Anulare act. Decizia 382/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 15.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 382/
Ședința publică din 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-au luat în examinare contestațiile în anulare formulate de contestatorii G, (născută ), - (născută ), și - împotriva deciziei civile nr. 1248/18.12.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă personal contestatorii și, domnul avocat în reprezentarea contestatoarelor - și, doamna avocat în reprezentarea intimaților și și doamna consilier juridic în reprezentarea intimaților Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Contestațiile în anulare au fost declarate în termen și sunt timbrate cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se comunică părților adverse prezente întâmpinarea depusă de intimații și, prin registratura instanței, la data de 10.04.2009.
Reprezentanta intimaților Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T depune la dosar un exemplar din întâmpinare, semnat și de reprezentanții legali ai instituției.
Contestatorii și depun la dosar concluzii scrise.
Părțile arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestațiilor în anulare.
Contestatorii și solicită admiterea contestației în anulare pe care au formulat-o, conform concluziilor scrise depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată. Cu privire la celelalte contestații în anulare, lasă soluția la aprecierea instanței.
Reprezentantul contestatoarelor - și solicită admiterea contestației în anulare, rejudecarea recursului și admiterea acestuia, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate în scris; invocă art.312 teza 2 Cod procedură civilă.
Reprezentanta intimaților Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T solicită admiterea tuturor contestațiilor în anulare, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare.
Reprezentanta intimatelor - și solicită respingerea tuturor contestațiilor în anulare, întrucât nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinările depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra contestațiilor în anulare, constată:
Prin decizia civilă nr. 255/1.04.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș a admis apelul declarat de reclamantul (decedat pe parcursul soluționării litigiului) și continuat de moștenitorii săi - și împotriva sentinței civile nr.3358/9.04.2003, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.19203/2002, în contradictoriu cu intimații-pârâți Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T, și, G și, și (care a înțeles să continue poziția procesuală a numitei ).
A schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis acțiunea precizată formulată de reclamantul și continuată de moștenitorii săi - și.
A constatat că imobilul situat administrativ în T,- și identificat topo cu nr.193/1 în CF col 962 T și Cf ind. 963 și 964 Taf ost preluat fără titlu de către Statul Român în limita proprietății reclamantului și fără titlu valabil, în limita proprietății autoarei sale -.
A constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare:
- contractul de vânzare-cumpărare nr.10417/25.11.1996 încheiat cu pârâtul și având ca obiect apartamentul nr.1 identificat topo cu nr.193/1/I în CF ind.- T;
- contractul de vânzare-cumpărare cu nr. 12532/31.03.1997 încheiat cu pârâții și, având ca obiect apartamentul nr.2 identificat topo cu nr.193/1/III în CF - T;
- contractul de vânzare-cumpărare cu nr.9797/22.10.1996 încheiat cu pârâții G și având ca obiect apartamentul nr.3 identificat topo cu nr.193/1/IV în CF - T;
- contractul de vânzare-cumpărare cu nr.10780/11.12.1996 încheiat cu pârâta având ca obiect apartamentul nr.4 identificat topo cu nr.193/1/V în CF ind.- T;
- contractul de vânzare-cumpărare cu nr. 11238/23.12.1996 încheiat cu defuncta, a cărei moștenitoare este, având ca obiect apartamentul nr.5 identificat topo sub nr. 193/1/VI din CF col 962 T și CF ind. 963
A respins cererea pârâților de obligare reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1248/18.12.2008, Curtea de APEL TIMIȘOARAa respins ca nefondate recursurile declarate de pârâții, G, prin moștenitoarele - și -, Primăria T și Consiliul Local T împotriva deciziei civile nr. 255/1.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții și.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că soluționarea notificării formulate de către reclamanți în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a acțiunii având ca obiect constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995 de către chiriașii din imobil cu Statul Român, iar această acțiune a fost înregistrată în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 cu prelungirile ulterioare, ultima zi fiind data de 14 august 2002.
Ca urmare, exercitarea acțiunii în constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, după apariția Legii nr. 10/2001, în temeiul de drept prevăzut de această lege, nu reprezintă o aplicare retroactivă a legii civile, căci acțiunea reclamanților nu reprezintă o acțiune în revendicare de drept comun, ci doar o acțiune de anulare a contractelor de vânzare-cumpărare, prevăzută și de Legea nr. 10/2001, urmând ca după soluționarea acestui dosar să fie reluată procedura administrativă.
În mod greșit s-a susținut și că hotărârea a fost pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești.
Depășirea atribuțiilor puterii judecătorești înseamnă că instanța de judecată a săvârșit acte care intrau în atribuțiile unor organe aparținând unei alte autorități decât cea judecătorească, cu alte cuvinte înseamnă încălcarea principiului separației puterilor în stat.
Toți recurenții au susținut buna credință la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare.
Instanța de recurs a reținut că această critică este nefondată față de notorietatea abuzurilor comise de statul comunist după anul 1945, prin preluarea proprietăților, iar persoanele care au locuit în astfel de imobile, în calitate de chiriași, cu siguranță că aveau dubii cu privire la titlul de proprietate al statului, câtă vreme abuzurile săvârșite și ilegalitatea preluării lor erau amplu mediatizate, inclusiv condamnările repetate ale României de către CEDO pentru nerespectarea și nerestituirea proprietăților preluate abuziv.
Recurenții au susținut și că ar fi fost naționalizat - cu titlu - în temeiul Decretului nr. 92/1950, act de naționalizare care respecta prevederile Constituției perioadei respective.
Susținerea este nefondată: Așa cum rezultă din actele dosarului, fosta proprietară a imobilului, era profesoară, iar fiul său, era farmacist, profesii care îi exceptau de la aplicarea Decretului-Lege nr.92/1950.
Critica adusă hotărârii instanței de apel referitoare la faptul că reclamantul nu a prezentat acte oficiale care să-i ateste calitatea de moștenitor al fostei proprietare tabulare este nefondată întrucât, prin decizia civilă nr. 218 din 26 ianuarie 2005 Curții de APEL TIMIȘOARA, s-a stabilit irevocabil că "reclamantul are calitatea de moștenitor după mama sa ", astfel că, dacă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a recunoscut calitatea de moștenitor a reclamantului și valabilitatea mandatului dat de acesta avocatei, această decizie nu mai poate fi supusă analizei, bucurându-se de autoritate de lucru judecat.
Pe lângă motivele invocate de către ceilalți recurenți, recurenta a susținut că nu are calitatea de succesoare a defunctei și că prin precizarea de acțiune de la prima instanță reclamantul ar fi renunțat la judecată față de numita, astfel că nu mai are calitate de pârâtă în cauză, ci doar de intervenientă în interes propriu.
Potrivit precizării de acțiune de la fila 90 dosar primă instanță, reclamantul a arătat că înțelege să se îndrepte împotriva pârâtei și că nu mai înțelege să se judece cu numita, întrucât aceasta a decedat. Apoi a fost desemnată ca legatară universală a defunctei, în baza testamentului autentificat sub nr. 4658 din 14 octombrie 1999; mai mult, deținea și un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la apartamentul nr. 5 din imobilul în litigiu, iar cererea de intervenție în interes propriu are semnificația unei veritabile acțiuni, intervenienta invocând un drept al său propriu.
Împotriva deciziei civile nr. 1248/18.12.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA au formulat contestație în anulare pârâții persoane fizice.
Contestațiile în anulare formulate de pârâții G, (născută ), - (născută ), și au fost înregistrate la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr.92/59/15.01.2009.
Contestațiile în anulare formulate de pârâții, și - au fost înregistrate la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr. 98/59/16.01.2009.
În baza art. 164 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, prin încheierea din 19.03.2009, s-a dispus conexarea celor două dosare sub nr-.
În motivarea contestației în anulare, contestatorii și au invocat art. 318 Cod procedură civilă și au arătat că instanța de recurs a fost în eroare atunci când a invocat decizia nr. 5/20.09.2000 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care se referă doar la imobilele preluate de stat în baza Decretului nr. 223/1974 și nu poate fi avută în vedere în cauzele declanșate în baza Legii nr. 10/2001, care a fost adoptată ulterior.
A mai susținut că această lege nu poate retroactiva, iar analiza valabilității titlului se poate face numai în baza acestei legi, iar nu a dreptului comun, invocând în această privință și decizia nr. 33/9.06.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii.
În motivarea contestației sale în anulare, contestatorul a arătat că eroarea instanței constă în faptul că a judecat pe baza dreptului comun, iar nu pe baza Legii speciale nr. 10/2001 aplicabilă în cauză și care acordă protecție înstrăinării apartamentelor către foștii chiriași în baza Legii nr. 112/1995.
A invocat art. 318 teza a II-a Cod procedură civilă, susținând omisiunea instanței de recurs de a analiza cauza pe baza legii speciale, iar nu a dreptului comun, interpretând astfel greșit actul dedus judecății.
Invocând același art.318 Cod procedură civilă, contestatoarele și - au arătat că instanța de recurs nu a cercetat toate motivele invocate în susținerea recursului.
Astfel, au arătat că instanța de recurs nu a cercetat motivul constând în invocarea legii de modificare a Legii nr. 10/2001 (Legea nr. 1/2009), care urma să fie promulgată, și a respins neîntemeiat cererile de amânare și de suspendare a judecății, privându-le de un proces echitabil.
Contestatoarea - a arătat că prenumele său a fost greșit reținut de instanța de recurs, doar ca, considerând din acest punct de vedere că decizia pronunțată nu o privește pe ea, ci o altă persoană.
A mai arătat că i s-a reținut greșit și calitatea procesuală, ea având încă de la judecata în primă instanță calitatea de intervenientă în interes propriu, bazată pe un antecontract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul nr.5 cu, calitate pe care și- menține și asupra căreia instanța de recurs nu s-a pronunțat; reținerea de către instanța de recurs a calității sale de legatară universală a lui, în baza testamentului acesteia, nu are un suport legal atâta vreme cât nu a fost invocată, testamentul nu a fost valorificat, iar la judecata față de s-a renunțat.
Au mai arătat că nu s-a verificat valabilitatea notificării reclamantului din punctul de vedere al mandatului de reprezentare dat avocatei, care nu este autentic și nu are apostila cerută de Convenția d l Haga.
Au mai susținut că instanța de recurs a făcut o interpretare arbitrară a bunei- credințe, în contradicție cu decizia Curții Constituționale nr. 191/2002, pe care au invocat-o în susținerea recursului.
Contestatorii G, - (născută ) și - nu și-au motivat contestațiile în anulare.
Reclamanții intimați și au depus întâmpinare la contestația în anulare formulată de contestatorii și și au solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă, cu motivarea că au invocat art. 318 Cod procedură civilă, fără a preciza teza pe care o invocă.
De asemenea, au arătat că se invocă aspecte care nu au format nici obiectul apelului și nici al recursului și care nu pot fi puse în discuție pe calea contestației în anulare.
Reclamanții au depus întâmpinare și la contestația în anulare formulată de contestatoarele și -.
Au arătat că toate motivele de recurs, inclusiv acela care vizează buna- credință, au fost judicios analizate, astfel că decizia nr. 1248/18.12.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA este temeinică și legală.
Au mai arătat că apariția unei legi noi de modificare a Legii nr. 10/2001 nu avea tangență cu cauza, acțiunea lor fiind întemeiată pe dreptul comun.
Omisiunea de a reține ambele prenume ale contestatoarei - nu se încadrează în greșelile cu caracter procedural vizate de art. 318 teza 1 Cod procedură civilă.
De asemenea, au arătat reclamanții intimați, aprecierea greșită a calității procesuale a contestatoarei - nu poate fi considerată o necercetare a motivelor de recurs.
În consecință, considerând că motivele invocate nu se circumscriu dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă, au solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă.
Au depus întâmpinare la dosar și intimații Consiliul Local T și Primăria Municipiului T, prin care au solicitat admiterea contestațiilor în anulare formulate de contestatorii, și -, cu motivarea că din cuprinsul contestațiilor rezultă că se invocă toate motivele prevăzute de art. 318 Cod procedură civilă, iar Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 1/2009, prevede că nu se restituie în natură imobilele înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, Curtea constată că sunt neîntemeiate contestațiile în anulare, urmând a le respinge pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Curtea va analiza mai întâi, conform art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția inadmisibilității contestațiilor în anulare formulate de contestatorii și, excepție invocată de intimații reclamanți.
Curtea va înlătura excepția inadmisibilității, întrucât, deși motivele invocate de contestatori sunt neîntemeiate în raport cu hotărârea contestată, se încadrează în dispozițiile legale invocate, respectiv art. 318 Cod procedură civilă.
Contestatorii, și au invocat, în baza art.318 Cod procedură civilă, greșeala materială a instanței de recurs constând în judecarea cauzei pe baza dreptului comun, iar nu Legii speciale nr. 10/2001.
O asemenea eventuală eroare a instanței nu poate fi încadrată în greșelile materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale recursului, cum ar fi, de exemplu, timbrajul sau termenul în care s-a declarat recursul.
Pe calea contestației în anulare nu pot fi remediate greșeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziții legale sau de apreciere a probelor.
materiale avute în vedere de art. 318 teza I Cod procedură civilă nu pot implica reexaminarea fondului cauzei sau reaprecierea probelor pe calea contestației în anulare.
Judecarea cauzei pe baza dreptului comun, iar nu a legii speciale, nu poate fi echivalată nici cu o omisiune de cercetare a instanței de recurs în condițiile art. 318 teza II Cod procedură civilă, așa cum susține contestatorul.
Pe de altă parte, instanța de recurs a analizat acest aspect vizând admisibilitatea acțiunii pe calea dreptului comun.
Contestatoarele și - au invocat faptul că instanța de recurs nu a analizat toate motivele de recurs, deci art. 318 teza II Cod procedură civilă.
Curtea constată că nici acest motiv al contestației în anulare nu este întemeiat prin raportare la decizia contestată.
Astfel, faptul că instanța de recurs a respins cererile de amânare sau de suspendare a judecării cauzei până la promulgarea legii de modificare a legii nr. 10/2001 nu se încadrează în textul legal menționat (art. 318 teza II Cod procedură civilă) pentru a putea determina retractarea hotărârii contestate.
Pe de altă parte, invocarea unei legi ce urmează să apară nici nu poate fi considerată motiv de recurs ce ar putea duce la casare sau modificare și, prin urmare, nici nu se impune a fi analizat.
De asemenea, nu se poate reține că instanța de recurs nu a analizat cauza din punctul de vedere al bunei- credințe a cumpărătorilor. Dimpotrivă, a făcut o amplă analiză a bunei -credințe, prin raportare la notorietatea abuzurilor statului comunist după anul 1945, precum și la dreptul comunitar.
Instanța de recurs a analizat și calitatea procesuală activă a reclamantului, aceea de moștenitor al fostei proprietare tabulare, inclusiv prin raportare la mandatul acordat avocatei.
De asemenea, instanța de recurs nu a fost în eroare și a analizat comparativ calitatea de pârâtă sau intervenientă a contestatoarei -, reținând în final calitatea sa de pârâtă, ca succesoare (legatară universală) a defunctei pârâte, așa înțelegând să o cheme în judecată și reclamantul, conform precizării de acțiune de la fila 90 dosarului primei instanțe.
Faptul că aceleiași contestatoare nu i s-au indicat ambele prenume nu reprezintă, de asemenea, un motiv de retractare a hotărârii pronunțate în recurs în condițiile art. 318 Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, nefiind întemeiate motivele invocate în conformitate cu art. 318 Cod procedură civilă, Curtea va respinge contestațiile în anulare formulate de contestatorii G, (născută ), - (născută ), și - împotriva deciziei civile nr. 1248/18.12.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
Văzând că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestațiile în anulare formulate de contestatorii G, (născută ), - (născută ), și - împotriva deciziei civile nr. 1248/18.12.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red. - 29.04.2009;
Tehnored. - 07.05.2009; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Judecător: G
Instanță de apel: Tribunalul Timiș
Judecători:;
Instanță de recurs: Curtea de APEL TIMIȘOARA
Judecători:,;
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
