Anulare act. Decizia 381/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 381
Ședința publică de la 08 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Viorica Olariu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile numărul 379 din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta asistată de avocat și intimata asistată de avocat -,lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată,nu se solicită judecata și în lipsă.
Avocat pentru recurenta depune la dosar împuternicire avocațială,chitanța reprezentând dovada achitării onorariului de avocat și înscrisuri în susținerea recursului,respectiv declarația intimatei în dosarul nr. 1989/2001 al Judecătoriei Pașcani,interogator civil luat intimatei în dosarul nr- și copia sentinței civile nr. 4028 din 27 septembrie 2001 pronunțată de Judecătoria Pașcani.
Se înmânează duplicatul înscrisurilor și apărătorului intimatei spre luare la cunoștință.
Avocat - pentru intimata nu solicită termen pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor ce i-au fost înmânate.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri cu privire la excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata prin întâmpinare și pe fondul cauzei.
Avocat pentru recurentă având cuvântul,solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului invocată de intimata.
Apărătorul arată că s-a invocat inadmisibilitatea recursului având în vedere dispozițiile art. 282 indice 1 Cod procedură civilă,potrivit cărora nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile menționate în acel text de lege.
Avocat invocă decizia nr. 821 din 3 iulie 2008 Curții Constituționale,prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate,iar în considerentele deciziei Curții Constituționale se reține că instanțele judecătorești au competența și posibilitatea să anuleze acte normative cu putere de lege pe care le consideră discriminatorii. Prin admiterea excepției s-a stipulat că dreptul recunoscut de lege unor persoane nu poate fi îngrădit,încălcându-se astfel dispozițiile articolului 5 indice 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Avocat arată că un al doilea motiv pentru care solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului se referă la faptul că Tribunalul Iașia calificat calea de atac promovată împotriva sentinței Judecătoriei Iași ca fiind apel așa cum rezultă din conținutul încheierii din 10 martie 2008 aflată la fila 22 în dosarul Tribunalului Iași.
Solicită respingerea excepției.
Avocat - pentru intimata solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului,arătând că în astfel de situații nu se poate aplica textul de lege ce nu a fost declarat neconstituțional.
Apărătorul solicită a se avea în vedere decizia pronunțată în 2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii promovat,decizie potrivit căreia acest tip de acțiuni nu sunt supuse apelului,ci doar recursului.
În acord cu dispozițiile art. 282 indice 1 Cod procedură civilă și cu decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recursul în interesul legii,în prezenta cauză poate fi promovată doar calea de atac a recursului,iar susținerile recurentei nu sunt întemeiate. Solicită admiterea excepției,a se constata că recursul este inadmisibil,cu cheltuieli de judecată. Depune chitanța reprezentând dovada achitării onorariului de avocat.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă 2028 din 25.09.2007 pronunțată de Judecătoria Pașcani au fost respinse excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei coparticipării procesuale pasive invocate de pârâtă, iar pe fond a fost respinsă acțiunea reclamantelor și în contradictoriu cu pârâta.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin acțiunea promovată reclamantele au solicitat instanței ca prin hotărâre să constate revocarea antecontractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 2176/31.05.1999 și să dispună evacuarea pârâtei din imobilul proprietatea reclamantelor situat în P,-, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea acțiunii invocând totodată și inadmisibilitatea acțiunii, a autorității de lucru judecat și a lipsei coparticipării procesuale.
Răspunzând la întâmpinarea pârâtei, reclamantele și-au completat acțiunea și cu o cerere de reintegrare în spațiu.
Excepțiile autorității de lucru judecat și a tardivității modificării acțiunii au fost respinse prin încheierea de ședință din 11.01.2007, în timp ce excepțiile inadmisibilității acțiunii și a lipsei coparticipării procesuale pasive au fost reunite cu fondul.
Deliberând asupra acesteia, instanța a reținut că în virtutea liberului acces la justiție, reclamantele pot investi instanța de judecată cu soluționarea unei acțiuni în constatare întemeiată pe disp. art. 111 Cod procedură civilă, astfel încât a respins excepția ca neîntemeiată.
Și excepția lipsei coparticipării procesuale pasive a fost respinsă ca nefondată, instanța reținând că potrivit principiului disponibilității în procedura civilă părțile pot determina cadrul procesual în privința participanților la proces.
Pe fondul cauzei instanța a respins însă acțiunea ca nefondată. S-a reținut astfel că atâta timp cât acțiunea pârâtei de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare -cumpărare a fost respinsă prin sentința civilă 760/2004 a Judecătoriei Pașcani, sentință ce a fost menținută prin decizia civilă 1220/2004 a Tribunalului Iași, și a rămas irevocabilă prin decizia 165/2006 a Tribunalului Iași, cu autoritate de lucru judecat, s-a statuat că existența clauzei de dezicere înserată în antecontractul de vânzare cumpărare, permite revocarea unilaterală a acestuia.
A mai reținut însă instanța de fond că dezicerea este însă un drept temporar, fiind de neconceput existența unui asemenea drept fără limită de timp.
În cazul în care părțile nu prevăd nici un termen pentru exercitarea dezicerii, acesta va fi determinat prin interpretarea voinței comune a părților pentru stabilirea unui termen implicit de dezicere. În cazul promisiunii sinalagmatice de vânzare -cumpărare termenul implicit poate fi mai scurt sau limitat cel mult la termenul autentificării vânzării (stabilit expres prin antecontract). Întrucât promitenta vânzătoare nu și-a exercitat dreptul de dezicere până la data la care părțile au stabilit că se va încheia contractul în formă autentică (data de 30.06.1999) termenul de dezicere fiind exprimat, aceasta a renunțat la dezicere, antecontractul fiind definitiv format, fără a mai putea fi denunțat unilateral, dobândind forță obligatorie pentru ambele părți contractante
Ca urmare a neexercitării dreptului de dezicere în termen, nu mai poate denunța unilateral consimțământul.
În lipsa acestei posibilități, cererea acesteia de constatare a revocării unilaterale a consimțământului este neîntemeiată, iar dată fiind forța executorie a antecontractului pentru ambele părți contractante revocarea s-ar putea face doar prin consimțământul ambelor părți contractante (art. 969 al. 2 Cod civil).
Și în privința capătului de cerere vizând evacuarea, instanța a reținut că acesta este nefondat, întrucât, atâta timp cât convenția este încă în ființă, temeiul prestațiilor executate de părți subzistă și nu se poate pretinde de către una din părți restituirea prestației sale, fără a se desființa convenția și fără ca la rându-i, să restituie prestația primită de la cealaltă parte.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta iar reclamantele și au declarat recurs, motiv pentru care instanța a procedat la calificarea căii de atac ca fiind apel.
Astfel, pronunțându-se asupra căilor de atac exercitate de părți, Tribunalul, prin decizia civilă 379/28.01.2008 a admis excepția lipsei de interes a apelului formulat de apelanta și pe cale de consecință a fost respins apelul declarat de aceasta împotriva acestei sentințe.
Totodată a fost admis apelul reclamantelor și împotriva sentinței 2028 din 25.09.2007 a Judecătoriei Pașcani care a fost schimbată în parte în sensul că a fost admisă acțiunea reclamantelor în contradictoriu cu pârâta.
S-a constatat revocat antecontractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 2176/31.05.1999 la. .
S-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în P,- compus din casă de locuit și teren în suprafață de 250.
A fost obligată apelanta -intimată la plata către apelantele reclamante și a sumei de 2445,2 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de control judiciar a reținut că apelul reclamantelor și este întemeiat și că în mod greșit prima instanță a interpretat clauza de dezicere ca fiind un drept temporar care ar avea un termen pentru exercitarea acestuia.
A reținut astfel instanța de apel definind clauza de dezicere ca fiind acea clauză care-i permite unei părți contractante să se dezică de obligația asumată.
Atâta timp cât apelanta - reclamantă a refuzat să se prezinte la notariat pentru perfectarea antecontractului de vânzare cumpărare și a revocat unilateral, prin declarația autentificată, consimțământul privind încheierea contractului de vânzare - cumpărare asupra imobilului situat în P str. - nr. 4. (fila 42 dos. fond ) rezultă intenția clară a acesteia de a uza de clauza de dezicere înserată de comun acord cu promitenta vânzătoare în antecontractul de vânzare cumpărare încheiat la 31.05.1999.
Și în privința capătului de cerere privind evacuarea, instanța a constatat că este întemeiat atâta timp cât pârâta nu are un titlu legal care să o îndreptățească să locuiască în imobil.
În privința apelului pârâtei, instanța a reținut că în raport de soluția primei instanțe de respingere a acțiunii, aceasta nu justifică nici un interes în declararea apelului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta criticând-o ca fiind nelegală.
A invocat recurenta că instanța de apel, în mod greșit și cu încălcarea gravă a tuturor normelor de procedură a admis apelul reclamantelor și a admis acțiunea acesteia, constatând revocat antecontractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 2176/31.05.1999 la. și a dispus evacuarea ei din imobil.
Mai invocă recurenta că deși apelul său a fost respins pe excepția invocată din oficiu a lipsei sale de interes, în dispozitivul deciziei, tribunalul nu a mai făcut nici un fel de referire la apelul său.
În continuare, recurenta invocă faptul că Tribunalul a interpretat greșit și a făcut o confuzie între ceea ce înseamnă o revocare de antecontract și rezoluțiune.
Că instanța de apel a trecut surprinzător peste puterea lucrului judecat în cauză existând deja o hotărâre judecătorească, irevocabilă privind nulitatea absolută a antecontractului de vânzare -cumpărare.
Recursul astfel promovat este inadmisibil.
Potrivit disp. art. 2821Cod procedură civilă nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești în litigiu a căror valoare este de până la 100.000 RON.
Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 32 din 9.06.2008 a admis recurs în interesul legii și s-a stabilit că dispozițiile art. 1 pct. 1 art.2 pct. 1 lit. a și b și art. 2821alin.1 Cod procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea stabilirii competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Or, analizând cauza dedusă judecății, Curtea constată că valoarea contractului a cărui revocare se cere a se constata este de 5.000.000 lei vechi - adică 500 lei noi, ceea ce atrage incidența disp. art. 2821alin.1 Cod procedură civilă.
Aceasta înseamnă că litigiul de față nu avea deschisă decât o cale de atac, respectiv recursul ce trebuia judecat de Tribunal.
Și cum în situația de față singura cale de atac prevăzută de lege a fost deja exercitată, tribunalul soluționând-o prin decizia civilă 379 din 28.05.2008, Curtea constată că în speță nu mai are nici o competență materială de a verifica hotărârea dată în calea de atac de către Tribunal.
Curtea, constatând totodată că în cauză nu are relevanță juridică faptul că din eroare Tribunalul a calificat și soluționat calea de atac declarată ca apel împotriva sentinței civile 2028 din 25.09.2007 a Judecătoriei Pașcani, ca apel în loc de recurs.
Natura juridică a căii de atac ce poate fi declarată împotriva unei hotărâri judecătorești este prevăzută de lege, ea nefiind acordată de instanță.
Astfel, calificarea greșită a căii de atac ca fiind apel și nu recurs, nu poate avea drept consecință încălcarea normei imperative din art. 2821alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv crearea aleatorie și artificială al celui de-al treilea grad de jurisdicție în litigiile pentru care legiuitorul a prevăzut doar două grade.
Ca atare, constatând că nu are competență materială în litigiul de față, Curtea nu poate verifica aspectele invocate de recurent întrucât recursul este inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 379 din 28.05.2008 a Tribunalului Iași,decizie pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 1500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
06.11.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Cristiana Angelescu, Viorica Olariu
