Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 78/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- Decizia civilă nr. 78/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu JUDECĂTOR 2: Daniela Părău
- - - JUDECĂTOR 3: Daniela Marcu
- - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre pronunțare apelul civil declarat de reclamanta - prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 1563 din 07.11.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 21 aprilie 2008 fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi.
CURTEA
-deliberând-
Asupra apelului civil de față instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1563/D/2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Spitalul Județean de Urgență A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Direcția de Sănătate Publică a Județului A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Spitalul de Pediatrie A fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta prin reprezentanți legali și, în contradictoriu cu pârâtele SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ B, SPITALUL DE PEDIATRIE B și DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ B, ca nefondată.
În motivarea sentinței instanța de fond a arătat că prin cererea înregistrată sub nr. 860/20.12.2004, astfel cum a fost precizată, reclamanții, și, au chemat în judecată pe pârâții: Spitalul Județean de Urgență B, Direcția de Sănătate Publică a Județului B și Spitalul de Pediatrie B, solicitând a se dispune obligarea acestora la plata sumei de 9.750.000.000 lei cu titlu de daune morale și daune materiale ( echivalentul a 250.000 Euro).
In motivarea acțiunii s-a susținut, în principal că reclamanta, fiica celor doi reclamanți a fost infectată cu în perioada februarie - martie 1990, când aproximativ o lună și două săptămâni a fost internată în Spitalul Județean de Urgență B - Secția Pediatrie, perioadă în care a făcut un tratament injectabil.
Față de faptul că în acea perioadă nu se utiliza seringi de unică folosință, reclamanții sunt convinși că în acea perioadă a avut loc infectarea cu virusul despre care au aflat la data de ianuarie 2002, în urma unei internări la Spitalul Sf. din I și a efectuării testului.
Reclamanții au considerat că instituțiile pârâte trebuie să răspundă, în solidar, pentru faptele salariaților lor, care se fac vinovați de nerespectarea reglementărilor speciale privind calitatea actului medical și a condițiilor de igienă și prevenire infecțiilor, precum și prin neinformarea imediată a pacientului respectiv, a părinților acestuia asupra stării de sănătate.
In ceea ce privește prejudiciul moral și material reclamanții au insistat asupra faptului că acesta este nemăsurabil și nu va putea niciodată acoperit în totalitate.
In dovedirea acțiunii reclamanții au depus mai multe acte medicale, iar la solicitarea acestora au fost solicitate relații de la unitățile spitalicești unde copilul a fost internat, inclusiv de la medicul de familie și s-a dispus efectuarea unor expertize medico-legale.
Prin încheierea de ședință din 19.04.2005, reclamanții au fost scutiți de taxa de timbru și timbru judiciar în condițiile art. 76 - 79 cod pr.civilă.
Pârâții au formulat întâmpinări ( filele 10,34,853 dosar) prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii ca nefondate, susținând în principal, că nu se poate reține culpa lor ( respectiv salariaților lor) deoarece așa cum și reclamanții recunosc că fiica lor a fost examinată și tratată, pe parcursul anilor, și în ambulatoriu și a primit de fiecare dată tratament pentru diverse afecțiuni atât per os cât și injectabil, astfel că susținerea acestora privind perioada și modul de infectare cu virusul nu poate fi primită.
Prin sentința civilă nr. 656/2006, pronunțată în dosarul nr. 8860/2004 al Tribunalului Bacăua fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Spitalul Județean de Urgență B și Direcția de Sănătate Publică a Județului A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Spitalului de Pediatrie
A fost respinsă ca nefondată, acțiunea astfel cum a fost modificată de reclamanții, și, față de Spitalul Județean B și pentru lipsa calității procesuale pasive față de pârâții Spitalul Județean de Urgență B și Direcția de Sănătate Publică a Județului
Împotriva acestei sentințe civile s-au declarat apeluri de către reclamanții și, prin părinții și și pârâtul Spitalul de Pediatrie B, în contradictoriu cu pârâții Spitalul Județean de Urgență B și Direcția de Sănătate Publică a Județului
Prin Decizia civilă nr. 111/2007 pronunțată în dosarul nr- a Curții de APEL BACĂUs -au admis apelurile civile și s-a anulat sentința civilă nr. 656 din 31.05.2006 a Tribunalului Bacău și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe întrucât încheierea de ședință din data de 24.05.2006 de amânare a pronunțării din dosarul Tribunalului nu se regăsește la dosar, iar absența acestei încheieri, în care se consemnează prezența, apărările și susținerile părților, precum și legala compunere a instanței face imposibilă exercitarea controlului judiciar.
Cauza trimisă spre rejudecare a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr-.
Tribunalul a reținut că față de considerentele Deciziei civile nr. 111/2007 a Curții de APEL BACĂU probatoriul administrat în dosarul nr.8860/2004 al Tribunalului Bacău rămâne util cauzei. Astfel în cauză s-au administrat proba cu înscrisuri, proba cu martori și proba expertiză medico-legală.
La termenul din data de 31.10.2007, instanța a unit excepția lipsei calității procesuale pasive Direcției de Sănătate Publică a Județului B, a Spitalului Județean de Urgență B și a Spitalului de Pediatrie B cu fondul cauzei.
Față de probatoriul administrat în cauză Tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive Direcției de Sănătate Publică a Județului B instanța reține că potrivit dispozițiilor art.5,10,71 și 75 din Legea 3/1978, prevederi ce se regăsesc și în dispozițiile ar.4 din Lg.27o/2004 Spitalul răspunde pentru calitatea actului medical,pentru respectarea condițiilor de cazare, igienă, alimentație și de prevenire a infecțiilor nozocomiale, conform normelor aprobate prin Ordinul Ministrului Sănătății și Familiei,ce determină prejudicii cauzate pacienților. În consecință,instanța urmează să admită excepția lipsei calității procesuale pasive Direcției de Sănătate Publică a Județului
În ceea ce privește lipsa calități procesuale pasive a Spitalului Județean de Urgență B și a Spitalului de Pediatrie B instanța urmează să rețină că prin Ordinul nr. 345/2003 a Ministrului Sănătății și Familiei(fila 37 vol I dosar 8860/2004 a Tribunalului Bacău ) s-a aprobat reorganizarea secțiilor de pediatrie recuperare pediatrică, chirurgie și ortopedie infantilă, a laboratoarelor de investigații -copii, a ambulatoriului de specialitate de profil și a rețelei școlare din structura Spitalului Județean B, cu Spitalul de Pediatrie B, unitate sanitară cu personalitate juridică în subordinea Direcției de Sănătate Publică a Județului Prin același ordin se aprobă că bunurile mobile și personalul aparținând acestor structuri vor fi preluate de către Spitalul de Pediatrie
Astfel că instanța a reținut că Spitalul de Pediatrie B are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât reclamanții susțin că infectarea cu a avut loc în timp ce minora a fost internată în sectorul de pediatrie a Spitalului Județean
Față de cele reținute mai sus instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Spitalul de Pediatrie B și în consecință a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Spitalului Județean
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Din declarația martorului (fila 753 dosar 8860/2004 a Tribunalului Bacău ) nu rezultă că minora a fost internată în perioada 30.01.1990-19.02.1990 în același salon cu copii având virusul
Din adresa doctorului de familie al reclamantei (fila 740 dosar 8860/2007 a Tribunalului Bacău )în care se arată că pe 29.01.1990 în de a minorei este consemnat diagnosticul de urinară cu tratament injectabil cu și ).
Din cele două expertize medico-legale efectuate în cauză ( filele 794-801 și 817-819 dosar 886o/2004 a Tribunalului Bacău ) din care rezultă că nu se poate stabili perioada infectării cu virusul V, dat fiind numeroasele tratamente injectabile (ambulatoriu sau în spital), această infectare putând surveni de la naștere până la o lună anterior diagnosticării.
Față de cele reținute mai sus, instanța a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada infectării reclamantei cu virusul în perioada februarie - martie 1990 și în consecință a respins acțiunea ( așa cum a fost precizată) ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a promovat apel, în calitate de reprezentant legal al minorei care a criticat hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică invocând în esență faptul că instanța de fond a procedat la o greșită apreciere a probatoriului administrat în cauză.
Astfel, invocă apelantul, deși actele medicale depuse la dosar relevă faptul că minora a fost infestată cu virusul pe perioada efectuării tratamentelor medicale în unitatea de pediatrie la 19.01.1990 fiind și internată în același salon în care se aflau 3 copii de la Casa de copii, din care doi au fost infestați cu, instanța de fond a reținut în baza expertizelor medicale că perioada infestării nu poate fi stabilită cu certitudine, cu atât mai mult cu cât minorei i s-a administrat tratament medical și ambulatoriu.
A mai arătat apelantul faptul că, în raport de stadiul bolii, stabilit de specialiști, respectiv -, stadiu C3, imunitate 10, boala s-ar fi instalat în urmă cu cca 10 ani ( ce corespunde internării) și nu cum s-a reținut că acest lucru s-ar fi putut întâmpla și cu o lună înaintea depistării (08.01.2002).
A mai invocat apelantul faptul că, în cauză, s-a dispus nejustificat efectuarea unor expertize medicale care au durat foarte mult, deși actele medicale depuse în susținerea acțiunii dovedeau, în mod indubitabil, boala de care suferă minora și sursa infestării.
Greșit instanța a reținut că minorei i s-a administrat tratament injectabil și ambulatoriu, în condițiile în care acesta s-a făcut numai în unitățile spitalicești, respectiv la Pediatrie sau Policlinica de copii; în cursul nopții, a arătat apelantul tratamentul era efectuat uneori de către o asistentă care se deplasa cu ambulanța la domiciliu, fapt ce poate fi atestat din registrele de evidență ale unităților sanitare.
În cauză, intimatele-pârâte au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca nefondat a apelului.
Astfel, intimatul-pârât Spitalul Pediatrie Baa rătat faptul că, potrivit probatoriului ce s-a administrat în cauză, nu s-a făcut dovada faptului că minora ar fi fost infectată în intervalul de timp cât a fost internată în cadrul Spitalului județean B - secția pediatrie, în cauză nefiind întrunite cerințele art.998 - 999 Cod civil.
Intimata - pârâtă Autoritatea de Sănătate Publică - jud. Bas olicitat respingerea apelului în condițiile în care, astfel cum a reținut instanța de fond, nu are calitate procesuală pasivă.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă apelanta-reclamantă, prin reprezentant legal, a solicitat obligarea în solidar a intimatelor - pârâte la plata sumei de 250.000 euro cu titlu de daune morale datorate infectării cu virusul imunodeficienței umane, în timpul internării sale din perioada februarie - martie 1990 în Spitalul Județean de Pediatrie B, datorate ca o consecință a faptelor ilicite ale personalului angajat al pârâților.
prejudiciului moral a fost justificată de apelanta-reclamantă, prin reprezentant legal, prin suferințele și traumele psihice încercate ca urmare a vătămării iremediabile a sănătății (organic și funcțional), a pierderii speranței de viață, a diminuării potențialului de viață din punct de vedere al elementelor agreabile ale vieții (prejudiciul de agrement) și pierderea șanselor de realizare în viață (prejudicii juvenile).
În argumentarea acțiunii s-a invocat faptul că minora, în vârstă de numai câteva săptămâni, a fost internată, însoțită de mamă, la Spitalul Județean B - secția pediatrie în perioada februarie - martie 1990, cca o lună și J, cu diagnosticul de pneumonie.
În perioada internării, minora s-a aflat într-un salon cu încă trei copii, abandonați, care prezentau arată reprezentantul apelantei-reclamante, simptome specifice. Toții copii au urmat un tratament injectabil, inclusiv minora, infectarea cu virusul, având loc în această perioadă, ca urmare a exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu de către personalul medical.
Astfel, a arătat reprezentantul minorei, în timpul tratamentului, nu au fost adoptate minimele precauții pentru evitarea infectării, respectiv: asigurarea numărului necesar de instrumentar medical, în raport de numărul pacienților internați în secție, sterilizarea corespunzătoare a instrumentarului, utilizarea individuală a seringilor și acelor pentru efectuarea tratamentelor medicale injectabile, desigilarea truselor sterile în fața pacienților sau a aparținătorilor și informarea lor cu privire la starea instrumentarului, nerespectarea protocolului medical de către personalul specializat în tratamentul injectabil, neefectuarea unui control riguros a modului în care personalul sanitar își îndeplinea sarcinile de serviciu.
S-a mai menționat în acțiune faptul că niciunul dintre membrii familiei nu suferă de această boală, precum și faptul că, în mod cert, această perioadă este cea a infectării minorei, întrucât după externarea sa din martie 1990, minora nu a mai fost internată deși a mai avut probleme de sănătate, iar la injecțiile care i-au fost făcute ulterior au fost folosite seringi de unică folosință, desigilate în fața părinților.
În iulie 1990, minora a fost din nou internată pentru fractură de claviculă, suferind o intervenție chirurgicală, iar începând cu anul 2000, început să aibă probleme de sănătate, ce au necesitat mai multe consultații și analize medicale, acestea nefiind complete, în contextul în care testul serologic nu a fost prescris de niciunul din cadrele medicale cărora li s-au adresat; de asemenea, minora a fost supusă mai multor internări (septembrie 2001 - scarlatină, noiembrie-decembrie 2001).
S-a mai arătat că, la data externării minorei, la 06.12.2001, părinții nu au fost informați cu privire la faptul că ar fi existat suspiciuni de infestare cu virusul confirmarea diagnosticului având loc după analizarea probelor trimise de spital la "Institutul " B, la data de 11.01.2002.
Despre boala minorei, se arată în acțiune, părinții au aflat după internarea acesteia la Spitalul "Sf. " I, la data de 08.01.2002 unde s-au efectuat analize complete, în urma cărora s-a stabilit că boala se afla într-un stadiu avansat, respectiv stadiul III.
Au mai invocat reprezentanții legali ai minorei faptul că, dacă ar fi știut din timp, boala de care suferea minora, aceasta ar fi putut beneficia de o medicație adecvată ce ar fi încetinit evoluția bolii.
Din ansamblul probator administrat în cauză, respectiv documentația medicală (Registrul de internare-ieșire din Spital - secția Pediatrică, vol.I, foile de observația clinică generală, filele de circuit ale pacientului, foile de pediatrică, buletinele de analize medicale pentru perioada ianuarie 1990- 2004, relațiile furnizate de medicul de familie, fișa de declarare și supraveghere pentru infecția () 21.01.2004), precum expertizele medico-legale efectuate în cauză la instanța de fond, rezultă că minora, născută la 01.01.1990, a fost pentru prima dată internată în Spitalul Județean - secția pediatrie în perioada 30.01- 19.02.1990. Din foaia de clinică nr.188 rezultă că anterior internării, minora în vârstă de 26 de zile a urmat un tratament ambulatoriu cu penicilină injectabilă timp de 5 zile, tratamentul fiind continuat și în perioada spitalizării.
Totodată, din înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei, reținute și în rapoartele de expertiză medico-legale efectuate, rezultă că, de-a lungul timpului, minora a suferit de mai multe boli (1990, 1991, 1995, 1996, 1997, 2000-2004) context în care a beneficiat de multiple examinări și tratamente (și injectabile), atât ambulatoriu, cât și în Spitalul de Pediatrie, județul
Minora a fost suspicionată ca fiind purtătoare a virusului imunodeficitar în urma internării și investigării medicale, în perioada 31.11.2001 - 03.01.2002 la Spitalul de Pediatrie, jud. B (foaia de clinică 1979/2002), diagnosticul fiind ulterior confirmat, în urma solicitării intimatului-pârât, de către Institutul B (la 11.01.2002), respectiv, Spitalul Sf. I (03.01- 10.01.2002) și Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Sf. I (foaia de clinică 984/28.01-24.03.2002). certă a minorei cu insuficiența, stadiul B, a avut loc, conform documentației medicale, relevată și în expertiză, în luna ianuarie 2002. După confirmarea acestui diagnostic, minora a fost trimisă atât la Spitalul de Boli Infecțioase I, la Institutul de Boli Infecțioase " B" B pentru investigații și tratament specific, Clinica Pneumopfiziologie ""
Potrivit concluziilor rapoartelor de expertiză medico-legală efectuate în speță (Serviciul de Medicină legală B, Institutul de Medicină Legală I) date fiind numeroasele tratamente medicale injectabile urmate de minoră de-a lungul anilor, atât în unitățile spitalicești, cât și ambulatoriu (primul, la vârsta de 26 zile în perioada anterioară celei dintâi internări a minorei, perioadă suspicionată ca fiind cea a contaminării cu virusul )durata de incubație a bolii, ce pote de la câtva luni, la mai mulți ani, nu se poate stabili momentul infectării cu virusul, acesta putând surveni de la naștere până la o lună anterior diagnosticării, nici dacă infestarea a avut loc într-o unitate spitalicească sau la domiciliu, oricare dintre tratamentele injectabile pe care minora le-ar fi suportat putând constitui sursa contaminării.
Având în vedere, documentația medicală, concluziile expertizelor medico-legale, se apreciază, că, în mod corect, instanța de fond a reținut, că, în speță, nu s-a făcut dovada împrejurării infectării minorei cu virusul în perioada internării acesteia la Spitalul Județean B - Secția Pediatrie II (actualmente, urmare a reorganizării, intimata - pârâtă Spitalul de Pediatrie B), respectiv, ianuarie-februarie 1990, reclamată de apelantă, prin reprezentanții legali, ca interval de timp al contaminării.
Pe cale de consecință, nefiind întrunite condițiile impuse de dispozițiile art.998-999 Cod civil, invocate ca temei juridic al acțiunii, și având în vedere și dispozițiile art.1169 Cod civil, constatând, prin prisma motivelor invocate, că, în cauză, nu se impune schimbarea hotărârii apelate, instanța, în temeiul art.296 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
- DECIDE -
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de reclamanta - prin reprezentant legal, domiciliat în loc. B, str.-,.9,.B,.15, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 1563 din 07.11.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele - reprezentant lefgal, domiciliată în loc. B, str.-,.9,.B,.15, jud. B, intimat-pârât SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ B, SPITALUL DE PEDIATRIE B, cu sediile în loc. B,--4, jud. B și AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ A JUDEȚULUI B, cu sediul în loc. B, str. -, nr.45, jud.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 24.04.2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
red.sent.
red.LC/23.05
tehn.DM/ex.8
23/24.05.2008
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Daniela Părău, Daniela Marcu
