Anulare act. Decizia 377/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- Decizia civilă nr. 377/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu JUDECĂTOR 2: Daniela Părău
- - - JUDECĂTOR 3: Sorina Ciobanu
- - - judecător
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre pronunțare recursul civil declarat de reclamanții și B, împotriva deciziei civile nr. 356 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 21 aprilie 2008 fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 356/A/2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, a fost admis apelul civil declarat de apelanții-pârâți și împotriva sentinței civile nr.2578/12.04.2007 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr.-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și B.
A fost schimbată în tot sentința civilă apelată în sensul că:
A fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune.
A fost respinsă acțiunea ca fiind prescrisă.
În motivarea deciziei instanța de apel a arătat că:
Prin sentința civilă nr.2578/12.04.2007, pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă având ca obiect anulare act formulată de reclamantele și B în contradictoriu cu pârâții și.
S-a constatat nulitatea absolută a procurii speciale autentificată sub nr.4140/11.12.2001 și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4153/12.12.2001, ambele la BNP" ".
Au fost obligați pârâții să achite reclamantelor suma de 1024 lei cheltuieli.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
În data de 11.12.2001 s-a autentificat sub nr.4140 la. " " procura specială în care se menționează că reclamantele au împuternicit-o pe pârâta pentru ca în numele lor și pentru ele să vândă cui va crede de cuviință și la prețul cel mai convenabil imobilul proprietatea lor situat în B,-/D/5.
Conform dispozițiilor art.61 alin.3 din Legea nr.36/1995, "pentru a lua consimțământul unui nevăzător, notarul public va întreba dacă a auzit bine când i s-a citit înscrisul și dacă cele auzite reprezintă voința sa,consemnând acestea în încheierea de autentificare".
Or, în încheiere nu se face nicio mențiune în acest sens, deși reclamanta era și este nevăzătoare, conform declarației martorei (fl.29 dosar) și certificatului de încadrare în grad de handicap (fl.34 dosar), procura fiind lovită practic de nulitate absolută.
În baza acestei procuri, a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4153 la același birou notarial, în care se stipulează că reclamantele reprezentate prin mandatar vând către pârâtul, soțul celei dintâi, apartamentul menționat anterior.
Conform dispozițiilor art.67 din Ordinul nr.710/1995 pentru adoptarea regulamentului de punere în aplicare a Legii nr.36/1995 "în cazul în care se autentifică procuri pentru încheierea unor acte de vânzare-cumpărare iar cumpărătorul sau soțul acesteia are el însuși calitatea de mandatar al vânzătorului,notarul public va pretinde părților să înscrie în cuprinsul procurii toate clauzele contractului, inclusiv prețul".
Deși mandatara vânzătoare este soția cumpărătorului, în cuprinsul procurii nu au fost inserate clauzele contractului, precizându-se că imobilul se va vinde la prețul cel mai convenabil, iar mandatara va încasa prețul stabilit pe care îl va aduce la domiciliul mandatarelor.
La întocmirea procurii a lipsit consimțământul reclamantelor astfel cum se prevede la art.948 pct.2 Cod civil, pe de o parte a numitei, care nevăzătoare fiind a fost privată de drepturile ce-i sunt conferite de Legea nr.36/1995 cum s-a precizat anterior, iar pe de altă parte atât al ei cât și al numitei B care așa cum rezultă din declarațiile celor două martore audiate în cauză au fost supuse unor presiuni psihice fiind puse să dea declarații la poliție, reclamantei sugerându-i-se chiar că B ar putea fi învinuită de înșelăciune.
Dată fiind situația de fapt expusă cât și lipsa consimțământului valabil exprimat al celor două reclamante la încheierea procurii, instanța a reținut că aceasta este lovită de nulitate absolută ca de altfel și contractul de vânzare-cumpărare încheiat în baza ei, admițându-se acțiunea civilă și constatându-se nulitatea absolută a acestora.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, au fost obligați pârâții să le achite reclamantelor cheltuieli de judecată (timbru judiciar, taxă timbru, onorariu avocat).
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții și pentru următoarele considerente:
- s-a reținut ca motiv de nulitate că reclamanta era oarbă și nu i s-a citit conținutul actului dar procura a fost întocmită la 11.12.2001 și singura probă de la dosar este un certificat de încadrare în grad de handicap din 09.06.2006.
- nu s-a reținut că ar exista vreun motiv de nulitate cu privire la procura față de cea de-a doua reclamantă.
- în încheierea de autentificare a procurorii s-a precizat că părțile după citirea actului au consimțit la autentificare și această împrejurare, constatată personal de notar fără dovada completă până la înscrierea în fals.
- în afara prețului au achitat intimatei peste 200.000.000 lei vechi pentru hrană, medicamente și îmbrăcăminte.
- au ajutat-o pe intimata în perioada în care se judeca în dosarul nr.8343/1997 (i-au angajat avocat, i-au plătit cheltuielile), iar aceasta le-a promis că o să le vândă imobilul.
- intimatele nu numai că au știut de vânzare dar le-au cerut să pună centrală, geamuri termopan, ceea ce au și făcut, contravaloarea centralei, termopanului și a curățeniei generale fiind de aproximativ 3500 Euro.
La termenul din 10.12.2007 apelanții prin avocat au invocat prescripția dreptului la acțiune arătând că reclamanții au invocat motive de nulitate relativă privind vicierea consimțământului.
Intimatele reclamante prin avocat au arătat că nulitatea relativă nu a fost invocată în motivele de apel și nu s-a formulat o completare la motivele de apel în acest sens, că dreptul la acțiune s-a născut atunci când a aflat de existența actului, respectiv în 2005.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Motivele invocate de apelanții reclamanți privind calificarea juridică a acțiunii și incidența dispozițiilor referitoare la prescripție nu se regăsesc în cererea de apel dar au fost invocate la prima zi de înfățișare, fiind respectate prevederile art.287 alin.1 pct.3 și alin.2 Cod procedură civilă.
Instanța judecătorească nu este legată de calificarea juridică pe care partea o dă acțiunii, având obligația de a da acțiunii calificarea juridică ce corespunde situației de fapt.
Reclamantele au solicitat să se constate nulitatea absolută a procurii speciale autentificată sub nr.4140/11.12.2001 și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4153/12.12.2001 la BNP " ".
Reclamantele au invocat faptul că au fost supuse unor presiuni psihice, fiind chemate la 11.12.2001 să dea declarații la poliție, situație în care i s-a sugerat reclamantei că B ar putea face închisoare pentru înșelăciune și că în aceeași zi au mers la notar.
psihică sau morală pretinsă de reclamantă este un viciu de consimțământ care atrage nulitatea relativă a actului juridic.
Au mai invocat reclamantele și nerespectarea dispozițiilor art.61 alin.3 din Legea nr.36/1995 față de și respectiv art.67 din Regulamentul de aplicare a acestei legi față de B -. Din cuprinsul actelor normative precizate de reclamantă nu rezltă care este caracterul nulității însă întrucât s-au invocat dispoziții referitoare la scutirea unor interese personale urmează a reține că nerespectarea lor atrage nulitatea relativă.
Deși reclamantele au precizat că solicită să se constate nulitatea absolută a celor două acte, regimul juridic aplicabil în cauză este cel al nulității relative atâta vreme cât s-au invocat doar motive de nulitate relativă. Aceasta înseamnă că cererea de chemare în judecată trebuia formulată în limita termenului general de prescripție extinctivă de 3 ani aplicabil în raporturile civile conform Decretului nr.167/1958.
În ceea ce privește dreptul la acțiune în anulare pentru violență prescripția a început să curgă la data când aceasta a încetat, respectiv la 11.12.2001.
În ceea ce privește celelalte motive de nulitate privind nerespectarea Legii nr.36/1995 și a Regulamentului de punere în aplicare a acesteia prescripția începe să curgă de la 11.12.2001 când a fost autentificată procura atâta vreme cât mențiunea din încheierea de autentificare în sensul că "părțile, după citirea actului, au consimțit la autentificarea prezentului înscris și au semnat ambele exemplare" face dovada deplină până la înscrierea în fals.
Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la prima instanță la 22.08.2006 după împlinirea termenului de prescripție de 3 ani care potrivit art.9 din Decretul nr.167/1958 a început să curgă la 11.12.2001.
În consecință, văzând și prevederile art.296 Cod procedură civilă, a fost admis apelul și s-a schimbat în tot sentința apelată în sensul că, în temeiul art.9 din Decretul nr.167/1958 s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de apelanții pârâți și s-a respins acțiunea ca fiind prescrisă.
Împotriva deciziei au promovat recurs reclamanții care au criticat nelegalitatea și netemeinicia acesteia, invocând, în esență, următoarele:
- în mod greșit, instanța de apel a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, a respins acțiunea formulată ca prescrisă, apreciind că motivele de nulitate invocate se circumscrie instituției nulității relative și nu absolute astfel cum au precizat în acțiunea introductivă;
- instanța a reținut că, în speță, motivele invocate atrag nulitatea relativă a actelor juridice în litigiu, fără ca nulitatea, sub aspectul caracterului său, să fie arătată prin motivele de apel sau printr-o completare la acestea de apel; caracterul relativ al nulității a fost invocat numai cu prilejul dezbaterilor asupra fondului, fiind o chestiune nouă pe care, în contextul anterior arătat, nu trebuie reținută de instanța de apel.
- greșit a reținut instanța de apel că regimul juridic aplicabil în cauză este cel al nulității relative, deoarece, în acțiune au fost invocate motive de nulitate absolută, respectiv art.61 alin.3 din Legea nr. 36/1995, respectiv art.67 din Regulamentul de aplicare a legii, dispozițiile anterior menționate sunt sancționate cu nulitate absolută a actelor încheiate în disprețul lor, cum s-a procedat, în speță, la încheierea procurii și a contractului de vânzare-cumpărare.
- în situația în care se autentică procura pentru încheierea unor acte de vânzare-cumpărare, iar cumpărătorul sau soțul acestuia are el însuși calitatea de mandatar al vânzătorului, notarul public este obligat să pretindă pârâților să înscrie în cuprinsul procurii toate clauzele contractului, inclusiv prețul, obligația nerespectată în cauză.
- la întocmirea procurii, conținutul acesteia nu a fost citit de notar recurentei care este nevăzătoare, fapt neinserat în act;
- chiar dacă în cauză, s-ar reține că motivele invocate ar atrage nulitatea relativă a actelor, dreptul la acțiune s-a născut atunci când au aflat de existența actului de vânzare-cumpărare, respectiv octombrie 2005; în raport de această dată, acțiunea a fost promovată în termenul general de prescripție; în mod greșit, instanța de fond, a reținut că dreptul la acțiune a început să curgă de la data încetării violențelor respectiv, la 11.12.2001, și nu de la data când a aflat că nu mai este proprietara apartamentului în litigiu.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă recurentele au solicitat constatarea nulității absolute a procurii speciale notariale prin care intimata a fost împuternicită să înstrăineze apartamentul situat în B,-,.D,.5, precum și constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat de mandatară cu intimatul, având ca obiect spațiul locativ anterior menționat.
În argumentarea acțiunii, recurentele-reclamante au invocat încălcarea dispozițiilor art.61 din Legea notarilor publici și a Regulamentului de punere în aplicare a acesteia care obligă notarul, la luarea consimțământului unui nevăzător, să lectureze conținutul convenției și să se asigure că acesta reprezintă voința sa, obligație neîndeplinită de notar.
Recurenta a mai invocat faptul că, nevăzătoare fiind, a fost înșelată în încheierea procurii, în condițiile în care, anterior semnării acesteia, intimatul, a solicitat-o să îl însoțească la Poliție cu promisiunea de a-și recăpăta apartamentul (înstrăinat recurentei B cu mai mult timp în urmă), că la poliție a găsit-o pe cealaltă recurentă care i-a spus că renunță la apartament; în contextul anterior, arătat, s-a încheiat procura notarială, ea fiind convinsă că, în această modalitate, își recapătă locuința; a mai arătat recurenta, că a aflat faptul că nu este proprietara apartamentului în luna octombrie 2005, cu ocazia înștiințării necesității reînnoirii contractului cu "" SA B, ca titulari figurând intimații.
În ce privește recurenta B -, aceasta a invocat faptul că a avut convingerea că semnează pentru ca apartamentul în litigiu să revină în patrimoniul recurentei. Totodată, a mai arătat că, semnătura sa a fost dată în condițiile exercitării de presiuni psihice extreme din partea unui reprezentant al organelor de poliție, în prezența intimatului, și că, despre conținutul înscrisului semnat a aflat de la recurenta abia în primăvara anului 2006.
Potrivit dispozițiilor art.61 alin.3 din Legea nr. 36/1995, pentru a lua consimțământul unei nevăzătoare notarul este obligat să-l întrebe pe acesta dacă a auzit bine când i s-a citit înscrisul și dacă cele auzite reprezintă voința sa, consemnând despre aceasta în încheierea de autentificare.
Art.67 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995 stipulează faptul că, în situația autentificării unei procuri pentru încheierea unor acte de vânzare-cumpărare, iar cumpărătorul sau soțul acestuia are el însuși calitatea de mandatar al vânzătorului, notarul public este obligat să pretindă părților să înscrie în cuprinsul procurii toate clauzele contractului, inclusiv prețul.
Astfel, cum corect a reținut instanța de apel din ansamblul dispozițiilor inserate în reglementările normative anterior menționate nu rezultă caracterul nulității ce lovește actele încheiate cu încălcarea articolelor invocate de recurentele-e reclamante prin acțiune, respectiv prin motivele de recurs.
Potrivit teoriei referitoare la regimul juridic al nulităților absolute și relative, când caracterul nulității nu rezultă din textul legii, acesta se poate stabili după criteriul interesului ocrotit.
Ori, în speță, în raport de motivele invocate, în mod evident, interesul protejat este interesul particular al părților actului juridic, astfel că, nerespectarea normelor arătate de recurentele-reclamante este de natură să atragă mențiunea nulității relative a actelor atacate.
În acest context, anularea actului poate fi cerută în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul nr.167/1958, termen ce curge de la data întocmirii procurii și a contractului de vânzare-cumpărare, respectiv 11.12.2001, 12.12.2001.
Totodată, nu pot fi reținute susținerile subsidiare ale recurentelor, conform cărora, termenul de prescripție ar curge de la data când au luat cunoștință de actele în litigiu (octombrie 2005, respectiv primăvara anului 2006, B -), atât timp cât, au susținut în acțiunea introductivă, că, la data semnării actului au fost supuse unor presiuni psihice exercitate de intimatul și alte persoane (în acest sens, și depozițiile martorilor audiați la solicitarea reclamantei la instanța de fond).
Pe de altă parte, este de observat faptul că, procura de împuternicire pentru înstrăinarea apartamentului de către mandatara, este inserată, în clar, mențiunea conform căreia, recurentele, după lecturarea actului au consimțit la autentificarea lui, semnând ambele exemplare, această mențiune făcând dovada până la înscrierea în fals, cum corect a reținut instanța de apel.
De asemenea, nu poate fi reținută nici argumentația recurentei conform căreia, la semnarea actului, ar fi fost încredințată că își redobândește apartamentul vândut anterior celeilalte recurente ( cu care s-a judecat pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare, acțiunea fiindu-i respinsă), întrucât, pentru redobândirea spațiului locativ astfel cum susține, ar fi fost necesară doar prezența și consimțământul proprietarei, B -, nu și prezența și presiunile intimatului.
De altfel, însăși motivarea acțiunii este contradictorie cu privire la condițiile încheierii actului, redobândirea apartamentului, conform convingerii pe care susține recurenta că a avut-o la data semnării procurii, realizându-se în contextul presiunilor psihice la care ar fi fost supusă recurenta B.
Totodată, se reține, că, eventuala viciere a consimțământului recurentei, în raport de conținutul actelor în litigiu, este lipsită de relevanță în cauză atâta timp cât, urmare a înstrăinării anterioare a apartamentului câtre recurenta B, nu mai avea calitatea de proprietar al spațiului locativ ci doar aceea de titular al unui drept de uzufruct viager (conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 33016/15.11.1995 BNP ) acordul său cu privire la înstrăinare nefiind necesar ( în acest sens, dispozițiile art.521 și urm. Cod civil).
În ce privește recurenta B, aceasta nu poate invoca necunoașterea actului de mandatare a intimatei pentru înstrăinarea imobilului, din moment ce, de la data încheierii acestui act nu și-a mai exercitat drepturile nudului proprietar conform contractului încheiat cu recurenta, anterior menționat.
Pe de altă parte în situația exercitării de presiuni psihice asupra sa la încheierea procurii, recurenta B -, ar fi avut deschisă calea anulării actului în termenul general de prescripție de 3 ani, sancțiunea aplicabilă fiind aceea a nulității relative.
Referitor la motivul de recurs, potrivit căruia apărarea cu privire la caracterul nulității aplicabile în speță nu a fost formulată prin motivele de apel, ci doar cu prilejul susținerilor apelului în cadrul dezbaterii pe fond a acestuia, fiind o apărare nouă, aceasta urmează a fi înlăturată.
Potrivit dispozițiilor art.294 alin.1 Cod procedură civilă excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi, din interpretarea logică a textului rezultă, conform doctrinei și jurisprudenței în materie, că legea, are în vedere atât apărările de drept material, cât și apărările procedurale, esențial fiind faptul că mijlocul de apărare să nu se convertească sau să nu constituie o veritabilă cerere nouă în sensul art.294 alin.1 Cod procedură civilă.
Ori, discutarea în cadrul apărării apelanților, a caracterului nulității aplicabile în speță, nu excede textului art.294 Cod procedură civilă, însăși instanța, fiind obligată, în virtutea rolului activ, să pună în discuție contradictorie a părților, orice împrejurări de fapt sau de drept, pentru aplicarea corectă a legii.
Având în vedere cele anterior arătate, apreciind, în raport de motivele invocate, că nu se impune modificarea deciziei recurate, instanța, în temeiul art.312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul.
Se va lua act, în temeiul art.274 Cod procedură civilă că recurenții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
- DECIDE -
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de reclamanții și B, împotriva deciziei civile nr. 356 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Ia act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 24 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
- - - - - -
- -
red.sent.
red.Greta/
red.LC/21.05
tehn.DM/ex.2
21/23.05.2008
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Sorina Ciobanu
