Anulare act. Decizia 368/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMANIA

CURTEA DE APEL Operator 2928

SECTIA CIVILĂ

DOSAR NR.-

DECIZIA CIVILĂ NR.368 /

Ședința publică din 13 aprilie 2009

PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă

JUDECĂTOR 2: Cristian Pup

JUDECĂTOR 3: Maria Petria

GREFIER:

S- luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.85/A/5.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta - SRL -, având ca obiect anulare act.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâta intimată - SRL -, numita, lipsă fiind reclamantul recurent.

Procedura legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat în termen legal și nu a fost timbrat.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar întâmpinare.

Curtea, din oficiu pune în discuția părților excepția netimbrării recursului și acordă cuvântul în susținerea excepției.

Reprezentanta pârâtei intimate solicită anularea recursului ca netimbrat, iar pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată:

Prin cererea investitoare de instanță - Judecătoria Timișoara - reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta - SRL - pronunțarea unei hotărârii judecătorești în sensul constatării unei nulității absolute a actului de rezoluțiune a antecontractului de vânzare cumpărare 6123 /03.08.2003 invocând lipsa consimțământului, cu cheltuieli de judecată.

Arată reclamantul în motivare că între - SRL - și - --NE SRL - T s-a încheiat un antecontract de vânzare - cumpărare privind cota de din imobilul înscris în CF nr. 4846 - - T, pentru care s-a achitat prețul în sumă de 330.000 RON, înscris autentificat la BNP -, sub nr. 6123/03.08.2003, termenul fixat de părți pentru încheierea în formă autentică a actului fiind data de 31 decembrie 2004, termen până la care vânzătorul trebuia să procedeze la dezmembrarea și intabularea terenul însă promitentul vânzător nu și-a îndeplinit obligația iar când acceptantul cumpărător a luat atitudine i s-a opus un act intitulat " de rezoluțiune a contractului de vânzare cumpărare nr. 6123/03.08.2003" din care rezultă că societățile rezoluționează antecontractul și că acceptantul cumpărător nu mai are nici o pretenție de la vânzătoare afirmându-se că acest act a fost semnat de reclamant la data de 18.12.2003.

Mai arată reclamantul că la data întocmirii acestui act el era reprezentantul societății cumpărătoare, motiv pentru care apare semnătura sa pe 2 actului, însă susține că el nu a semnat nici un act cu acest conținut, iar în perioada 17 decembrie 2003 - 19 decembrie 2003 se afla în delegație la P considerând că acest act ridică suspiciuni atât sub aspectul formei cât și sub aspectul conținutului.

Susține reclamantul că nu s-au respectat prevederile art. 1179 al. 1 și 2.civ. care prevăd obligativitatea încheierii de atâtea exemplare originale câte părți sunt cu menționarea originalelor, precum și semnarea actului pe fiecare pagină, considerând că cerința multiplului exemplar și a mențiunii numărului de exemplare este o condiție de validitate a actului, astfel că, actul de rezoluțiune nu este valabil.

S-au invocat în drept dispozițiile art.1179 civ.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată apreciind susținerile reclamantului privind faptul că la încheierea actului nu s-au respectat dispozițiile art. 1179.civ. dovedesc reaua credință a acestuia, arătând că din data de 0108.2005, reclamantul și asociata lui au cesionat toate părțile sociale și nu mai au nici o calitate în - --NE SRL, iar din data de 14.03.2006, a fost numit un lichidator judiciar în persoana numitei, arătându-și totodată nedumerirea că, deși reclamantul solicită constatarea nulității absolute a actului de rezoluțiune pentru lipsa consimțământului acesta semnează copia actului pentru conformitate cu originalul, adăugând că susținerile reclamantului nu sunt întemeiate de vreme ce actul în discuție a fost supus unei expertize criminalistice, cercetării organelor penale și prin probe științifice s-a constatat că semnăturile aparțin reprezentanților celor două societăți, astfel că actul este perfect valabil.

Prin sentința civilă nr. 11141/17.09.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive depline a pârâtei și în consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta - excepție ridicată de instanță din oficiu -, reținându-se că deși înscrisul atacat a fost încheiat între două societăți, - SRL - și - --NE SRL - T, a fost chemată în judecată numai una anume - SRL - T, instanța făcând aplicarea dispozițiilor art. 137 al. 1 pr.civ. și considerând că acțiunea a fost formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală deplină.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul, solicitând admiterea apelului, desființarea în tot a sentinței apelate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, reproșând primei instanțe pronunțarea unei hotărârii nelegale și netemeinice sub următoarele aspecte.

În analiza excepției prima instanță a dat dovadă de exces de zel, respingând acțiunea la primul termen cu părțile prezente și fără a explica relevanța noțiunii de calitate procesuală deplină.

Apelantul apreciază că în mod indubitabil pârâta are calitate procesuală pasivă în cauză și acceptă că într-adevăr poate fi o chestiune discutabilă împrocesarea - --NE SRL - T, însă consideră că, completarea cadrului procesual trebuia pusă în discuția părților ținând seama de rolul activ pe care trebuie să îl aibă instanța.

Concluzionează apelantul în sensul că instanța în mod neîntemeiat a admis excepția lipsei calității procesuale depline a pârâtei când de fapt trebuia să pună în discuția părților lărgirea cadrului procesual.

Intimatul prin întâmpinare a susținut temeinicia și legalitatea sentinței civile apelate solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat, susținând că în mod corect instanța de fond a constatat lipsa calității procesuale pasive a pârâtei întrucât actul supus judecății a fost încheiat între două societăți comerciale și apreciind că cererea de chemare în judecată are ca scop tergiversarea soluționării conflictelor și producerea de noi prejudicii.

Prin decizia civilă nr.85/A/5.02.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timișar espins apelul declarat de apelantul împotriva sentinței civile 11141/17.09.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul -, în contradictoriu cu intimata - SRL, ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că, așa cum a lăsat a se înțelege și prima instanță, atunci când disputa procesuală poartă asupra validității unei convenții, chemarea în judecată a tuturor părților cocontractante, se privește a fi o necesitate juridică obiectivă.

Și asta pentru că, așa cum constant a statuat doctrina reputată în materie și mai apoi tot constant a confirmat jurisprudența, este de neconceput ca același act expresie a unuia și aceluiași consimțământ să fie în același timp valabil față de o parte și nevalabil față de cealaltă.

în care în rigoarea principiului supra configurat, în speță, prima instanță avea a observa existența unui litisconsortiu procesual pasiv obligatoriu, zis altfel excepția lipsei coparticipării procesuale pasive, iar nu aceea a "lipsa calității procesuale pasive depline", așa cum probabil din eroare nejudicios a procedat.

Cum însă efectul pe plan procedural al primirii excepției lipsei coparticipării procesuale pasive se observă a fi acela al respingerii demersului judiciar pendent ca inadmisibil, instanța de control judiciar va păstra soluția instanței de fond, cu substituirea integrală a edificiului argumentativ, apreciind că soluția avansată legislativ de art. 297.pr.civ. pe care tinde la o acredita reclamantul apelant, raportat la efectele pe plan procedural ale celor două incidente procedurale s-ar privi a fi formală.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, arătând că în mod greșit prima instanță și instanța de apel a respins acțiunea, reținând excepția lipsei calității procesuale pasive depline a pârâtei - SRL, fără a pune în discuție această excepție, precum și excepția lărgirii cadrului procesual în situația în care judecătorul putea constata că în cauză pot fi părți și alte persoane fizice sau juridice.

Pârâta în calitate de administrator al - SRL a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză.

La termenul de judecată de azi 13.04.2009 se constată însă că recursul declarat de reclamantul nu a fost timbrat, deși recurentului i s-a pus în vedere să timbreze acest recurs cu suma de 4 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.

Cum recurentul nu a respectat prev.art.20 alin.1 care prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat în baza art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, urmează ca recursul reclamantului să fie anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.85/A/5.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 13 aprilie 2009.

PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,

- - - - - -

GREFIER

Red./5.05.2009

Dact.MM/2 ex./5.05.2009

Inst.fond.: jud.

Inst.apel: jud.;

Președinte:Marinela Giurgincă
Judecători:Marinela Giurgincă, Cristian Pup, Maria Petria

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Anulare act. Decizia 368/2009. Curtea de Apel Timisoara