Anulare act. Decizia 37/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA Nr.37
Ședința publică din data 25 februarie 2010
PREȘEDINTE: Radu Adriana Maria
JUDECĂTOR 2: Pană Constanța
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta - - P prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P- jud. P împotriva sentinței nr. 3047 din 2 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâții domiciliată în B, sector 1, nr. 1,.40,.D,. 109, - și domiciliați în B, sector 1, str. -. - nr. 7.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelanta reclamantă - - P reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale nr.7 din 21.01.2010, lipsind intimații pârâți, - și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care:
Curtea, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova față de obiectul cererii de chemare în judecată și acordă cuvântul părții prezente asupra excepției invocate.
Avocat având cuvântul pentru apelanta reclamantă față de excepția invocată, arată că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova, sub nr- reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâții, și solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare aut.sub nr.730/08.05.2008.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că există un litigiu privind imobilul situat în com., în temeiul Legii nr.10/2001, aflat în faza recursului, prin care pârâta a solicitat restituirea imobilului, dar după ce pârâtei i-a fost respins apelul, aceasta a obținut dispoziția nr.310/2006 emisă de Primarul Com., dispoziție de care reclamanta a luat cunoștință abia în fața instanței de recurs.
A precizat reclamanta că la data de 8 mai 2008, pârâta, în baza dispoziției nr.310 a înstrăinat imobilul din litigiu prin contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită.
Pârâta a formulat o cerere de suspendare a judecării cauzei în temeiul art.244 pct.1 până la soluționarea dosarelor nr- și nr-.
În cauză s-a formulat cerere de intervenție Comuna în interes propriu prin care a solicitat lărgirea cadrului procesual, solicitând să se constate nulitatea absolută contractului de vânzare-cumpărare aut sub nr.730/08.05.2008 încheiat de pârâți, motivat de faptul că atât timp cât la momentul perfectării contractului de vânzare în formă autentică procedura judiciară nu era soluționată definitiv și irevocabil în favoarea notificatoarei, înstrăinarea imobilului este lovită de sancțiunea nulității absolute.
Instanța, la ultimul termen de judecată, a respins cererea de intervenție în interes propriu, considerând că intervenienta nu justifică interesul numai pe considerentul că a emis dispoziția ce a stat la baza încheierii contractului de vânzare - cumpărare a cărui nulitate absolută se solicită în prezenta cauză.
Reclamanta a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a apărătorului pârâtei cu privire la cererea de suspendare, motivat de faptul că împuternicirea avocațială nu este semnată de pârâtă și nu este indicat dosarul la care se referă.
Având în vedere că cererea ce suspendare a judecății a fost depusă prin fax de apărătorul, care a depus însă o împuternicire avocațială ilizibilă în care nu este menționat dosarul, instanța, apreciind că nu s-a făcut dovada calității de reprezentant, urmează să admită această excepție și să anuleze cererea de suspendare a judecății motivat de faptul că nu s-a făcut dovada calității de reprezentant.
Prin sentința civilă nr. 3047 din 2 decembrie 2008, Tribunalul Prahovaa anulat cererea de suspendare a judecății întrucât nu s-a făcut dovada calității de reprezentant și a respins acțiunea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâții, - și .
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare aut.sub nr.730/08.05.2008 de din B pârâta a vândut pârâtei -, căsătorită cu pârâtul imobilul situat în comuna, sat, jud.P, compus din teren și construcții, menționându-se în conținutul contractului că vânzătoarea a dobândit imobilul ce face obiectul contractului în baza Dispoziției nr.310/30.05.2006 emisă de Primăria.
S-a solicitat de către reclamantă, ca în temeiul art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001, să se constate nulitatea absolută a acestui contract, motivat de aceea că acțiunea prin care pârâta vânzătoare a solicitat restituirea în natură a imobilului de la reclamantă se află în faza recursului, a cărui judecată este suspendată până la soluționarea dosarului ce are ca obiect nulitatea dispoziției nr.310/2006, astfel că pârâta nu putea înstrăina imobilul, fiind sancționată cu nulitatea absolută înstrăinarea bunurilor imobile până la soluționarea procedurilor judiciare.
Potrivit disp.art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001 " Sub sancțiunea nulității absolute, până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisă înstrăinarea,concesionarea, locația de gestiune, asocierea în participațiune, ipotecarea, locațiunea, precum și orice închiriere sau subînchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, schimbarea destinației, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile - terenuri și/sau construcții notificate potrivit prevederilor prezentei legi ".
În esență, mecanismul de punere în aplicare a Legii nr.10/2001 este alcătuit din două etape succesive, din care prima este obligatorie, iar a doua facultativă. Prima etapă - procedura administrativă prealabilă - are caracter obligatoriu, după cum rezultă din mai multe articole ale Legii nr.10/2001, inclusiv din textul mai sus-menționat, respectiv art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001.
Cât privește procedura administrativă ea cuprinde următoarele elemente: sesizarea persoanei sau unității deținătoare, soluționarea cererii de restituire, eliberarea titlului de proprietate și punerea în posesie, iar procedura judiciară cuprinde sesizarea instanței judecătorești competente de către cei interesați și nemulțumiți de modul de rezolvare a cererilor sau pretențiilor formulate.
Rezultă că în ambele proceduri părțile implicate nu pot fi decât persoanele îndreptățite și persoanele sau unitățile deținătoare, iar în afară de acestea anumite dispoziții se referă la drepturile chiriașilor.
Ori, în cauză, nu se poate invoca nulitatea absolută a actului de înstrăinare a imobilului din moment ce între părțile implicate procedura administrativă era finalizată prin emiterea dispoziției de restituire în natură nr.310/2006, necontestată de către persoana îndreptățită, astfel că nu exista o procedură judiciară între pârâta vânzătoare și unitatea deținătoare, respectiv Primăria Comunei.
Faptul că între reclamantă și pârâta vânzătoare există pe rol mai multe litigii nu constituie o procedură judiciară nesoluționată irevocabil întrucât aceste litigii nu s-au întemeiat pe dispozițiile Legii nr.10/2001, ci pe dispozițiile dreptului comun, ori condiția esențială prevăzută de art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001 este tocmai aceea că înstrăinarea este sancționată de nulitatea absolută până la soluționarea procedurilor administrative și, după caz, judiciare, generate de prezenta lege, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății.
Nici împrejurarea că există pe rol un litigiu având ca obiect constatarea nulității absolute a dispoziției nr.310/2006 emisă de Primăria com., promovată de reclamantă nu constituie un element al procedurii judiciare de natură a conduce la nulitatea actului de înstrăinare deoarece este vorba de o acțiune introdusă de un terț față de dispoziția de restituire și chiar dacă se întemeiază pe unele dispoziții ale Legii nr.10/2001 nu se încadrează în procedura judiciară, la care se referă dispozițiile art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001.
Astfel procedura judiciară, care reprezintă a doua etapă a procedurii de restituire, cuprinde acțiunile persoanelor nemulțumite de modul de soluționare a cererilor de restituire în natură sau prin echivalent, acțiuni formulate în termenul și în modalitățile expres stabilite de Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - - P criticând sentința pentru următoarele considerente:
Instanța de fond în mod eronat a stabilit faptul că deși între reclamantă și pârâta vânzătoare există pe rol mai multe litigii aceasta nu constituie o procedură judiciară nesoluționată irevocabil, "întrucât aceste litigii nu s-au întemeiat pe dispozițiile Legii 10/2001, ci pe dispozițiile dreptului comun ".
Susține reclamanta că, în realitate, între aceasta și pârâta vânzătoare există încă nesoluționat irevocabil un litigiu, respectiv acțiunea în revendicare introdusă în temeiul Legii 10/2001 de către pârâta vânzătoare împotriva societății ca deținătoare a imobilului revendicat.
Această acțiune a fost suspendată până la soluționarea acțiunilor în constatarea nulității absolute a Dispoziției 310/2006 emisă de primarul comunei.
Prin urmare condiția esențială prevăzută de art.21 alin.5 din Legea nr.10/2001, fiind tocmai aceea că înstrăinarea este sancționată cu nulitatea absolută până la soluționarea procedurilor judiciare generate de Legea nr.10/2001, este îndeplinită.
Cauza a fost suspendată la data de 1.10.2009 în baza dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, respectiv lipsa nejustificată a părților, fiind repusă pe rol la solicitarea apelantei, fixându-se termen de judecată la data de 25.02.2010.
La acest termen de judecată, Curtea din oficiu a invocat excepția de necompetență materială a Tribunalului Prahova ca instanță de fond, față de obiectul cererii de chemare în judecată, excepție pe care o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâții persoane fizice solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare aut.sub nr.730/08.05.2008.
Rezultă așadar că obiectul prezentului litigiu este reprezentat de nulitate absolută a unui contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 730/08.05.2008 încheiat între părți persoane fizice cu privire la imobilul situat în comuna, județul P compus din teren și construcții.
În cuprinsul contractului se face mențiunea că vânzătoarea a dobândit imobilul în baza Dispoziției 310/2006 emisă de Primăria comunei, acest aspect fiind lipsit de relevanță deoarece nu poate atrage incidența în astfel de litigii a prevederilor Legii nr.10/2001.
Competența de soluționare a litigiilor având ca obiect nulitatea absolută a unui contract de vânzare-cumpărare aparține în prima instanță judecătoriei așa cum prevăd dispozițiile art.1 al.1 Cod procedură civilă.
Rezultă așadar că sentința apelată a fost pronunțată de o instanță necompetentă material ceea ce atrage incidența dispozițiilor art.297 alin.2 Cod procedură civilă potrivit cărora dacă prima instanță s-a declarat competentă și instanța de apel stabilește că a fost necompetentă va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare instanței competente.
Prin urmare, Curtea va admite apelul reclamantei, va anula sentința apelată și va trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de necompetentă materială a Tribunalului Prahova invocată din oficiu.
Admite apelul declarat de reclamanta - - P prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P- jud. P împotriva sentinței nr. 3047 din 2 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâții domiciliată în B, sector 1, nr. 1,.40,.D,. 109, - și domiciliați în B, sector 1, str. -. - nr. 7.
Anulează sentința sus menționată și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Ploiești.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 25 februarie 2010.
Președinte, Judecător,
- --- -
Grefier,
- -
Red.CP
Tehnored.CN
6 expl./25.03.2010
nr- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Radu Adriana MariaJudecători:Radu Adriana Maria, Pană Constanța
