 31. La acest moment reclamanții nu au contestat conținutul acestuia ci s-au apărat prin a solicita contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului și acordarea unui drept de retenție până la data achitării acestor sume.
În acest context apreciem ca fiind legal raționamentul făcut de instanța de apel potrivit căruia reclamanții inițial au fost de acord să instituie o garanție imobiliară asupra imobilului dar ulterior în fața notarului au semnat actul de vânzare-cumpărare, astfel că susținerea privind depășirea mandatului apărătorului ales nu este întemeiată.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza disp.art. 312 în referire la art. 296 Cod procedură civilă va respinge recursul de față ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către reclamanții G și ( G) și pârâta G, împotriva deciziei civile nr. 9 din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 Iunie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./19.06.2009
Tehnored.
2 exp./22.06.2009
Fond: Judecătoria Brăila - judecător
Apel: Tribunalul Brăila - judecători -
Președinte:Irina Alexandra BoldeaJudecători:Irina Alexandra Boldea, Viorica Mihai Secuianu
