Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 396/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.396
Ședința publică din 16 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Carmina Orza
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanții MUNICIPIUL T, prin Primar și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T împotriva deciziei civile nr. 763/A/ din 11.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați SC SA T și SC "- & OM SRL T, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic pentru reclamanții recurenți, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentanta reclamanților, recurenți, care arată că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul acesteia.
Nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Consilier juridic pentru reclamanții recurenți pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
CURTEA
Deliberând, constata următoarele:
Prin sentința civila nr. 7003/28.05.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul - s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de reclamante asupra cererii reconvenționale, ca neîntemeiată.
S-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanții Municipiul T prin Primar și T, împotriva pârâtelor SC SA T si SC -&OM PARTNER SRL T.
S-a constatat că protocolul încheiat între reclamante și pârâta de 1 la data de 30.04.1996 a încetat de drept.
A dispus evacuarea pârâtelor din imobilul situat în T,-, înscris în CF nr.31120 T nr.top 202/, CF col nr. 474.
A respins cererea reconvențională formulată de reclamanta-pârâtă SC SA împotriva pârâtelor - reclamante Consiliul Local al Municipiului T și Primăria T prin Primar, ca neîntemeiată.
A obligat pârâtele-reclamante la plata către reclamantele - pârâte a sumei de 10,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Asupra excepției de tardivitate invocată de către reclamante, pe care instanța de fond o califică juridic, ca fiind vorba despre excepția prescripției extinctive, având în vedere apărările formulate, reținut ca momentul în care reparațiile au fost efectuate, nu prezintă importanță, deoarece dreptul pârâtei-reclamante de a le pretinde se naște în momentul în care aceasta este obligată să părăsească spațiul, adică să nu mai beneficieze de ele.
Față de cele de mai sus instanța a respins excepția ca neîntemeiată.
Conform extras CF nr.31120 T nr.top 202/, CF col nr. 474, imobilul constând din spațiu comercial,situat în T-, face obiectul unui drept de proprietate exercitat de statul român, prin administrarea Primăriei T(fila 3).
La data de 24.05.1996, prin protocolul de la fila 6, în baza art 1 din nr. 391/1995, se transmite dreptul de folosință gratuită asupra spațiului către pârâta de 1 pe o perioadă de 10 ani.
Prin art. 3 al acestui protocol se prevede că acest contract încetează înainte de împlinirea termenului de 10 ani, în cazul în care pârâta de rang1 subcedează dreptul său unor persoane fizice sau juridice.
Astfel cum recunoaște și pârâta de 2, aceasta a ocupat spațiul în litigiu, iar conform înscrisul de la fila 77, se face dovada că spațiul este în continuare ocupat cu bunuri aparținând pârâtei de 2.
Mai mult decât atât, perioada de 10 ani s-a împlinit, iar pârâta de 1 nu mai îndeplinește condiția prev de art. 1 din nr. 391/1995, și anume aceea de a fi o societate comercială cu capital majoritar de stat.(fila 8).
Față de cele de mai sus, în baza art. 969 cod civil, care prevede că orice convenție legal făcută este legea părților,coroborat cu disp. art. 1021 cod civil și art. 3 din protocol, instanța a constata ă acest contract a încetat, iar pârâtele de 1,2 ocupă spațiul în litigiu, fără a deține titlu valabil, în consecință, în baza art. 480 cod civil, a dispus evacuare acestora din urmă.
Cu privire la cererea reconvențională instanța a reținut că, prin raportul de expertiză efectuat în cauză expertul concluzionează că lucrările de îmbunătățire au o vechime de aproximativ 42-45 de ani, ca atare nu puteau fi realizate de către pârâta de 1 în perioada în care protocolul de cedare a folosinței spațiului își producea efectele și, în consecință a respins cererea reconvențională.
În baza art. 274 cod procedură civilă, văzând culpa procesuală a pârâtelor,a obligat pe acestea la plata cheltuielilor de judecată,reprezentate de taxele de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel parata SC SA T, înregistrat la Tribunalul Timiș -secția civila in dosarul - la data de 12.07.2008.
Apelanta critica hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie si arata ca sentința atacata a fost pronunțată de o instanță necompetenta material, ceea ce determina nulitatea hotărârii pronunțate, solicitând admiterea apelului si trimiterea cauzei spre rejudecare in prima instanța la Tribunalul Timiș Secția comerciala.
Intimata Consiliul Local T prin întâmpinare solicită respingerea apelului, considerând ca apelanta este intr-o eroare când afirma ca prezenta acțiune ar fi de competenta materiala a Tribunalului Timiș, obiectul principal al acțiunii este evacuare, nefiind cerere in materie comerciala, fapt ce determina competenta materiala a judecătoriei, solicitând respingerea apelului si menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinica si legala.
Prin decizia civilă nr.763/A din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul cu nr-, a admis apelul promovat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 7003/28.05.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul - în contradictoriu cu intimații Municipiul T prin Primar și T cu sediul in T, împotriva și SC -&OM PARTNER SRL
A anulat sentința civila nr.7003/28.05.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara si a trimis cauza spre competenta soluționare Secției Comerciale a Tribunalului Timiș, pentru soluționarea acesteia în primă instanță.
Pentru a se pronunța astfel nalizând cu prioritate excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Timișoara, Tribunalul retine ca excepția este întemeiata si va fi admisa pentru următoarele considerente:
Potrivit susținerilor reclamanților, pârâta, beneficiara a spațiului cu alta destinație din care se solicită evacuarea sa, nu ar mai întruni condițiile prev.de art. 1 alin.2 din HG nr. 391/1995 la data promovării acțiunii, aspect ce ar rezulta din adresa Registrului Comerțului nr. /24.02.2005.
În susținerea acțiunii având drept obiect evacuarea, se invocă atât acest aspect, cât si faptul ca potrivit art. 3 din Protocolul nr. 1787/16.05.1996, locațiunea încetează de drept înainte de expirarea termenului de 10 ani, daca se constată ca beneficiarul dreptului de folosință gratuită închiriază spațiul comercial unor persoane fizice sau juridice, iar in speța pârâta ar fi închiriat spațiul către SC - & OM PARTNER SRL, încălcând astfel protocolul.
Tribunalul apreciază ca necesitatea analizării aspectului dacă pârâta mai întrunește condițiile prev.de art. 1 alin.2 din HG nr. 391/1995, ce instituie facilitatea transmiterii gratuite unor spatii comerciale in patrimoniul altor spatii comerciale cu activitate într-un anumit domeniu, atrage competența materiala de soluționare a cauzei a Secției comerciale a Tribunalului Timiș, față si de disp.art. 2 pct. 1 lit.a Cod procedură civilă,câtă vreme litigiul de față nu este evaluabil în bani.
Fiind vorba despre un spațiu comercial aflat in administrarea Consiliului Local T, transmis în folosință gratuită unei societăți comerciale(cum este pârâta) tocmai în considerarea întrunirii condiției deținerii unui capital majoritar de stat, se impune concluzia ca doar o instanță comerciala poate verifica susținerile reclamanților ce fac trimitere în primul rând la nerespectarea dispozițiilor HG 391/1995.
Împotriva deciziei civile nr. 763/A/ din 11.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul cu nr- au formulat recurs reclamanții MUNICIPIUL T, prin Primar și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI
Recurenții au arătat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală atunci când a reținut caracterul comercial al litigiului, deoarece petitul principal al cererii de chemare în judecată î-l reprezintă evacuarea, iar cererea de evacuare este de competența materială a Judecătoriei Timișoara.
S-a mai arătat că deși imobilul reprezintă un spațiu comercial, folosit de un comerciant, cauza nu ar fi una comercială deoarece consiliul local nu se ocupă cu închirierea spațiilor comerciale.
În continuarea recursului s-a făcut trimitere la chestiuni care privesc conținutul raporturilor juridice dintre părți conchizându-se că în mod netemeinic Tribunalul Timiș anulat sentința civilă nr. 7003 din 28.05.2008, și a trimis cauza spre soluționare secției comerciale a Tribunalului Timiș.
În drept, recurenții au invocat motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
La fila 9 - 10 SC SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de către reclamanți, deoarece tribunalul în mod corect a reținut că instanța competentă este instanța comercială.
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 304, rap. la art. 306 și art. 312 Cod procedură civilă, se reține că acesta este nefondat.
Primul motiv de recurs, indicat în drept, de către reclamanți se referă la art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, respectiv interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, iar cel de al doilea motiv de recurs, în drept, indicat vizează art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, respectiv nelegalitatea hotărârii.
Aceste motive de recurs nu se regăsesc în speță deoarece tribunalul a făcut o corectă interpretare a raportului juridic dintre părți și a conținutului acestuia, reținând că drepturile invocate de către părți vizează domeniul comercial, mai ales în condițiile în care, pârâtele invocă tocmai calitatea de comerciant care le-ar permite transmiterea gratuită a unor spații comerciale în condițiile prevăzute de art. 1 al. 2 din HG nr. 391/1995.
În aceste condiții, în speță, în mod indiscutabil este vorba despre un spațiu comercial aflat în administrarea Consiliului Local al Municipiului T, care ar putea fi transmis în folosință gratuită unei societăți comerciale (cum este pârâta), tocmai în considerarea întrunirii condiției deținerii unui capital majoritar de stat.
De aceea, doar o instanță comercială are competența de a verifica condițiile de formă și de fond invocate de către pârâtele societăți comerciale, ca apărări, pentru a se opune acțiunii reclamanților.
Sub aspectul legalității, de asemenea soluția instanței de apel este corectă, deoarece aceasta a reținut că, natura comercială a cauzei, față de petitul acțiunii introductive, se circumscrie dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă, cererea de evacuare a unui comerciant, nefiind evaluabilă în bani, ceea ce atrage competența în primă instanță a secției comerciale a Tribunalului Timiș.
Față de cele arătate Curtea, va proceda la respingerea recursului declarat de către reclamantul Municipiul T prin Primar și Consiliul Local al Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamanții MUNICIPIUL T, prin Primar și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, împotriva deciziei civile nr. 763/A/ din 11.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul cu nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /12.05.2009
Tehnored /12.05.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: C și
Președinte:Trandafir PurcărițăJudecători:Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat, Carmina Orza
