Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 377/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 377
Ședința publică de la 08 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 2: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 3: Georgeta
GREFIER:
Pe rol pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de, și, împotriva deciziei civile nr.109/A din 09 mai 2006 Tribunalului Vaslui, pronunțată în dosarul nr-; cauza având ca obiect evacuare și daune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 24 septembrie 2008, susținerile părților consemnându-se în încheierea din acea zi. Din lipsă de timp pentru deliberare, la cerere și acordându-li-se posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea cauzei pentru 01 octombrie 2008 și apoi pentru astăzi. . termenului de pronunțare, recurentul-intimat, la data de 29 septembrie 2008, prin serviciul registratură, a depus la dosar concluzii scrise.
Ulterior deliberării;
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2736 din 27.10.2005 a Judecătoriei Bârlad se respinge cererea formulată de reclamantul -, domiciliat în B,-, județul B, împotriva pârâților, și cu același domiciliu, în Bârlad,-, județul
Admite în parte cererea reconvențională formulată de reclamanții -pârâți și, împotriva reclamanților pârâți - și.
Obligă pe recurenții pârâți - și să plătească pârâților reclamanți și suma de 182.069.049 lei, în solidar, suma ce reprezintă îmbunătățiri aduse de pârâții -reclamanți la imobilul situat în Bârlad,-, județul
Instituie în favoarea pârâților -reclamanți și, un drept de retenție asupra imobilului din- Bârlad, până la plata în întregime a valorii îmbunătățirilor.
Respinge excepțiile invocate de reclamanții pârâți - și privind calitatea procesuală pasivă a reclamantului Clini și calitatea procesuală activă a pârâtului-reclamant în cererea reconvențională privind despăgubirile reprezentând îmbunătățiri și dreptul de creanță.
Respinge cererea formulată de pârâții-reclamanți și cu privire la restituirea sumei de 100 milioane lei, reactualizată reprezentând avans către.
Admite lipsa calității procesuale active privind pe.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de, cu domiciliul în Bârlad, -, nr. 2, județul V, cu domiciliul procesual la cabinetul avocatului -,-, -.,. 61, județul
Obligă pe să restituie reclamantului -pârât suma de 1300 dolari USA echivalent în lei 37.000.000 lei, împrumutată la data de 2 mai 2002.
Respinge cererea reconvențională formulată de împotriva pârâților, și, privind obligarea acestora la despăgubiri privind lipsa de folosință a imobilului din Bârlad,-, județul
Compensează cheltuielile de judecată privind admiterea în parte și obligă pe și să plătească pârâtului -reclamant suma de 1.791.864 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reține că:
Reclamantul - a solicitat evacuarea pârâților, din imobilul situat în Bârlad,- dobândit de el în baza contractului de vânzare -cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr. 3110 din 12 august 2004, dreptul fiind transcris și în cartea funciară.
C care a vândut imobilul din litigiu este pârâtul din prezenta cauză.
În cuprinsul contractului de vânzare -cumpărare vânzătorul a susținut că imobilul nu este ipotecat, grevat de alte sarcini și nu a mai făcut obiectul altor tranzacții ori convenții precontractuale de când este proprietarul imobilului.
Prin întâmpinarea la cererea reconvențională, reclamantul -pârât - nu a fost de acord cu cererea de despăgubiri.
A susținut că pârâții -reclamanți nu au indicat izvorul creanței și nu a motivat cererea în drept.
Convenția a fost încheiată potrivit susținerilor pârâților -reclamanți cu. Prin urmare, numai față de aceasta trebuie să se îndrepte.
A invocat lipsa calității procesuale pasive pe cale de excepție.
A solicitat disjungerea cererii reconvenționale de cea principală și soluționarea pe o cale separată.
Dreptul de retenție nu este motivat în drept. A susținut că acesta poate avea ca obiect doar un bun mobil, astfel că cererea sa este inadmisibilă. Nu există nici un raport juridic între el și pârâți și nu se poate lua o măsură asiguratorie asupra unui bun ce nu aparține persoanei ce se obligă.
Prin întâmpinare, pârâtul 4 a invocat lipsa calității procesuale active a lui. Pârâții -reclamanți nu și-au motivat cererea în drept. Nu a existat între pârâții -reclamanți și el o convenție referitoare la îmbunătățiri la imobilul din -, nr. 2. Lucrările la imobil au fost efectuate împotriva voinței sale. Nu poate fi obligat la contravaloarea îmbunătățirilor câtă vreme s-a opus acestora.
și-a exercitat în mod abuziv posesia începând cu 6 iunie 2002, și în acțiune invocă propria culpă.
A solicitat respingerea cererii cu privire la dreptul de retenție.
Pa calea cererii reconvenționale, a chemat în judecată pe pârâții, și solicitând obligarea pârâtei-reclamante să-i restituie 1300 dolari USD reprezentând suma împrumutată la data de 2 mai 2002 cu termen de restituire 3 iunie 2002.
Pârâții, să fie obligați la plata sumei de 2600 dolari USD reprezentând lipsa de folosință a imobilului situat în Bârlad,- județul
În motivarea cererii a susținut că la data de 2 mai 2002 între el și a intervenit un contract de împrumut prin care i-a împrumutat acesteia suma de 1300 USD urmând ca aceasta să-i restituie la data de 3 iunie 2002.
Pârâta nu și-a respectat obligațiile.
La data de 25.03.2002 a încheiat o convenție de vânzare -cumpărare pentru imobilul din Bârlad,-, prețul fiind stabilit la suma de 200.000.000 iar perfectarea actului autentic la 15 aprilie 2002.
Aceasta a plătit un avans de 100.000.000 lei și a intrat în posesia imobilului unde a adus și pe pârâții, și. Pârâta nu a plătit diferența de preț, iar avansul de 100.000.000 lei l-a pierdut potrivit clauzei contractuale de împrumut din 2 Mi 2002, în care se stipula faptul că în caz de neplată a împrumutului de 1300 dolari USD, va pierde valoarea dată pentru imobil.
Începând cu data de 3 iunie 2002 când s-a împlinit condițiile rezolutorii negociate pârâta posedă abuziv imobilul.
În perioada iunie 2002 - august 2004, pârâta datorează despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului.
A depus în probă înscrisul sub semnătură privată intitulat contract de vânzare -cumpărare, un înscris intitulat act de împrumut, sub semnătură privată.
A precizat că -, cumpărător, intră în stăpânire de drept și de fapt a imobilului de la data autentificării contractului făcând totodată precizarea că la data perfectării contractului imobilul este ocupat de chiriași și evacuarea acestora rămâne în sarcina cumpărătorului.
La rândul lor pârâții, și au depus în probă un înscris sub semnătură privată intitulat contract de vânzare -cumpărare încheiat între pârâtul -reclamant și pârâta -reclamantă, înscrisul s-a încheiat la data de 25 martie 2002 cu privire la imobilul din care se solicită evacuarea.
În cuprinsul înscrisului sub semnătură privată, în calitate unic moștenitor al defunctei s-a obligat să vândă de veci și irevocabil imobilul proprietate din Bârlad,-, imobil format din 7 încăperi, 200. cumpărătoarei.
S-a stabilit prețul de vânzare de 200.000.000 lei care vor fi achitați - 100.000.000 lei s-au achitat la data de 25 martie 2002, când s-a încheiat actul și suma de 100.000.000 lei la încheierea actului în formă autentică, cu aproximație 15 aprilie 2002.
s-a obligat să dezbată moștenirea numitei care a fost singura moștenitoare a fostului soț.
S-a obligat să restituie suma stipulată drept avans în situația în care nu se va perfecta actul.
Cumpărătoarea a intrat în posesia imobilului la data încheierii convenției.
Din declarațiile tuturor martorilor audiați, a rezultat starea de fapt referitoare la posesia imobilului. Convenția de vânzare -cumpărare nu a fost anulată. Pârâta și ceilalți membri ai familiei, pârâți, nu ocupă imobilul în calitate de chiriași sau fără nici un drept.
Prin urmare evacuarea este inadmisibilă.
În cauză nu sunt aplicabile disp. art. 25 din Legea 114/1996.
- a solicitat evacuarea acelorași pârâți prin ordonanța președințială, cererea s-a respins și a făcut obiectul dosarului nr. 4623 din 17 septembrie 2004, atașat în probă.
La data de 28 noiembrie 2002 cu nr. 10004 pe rolul Judecătoriei Bârlads -a înregistrat cererea prin care reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul solicitând instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare -cumpărare pentru imobilul situat în Bârlad,-.
În cuprinsul dosarului, fila 5, există notificarea făcută prin notarul public față de vânzătorul pentru na se prezenta la încheierea actului autentic.
a solicitat rezoluțiunea antecontractului, evacuarea reclamanților-pârâți. Procesele inițiate nu s-au finalizat întrucât părțile au lăsat cauzele în nelucrare și a intervenit perimarea.
S-a pronunțat sentința civilă nr. 389/12.03.2004 de către Judecătoria Bârlad.
Intrând în posesia imobilului din-, pârâta, a procedat la refacerea în întregime a imobilului cumpărat. Lucrările s-au desfășurat în perioada aprilie -iulie 2002. Toți martorii audiați, au evidențiat faptul că după intrarea în posesie a pârâților -reclamanți, și, pârâtul -reclamant însoțit de - au mai venit la imobilul din -, nr. 2.
Au luat cunoștință de executarea unor lucrări la imobil de către și fam. și nu au fost obiecțiuni.
Situația rezultă și din răspunsurile date la interogatoriu.
Tot din proba testimonială și răspunsul la interogatoriu a rezultat că nu era unicul moștenitor cum a precizat în convenția de vânzare -cumpărare. Vânzarea dintre și nu s-a perfectat printr-un act autentic în termenul stabilit din culpa pârâtului care nu a reușit să dezbată în termenul stabilit succesiunea și să devină unic proprietar al imobilului din -, nr. 2.
Probele dovedesc existența bunei -credințe din partea constructorilor cu privire la imobilul din litigiu și potrivit art. 494 alin. 3 Cod civil, au un drept de creanță la imobilul din - 2.
Martorii au susținut că în momentul venirii -reclamantei pârâte și a familiei casa din - 2, nu putea fi locuită, era ușor înclinată. Vânzătorul o folosea pentru creșterea prepelițelor.
S-a dovedit că pârâții -reclamanți au executat un gard la stradă, au nivelat pământul din curte, au executat terasa în fața casei, în spate și lateral, au executat fundație, lucrări de zidărie la pereți, au executat 7 stâlpi de susținere și centura de la partea superioară, a executat un perete din bulumaci în partea de nord, izolație interioară și exterioară, au montat tabla, stolerie, instalație pentru apă, tub pexal, o baie, bucătărie, hol, au executat plafoane, au turnat șapă pe plasa din beton, au încărcat sufrageria și unul din dormitoare, au executat 4 stâlpi de susținere, au executat lucrări de finisaj, o poartă la imobil, uluci, fațadă.
Valoarea îmbunătățirilor, a fost apreciată de expertul Antin prin suplimentul de expertiză la suma de 182.069.040 lei.
Suma a fost însușită de pârâții -reclamanți și timbrată.
Pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a numitului. A susținut că nu se află cu acesta în nici un raport juridic și acesta nu este îndreptățit să ceară despăgubiri
Cu privire la acest aspect, instanța apreciază în baza probelor administrate că reclamantul pârât are calitate procesuală activă. Toți martorii audiați au susținut că în imobil au intrat familia, și precum și, cea din urmă fiind concubina lui. Chiar dacă convenția de vânzare -cumpărare s-a încheiat numai între și îmbunătățirile s-au7 executat de cumpărătoare și familia.
Urmează să se respingă excepția lipsei calității procesuale active invocată de.
Reclamantul -pârât a invocat lipsa calității procesuale pasive în cererea pârâților -reclamanți.
Cu privire la acest Aspect instanța reține că vânzătorul prin contractul de vânzare -cumpărare autentic încheiat cu a garantat pentru evicțiune pe cumpărător. Beneficiarul imobilului din - nr. 2 potrivit actului autentic este căruia hotărârea pronunțată trebuie să-i fie opozabilă. - cu au vizitat de mai multe ori imobilul din litigiu ulterior încheierii convenției de vânzare -cumpărare cu a cunoscut situația reală a imobilului cumpărat în anul 2004 și faptul că ocupanții imobilului nu erau chiriași.
Urmează ca în temeiul art. 494 alin. 3 Cod civil, reclamanții pârâți și să fie obligați să plătească reclamanților pârâți și un drept de creanță, reprezentând valoarea îmbunătățirilor aduse imobilului din Bârlad,-, județul
În favoarea reclamanților -pârâți se va institui un drept de retenție a imobilului din Bârlad,-, județul V până la plata valorii îmbunătățirilor.
Dreptul la retenție este un drept real de garanție imperfect și se instituie pentru a garanta executarea unor creanțe, în legătură fie cu un bun mobil fie cu un bun imobil.
Prin urmare este lipsită de temei susținerea inadmisibilității dreptului de retenție în cazul unui imobil.
În completarea cererii reconvenționale și au solicitat prin cererea de la fila 64 dosar fond, obligarea pârâtului -reclamant să plătească suma de 100.000.000 lei reactualizată, sumă ce reprezintă avansul dat pentru cumpărarea imobilului din Bârlad,-, județul
Cu privire la această cerere, instanța urmează să o anuleze ca netimbrată în temeiul art. 3 din Legea 146/1997 modificată în 2005,. 725/2005.
Prin cererea reconvențională, pârâtul -reclamant a chemat în judecată pe solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1300 dolari USD, sumă împrumutată la 2 mai 2002 cu termen de restituire la 3 iunie 2002 și obligarea pârâților la plata sumei de 2600 dolari USD pentru lipsa de folosință a imobilului din Bârlad,-, județul
La data de 2 mai 2002 între și s-a încheiat un înscris intitulat " de împrumut".
În cuprinsul acesteia s-a făcut referire la convenția de vânzare -cumpărare încheiată anterior între și cu privire la imobilul situat în Bârlad,-, județul
Pârâta -reclamantă a împrumutat de la pârâtul -reclamant suma de 1300 dolari USD pe care s-a achitat să-i restituie la data de 3.06.2002.
S-a obligat ca în situația în care nu plătește suma împrumutată să piardă avansul de 100.000.000 lei din contractul de vânzare -cumpărare.
Este de observat că în convenția de vânzare -cumpărare dintre aceste părți s-a prevăzut ca să restituie cumpărătoarei suma de 100.000.000 lei dacă nu va perfecta contractul la data stipulată în convenție cu aproximație 15 aprilie 2002.
Cum s-a expus neperfectarea actului autentic este imputabilă vânzătorului, provenind pe de o parte că la acea dată nu era unicul proprietar și a ascuns acest lucru cumpărătoarei promitente, și pe de altă parte deși notificat nu s-a prezentat la notar sau instanță să finalizeze cumpărarea.
Prin împrumutul acordat la data de 2 mai 2002, vânzătorul -promitent a inclus o condiție care să-l exonereze de răspunderea obligației care o avea față de cumpărătorul promitent și totodată să rețină în posesia sa, actul original de vânzare -cumpărare.
Împrumutul nu s-a restituit la data de 3.02.2002 și potrivit art. 1073, 1088 Co civil, pârâta -reclamantă urmează să fie obligată să-i restituie, cererea pârâtului -reclamanta urmând să se admită cu privire la acest capăt de cerere.
Cu privire la clauza înserată în convenția de împrumut referitoare la convenția de vânzare -cumpărare aceasta nu poate fi analizată în cadrul contractului de împrumut, ci în analiza îndeplinirii condițiilor din convenția de vânzare -cumpărare, ce nu face obiectul cererii.
S-a mai solicitat obligarea pârâților -reclamanți cu privire la plata de despăgubiri către pârâtul -reclamant pentru lipsa de folosință a imobilului din Bârlad,- județul
Pârâtul reclamant prin fapta lui a înstrăinat imobilul către cumpărătoarea promitentă și ulterior prin act autentic către -.
Față de cumpărătorii promitenți și reclamantul - vânzătorul a avut o atitudine culpabilă.
imobilului a avut loc în baza unei convenții iar pârâtul reclamant nu poate să-și invoce propria culpă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții -, și.
Prin decizia civilă nr. 109/A din 09 mai 2006 Tribunalului Vasluia decis:
Admite apelul declarat de împotriva sentinței civile nr. 2736 din 27.10.2005 pronunțată de Judecătoria Bârlad, pe care o schimbă în parte doar cu privire la cererea reconvențională promovată de pârâții -reclamanți împotriva acestuia în sensul că:
Respinge cererea reconvențională promovată de reclamanții -pârâți și împotriva pârâtului prin care au solicitat obligarea acestuia alături de reclamantul - la plata contravalorii îmbunătățiri.
Înlătură din sentință dispoziția privind obligarea pârâtului în solidar cu reclamantul - la plata către pârâții -reclamanți a sumei de 182.069.049 lei.
restul dispozițiilor sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.
Respinge apelul declarat de reclamantul - și de pârâții, și împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pârâții apelanți, și să achite apelantului suma de 633,9 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, se rețin următoarele:
Apelul declarat de pârâtul este întemeiat însă nu pentru toate motivele arătate în cererea de apel.
În primul rând, instanța de fond a comis o gravă greșeală de procedură atunci când a admis că pârâții pot să formuleze cerere reconvențională îndreptată împotriva unei alte persoane decât reclamantul (19 dosar fond).
C care stabilește cadrul procesual este reclamantul prin cererea de chemare în judecată, iar dacă pârâtul are pretenții în legătură cu cererea reclamantului, poate să facă cerere reconvențională în condițiile art. 119 Cod procedură civilă. Pârâtul în nici un caz nu are dreptul să ceară introducerea în proces a altor persoane decât cele pe care partea reclamantă a înțeles să le cheme în judecată, pârâtul putând formula eventual cerere de chemare în garanție.
În al doilea rând, instanța de fond avea obligația să le solicite pârâților reconvenienți să-și motiveze în drept cererea reconvențională (mai ales că aceștia au fost asistați de avocat), obligație care nun a fost îndeplinită.
În mod greșit prima instanță reține că fostul proprietar al imobilului în litigiu (apelantul ) și actualul proprietar al acestuia în persoana reclamantului ar răspunde solidar față de pârâții -apelanți cu privire la contravaloarea îmbunătățirilor, temeiul de drept reținut de instanță ca izvor al solidarității pasive - art. 494 alin. 3 cod civil - nefiind aplicabil obligațiilor solidare pasive.
Art. 1039 Cod civil dispune că: "obligația este solidară din partea debitorilor, când toți s-au obligat la același lucru, astfel că fiecare poate fi constrâns pentru totalitate". solidarității pasive sunt voința părților și legea (art.1041 Cod civil).
În cauză nu se aplică instituția accesiunii cu privire la îmbunătățiri deoarece dreptul de creanță al pârâților reconvenienți și privește unele investiții (reparații și îmbunătățiri aduse imobilului), nu construcții noi edificate pe terenul fostă proprietate a lui.
Probele administrate la judecata în primă instanță demonstrează fără echivoc că apelantul nu s-a opus ca promitenții -cumpărători să facă aceste investiții la imobil, ba chiar le-a acceptat.
A mai rezultat că apelanta împreună cu concubinul său au făcut investiții în imobil în valoare de 182.069.049 lei care sporesc valoarea de circulație a imobilului. Nu s-a aprobat că aceste investiții ar fi fost incluse în prețul de vânzare achitat de apelantul - lui (prețul vânzării fiind de 150 milioane lei mai mic decât contravaloarea îmbunătățirilor).
Pârâții și prin modul în care și-au motivat în fapt cererea reconvențională și-au întemeiat cererea de despăgubiri pe faptul ilicit -îmbogățirea fără justă cauză a reclamantului.
Îmbunătățirile aduse imobilului profită actualului proprietar al imobilului - reclamantul în cauză - și cum nu s-a dovedit că în prețul de vânzare acesta a achitat și contravaloarea acestor investiții, cel care trebuie să plătească este reclamantul - în temeiul îmbogățirii fără justă cauză, iar nu pârâtul -apelant.
Apelantul nu justifică interes să formuleze motive de apel pentru reclamant, iar cererea sa de obligare a pârâților la despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului în mod corect a fost respinsă de instanța de fond deoarece nus unt îndeplinite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.
Celelalte apeluri nu sunt întemeiate.
Cu ocazia examinării apelului declarat de pârâtul s-au arătat motivele pentru care obligația de a-i despăgubi pe apelanții și revine reclamantului -apelant -, obligație izvorâtă din faptul ilicit al îmbogățirii fără just temei. Susținerea reclamantului -apelant că este exclusă existența vreunui raport juridic între el și pârâții-reconvenienți este neîntemeiată deoarece existența raportului juridic era condiționată de îndeplinirea în speță a condițiilor pentru intentarea acțiunii în restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, condiții care au fost îndeplinite.
În mod corect instanța de fond a recunoscut în favoarea pârâților un drept de retenție deoarece există conexiuni între creanța persoanelor care dețin imobilul în litigiu și a cărui restituire se refuză și totodată în persoana retentorului este întrunită dubla calitate pentru instituirea unui asemenea drept: de debitor al obligației de restituire a bunului creditor pentru sumele cheltuite cu lucrul.
Mai menționăm că recunoașterea dreptului de retenție nu are legătură cu situația proprietarului lucrului și nevoile de locuit ale acestuia.
Așa fiind, în mod legal s-a respins cererea reclamantului de evacuare a pârâților, dreptul de retenție constituindu-se ca o garanție pur pasivă pentru plata datoriei.
Pârâții -apelanți și au solicitat prin cererea reconvențională de la fila 19 dosar fond contravaloarea investițiilor pe care au pretins că le-au făcut la imobil, așa cum sunt enumerate în cerere, investiții evaluate prin expertiză la suma de 182.069.049 lei (210) sumă necontestată de părți. La termenul din 13.07.2005 (încheierea de la fila 211), apărătorul ales al pârâților-reconvenienți solicită instanței să aibă în vedere și suma de 440.686.000 lei reprezentând sporul de valoare adus imobilului prin lucrările de refacere și îmbunătățiri stabilit prin expertiza de la filele 183 -184 spor de valoare care nu a fost solicitat prin cerere reconvențională și nici prin cererea completatoare.
În consecință, susținerea apelanților -pârâți că instanța de fond trebuia să le acorde suma ce reprezintă sporul de valoare adus fondului este neîntemeiată, neexistând identitate juridică între contravaloarea investițiilor pretinse prin cererea reconvențională și sporul de valoare al unui imobil.
În mod corect, pârâții -apelanți au fost obligați să restituie suma împrumutată, motivele invocate în apel neavând relevanță juridică asupra obligației de restituire a împrumutului.
Convenția de vânzare -cumpărare încheiată între și reprezintă un veritabil contract căruia îi sunt aplicabile regulile generale din materia contractului. Restituirea prestațiilor efectuate în temeiul acestuia este o consecință a desființării acestuia și cum nici una dintre părți nu a solicitat pe cale judecătorească rezoluția antecontractului, instanța de fond nu putea să dispună restituirea avansului din preț, soluția în acest sens fiind corectă, însă motivarea greșită.
Pentru argumentele expuse, tribunalul în temeiul art. 296 Cod procedură civilă va admite apelul declarat de și va schimba în parte sentința apelată conform dispozitivului prezentei decizii.
Va respinge apelurile declarate de -, și împotriva aceleiași sentințe.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții - și pârâții, și,.
Prin cererea de recurs formulată de reclamantul - se formulează următoarele critici:
- în mod greșit instanța a respins cererea de evacuare ca inadmisibilă, atâta timp cât pârâții dețin imobilul fără titlu.
li s-a recunoscut în mod greșit un drept de retenție atâta timp cât aceștia nu au făcut dovada că ar avea vreun drept în raport cu reclamantul.
Un eventual drept de creanță a pârâților față de imobilul proprietatea reclamantului nu poate genera și un drept de folosință a acestui imobil.
- în mod greșit instanța a admis cererea reconvențională formulată de pârâți, obligându-l la plata sumei de 1822.069.049 lei,reprezentând îmbunătățiri aduse imobilului, deoarece lucrările au fost efectuate anterior cumpărării imobilului de către reclamant, astfel că reclamantul nu are calitate procesuală pasivă în cererea reconvențională.
În mod greșit instanța de apel a constatat că fostul proprietar nu poate avea calitate de reclamant, nu poate fi obligat și la contravaloarea îmbunătățirilor.
Prin cererea de recurs pârâții, și au formulat următoarele critici:
- în mod greșit instanța de apel nu a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între și -;
- instanța de apel a considerat că instanța de fond a comis o greșeală de procedură atunci când a admis că pârâții pot să formuleze cerere reconvențională îndreptată împotriva altei persoane decât reclamantul;
- instanțele au greșit atunci când nu au acordat cu titlu de despăgubiri întreaga sumă solicitată de, respectiv suma de 440.686.000 lei, în condițiile în care potrivit art. 132 alin. (2) Cod procedură civilă cererea de chemare în judecată nu se socotește modificată și nu se va da termen. Atâta timp cât pârâții-reclamanți și-au însușit concluziile expertizei, respectiv instanțele trebuiau să oblige pârâții să le plătească întreaga sumă cu titlu de despăgubiri, la care trebuia să fie obligați în solidar pârâții;
- instanța trebuia să admită cererea prin care s-a solicitat să fie obligat pârâtul să restituie suma de 100.000.000 lei;
- greșit a fost obligată pârâta să restituie suma de 1.300 dolari, în condițiile în care aceasta a intenționat să restituie bunul.
Prin cererea de recurs pârâtul a formulat următoarele critici:
- în mod greșit instanța de fond a respins cererea de restituire a sumei de 100.000.000 lei ca fiind o consecință a faptului că nu s-a rezoluționat antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între recurent și.
În realitate izvorul încetării obligației sale de restituire este în contractul încheiat cu pârâții.
- în mod greșit a fost admisă în parte cererea reconvențională, în sensul că a fost respinsă cererea reconvențională de obligare a pârâților la suma de 2.600 USD reprezentând lipsa de folosință a imobilului.
Recursurile vor fi admise pentru următoarele considerente:
Reclamantul - a formulat acțiune în evacuarea pârâților, și.
În cauză pârâții au formulat cerere reconvențională invocând pretenții față de reclamant, dar și față de o altă persoană, care nu avea calitatea de reclamant și care a dobândit calitatea de pârât. Acesta la rândul său a formulat pretenții noi față de pârâții din cererea reconvențională, constând în restituire împrumut, lipsa de folosință a imobilului, despăgubiri.
Instanța de fond avea obligația să stabilească exact cadrul procesual și părțile care pot sta în calitate de pârâți și reclamanți într-o acțiune de evacuare.
Aceasta în condițiile în care în legătură cu cererile formulate de pârâți au existat din partea fiecărei părți opuneri la primirea cererilor.
De asemenea, instanța de fond trebuia să primească sau nu cererile reconvenționale formulate de pârâți față de terță persoană și a acesteia față de pârâți raportat la dispozițiile art. 119 Cod procedură civilă, potrivit căruia, dacă primitorul are pretenții în legătură cu cererea reconvențională, el poate să facă cerere reconvențională, Pe de altă parte și în cererea reconvențională formulată de pârâți în evacuare, trebuie să se verifice dispozițiile art. 119 sus-citate și dispozițiile privitoare la cererile pe care pârâtul le poate formula în cadrul unui proces civil.
Totodată, instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea de evacuare a reclamantului, motivat de faptul că acesta a indicat un temei de drept care nu este incident în cauză.
Or, reclamantul și-a motivat în fapt cererea, iar temeiul acțiunii sale îl constituie dreptul său de proprietate, astfel încât temeiul de drept al acțiunii trebuia să fie stabilit de instanță.
Nesoluționând acțiunea principală pe fond, urmează a se admite toate recursurile și casându-se decizia tribunalului și sentința primei instanțe, se va trimite acestei ultime instanțe pentru a soluționa pe fond acțiunea în evacuare, și a verifica și cererile reconvenționale formulate, raportat la dispozițiile art. 119, art. 57, art. 60 și art. 64 Cod procedură civilă.
Cu ocazia rejudecării cauzei se va verifica și susținerile pârâților din cererile de recurs care vizau judecata la fond.
Drept urmare se vor admite recursurile în limitele dispozitivului care urmează.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile formulate de reclamantul -, pârâții, și, împotriva deciziei civile nr. 109/A din 09 mai 2006 Tribunalului Vaslui, pe care o modifică în tot.
Admite apelurile formulate de reclamantul -, pârâții, și, împotriva sentinței civile nr. 2736 din 27 octombrie 2005 Judecătoriei Bârlad, pe care o desființează.
Dispune trimiterea cauzei primei instanțe spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 8 octombrie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
AD.-
Grefier,
Red.
Tehnored. /
Tribunalul Vaslui: --,
06.11.2008
2 ex.-
Președinte:Adriana Elena AndronicJudecători:Adriana Elena Andronic, Elena Gheorghiu, Georgeta
