Anulare act. Decizia 398/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.398
Ședința publică din 16 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile de apel nr. 15 din 22.01.2009, pronunțată în dosarul cu nr-, de Tribunalul Arad - secția civilă - în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect rezilierea contractului de întreținere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta intimată personal, asistată de avocata, lipsă fiind pârâtul recurent.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, la a doua strigare după care, întrucât recurentul a fost citat cu mențiunea timbrări și nu există la dosar, dovada satisfacerii legii taxei judiciare de timbru, instanța acordă cuvântul pe această excepție, a netimbrării recursului.
Avocat pentru reclamanta intimată solicită admiterea excepției și anularea recursului ca netimbrat iar pe fond pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, conform chitanțelor depuse la dosar.
După dezbateri, dar nu înaintea ridicării ședinței de judecată se prezintă avocata, pentru pârâtul recurent, care depune taxa judiciară de timbru în valoare de 250 lei,timbru judiciar în valoare de 5 lei și concluzii scrise, după care pune concluzii de admitere a recursului, casarea celor două hotărâri și în fond respingerea acțiunii. Nu solicită cheltuieli de judecată, în recurs.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Arad, la 04.10.2007, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâtul solicitând rezilierea contractului de întreținere și restabilirea situației anterioare în CF nr. 4272, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul un contract de întreținere autentificat sub nr. 750/19.04.2007 de, însă pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute la alin. 2 din contract. Susține că de la data încheierii contractului și până în prezent toate cele necesare traiului i-au fost asigurate de două prietene.
În drept, invocă dispozițiile art. 1073 - 1075 Cod civil.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că reclamantei îi revine culpa contractuală, întrucât a încercat să profite de el în diverse moduri. Pârâtul arată că și-a îndeplinit obligațiile contractuale, ba mai mult i-a acordat ajutor chiar înainte de încheierea contractului.
Prin sentința civilă nr. 6189/19.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Arad admite acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtului, și în consecință:
Dispune rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat prin încheierea nr. 759/19.04.2007 a.
Dispune restabilirea situației anterioare susmenționatului contract în CF nr. 4272 nr. 2448/662/b/2/a etc. 2448/662/b/8/2.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată de 505 lei.
Obligă pârâtul să plătească în contul bugetului de stat suma de 3047,2 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 19 aprilie 2008 reclamanta a încheiat un contract de întreținere cu pârâtul, prin care, acesta din urmă, în schimbul nudei proprietăți asupra imobilului situat în A,-,. 150,. A,. 2, înscris în CF nr. 4272 A, sub nr. top. 2448/662/b/2/a/ etc. 2448/662/b/8/2 s-a obligat aoî ngriji și întreține cu toate cele necesare traiului, iar la decesul ei aoî nmormânta potrivit obiceiului locului.
Pârâtul nu ș-ai executat corespunzător obligația asumată, lucru pe care reclamanta l-a reproșat în repetate rânduri, fapt confirmat chiar de martorul, propus de pârât. Astfel, pârâtul nu a asigurat hrană reclamantei decât sporadic, de circa 2 ori pe săptămână, și fără a ține cont de nevoile speciale ale reclamantei, bolnavă de diabet. În fapt, de asigurarea alimentației zilnice a reclamantei s-a ocupat martorul G și martora.
În contractul lor, (care conform art. 969 Cod civil, constituie legea părților), reclamanta și pârâtul au inclus un pact comisoriu, potrivit căruia neexecutarea obligației de întreținere determină rezoluțiunea, fără somație sau punere în întârziere. Instanța de fond consideră că sunt îndeplinite condițiile rezoluțiunii judiciare, și ca urmare, în temeiul art. 969 Cod civil, coroborat cu art. 1019 Cod civil, prima instanță va admite acțiunea și va dispune rezoluțiunea contractului.
Ca efect al rezoluțiunii pentru neexecutare, instanța va dispune redobândirea de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului, prin revenirea la situația anterioară de carte funciară.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, și prin decizia civilă nr. 15 din 22.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad - secția civilă - respinge apelul acestui pârât, pe care-l obligă la 500 lei cheltuieli de judecată, reținând în esență că, în raport de probațiunea administrată în cauză și de dispozițiile legale incidente în cauză, prima instanță a reținut corect, în considerentele hotărârii atacate, că pârâtul apelant nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de întreținere autentificat, încheiat între părțile litigante.
Astfel, din coroborarea declarațiilor martorilor și interogatoriul intimatei, rezultă că apelantul nu a asigurat hrană zilnică, îmbrăcăminte și curățenia locuinței, spălarea rufelor de corp și de pat, asistență medicală și medicamente.
Faptul că, anterior încheierii contractului de întreținere, apelantul a ajutat -o pe intimată,în sensul că i-a cumpărat diferite alimente sau medicamente sau că i- dus mâncare gătită este irelevant, întrucât obiectul acțiunii dedus judecății vizează îndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul încheiat.
Relevant în cauză este (astfel cum reiese din depozițiile martorilor) că după momentul încheierii contractului, apelantul nu a asigurat zilnic hrana intimatei.
Martora prin declarația sa a arătat că, apelantul îi aducea mâncare intimatei ocazional.
În același sens, martora a relatat împrejurări nemijlocite în calitate de vecină care cunoștea starea de sănătate a intimatei și care odată la trei zile îi făcea de mâncare. De altfel, martorii propuși de intimată au declarat fie, că l-au văzut pe apelant la locuința acesteia sau că l-au văzut foarte rar și că îi aducea la fel de rar mâncare de la fast - food și chiar înghețată, deși intimata era suferindă de diabet.
În zilele în care nu-i era asigurată hrana, martorul G îi aducea mâncare intimatei de la Cantina Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor.
Aceste depoziții sunt, însușite și de instanța de apel. Depozițiile martorilor la care face referire apelantul prin motivele de apel vor fi înlăturate, deoarece martora are calitatea de concubină a apelantului și prin urmare depoziția sa este subiectivă și nu se coroborează cu declarațiile celorlalți martori.
Chiar și martorul propus de apelant, prin depoziția sa, relatat că apelantul, i-a dus de mâncare intimatei în doar câteva rânduri.
Nu lipsită de relevanță este și împrejurarea că intimata a fost internată în spital în cursul anului 2008 și că apelantul a venit să o viziteze numai după ce a aflat de acest fapt și sub promisiunea că îi restituie contractele pe care le deținea în mod abuziv a determinat-o pe intimată să plece din spital, fiind transportată de apelant la rudele sale din județul B, în grija cărora a lăsat-o pe intimată, fără posibilitatea de reîntoarcere la domiciliu său și numai la insistențele martorului Gaa dus-o la De la acest incident apelantul a întrerupt orice legătură cu intimata.
În ce privește susținerea apelantului, din concluziile scrise că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 129(6) cod. pr. Civilă, în sensul că deși era obligată, nu s-a pronunțat asupra obiectului judecății, dispunând rezoluțiunea contractului de întreținere, deși intimata a solicitat rezilierea contractului este de reținut că instanța are obligația în conformitate cu art. 129, 130 cod.pr. civilă să de-a acțiunii calificarea juridică exactă și că prin hotărârea pronunțată prima instanță în mod legal a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere, care se poate realiza numai în cazul în care a fost dovedită culpa întreținătorului, care nu și-a respectat obligația prestării întreținerii și care are ca efect redobândirea dreptului de proprietate al intimatei asupra imobilului, datorită caracterului aleatoriu al contractului.
Împotriva acestei decizii civile de apel, a declarat, recurs, în termen legal, pârâtul, solicitând schimbarea ei, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, dar nu indică în recurs nici un motiv de nelegalitate, dintre cele indicate în art. 304 sub pct. 1 - 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului său, pârâtul susține în fapt, că el consideră că și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate prin contractul de întreținere, după cum rezultă din probele cu martori administrate în dosar, întreținerea fiindu-i acordată reclamantei chiar și de prietena lui, sau de prietenul său, martorul și că prin contractul de întreținere nu a fost obligat să-i aducă reclamantei un anumit fel de mâncare, dar că reclamanta este o femeie duplicitară, încercând să profite de naivitatea lui, găsindu-și probabil în prezent acum alte persoane, pe care nu vede cum le-ar putea exploata mai mult decât pe el, reclamanta fiind și o persoană ușor influențabilă, apreciind că însăși reclamanta recunoaște că nu și-a putut îndeplinii toate obligațiile contractuale, tocmai din culpa acesteia.
Intimata reclamantă, prin întâmpinare ( 5 - 8 dosar), solicită respingere recursului pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de motivele de fapt invocate în cererea scrisă de recurs, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul de față al pârâtului este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, deoarece bine și cu temei a fost respins și apelul aceluiași pârât.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele de fapt invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prev. de art. 969, 1019 și 1073 - 1075 Cod civil, când a confirmat soluția primei instanțe, neconstatându-se din oficiu, nici motive de ordine publică, de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, corect fiind respins apelul pârâtului, pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite în întregime și de C ca instanță de control judiciar, criticile privind situația de fapt formulate în recurs neputând fi găsite întemeiate, aceste critici neputându-se încadra nici unul din cazurile de nelegalitate vizând motivele de recurs, prevăzute - expres și limitativ - în art. 304 sub pct. 1 - 9 Cod procedură civilă, impunându-se deci respingerea recursului pârâtului.
Astfel, recurentul pârât nu a făcut referințe precise în recursul său cu privire la cauzele ori cazurile de nelegalitate ale hotărârii recurate, ci s-a mărginit să reitereze situații de fapt, invocate și în apel, la care a adăugat critici suplimentare cu caracter extrem de generic, cu privire la soluția pronunțată de instanța de apel.
De aceea, Curtea analizând prezentul recurs al pârâtului, prin prisma motivelor de fapt invocate de acesta, cu aplicarea art. 299 raportat la art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, constată că acest recurs al pârâtului este nefondat și va fi respins în consecință, ca atare, câtă vreme în speță nu sunt incidente motive de nelegalitate, de casare sau modificare, dintre cele anume indicate de art. 304 sub pct. 1 - 9 Cod procedură civilă, prezentul recurs al pârâtului neconformându-se prev. art. 302/1 al 1, pct. 3 Cod procedură civilă, în condițiile în care recurentul nu indică motive de drept, de nelegalitate, vizând decizia civilă recurată, cu o fundamentare și susținere concretă și detailată, ca și cu o dezvoltare a acestor motive de nelegalitate, cu argumente separate.
Totuși pe fondul pricinii, Curtea reține că în contractul de întreținere, autentificat sub nr. sus-indicat, sunt stipulate obligațiile de a face al pârâtului în raport de persona reclamantei, respectiv este obligat "să o îngrijească și să o întrețină cu toate cele necesare traiului până la sfârșitul vieții sale, scop în care urmează să-i asigure hrana zilnic, pregătită la masa comună, împreună cu el sau separat după voința reclamantei, îmbrăcămintea necesară, curățenia locuinței, spălatul rufelor de corp și pat, în caz de boală, asistență medicală, medicamentele necesare, precum și îngrijirea cuvenită, iar la deces să o înmormânteze potrivit cu obiceiul locului, obligații a căror neexecutare atrag . rezilierea prezentului contract".
Întrucât pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, reclamanta a promovat prezenta acțiune civilă pentru rezilierea contractului de întreținere. Pârâtul recurent a înțeles să-și îndeplinească o parte din obligațiile antemenționate dar înaintea încheierii contractului și cu scopul evident de aod etermina pe reclamantă la încheierea prezentului contract de întrețin ere, însă aceasta așa-zisă îndeplinire a obligațiilor de către recurentul pârât, Curtea consideră că nu are nicio relevanță juridică în prezenta speță, întrucât se pune în discuție neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul a cărei reziliere a solicitat-
Din probele administrate în cauză, respectiv interogatoriul reclamantei, înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cât și declarațiile martorilor, Curtea consideră că se face dovada faptului că pârâtul recurent, nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de întreținere, anume asigurarea zilnică a hranei, îmbrăcămintea, curățenia locuinței, spălatul rufelor de corp și pat, asistența medicală și medicamentele în caz de boală, ceea ce face ca hotărârile instanțelor anterioare să fie temeinice și legale, fiind așadar cazul respingerii recursului acestui pârât.
Instanța de fond ca și cea de apel în mod corect a admis acțiunea reclamantei, formându-și convingerea că din probele administrate în cauză, - martori-, înscrisuri și interogator - rezultă fără putință de tăgadă faptul că pârâtul recurent nu a înțeles să își îndeplinească obligațiile asumate prin contractul de întreținere încheiat cu reclamanta.
Chiar și martorii propuși de către pârâtul recurent - de exemplu, - confirmă faptul că acesta nu și-a îndeplinit obligațiile contractului în modul în care acestea au fost asumate prin contractul de întreținere, ci aceste obligații fiind îndeplinite în mod sporadic, martorii recunoscând și prezența altor persoane în casa subsemnatei, persoane ce în realitate au ajutat-o să se gospodărească și i-au dat de mâncare, întrucât reclamanta nu era în stare să-și asigure, singura hrană zilnică și curățenia în imobil, datorită stării ei precare de sănătate și a vârstei înaintate.
Astfel, de reclamanta s-au ocupat cu totul alte persoane, ce cunoșteau starea ei fizică reală, respectiv, G și, care i-au făcut curățenie în casă, pe rând, i-au făcut zilnic de mâncare sau așa cum rezultă din bonurile de la dosar, martorul G i-a adus mâncare de la cantina pensionarilor de cele mai multe ori, lucru nefiresc de altfel, în condițiile în care reclamanta se află în întreținere pârâtului.
Toate cele trei declarații menționate anterior, contrazic declarația martorei, prietena pârâtului, a cărei declarație se poate considera oricum subiectivă, raportat de relațiile acesteia cu pârâtul.
Așa cum au arătat și martori și, acestea au fost cele care s-au ocupat de reclamanta, cât a fost bolnavă, cumpărându- medicamente sau ducând-o la cabinete medicale la control, nicidecum pârâtul, deși era obligația acestuia.
Cu privire la afirmațiile, conform cărora reclamanta ar mai fi fost în trecut întreținută de alte persoane, sunt ficțiuni al recurentului pârât, aceste aspecte nefiind niciodată dovedite și oricum nu au legătură cu prezenta cauză.
Referitor la martorii pârâtului recurent, aceștia afirmă că în doar câteva rânduri pârâtul i-a adus de mâncare sau s-a ocupat de reclamantă, unele din aceste aspecte fiind relatate de aceștia din spusele pârâtului, adică percepute indirect. În această situație, obligațiile contractuale asumate de către pârât nu au fost îndeplinite, astfel încât sancțiunea ce se impunea a se dispune de către ambele instanțe este admiterea acțiunii reclamantei.
Declarațiile martorilor de mai sus analizate pe larg, au fost însușite de către instanța de apel, care a arătat că ele se coroborează cu interogatoriul reclamantei și cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, singura declarație înlăturată corect de către instanța de apel fiind cea a martorei, depoziție ce nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză și care depoziție este susceptibilă de subiectivism, datorită relației acesteia de prietenie(concubinaj) cu recurentul pârât.
În ceea ce privește susținerile pârâtului recurent cu privire la încălcarea dispozițiilor art.129(6) cod. pr. Civilă, Curtea observă că rezilierea sau rezoluțiunea unui contract produce în realitate aceleași efecte, respectiv anularea contractului supus cererii de reziliere sau rezoluțiune. În ceea ce privește situația unui contract de întreținere, practica instanțelor de judecată a arătat în mod frecvent faptul că, întrucât din punctul de vedere al întreținutului se discută de o singură prestație - respectiv transmiterea nudei proprietăți către întreținător, reclamanta s-ar afla în fața posibilității de a solicita instanței de judecată să constate rezoluțiunea contractului de întreținere, însă din punct de vedere al întreținătorului se poate discuta de mai mult prestații succesive asumate prin contract, ceea ce ar atrage solicitarea de reziliere a contractului de întreținere.
Prin urmare, Curtea reține că este instanța de fond ca cea de apel nu au schimbat obiectul contractului, atâta timp cât efectele sunt aceleași iar destinația se referă la cele arătate anterior. Aceasta este rațiunea pentru care în practica judiciară se face distincție între cele două situații juridice, iar nu cea indicată de către pârâtul recurent, respectiv faptul că reclamanta ar fi solicitat rezilierea contractului de întreținere, întrucât a recunoscut că pârâtul recurent și-a îndeplinit o parte din obligații sau că reclamanta ar fi în culpă, în ceea ce privește îndeplinirea contractului de întreținere către pârâtul recurent.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticile de fapt formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să facă admisibil acest recurs și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al pârâtului, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil și căruia îi este specific, în sensul rezolvării prezentului litigiu în limitele investirii instanței, recurentul nedovedind incidența în cauză a vreunui motiv de recurs de nelegalitate, prev. de art. 304 sub pct. 1 - 9 Cod procedură civilă, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse, pe larg de
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, aflat în culpă procesuală, ca parte căzută în proces, recurentul pârât va fi obligat să-i plătească intimatei reclamante de mai sus - la cererea acesteia - suma de 500 lei, cheltuieli de judecată, în recurs, reprezentând onorar avocațial, justificat cu împuternicire avocațială nr. 76 din 27.03.2009 chitanța aferentă nr. 363/2009, aflate la fila 9 și 10 din dosarul cauzei de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile de apel nr. 15 din 22.01.2009, pronunțată în dosarul cu nr-, de Tribunalul Arad - secția civilă - în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect rezilierea contractului de întreținere.
Obligă recurentul pârât de mai sus să plătească reclamantei intimate menționate suma de 500 lei cheltuieli de judecată, în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /13.05.2009
Tehnored /1905.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Trandafir PurcărițăJudecători:Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
