Anulare act. Decizia 397/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 397
Ședința publică de la 09 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 3: Georgeta
Grefier: -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de, prin reprezentant legal, împotriva deciziei civile nr. 282 din 14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimații și asistați de avocat ce o reprezintă și pe intimata -, lipsă fiind reprezentantul recurentei și al intimatei Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la primul termen de judecată după repunerea pe rol, din oficiu, ca urmare a soluționării de către Curtea Constituțională excepției de neconstituționalitate, la dosar s-au depus prin serviciul de registratură precizări formulate de recurentă însoțite de înscrisuri (decizia penală nr. 448/2009, sentința civilă nr. 6961/1993, sentința civilă nr. 6961/1993, act de vindere cumpărare din 6.05.1915, contract de împrumutare).
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru intimații, și -. I se înmânează un exemplar al precizărilor și înscrisurilor depuse la dosar de recurentă. Interpelat, avocat arată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul acestora.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților asupra admisibilității recursului, potrivit disp. art. 282 indice 1 Cod procedură civilă, excepție invocată la termenul de judecată din data de 16.01.2009, din oficiu, dar și prin întâmpinare.
Avocat arată că singura cale de atac ce trebuia formulată era recursul iar cauza putea să suporte doar o singură cale de atac.În plus, valoarea indicată de parte a fost de 10 000 lei. Potrivit Deciziei nr. 32 Înaltei Curți de Casație și Justiție B privind recursul în interesul legii s-a stabilit care este situația cu dosarele aflate în aceeași situație cu cauza prezentă și care este calea de atac prevăzută de lege.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 4483 din 25 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Iașis -arespinsacțiunea civilă formulată de reclamanta "" I în contradictoriu cu pârâții -, - și -- și a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă -- în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă I și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară
Reclamanta-pârâtă a fost obligată să lase pârâtei-reclamante în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 667,90. teren situat în I,-, identificată în raportul de expertiză efectuat de expert în dosarul nr. 6173/2004 al Tribunalului Iași.
Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a fost obligat să dispună radierea intabulării în cartea funciară cu privire la suprafața de 667,90. teren situat în I,- cu nr. cadastral 12365/23.02.2004.
Reclamanta-pârâtă a fost obligată să plătească pârâtei-reclamante suma de 5.685,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta Iac hemat în judecată pe pârâții -, - și -- solicitând a se constata nulitatea absolută parțială a contractului de donație autentificat sub nr. 1979/30.09.2005 pentru terenul din I, str. - 12, în suprafață de 672,38.
În motivarea acțiunii se arată că prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0290 din 22.10.2003, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2295,39. în care este inclusă și suprafața de 672,38 mp..
La data de 30.09 2005 s-a încheiat contractul de donație autentificat sub nr. 1979 prin care soții donează imobilul situat în I,- A, fiicei lor --. Contractul de donație ar avea la bază o cauză ilicită, falsă.
La momentul încheierii lui atât donatoarea cât și donatorul au cunoscut natura juridică a actului încheiat acționând cu rea credință și cu intenția de a deposeda adevăratul proprietar de 672,38.
Părțile din contractul de donație au fost în cunoștință de cauză că lucrul donat, respectiv terenul din I,- A, în suprafață de 672,38 mp face parte din proprietatea
Potrivit art. 948 cod civil donația are la bază o cauză ilicită și este nulă de drept lipsindu-i cauza.De asemenea atât donatoarea cât și donatara au avut cunoștință cine este proprietarul și deținătorul terenului în suprafață de 672,38 mp și că acest teren este în litigiu.
Această suprafață de teren nu a aparținut niciodată lui ci lui
Pârâții -, - și -- au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii formulată de pârâta I pentru următoarele aspecte.
Terenul în suprafață de 2736 mp situat în I- identic cu parcelele funciare nr. 5241/1 în suprafață de 2067,1 mp și 5242 /2 în suprafață de 667,9 mp din cartea funciară 22459 fost proprietatea defunctei încetată din viață la data de 29.03.2004 și li s-a transmis lor de către aceasta prin testamentul nr. 256/25.02.2003 autentificat de BNP.
Prin sentința civilă nr. 6961/30.06.1993 a Judecătoriei Iași, rămasă definitivă și irevocabilă s-a statuat că întreaga suprafață de teren i-a aparținut lui care la rândul a moștenit-o de la care a cumpărat-o în anul 1916.
După ce au avut actele de proprietate în baza contractului de donație nr. 1979/30.09.2005 pârâții au donat fiicei lor, -- suprafața de 2736 mp teren care era liber de sarcini.
Suprafața de 667,9 mp teren care este ocupată de către reclamanta este tot proprietatea lor dar nu au reușit să intre în posesia acesteia.
Actul de vânzare-cumpărare din 1916 și ulterior toate actele de proprietate sunt valabile și produc efecte "erga omnes" și cu toate acestea prin Hotărârea nr. 3.09.2003 Consiliul Județean I i-a atribuit reclamantei certificat seria - nr. 0290 din 22.10.2033 de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, dându-i dreptul de proprietate cu privire la suprafața de 667,9 mp pe care aceasta avea doar un drept de administrare.
Titlul reclamantei nu le poate fi opus pârâților fiind emis după anul 1991, reclamanta nemaifiind unitate de stat, și nu putea obține acest teren.
Au încercat pârâții să anuleze Hotărârea Consiliului Județean acțiune ce fost respinsă prin decizia civilă nr. 159/03.07.2006 a Curții de APEL IAȘI pronunțată în dosarul nr. 885/2006.
Mai mult, mai arată pârâții că s-au mai judecat cu reclamanta pentru radierea intabulării, acțiune ce face obiectul dosarului nr. 4317/2006, Judecătoria Piatra Neamț, prin sentința civilă nr. 3317 din data de 29.09.2006 respingând acțiunea reclamantei statuând că terenul este proprietatea pârâților respingându-se cererea de radiere.
Contractul de donație este legal întocmit, neavând nici un viciu și nici o cauză ilicită câtă vreme pârâții sunt proprietari, reclamanta neavând nici un titlu valabil.
Totodată au formulat pârâții-reclamanți -, - și -- cerere-reconvențională solicitând în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă I să fie obligată aceasta să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 667,90 mp iar în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară să se dispună radierea intabulării din Cartea Funciară nr. 39902 cu privire la suprafața de 667,90 mp teren situat în I-, nr. cadastral 12365/23.02.2004.
Motivând cererea reconvențională arată pârâții reclamanții că titlul lor are preferință față de titlul reclamantei aceasta posedând suprafața de 667,90 mp.
Prin acțiunea de radiere a intabulării concretizată prin sentința civilă nr. 3317/20.09.2006 a Judecătoriei Piatra Neamț s-a stabilit că terenul este proprietatea pârâților reclamanți fiind corect intabulat și sub acest aspect nu pot exista două intabulări pentru același teren.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele aspecte:
Prin sentința civilă nr. 6961/1993 a Judecătoriei Iașia fost admisă acțiunea în revendicare formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Solidaritatea I, Arta . și I cu privire la imobilul situat în I,- (fostă 2),compus din casă și 2716 mp teren.
Împotriva sentinței civile nr. 6961/1993 s-a declarat apel iar prin decizia civilă nr. 449/1993 Tribunalului Iași s-a dispus cu privire la despăgubiri, evacuare, dreptul de retenție, menținându-se celelalte dispoziții ale instanței de fond.
Împotriva deciziei civile nr. 449 s-a declarat recurs iar prin decizia civilă nr. 270/4.03.1998 a Curții de Apel Suceavas -a dispus cu privire la îmbunătățiri, menținându-se celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
La data de 22.10. 2003 fost emis certificat de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0290 în favoarea reclamantei I pentru suprafața de 2295,39 mp teren situat în și identificat în anexa 2 și planurile topografice din Anexele 4 și 5.
Drepturile proprietății au fost intabulate conform încheierii nr. 2841/2004 menționându-se suprafața de 1499, 87 mp în- și suprafața de 667,90 mp.
Din fișa imobilului rezultă că suprafața de 2067,10 mp teren constituie parcela 1 ( 2491) iar suprafața de 667,90 mp teren parcela 1 (2493/2).
Potrivit actului de vindere cumpărare din anul 1916, numitul a cumpărat imobilul din-, actul -, nr. 12.
În sentința civilă nr. 6961/1993 se precizează că imobilul ce a aparținut numitei se află în- și se învecinează cu Școala de.
încetat din viață la data de 29.03.2004.și prin testamentul nr. 256/25.02.2003 autentificat de BNP a aceasta i-a instituit legatari universali ai averii sale pe - și -.
Prin contractul de donație autentificat sub nr. 1979/30.09.2005 - și au donat fiicei lor, -- suprafața de 2735 mp teren situat în I-, în care este inclusă și suprafața de 672,38. pentru care reclamanta I solicită constatarea nulității donației, teren ce este inclus de asemenea în certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0290, eliberat reclamantei.
În conformitate cu dispozițiile art. 948 Cod civil, printre condițiile de valabilitate ale unei convenții este prevăzută și aceea de a avea o cauză licită, iar potrivit art. 965 din același cod, obligația fără cauză sau întemeiată pe o cauză falsă sau ilicită nu poate avea nici un efect. Cauza este ilicită, potrivit art. 968 Cod civil, când este prohibită de lege sau este contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
Potrivit art. 967 Cod civil, convenția este valabilă, chiar dacă nu este expres prevăzută cauza, care este prezumată până la dovada contrarie.
De regulă, cauza obligației și cauza actului juridic sunt conforme cu ordinea de drept. Ca urmare, sarcina dovedirii ilicității sau a imoralității cauzei incumbă părții care se prevalează de ele.
Cât privește admisibilitatea mijloacelor de probă pentru stabilirea inexistenței, falsității, ilicității sau imoralității cauzei, principiul îl constituie deplina libertate de probațiune. Cauza este un fapt și ca atare ea poate fi dovedită, în principiu, cu orice mijloace de probă, inclusiv depoziții de martori și prezumții.
Or, în speță,operațiunea prin care pârâții au donat proprietatea stabilită printr-o hotărâre judecătorească - sentința civilă nr. 6961/1993 a Judecătoriei Iași - iar fiica lor - a primit-o în limitele strict determinate de aceeași hotărâre judecătorească este fondată pe o cauză licită și în consecință actul de donație încheiat de părți s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale, dincolo de restricțiile pe care reclamanta încearcă să le impună, dreptul de dispoziție juridică care este absolut pentru proprietarul exclusiv al bunului ca și liberalitatea celui care le dobândește ca efect al donației.
În ceea ce privește cererea reconvențională:
Pentru soluționarea cererii privind revendicarea terenului în suprafață de 667,90 mp trebuie comparate titlurile prezentate de părți.
În asemenea situații se distinge după cum titlurile provin de la același autor sau de la autori diferiți.
intabulării titlurilor determină partea care are câștig de cauză numai dacă titlurile provin de la același autor.
Dacă însă titlurile provin de la autori diferiți, cum este cazul în speță, trebuie comparate drepturile autorilor de la care provin, urmând să se dea eficiență titlului care provine de la adevăratul proprietare.
În această ipoteză se sacrifică vechimea titlului și intabularea deoarece se compară titluri care provin de la autori diferiți, iar soluția se întemeiază pe principiul "nemo plus juri ad alium transfere potest quam ipse habet".
Or, în speță, titlul prezentat de - provine de la adevăratul proprietar al imobilului în litigiu, respectiv de - autoarea donatorilor - care la rândul său l-a preluat de la - care așa - cum s-a mai arătat a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, ca bun proprietar, prin revendicare în baza sentinței civile nr. 6961/1993 a Judecătoriei Iași.
Reclamanta-pârâtă a preluat bunul de la un neproprietar, respectiv Statul Român, care a fost un detentor precar deoarece:
Din adresa nr. 515/08.02.2001 a Sucursalei regionale Nord - a APAPS rezultă că Iaf ost privatizată în anul 1998 fără teren în capital.
Prin sentința civilă nr. 13394/18.10.1999 a Judecătorie I Iao bținut un drept de folosință și de administrare a terenului din I,-, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local
Consiliul Local nu face dovada că ar fi fost proprietarul bunului.
Din adresa nr. 26968/2005 a Primăriei I către I rezultă că registrul posesorilor reprezintă o evidență întocmită declarativ - procesual și nu juridic.
Este tabel al posesorilor și nu al proprietarilor.
Nu se poate substitui terenul posesor cu terenul proprietate în suprafață de 2736. p. din-, actual - nr. 12, așa cum rezultă din schița depusă la dosarul de revendicare, aflată și în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse se dă eficiență titlului pârâtei - reclamante.
Având în vedere considerentele prezentate a fost respinsă acțiunea reclamantei privind nulitatea donației, fiind admisă cererea reconvențională având ca obiect revendicare și totodată a fost obligat la corectarea schițelor cadastrale având în vedere suprapunerea de parcele.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta pârâtă I, socotind-o nelegală și netemeinică.
Prin decizia civilă nr. 282 din 14 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins apelul formulat de reclamanta-pârâtă I, prin reprezentant legal împotriva sentinței civile nr. 4483 din 25 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință ce a fost păstrată.
Tribunalul, verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță a reținut următoarele:
Cererea principală, formulată de I în contradictoriu cu pârâții -, - și -- are ca obiect constatarea nulității contractului de donație autentificat sub nr. 1979/2005 încheiat între pârâți și ca motiv cauza falsă și nelicită, invocându-se, în drept, disp. art. 948, 966 și 968 Cod civil, iar în fapt împrejurarea că părțile au acționat cu rea-credință și cu intenția de a deposeda pe adevăratul proprietar de suprafața de 672,38.
Pârâții, - și -- au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat radierea intabulării în cartea funciară 39902 suprafeței de 667,90. teren în I,- 12365/23.02.2004.
Ulterior, în termen procedural, pârât-reclamantă -- a completat și precizat cererea reconvențională, arătând că solicită și revendicarea suprafeței de 667,90. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă I, iar pârâții-reclamanți și - au declarat că renunță la judecată.
În motivarea cererii se arată, în esență, că reclamanta pârâtă a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 144 din 3.09.2003 și, în temeiul acestuia, și-a intabulat dreptul în CF 39902 pentru o suprafață de teren care se suprapune în limita a 667,90. cu terenul proprietatea lor din str. - 12. Solicită pârâta-reconvenientă a fi comparate titlurile de proprietate pe care părțile le dețin asupra terenului de 667,90.
În fapt, din probatoriul cauzei, rezultă că autoarea pârâților și, anume, a chemat în judecată pe pârâtele Solidaritatea I, Arta . I și I solicitând obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din I, str. - 12, fostă - 2, compus din casă și suprafața de 2736.
Prin sentința civilă nr. 6961 din 30.06.1993 a Judecătoriei Iașis -a admis acțiunea civilă, fiind obligați pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața descrisă în acțiune, învecinată cu str. -, Școala de fete, str. - și dispunându-se evacuarea pârâților din același imobil, proprietatea reclamantei.
În privința pârâtei I, sentința civilă 6961/1993 a fost schimbată în apel, prin decizia civilă nr. 449/1996 a Tribunalului Iași, în sensul că s-a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu această pârâtă, dar s-au păstrat dispozițiile sentinței în ceea ce privește obligarea celorlalte pârâte să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei imobilul din-, astfel cum a fost el individualizat.
Aceste mențiuni ale deciziei civile nr. 449/1996 au fost menținute prin decizia civilă nr. 270/1998 a Curții de Apel Suceava, investită ca instanță de recurs.
În considerentele deciziei civile 449/1996 se reține că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă că I ar ocupa teren sau imobil proprietatea reclamantei.
solicită intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului indicat în hotărârile judecătorești menționate și, prin încheierea nr. 19.688 /16.01.2002 a Biroului de Carte Funciară al Judecătoriei Iași, cererea este admisă și este înscrisă pe numele reclamantei, sub numărul cadastral 5242/1,2, suprafața totală de 2735. situată în str. - 12, 74, parcele 1(2491) - în suprafață de 2067,10. și 1(2493/2) - în suprafață de 667,90.
Încheierea de intabulare 19688/2002 a fost apelată de I, iar prin decizia civilă nr. 963/2002 a Tribunalului Iași, devenită irevocabilă, s-a respins apelul.
În considerentele deciziei civile menționate se reține că imobilul a fost corect înscris în cartea funciară pe numele proprietarei, întrucât din actele aflate în dosarul atașat rezultă că autorul reclamantei a avut în proprietate imobilul situat în I,-, compus din casă și suprafața de 2736. iar apelantul, deși pretinde un drept de proprietate asupra suprafeței de 669,9. nu face nici o dovadă în acest sens. Mai reține instanța că nici prin decizia Tribunalului Iași nr. 449/1996, nici prin decizia 270/1998 a Curții de APEL IAȘI nu a fost modificată întinderea suprafeței de teren revendicată de reclamantă și recunoscută acesteia prin sentința civilă nr. 6961/1993 a Judecătoriei Iași.
Potrivit certificatului de legatar 15/19.04.2004 emis de BNP a, B, decedată la data de 29.03.2004, lasă o masă succesorală compusă din mai multe bunuri, inclusiv imobilul din I, str. - 12, dobândit prin revendicare, potrivit sentinței civile 6961/1993 a Judecătoriei Iași, înscris în cartea funciară 22459, cu număr cadastral 5242/1,2, compus în totalitate din teren arabil în suprafață de 2067,10. pe care este edificată o construcție parter + demisol și teren arabil în suprafață de 667,90. iar ca moștenitori, pe pârâții și -, în calitate de legatari universali instituiți prin testamentul autentificat sub nr. 256/25.02.2003 al a,
Prin încheierea 9326/28.05.2004 a Judecătoriei Iași, Biroul de carte funciară, se înscrie dreptul de proprietate al moștenitorilor menționați asupra imobilului din str. -, 12, cartea funciară 22459, nr. cadastral 5242/1,2.
La data de 30.09.2005, prin contractul de donație autentificat sub nr. 1979 la BNP, S, soții - și - donează fiicei lor -- imobilul din I, str. - 12, compus din suprafața totală de 2735. teren arabil împreună cu una casă de locuit, înscris în cartea funciară nr. 22459 comunei cadastrale
Prin încheierea 28512 din 1.11.2005 A Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară I este admisă cererea formulată de -- și este înscris în cartea funciară 22459 dreptul de proprietate al solicitantei, cu titlu de drept de donație.
I formulează plângere împotriva încheierii 28512/2005 a OCPI I, iar prin sentința civilă 4443/17.04.2006 a Judecătoriei Iași, plângerea este respinsă. Prin decizia civilă nr. 1187/2006 a Tribunalului Iașis -a luat act că Iar enunțat la judecata cererii de apel formulată împotriva sentinței civile 4443/2006.
În fine, prin sentința civilă nr. 3317/29.09.2006 a Judecătoriei Piatra -N s-a respins acțiunea formulată de reclamanta I în contradictoriu cu pârâții --, - și - pentru constatare nulitate absolută înscriere în carte funciară.
În privința reclamantei-pârâte I se constată că, prin sentința civilă 13349/18.10.1999 a Judecătoriei Iași, irevocabilă, se constată, în contradictoriu cu Consiliul Local I, că are un drept de folosință și administrare asupra mai multor suprafețe de teren, între care și cea de 2295,39. din I, str. - 12-
Prin certificatul seria - 0290 emis de Consiliul Județean I la data de 22.10.2003, se atestă pentru I dreptul de proprietate asupra terenului de 2295,39. identificat în anexa 2 și planurile topografice cuprinse în anexele 4 și 5 din documentația de stabilire și evaluare a terenurilor înregistrată sub nr. 17.009 din 21.10.2003 la Oficiul de Cadastru, Geodezie și Cartografie al Județului
În temeiul acestui certificat, prin încheierea nr. 2841 din 23.02.2004 a Judecătoriei Iași, Biroul de carte funciară, se înscrie în cartea funciară 39901 localității I, cu nr. cadastral 12365, dreptul de proprietate al I cu titlu de atestare, pentru suprafețele de 1499,87. curți, construcții,. În str. -, 12 A-parcela 1(2493) și 741,98. curți,construcții - parcela 2(2494).
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate a fost contestat în justiție de pârâții din prezenta cauză, iar prin decizia civilă nr. 159/ din 3.07.2006 a Curții de APEL IAȘI - Secția contencios administrativ și fiscal, irevocabilă, se admite recursul pârâtei I împotriva sentinței civile 703/E din 16.12.2005 a Tribunalului Iași și se respinge acțiunea civilă formulată de intervenientul în interes propriu --, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean I și I privind anularea certificatului de atestare menționat, în partea referitoare la suprafața de 672,38. teren, situată în parcela 1(2493/1).
Se mențin celelalte dispoziții ale sentinței recurate, inclusiv cele de respingere a acțiunii reclamanților - și -, în contradictoriu cu aceeași pârâți, pentru lipsa calității procesuale active.
Prin decizia comercială nr. 399 din 21.04.2003 a Curții de APEL IAȘI se admite cererea de revizuire formulată de Consiliul Local I împotriva deciziei comerciale 23//13.01.2003 a Curții de APEL IAȘI, se schimbă în tot această sentință și se respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta I împotriva pârâtului Consiliului local
În considerentele deciziei, se reține că terenurile pentru care reclamanta pretinde recunoașterea prin semnarea vecinătăților imobilelor sale trebuie să fi fost în patrimoniul ei la data înființării, ceea ce nu s-a dovedit. De altfel, prin cerere nu se indică sediul terenurilor, natura lor, suprafața lor, folosind termeni generali, fără să facă trimitere la elemente concrete, instanța neputând acorda ceea ce nu s-a cerut, pe bază de acte, chiar dacă prin sentința civilă 13.349/1999 a Judecătoriei Iași se constată un drept de folosință și administrare asupra unor suprafețe de teren amplasate dispersat în I, la diferite adrese, precizând suprafața, dar fără să existe o fișă cadastrală pentru acestea.
Tribunalul constată, ca ultim element ce ține de situația de fapt a cauzei, că potrivit susținerilor ambelor părți din actele de sesizare, potrivit raportului de expertiză depus la dosar și potrivit adresei I depusă în apel, documentațiile cadastrale ale părților se suprapun pe o suprafață de 667.
Raportând elementele de fapt ce rezultă din probe la criticele concrete formulate de apelantă, tribunalul reține, mai întâi, că cererea reconvențională având ca obiect revendicare și radierea intabulare a fost formulată și precizată în termen procedural, a fost legal taxată, cu timbru judiciar de 0,45 lei și taxă judiciară de timbru de 685 lei, reclamantei pârâte i-a fost acordat termen, la cerere, pentru a lua cunoștință de ea și a fost reprezentată la termenul de judecată când s-au făcut precizările și când s-au propus probele, atât pentru cererea principală, cât și pentru cea reconvențională, toate aceste aspecte rezultând din încheierile de ședință de la termenele de 8.11.2006, 13.12.2006 și 31.01.2006, precum și din chitanța - și timbrele judiciare mobile aflate la filele 138 dosar fond.
Pe de altă parte, față de motivele prezentate în justificarea ei, care reprezintă împrejurări de fapt ulterioare și diferite de cele avute invocate în procesul anterior de revendicare dintre părți și avute în vedere la pronunțarea sentinței civile 6961/1993 a Judecătoriei Iași, se constată că cererea reconvențională formulată de -- nu are o cauză identică prin comparare cu cererea în revendicare anterioară formulată de.
În prima cerere, solicită revendicarea și evacuarea a trei pârâți, inclusiv I, invocând faptul că este proprietara imobilului din -, 12 ce a aparținut tatălui ei, imobil pe care l-a dobândit prin moștenire legală, iar prin hotărâre rămasă irevocabilă, se admite în întregime pretenția dedusă judecății în contradictoriu cu doi dintre pârâți și se respinge în contradictoriu cu I, sub motiv că acest pârât nu posedă terenul revendicat de reclamantă.
În prezenta cererea reconvențională, -- revendică suprafața de teren sub motiv că Iao bținut certificat de atestare a dreptului de proprietate ulterior rămânerii irevocabile a sentinței civile 6961/1993 a Judecătoriei Iași și, în temeiul lui, și-a intabulat dreptul în cartea funciară, iar documentația de carte funciară se suprapune cu cele întocmite pe numele ei și a autorilor ei pentru suprafața de 667,90. în str. - 12.
Ori, potrivit art. 1201 Cod civil, este lucru judecat când a doua cerere în judecată are același obiect, se întemeiază pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Textul impune o triplă identitate între două cereri - de părți, în aceeași calitate, de obiect și de cauză - neîntrunită în speță.
În aceste condiții, tribunalul reține că nu este incidentă autoritatea de lucru judecat invocată ca motiv de apel d e ordine publică.
Nu se poate reține efectul negativ al autorității de lucru judecat nici în raport cu decizia civilă nr. 159//3.07.2006 a Curții de APEL IAȘI, Secția contencios administrativ și fiscal, pentru că cererea reconvențională prezentă și cererea intervenientei -- respinsă prin decizia menționată nu au același obiect. În litigiul anterior s-a pretins anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, în actuala cauză se revendică teren și se pretinde compararea titlurilor părților, pornind de la suprapunerea documentațiilor de intabulare în cartea funciară. De altfel, se constată că prin decizia civilă înainte menționată nu s-a analizat efectiv chestiunea suprapunerii de terenuri în cele două titluri, ci s-a reținut că sentința civilă invocată ca temei al dreptului de proprietate al intervenientei a fost desființată în privința Prin urmare, nu se poate susține că cererea reconvențională tinde să pună instanța investită în alternativa de a contrazice sau confirma aspecte stabilite printr-o hotărâre anterioară.
Pe de altă parte, susținerea apelantului potrivit căreia sentința civilă 6961/1993 este lipsită de efecte juridice nu este întemeiată. Acestei sentință, astfel cum a fost ea modificată în căile de atac, repune în drepturi pe cu privire la imobilul din str. - 12, astfel cum este individualizat în dispozitivul ei, confirmând titlul de proprietate al reclamantei, deposedată în regimul anterior, asupra imobilului. Faptul că în acest proces Iaf ost parte și s-a constatat că nu stăpânește teren proprietatea reclamantei nu înlătură dreptul recunoscut reclamantei prin hotărâre asupra imobilului, nici titlul de proprietate al autorului ei asupra aceluiași imobil.
Potrivit considerentele sentinței civile 6961/1993 a Judecătoriei Iași, imobilul revendicat a fost proprietatea, așa cum rezultă din actul de vindere-cumpărare autentificat sub nr. 1044/1916. La decesul acestuia în anul 1941, unicul moștenitor acceptant a fost, decedat în decembrie 1954 și având ca unică moștenitoare pe, căsătorită, cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosar. Imobilul a apărut în evidențele fiscale până în anul 1979, dar rezultă cu prisosință din actele dosarului că reclamanta este proprietara acestui imobil. Terenul sa aparținut reclamantei, așa cum rezultă din schița depusă la dosar și se află pe vechiul amplasament, fără nici un fel de modificări.
Imobilul a fost identificat cadastral prin documentația ce a stat la baza încheierii de intabulare 19688/2002, documentație avizată de Încheierea de intabulare, ulterioară rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile 6961/1993 a Judecătoriei Iași, ca și cele prin care s-au înscris drepturile subdobânditorilor imobilului, au fost verificate în justiție, la cererea "" I și menținute ca legale prin hotărâri irevocabile, contrar susținerilor apelantei.
Cum din susținerile părților rezultă că terenurile din titlurile lor se suprapun, iar aspectul este confirmat fără îndoială de probele administrate sub acest aspect - documentațiile cadastrale, adresa Oficiul Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie I, raportul de expertiză depus la dosar, demersul pârâtei - reconveniente este justificat de un interes legitim.
Prima instanță a procedat în mod corect la compararea titlurilor părților, titluri care nu proveneau de la același autor și a dat preferință judicios titlului pârâte - reconveniente, provenit de la adevăratul proprietar al terenului.
Alăturat motivelor reținute de prima instanță, din hotărârile depuse în recurs rezultă și aspectul, important în speță pentru modul în care s-au efectuat delimitările terenurilor deținute de părți în zonă, că certificatul de atestare a dreptului de proprietate al apelantei a fost obținut în condițiile în care acțiunea formulată de acesta în contradictoriu cu Consiliul Local I pentru semnarea proceselor verbale de vecinătate pentru terenurile menționate în sentința civilă nr. 13349/1999 a Judecătoriei Iași, inclusiv cel din str. -, 12-A, fusese respinsă prin hotărâre irevocabilă.
Cât privește cererea de radiere, potrivit art. 20 alin. 2 și art. 33 din Legea nr. 7/1996, cu modificările și completările ulterioare, drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor, iar radierea unei înscrieri în cartea funciară se poate face, fie prin declarație autentică, fie, în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
În raport de aceste dispoziții, situația de fapt a cauzei și soluția acțiunii în revendicare, corect a fost admisă și cererea de radiere.
În fine, în privința cererii principale, susținerea apelantei potrivit căreia contractul s-a încheiat pentru a ascunde modul vicios în care s-au făcut înscrierile în cartea funciară nu are suport probatoriu și, astfel cum corect a reținut prima instanță, existența și liceitatea cauzei unui contract se prezumă, până la proba contrarie.
Împrejurarea că în corpul contractului s-a menționat că bunul donat este liber de sarcini și aspectul ar fi neadevărat față de notările de litigii din cartea funciară poate prezenta semnificație doar pentru părțile contractante, în condițiile în care acestea au înțeles să scutească notarul public de obligația efectuării lucrărilor de publicitate imobiliară, iar donatara a înțeles să dobândească bunul în acest fel, pe riscul ei.
Pentru considerentele expuse a fost respins recursul fiind păstrată, ca legală și temeinică, sentința civilă nr. 4483/2007 a Judecătoriei Iași.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta-pârâtă I, criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate, sau în subsidiar modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii principale și respingerea cererii reconvenționale.
În motivarea recursului, reclamanta-pârâtă a arătat, în esență, că prin decizia recurată instanța de apel s-a pronunțat în sensul respingerii apelului pe care l-a formulat fără însă a soluționa cererea de apel și pe fondul acesteia și fără a verifica temeinicia sentinței civile pronunțată de prima instanță cu privire la fondul cererii principale și al cererii reconvenționale.
Arată recurenta că în timpul judecării în apel a invocat excepția puterii lucrului judecat cu privire la cererea reconvențională, iar instanța de apel a dat cuvântul părților doar sub aspectul excepției invocate. Procedând la soluționarea în sensul respingerii excepției invocate, consideră recurenta că instanța de apel trebuia să acorde un nou termen pentru continuarea judecății sub aspectul fondului, a motivelor de apel.
Arată că în mod greșit tribunalul s-a pronunțat printr-o unică decizie asupra întregului apel, fără a dispune efectiv respingerea excepției puterii lucrului judecat și fără a intra în cercetarea fondului judecății apelului și al cauzei, cu atât mai mult cu cât excepția lucrului judecat nu a constituit singurul motiv de apel.
Susține recurenta că soluționarea excepției puterii lucrului judecat de către instanța de apel este total nelegală și netemeinică. Arată că prin sentința civilă nr. 6961/30.06.1993 a Judecătoriei Iașis -a admis acțiunea formulată de în contradictoriu cu toate cele trei pârâte, obligându-le să lase reclamantei imobilul în deplină proprietate și posesie dispunând evacuarea pârâtelor din imobil. Prin decizia civilă nr. 449/13.03.1996, Tribunalul Iașia admis apelul formulat de I, respingând capătul de cerere vizând evacuarea pârâtei I din imobilul situat în I,-, precum și revendicarea acestui imobil, tribunalul reținând că I nu ocupă nicio suprafață de teren aparținând reclamantei. Această decizie a rămas definitivă și irevocabilă cu privire la I în urma respingerii, prin decizia civilă nr. 270/04.03.1998 a Curții de Apel Suceava, a recursului formulat de.
Consideră recurenta că prin această hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă instanțele au statuat asupra dreptului de proprietate asupra terenului din I,-, respingând acțiunea în revendicare formulată de în contradictoriu cu
Se arată că ulterior, dreptul de proprietate al lui a fost transmis prin moștenire testamentară soților, care la rândul lor l-au transmis mai departe prin contract de donație fiicei lor, --.
Recurenta susține că în privința terenului litigios a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0290 din 22.10.2003.
În anul 2004, soții formulează o acțiune în contencios administrativ pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, fiind formulată o cerere de intervenție în interes propriu de -. Prin sentința civilă nr. 703/E/16.12.2005 Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea formulată de intervenientul în interes propriu --, dispunând anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 672,38. situat în parcela 1(2493/1). Recursul formulat de I împotriva acestei sentințe a fost soluționat prin decizia civilă nr. 159/CA/03.07.2006 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, în sensul admiterii sale, respingând în fond acțiunea formulată de --.
Susține recurenta că și în ipoteza în care ar exista drepturi concurente,prima instanță era obligată să dea eficiență deciziei civile nr. 449/1996 a Tribunalului Iași, care a stabilit că I nu ocupă nicio suprafață de teren aparținând recurentei, decizie care a consolidat dreptul de proprietate al I dobândit prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
În atare situație, consideră recurenta că prin cele 2 hotărâri judecătorești definitive și irevocabile s-a confirmat faptul că cele 2 drepturi de proprietate sunt distincte, că privesc suprafețe de teren diferite și amplasamente diferite care nu se suprapun, împrejurare în privința căreia s-a statuat cu putere de lucru judecat, ceea ce conduce evident la concluzia că soluțiile date în prezenta cauză sunt nelegale întrucât sunt contrare dispozițiilor art. 1201 Cod civil.
Arată recurenta că atât prin acțiunea în revendicare a lui, cât și în acțiunea în anulare parțială a titlului lor de proprietate, dar și în acțiunea în revendicare formulată de -- prin cererea reconvențională se urmărește același scop respectiv desființarea dreptului de proprietate al I asupra suprafeței de 667,90. teren, însă în privința căruia s-a statuat prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Consecințele puterii lucrului judecat face ca autorul, ori succesorii săi (soții și ) în drepturi să nu mai poată repune în discuție într-o altă acțiune un drept ce de altfel nu mai există în patrimoniul persoanei care o moștenesc, fiind obligați să respecte orice hotărâre judecătorească.
Recurenta este de părere că în mod fals instanțele au reținut în cauză că cele 2 proprietăți se suprapun ca amplasament atâta timp cât prin hotărâri definitive și irevocabile instanțele au statuat că proprietatea, devenită, nu se întinde peste terenurile deținute de I, situație în care nu se putea efectua nici compararea titlurilor atâta timp cât nu există concurență de drepturi asupra aceluiași teren.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, solicitându-se admiterea recursului în sensul solicitărilor formulate.
Intimații --, - și - au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Intimații au invocat excepția inadmisibilității recursului, având în vedere că prima instanță a fost investită cu o acțiune în constatarea nulității parțiale a contractului de donație nr. 1979/2005 pentru suprafața de 672,38. teren situat în I,- și cu o cerere reconvențională a pârâtei - în privința aceluiași teren din litigiu.
făcută de părți a terenului din litigiu la instanța de fond a fost în cuantum de 10.000 lei Ron, astfel încât față de valoarea arătată și dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă hotărârea instanței de fond era susceptibilă a fi atacată doar cu recurs. Legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe a fost verificată prin decizia civilă nr. 282/14.04.2008 a Tribunalului Iași astfel încât recursul de față apare ca inadmisibil chiar dacă tribunalul a calificat și soluționat calea de atac declarată împotriva sentinței de fond ca apel.
Sub aspectul excepției puterii lucrului judecat intimații arată că în mod corect tribunalul a reținut că în raport cu cele două hotărâri judecătorești invocate de reclamanta-recurentă nu se poate reține autoritatea de lucru judecat nefiind îndeplinite cerințele art. 1201 Cod civil.
Cu privire la cererea reclamantei-recurente de a se constata nulitatea contractului de donație, intimații arată că în mod corect prima instanță, cât și instanța de control judiciar au constatat că actul dedus judecății este perfect valabil, îndeplinind condițiile de fond și formă prevăzute de lege.
Consideră intimații că reclamanta-recurentă fiind terț, față de contractul de donație, putea invoca ca motiv de nulitate a contractului cauza ilicită doar în ipoteza în care s-ar fi procedat la încălcarea unei norme imperative sau de ordine publică ceea ce nu s-a demonstrat în cauză.
Cu privire la cererea reconvențională intimații arată că în mod corect instanțele au reținut că titlurile de proprietate provin de la autori diferiți, procedând la compararea acestora, dând eficiență celui care provine de la adevăratul proprietar.
Cu privire la cererea de radiere din cartea funciară consideră intimații că în mod corect instanțele au reținut incidența dispozițiilor art. 20 alin. 2 și art. 33 din Legea nr. 7/1996, ceea ce a condus la admiterea cererii de radiere.
Solicită respingerea recursului în temeiul apărărilor formulate.
În ședința publică din 16 ianuarie 2009 și ulterior la termenul de judecată din 09.10.2009 (după soluționarea excepției invocată de I privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă prin decizia nr. 970/25 iunie 2009 Curții Constituționale), instanța a pus în discuția părților excepția privind admisibilitatea căii de atac a recursului, având în vedere valoarea obiectului pricinii deduse judecății și dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă, excepție în privința căreia reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Iași, reclamanta Ias olicitat ca în contradictoriu cu pârâții -, - și -- să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de donație autentificat sub nr. 1979 din 30 septembrie 2005 pentru terenul în suprafață de 672,38. situat în I,-.
La data de 08.11.2006 pârâții au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii principale, precum și cerere reconvențională (în privința căreia ulterior pârâții - și - au renunțat la judecată - (fila 126 dosar fond) prin care s-a solicitat obligarea reclamantei-pârâte I să lase în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtei - terenul din litigiu, iar în contradictoriu cu Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară s-a solicitat radierea imobilului din cartea funciară cu privire la suprafața de 672,38. revendicată.
La data de 25 aprilie 2007 când Judecătoria Iașia pronunțat sentința civilă nr. 4483, dispozițiile art. 282 indice 2 Cod procedură civilă stipulau că "nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei Ron inclusiv, atât în materie civilă, cât și în materie comercială".
În prezenta cauză s-a solicitat în cererea principală constatarea nulității absolute parțiale a contractului de donație autentificat sub nr. 1979 din 30.09.2005 în ce privește terenul în suprafață de 672,38. situat în I,-, iar prin cererea reconvențională instanța de fond a fost investită cu o acțiune în revendicare în privința aceleiași suprafețe de teren respectiv de 672,38. situată în I,-.
Față de cadrul procesual fixat pe deplin la instanța de fond rezultă că prin acțiunea principală se urmărește însăși desființarea contractului de donație în privința terenului litigios, în sensul sancționării actului juridic prin lipsirea acestuia de efectul translativ de proprietate asupra imobilului - teren ce dă naștere unor consecințe patrimoniale.
Este de semnalat în acest sens și decizia nr. 32/09.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite care a statuat asupra caracterului patrimonial al acțiunilor privind desființarea contractelor de vânzare-cumpărare, de locațiune, de donație etc. contracte care dau naștere unor drepturi patrimoniale, astfel încât și lipsirea de efecte a unor asemenea acte juridice vor avea tot consecințe patrimoniale.
Cum prin acțiunea de față se urmărește desființarea unui contract de donație ce a dat naștere unor drepturi patrimoniale, iar pe de altă parte, prin cererea reconvențională se urmărește apărarea dreptului de proprietate prin revendicare în privința aceluiași teren cuprins în contractul de donație, rezultă că la stabilirea instanței competente și a căilor de atac are relevanță valoarea obiectului contractului, respectiv a terenului în suprafață de 672,38. situat în I,-, ce formează și obiect al revendicării imobiliare din cererea reconvențională.
Față de cadrul procesual fixat la instanța de fond, prețuirea terenului din litigiu a fost efectuată de părțile din proces în fața primei instanțe, precizând (la fila 126 dosar fond) valoarea terenului litigios la suma de 10.000 Ron în anul 2006, ce nu a fost contestată de nici una din părți, nici la instanța de fond și nici la instanța de apel. În atare condiții, raportat la obligațiile procedurale ce revin părților conform dispozițiilor art. 112 Cod procedură civilă este lipsită de relevanță juridică contestarea de către recurentă în actuala etapă procesuală a valorii terenului ce a făcut obiectul contractului de donație și teren în privința căruia s-a promovat acțiunea în revendicare, drept pentru care raportul de evaluare al camerei notarilor va fi considerat ca o probă pro causa, astfel încât care va fi înlăturată. Mai mult chiar, este de semnalat că la instanța de apel, intimații au solicitat recalificarea căii de atac, respectiv ca fiind cea a recursului, însă apelanta, recurenta de față s-a opus solicitării, arătând că valoarea imobilului este cea precizată la instanța de fond, iar calificarea corectă a căii de atac ar fi cea a apelului și nu a recursului (fila 99 dosar apel).
Drept urmare, rezultă că acțiunea principală, cât și cererea reconvențională se încadrează în categoria acțiunilor la care se referă art. 282 indice 1 Cod procedură civilă, fapt pentru care hotărârea instanței de fond era susceptibilă a fi atacată doar pe calea recursului care se soluționează în considerarea dispozițiilor art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă de instanța imediat superioară celei ce a pronunțat hotărârea atacată.
Prin urmare, instanța va constata că recurenta I nu are deschisă calea recursului la Curtea de APEL IAȘI, în cauză fiind deja soluționată calea de atac exercitată împotriva hotărârii instanței de fond prin decizia civilă nr. 282 din 14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege încalcă principiul legalității și cel constituțional al egalității în fața legii și a autorităților. Calificarea greșită de tribunal a căii de atac nu poate avea drept efect încălcarea dispozițiilor imperative înscrise în art. 282 indice 1 Cod procedură civilă, respectiv nu se mai poate exercita un nou recurs la Curtea de apel.
Pentru aceste considerente, instanța în baza art. 312 Cod procedură civilă va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă I, ceea ce va atrage și imposibilitatea verificării incidenței motivelor de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de SA, prin reprezentant legal, împotriva deciziei civile nr. 282 din 14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - --- -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
-
05.11.2009
2 ex.
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Adriana Elena Andronic, Georgeta
