Anulare act. Decizia 38/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 38/
Ședința publică din 13 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Jeana Dumitrache JUDECĂTOR 2: Florina Andrei
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, apelul declarat de reclamanta PODGORIA - PRIN, sat -Podgoria, județul A, împotriva încheierilor de ședință din 9.07.2008, 16.09.2008, 29.09.2008 și a sentinței civile nr.196 din 8 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în data de 06 februarie 2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 17.09.2007 reclamanta Podgoria - prin preot paroh i-a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând ca în contradictoriu cu aceștia instanța să constate nulitatea absolută a contractului de schimb autentificat sub nr.366/5.02.2003, a contractului de donație autentificat sub numărul 367/6.02.2003 și a actului adițional cu dată certă nr.7662/31.07.2003, precum și să dispună repunerea părților în situația anterioară; s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Reclamanta a arătat că a formulat prezenta acțiune întrucât schimbul realizat prin contractul autentificat sub nr.366/5.02.2003 este nul absolut pentru cauze precum frauda legii constând în faptul că preotul paroh care a figurat în actul juridic în calitate de coschimbaș nu era mandatat de către Adunarea lă să-l încheie, aceasta din urmă fiind singura care prin intermediul Consiliului l putea efectua acte de dispoziție constând în cumpărarea de imobile și vânzarea ori grevarea imobilelor proprietatea parohiei.
A doua cauză de nulitate ar consta, în opinia reclamantei, în faptul că schimbarea averii bisericești imobile este permisă numai când interesele vitale ale bisericii o justifică și dacă o astfel de operațiune ar aduce avantaje reale bisericii, or prin schimb reclamanta a obținut un teren de valoare mult mai mică, iar scopul pentru care s-a contractat, anume construirea de fabrică de medicamente, nu a fost respectat.
S-a mai arătat că desființarea primului act juridic atrage nulitatea actelor succesive încheiate în considerarea primului.
Prin întâmpinarea formulată, pârâții au invocat mai multe excepții:
- excepția netimbrării invocată în baza art.20 din Legea nr.146/1997, în raport de prețuirea reclamantei a obiectului cererii - 32 miliarde lei;
- excepția necompetenței teritoriale a instanței sesizate, în baza art.13 Cod procedură civilă, în raport de locul situării imobilului asupra căruia au purtat actele juridice a căror nulitate se solicită, comuna, sat, jud. A;
- excepția necompetenței materiale a instanței în raport de prețuirea reclamantei a obiectului cererii - 32 miliarde lei;
- excepția lipsei calității procesuale a reclamantei, excepția autorității de lucru judecat.
Prin cererea reconvențională, pârâtul a solicitat, în cazul admiterii acțiunii principale a reclamantei, obligarea acesteia să-i restituie suprafața de teren ce a făcut obiectul schimbului, împreună cu plantația de vii și pomi fructiferi, la nivelul de productivitate avut la data schimbului.
Prin sentința civilă nr.847 din 11.02.2008 a Judecătoriei Piteștia fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Pitești în soluționarea cauzei și a fost declinată cauza la Tribunalul Argeș - Secția civilă.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în raport de prețuirea dată de reclamanta obiectului cererii de 32 miliarde lei, aceasta fiind valoarea terenului asupra căruia poartă actele juridice ce se cer a fi constatate nule; rezultă că în raport de art.2 pct.1 lit.b Cod procedură civilă, tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, situație în care a fost declinată competența soluționării cauzei la Tribunalul Argeș.
Cu ocazia judecății de către tribunal, la data de 15.05.2008 pârâtul a reiterat excepția privind netimbrarea cererii în raport de valoarea terenului din actele ce au fost contestate, situație în care tribunalul a pus în vedere reclamantei să-și timbreze cererea privind terenul în litigiu fiind calculată o taxă de timbru de 35.186,52 lei și timbru judiciar de 5 lei.
La data de 7.07.2008 reclamanta a formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru în temeiul dispozițiilor art.18 alin.2 din Legea nr.146/1007, cerere care prin încheierea din 9 iulie 2008 pronunțată în camera de consiliu a fost respinsă constatându-se de către același tribunal că taxa de timbru învederată reclamantului de către instanță investită a fost corect stabilită.
La data de 9.09.2008 reclamanta Podgoria a formulat cerere de asistență judiciară în sensul de a fi scutită de plata taxei de timbru în sumă de 35.186,52 lei care trebuie să o achite, cerere pe care o întemeiază pe art.74 și urm. Cod procedură civilă și deși art.1, art.8 alin.3 și urm din nr.OG51/2008,
Prin încheierea din 24.09.2008 pronunțată în ședința camerei de consiliu a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de Podgoria, cu motivarea că textele de lege invocate mai sus se adresează unei anumite categorii de subiecte, respectiv persoanelor fizice, ceea ce nu este cazul și petentei Podgoria - care potrivit normelor legale de organizare și funcționare este persoană juridică, iar prevederile menționate mai sus nu-i sunt aplicabile.
La termenul din 7.10.2008 a fost reiterată de către pârâți excepția privind insuficienta timbrare a recursului la care avocatul reclamantei arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții și solicită reducerea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Prin sentința civilă nr.196 din 8 octombrie 2008, Tribunalul Argeș, Secția civilă a anulat cererea reclamantei ca insuficient timbrată și a respins cererea privind reducerea onorariului de avocat, obligând reclamanta la plata cheltuielilor de judecată de 35.700 lei către, 2.380 lei către și 18.000 lei către.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Asupra excepției insuficiența timbrajului cererii de chemare în judecată, tribunalul a apreciat că în temeiul art.137 rap.la art.20 din Legea nr.146/1997 potrivit cărora taxele de timbru se plătesc anticipat sub sancțiunea anulării cererii în caz de neîndeplinirea acestei obligații, situație în care în temeiul celor de mai sus tribunalul a anulat cererea reclamantei prin, ca insuficient timbrată.
Referitor la cererea privind reducerea onorariului de avocat tribunalul a constatat că este nefondat întrucât onorariu de avocat a fost stabilit în funcție de valoarea imobilului în litigiu, valoare ce a fost stabilită de reclamantă.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal a declarat apel reclamanta -Podgoria criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive, în esență:
- în mod greșit s-a pronunțat instanța de fond atunci când a respins cererea de reexaminare formulată de apelanta-reclamantă împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, în realitate aceasta era în sumă fixă de 12 lei, fiind vorba de o acțiune în constatarea nulității unui act juridic. Nelegală este și respingerea cererii de asistență judiciară, formulată în temeiul dispozițiilor art.15 pct.2 din nr.OUG51/2008 de către aceeași apelantă-reclamantă și pe cale de consecință respingerea cererii de reexaminare. Se solicită în apel admiterea cererii de reexaminare formulată în temeiul dispozițiilor art.3 lit.1coroborat cu art.18 alin.2 din Legea nr.146/1997 sau a cererii de reexaminare în temeiul dispozițiilor art.15 pct.2 din nr.OUG51/2008;
- în subsidiar în situația în care instanța de apel va constata că acțiunea trebuia timbrată la valoare, urmează ca să se dispună reducerea onorariilor de avocat în baza dispozițiilor art.274 pct.3 Cod procedură civilă, deoarece instanța de fond s-a pronunțat pe excepție, respectiv a anulat acțiunea ca insuficient timbrată, nu s-a trecut de prima zi de înfățișare și stabilirea onorariilor de avocat este foarte mare raportat la munca depusă de către aceștia.
La termenul din 16 ianuarie 2009 s-au depus de către intimații, și, precum și de către SC SA întâmpinări, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat pe considerentul că problema timbrajului sau a cererii de asistență judiciară a fost rezolvată de către prima instanță în mod irevocabil, situație față de care apelul declarat de către reclamantă împotriva acestor încheieri este inadmisibil.
Referitor la cea de-a doua critică și anume, aceea privind reducerea onorariului de avocat, s-a solicitat și respingerea acesteia pe considerentul că dosarul nu s-a soluționat la primul termen, cum în mod eronat se susține, ci au avut loc mai multe termene de judecată, onorariul s-a stabilit raportat la valoarea imobilului și respectând dispozițiile legale prevăzute de art.30 din Legea nr.51/2005 și art.132 din Statutul profesiei de avocat.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate de apelanta-reclamantă, Curtea va constata că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod legal s-a pronunțat prima instanță atunci când a stabilit raportat la valoarea imobilului, precum și la obiectul acțiunii, respectiv constatare nulitate absolută a contractului de schimb, faptul că cererea trebuia timbrată la valoarea care i s-a pus în vedere prin încheierea de ședință din 27 mai 2008, respectiv de 35.186,52 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Potrivit Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.32 din 9 iunie 2008, obligatorie pentru instanțe, potrivit dispozițiilor art.329 alin.3 Cod procedură civilă, s-a statuat că dispozițiile art.1 pct.1, art.2 pct.1 lit.a și b și art.2821alin.1 din Codul d e procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac sunt evaluabile în bani litigiile civile având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Însă, mai mult decât atât, apelanta-reclamantă a formulat la data de 7.07.2008 cerere de reexaminare a taxei de timbru în temeiul dispozițiilor art.18 alin.2 din Legea nr.146/1997, cerere care prin încheierea din 9 iulie 2008, a fost respinsă în mod irevocabil de către aceeași instanță, constatându-se legală taxa de timbru învederată apelantei-reclamante.
Ulterior, la data de 9.09.2008, s-a formulat cerere de asistență judiciară de către aceeași apelantă-reclamantă, în sensul de a fi scutită de plata taxei de timbru pe care trebuia să o achite, întemeiată în drept pe dispozițiile art.74 și urm. din Codul d e procedură civilă, precum și pe art.8 alin.3 din nr.OG51/2008, cerere care a fost respinsă, iar prin încheierea din 24.09.2008, pronunțată în ședința camerei de consiliu a fost respinsă cererea de reexaminare, încheierea fiind de asemenea irevocabilă.
Față de această situație, apelanta-reclamantă nu mai poate să formuleze critici în apel pe acest aspect, deoarece apelul este inadmisibil, legiuitorul instituind în această materie reguli speciale care derogă de la dreptul comun, calea de atac fiind numai reexaminarea care așa cum s-a precizat mai sus, s-a respins în mod irevocabil.
Cu alte cuvinte, instanța de apel nu mai poate să admită cererea de reexaminare, legea nepermițând acest lucru.
Nefondată este și cea de-a doua critică, și anume aceea prin care se invocă faptul că prima instanță trebuia să facă aplicațiunea dispozițiilor art.274 pct.3 Cod procedură civilă, în sensul că trebuia să micșoreze onorariile avocaților, raportat la faptul că prima instanță s-a pronunțat pe excepție și că s-a dispus anularea acțiunii ca insuficient timbrată, iar munca avocaților nu justifică mărimea onorariului de avocat.
Astfel, așa cum în mod legal s-a reținut de către prima instanță, onorariul de avocat s-a stabilit raportat la valoarea imobilului indicată de către apelanta-reclamantă și anume de 32 miliarde lei.
În acel moment, părțile nu aveau cum să prevadă faptul că ulterior pe parcursul derulării procesului apelanta-reclamantă nu va achita taxa de timbru care s-a pus în vedere de către instanță și că procesul se va pronunța pe excepția ce derivă din nesatisfacerea timbrajului legal.
Cu alte cuvinte, culpa procesuală aparține apelantei-reclamante și nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art.274 pct.3 Cod procedură civilă.
În speța dedusă judecății se constată de către curte că onorariile avocaților sunt cele prevăzute în onorariilor minimale raportat la valoarea imobilului și, de asemenea, în concordanță cu art.30 din Legea nr.51/2005 și art.132 din Statutul profesiei de avocat.
Practica judiciară în această materie a statuat că reducerea onorariului de avocat de către magistrați este justificată numai în situația în care deși avocații știau că procesul se soluționează pe excepție (inadmisibilitate, nulitate etc.), totuși au perceput acest onorariu de la clienții lor, situație inaplicabilă în speța dedusă judecății.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă și în baza dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă va obliga pe apelanta-reclamantă să plătească intimaților pârâți și suma de 1.190 lei cheltuieli de judecată, pentru pârâta Pitești suma de 5.950 lei și 1.800 lei pentru pârâtul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă PODGORIA - prin preot paroh, cu sediul în, sat -Podgoria, județul A, împotriva încheierilor de ședință din 9.07.2008, 16.09.2008, 29.09.2008 și a sentinței civile nr.196 din 8 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați fiind pârâții, cu domiciliul în Pitești, str.- -, -.4,.D,.16, județul A, ambii cu domiciliul în comuna, sat, județul și, cu sediul în Pitești, str.- -, -.4,.D,.16, județul
Obligă apelanta-reclamantă la plata sumelor de 1.190 lei pentru pârâții și, de 5.950 lei pentru pârâta Pitești, și de 1.800 lei pentru pârâtul, reprezentând cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 13 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./16.02.2008
GM/7 ex.
Jud.fond:
Președinte:Jeana DumitracheJudecători:Jeana Dumitrache, Florina Andrei
