Anulare act. Decizia 4/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR 4/A/2009
Ședința publică din 21 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan JUDECĂTOR 2: Maria Galeș
JUDECĂTOR 3: Eugenia Moșincat
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea apelurilor civile declarat de, domiciliată în D, B- -, -. D,.15, județul H, domiciliată în P, str. -, nr. 22, județ P, domiciliat în, str. -, nr. 276, județul S M, G, domiciliată în T, nr. 7,. B,. 13, județul Ttoți prin mandatar, domiciliat în D, B- -, -,. D,.15, județul H și pârâți, ambii domiciliați în S M, P-ța 25 Octombrie, nr. 10,. 8, județul S M în contradictoriu cu intimații pârâți U, domiciliată în 72622, nr. 25, Germania, (), domiciliat în 72622,Calea 2,Germania, domiciliat în S M, str. -, nr. 95, județul S M, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,- împotriva sentinței civile nr.509 din 11 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect: anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatarul apelanților, lipsă, numitul;av.,în reprezentarea apelanților pârâți ,lipsă, și în calitate de mandatară a intimatei pârâte u, fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că apelurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Mandatarul apelanților solicită admiterea apelului, respingerea apelului declarat de pârâți, cu cheltuieli de judecată, în ambele instanțe, învederând instanței că sunt îndreptățiți la întregul cuantum, reducerea acestora de către instanța de fond nefiind justificată.
Mai arată că, în mod greșit tribunalul a interpretat faptul că prin cererea lor, l-ar fi chemat în judecată pe pârâtul, si ca atare nu pot fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în favoarea acestuia.
Reprezentanta apelanților pârâți solicită, în principal, admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii lor, în subsidiar, obligarea Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor la restituirea prețului apartamentului la valoarea actuală de circulație, alături de toate daunele suferite, în solidar cu vânzătorii pârâți; respingerea apelului declarat de, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că instanțele au făcut o greșită aplicare a legii, deoarece apartamentului care a făcut obiectul contractului a cărui validitate a fost pusă în discuție nu a fost indisponibilizat prin nici un text legal, nefiind aplicabile în cazul acestui bun prevederile art. 44 din OUG 40/1999. De asemenea, mai arată că instanța a analizat doar reaua credință a cumpărătorilor fără a face și o cercetare a poziție vânzătorilor, cu atât mai mult cu cât s-a făcut dovada că în ziua încheierii contractului de vânzare - cumpărare extrasul de carte funciară care a fost prezentat de notar nu cuprindea mențiunea existenței notificării lor.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Prin sentința civilă nr. 509 din 11 mai 2007, Tribunalul Satu Marea admis în parte acțiunea civilă formulată de i -, G, toti prin mandatar împotriva pârâților, și - și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare -cumpărare autentificat prin Încheierea nr. 478 din 17 februarie 2004 de BNP încheiat între pârâții și în calitate de vânzători, prin mandatar, și respectiv și -, în calitate de cumpărători, privind cota de 2/10 părți căreia îi corespunde apartamentul înscris în CF 18897 S M, dispunând restabilirea situației anterioare de carte funciară.
Instanța a admis în parte și cererea reconvențională formulată de pârâții și -, dispunând restituirea prețului de 30.000 euro sau echivalentul în lei a acestei sume la cursul din data plății de către pârâții și în favoarea lor reconvenționali.
Au fost respinse cererea din acțiunea principală privind acordarea de daune materiale și morale, cererea privind constatarea bunei credințe a cumpărătorilor, cererea de chemare în garanție și cea de chemare în judecată a altor persoane formulate în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, și, iar în urma admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului a fost respinsă acțiunea lor împotriva acestuia.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în baza art. 276 cod procedură civilă, pârâții, - și au fost obligați să plătească lor 1482, 33 lei, i au fost obligați să plătească pârâtului 1000 lei, iar cererea lor - reconvenționali pentru acordarea cheltuieli de judecată a fost respinsă ca nejustificată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul ca instanță de fond, a reținut că între pârâții, în calitate de vânzători - prin mandatar - și pârâții, în calitate de cumpărători a intervenit contractul de vânzare -cumpărare a cărui lipsire de efecte se solicită, al cărui obiect îl reprezintă apartamentul înscris în CF 18897 SM.
În coala funciară sub fusese notată la 8 noiembrie 2001, notificarea depusă de - în temeiul Legii nr. 10/2001. Așa fiind, instanța a apreciat că potrivit dispozițiilor art. 44 din OUG 40/1999, au fost indisponibilizate imobilele care fac obiectul unei astfel de notificări prin care, practic, este demarată procedura de obținere a măsurilor reparatorii, sancțiunea nerespectării acestei indisponibilizări fiind nulitatea absolută a contractului încheiat.
În continuare, instanța a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art. III din Titlul Ia L egii nr. 247/2005, pronunțând astfel soluția de constatare a nulității contractului atacat.
Motivând soluția de respingere a cererii privind constatarea bunei credințe a cumpărătorilor, instanța a reținut că actul juridic s-a încălcat prin nesocotirea interdicției legale și că, părțile nu au avut nici un comportament ce să poată fi caracterizat ca fiind o bună credință contractuală, deoarece aceștia nu au manifestat diligență și nici prudență, neverificând titlul înstrăinătorului lor.
Ca o consecință a constatării nulității absolut s-a dispus restituirea de către vânzători a prețului încasat, însă a fost respinsă cererea de chemare în garanție, deoarece raportul juridic vizează exclusiv părțile contractante neexistând nici o aparență de suprapunere a unui alt raport juridic în care Statul Român să fie parte. Sub un alt aspect, s-a constatat că nu există o solidaritate între stat și vânzători în ceea ce privește obligația de restituire a prețului.
Calitatea procesuală pasivă a pârâtul nu a ridicat probleme deosebite, acesta neavând nici un interes propriu raportat la conținutul raportului juridic născut în baza actului juridic lipsit de efecte, el fiind doar mandatarul vânzătorilor.
Daunele materiale solicitate de în sumă de 4000 USD au fost respinse, instanța apreciind că acestea nu au nici o legătură cu obiectul cauzei, iar în ceea ce privește daunele morale s-a apreciat că orice proces reprezintă o sursă de stres și că i nu sunt într-o situație deosebită față de alte părți din alte dosare.
Referitor la cheltuielile de judecată s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 276 cod procedură civilă, și pentru că cererea lor a fost admisă doar în parte, pârâții au fost obligați să plătească lor parte din cheltuielile de judecată, reprezentând cheltuieli de transport. Cererea lor - reconvenționali a fost respinsă sub acest aspect, deoarece nu s-a făcut dovada cuantumului acestor cheltuieli.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel cât și pârâții și -.
În ceea ce-i privește pe, aceștia au criticat sentința sub următoarele aspecte:
1. Greșit s-a interpretat faptul că prin cererea lor, aceștia l-ar fi chemat în judecata direct pe pârâtul, deoarece în nici unul dintre actele redactate de nu se face această mențiune. Este adevărat că se face precizarea că mandatul nu îndeplinește condițiile de formă cerute de lege, ceea ce ar atrage nulitatea convenției însăși.
Această problemă are relevanță sub aspectul cheltuielilor de judecată la care i au fost obligați în favoarea pârâtului.
Cercetând lucrările dosarul, instanța reține că prin încheierea din 17 octombrie 2005 ( fila 39 dosar fond), mandatarul lor a fost prezent, a solicitat citarea în proces în calitate de pârât și a mandatarului pârâților, respectiv a lui, sens în care instanța a dispus citarea acestuia în calitate de pârât.
Față de această precizare, critica apelanților este nefondată sub acest aspect.
2. Reclamanții au solicit acordarea în întregime a cheltuielilor de judecată, apreciind că sunt îndreptățiți la întregul cuantum, reducerea acestora nefiind justificată.
Nici această critică nu este întemeiată, deoarece în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 276 cod procedură civilă, acordând cheltuieli de judecată doar în măsura în care a admis acțiunea principală.
În legătură cu apelul lor, membrii completului de apel au avut opinii comune, neexistând nici un aspect rămas în divergență.
Împotriva aceleași sentințe, au declarat apel și pârâții și -, aceștia solicitând, în principal, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii lor, fie, în subsidiar, obligarea Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor la restituirea prețului apartamentului la valoarea actuală de circulație, alături de toate daunele suferite, în solidar cu vânzătorii pârâți.
În motivarea cererii lor, pârâții arată că instanțele au făcut o greșită aplicare a legii, deoarece apartamentului care a făcut obiectul contractului a cărui validitate a fost pusă în discuție nu a fost indisponibilizat prin nici un text legal, nefiind aplicabile în cazul acestui bun prevederile art. 44 din OUG 40/1999.
Mai mult, instanța a analizat doar reaua credință a cumpărătorilor fără a face și o cercetare a poziție vânzătorilor, cu atât mai mult cu cât s-a făcut dovada că în ziua încheierii contractului de vânzare - cumpărare extrasul de carte funciară care a fost prezentat de notar nu cuprindea mențiunea existenței notificării lor.
Apelanții au invocat și culpa Statului Român pentru generarea situație juridice în care se află în prezent, apreciind în aceste condiții că în măsura în care limitele răspunderii vânzătorilor se opresc la restituirea prețului efectiv încasat, toate celelalte prejudicii ce le-au fost provocate urmează a fi suportate de acest pârât, față de care în mod greșit s-a respins cererea de chemare în garanție.
La termenul din 18 septembrie 2007, cauza a fost amânată deoarece a fost lipsă de procedură cu intimatul. Ulterior, s-a depus la dosar o declarație de renunțare a intimatului la succesiunea tatălui său, având în aceste condiții calitate procesuală pasivă doar intimata.
La 22 ianuarie 2008, cauza a fost din nou amânată din cauza unor incidente procesuale, iar la 15 aprilie 2008 dosarul a fost suspendat în temeiul art. 244 pct 1 cod procedură civilă, până la soluționarea dosarului nr. 7790/2005 a cărui obiect îl reprezentă validitatea contractului prin care vânzătorii dobândiseră proprietatea apartamentului pe care l-au înstrăinat familiei.
Cererea de punere pe rol a fost înregistrată la 4 iunie 2008 si a fost formulată de apelanții intimați și -. Termen în cauză a fost fixat pentru 9 septembrie 2008, iar la 8 septembrie 2008, membrii completului de apel ( CI aA ) au formulat o cerere de abținere care a fost admisă, cauza fiind repartizata completului a La 9 septembrie 2008, în fața completului astfel investit, apelanții au pus concluzii de admitere a apelului formulat iar, ca urmare a respingerii cererii de amânare formulată de apelanții pârâți, s-a acordat un termen de amânare a pronunțării, în temeiul art. 156 alin 2 cod procedură civilă.
Cu ocazia deliberării cei 2 membrii ai completului au ajuns în divergență în ceea ce privește soluția de constatare a nulității contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 478/2004 de BNP, un membru al completului fiind de acord cu soluția de lipsire de efecte a actului juridic, dar apreciind că se impune admiterea cererii de chemare în garanție a Statului Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor în vederea acoperirii întregului prejudiciu cauzat apelanților pârâți, în timp ce celălalt membru al completului a opinat că soluția de constatare a nulității este nelegală deoarece imobilul nu face parte din categoria celor indisponibilizate până la soluționarea procedurilor de acordarea măsurilor reparatoriii, practic el nefiind scos din circuitul civil și făcând parte din patrimoniul indiscutabil al vânzătorilor, chiar și prin prisma aplicării prevederilor art. 27 din Decretul Lege nr. 115/1938.
Potrivit acestei opinii, în conformitate cu prevederile art. 1 din Protocol 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, imobilul nu mai poate fi scos din patrimoniul proprietarilor care l-au dobândit în 1974, astfel încât el se află liber în circuitul civil la data încheierii contractul atacat.
Pe de altă parte, potrivit aceleași norme este indiscutabil că i sunt la rândul lor îndreptățiți la măsuri reparatorii constând în contravaloarea imobilului, aspect ce poate fi menționat în minuta deciziei.
Ca urmare a acestei divergențe, cauza a fost repusă pe rol fixându-se termen pentru 3 decembrie 2008, dată la care în mod obiectiv cauza a fost amânata, unul dintre membrii completului rămas în divergență lipsind de la instanță.
La termenul din 21 ianuarie 2009 s-a dezbătut din nou fondul cauzei,în compunerea prevăzută de art. 257 cod procedură civilă.
Cu ocazia deliberării constatându-se suplimentar și faptul că instanța în mod irevocabil s-a pronunțat asupra valabilității titlului prin care soții au dobândit proprietatea apartamentului în anul 1974 și că dreptul lor a fost înscris în mod corect sub B 2 și 3 din CF 18897 S cel de-al treilea judecător numit în cauză a achiesat la opinia privind admiterea apelului pârâților sub aspectul respingerii acțiunii lor, iar în urma discuțiilor, în temeiul art. 257 alin 4 cod procedură civilă și judecătorul rămas, practic, în minoritate a revenit asupra poziției sale.
,raportul juridic dedus judecății se prezintă astfel:
Numiții și au dobândit proprietatea unei cote de 2/10 părți din imobilul înscris în CF 18897 S și și-au înscris dreptul în cartea funciară sub B2 și 3 la 17 noiembrie 1975, cu titlu de cumpărare de la Statul Român, proprietar înscris sub B1 cu titlu de naționalizare.
În aceste condiții, nici o normă specială din Legea nr. 112/1995 și respectiv Legea nr. 10/2001 nu este aplicabilă contractului ce face obiectul cercetării cu excepția prevederilor art. 45 alin 1 din Legea nr. 10/2001 care se referă la respectarea condițiilor legale în vigoare în momentul încheierii contractului, în speță fiind vorba de normele în vigoare în anul 1974.
Nu s-a evidențiat și nu s-a invocat încălcarea vreunei norme la momentul la care cumpărătorii au dobândit apartamentul în proprietate.
Din momentul intrării apartamentului în patrimoniu cumpărătorilor acesta s-a aflat în circuitul civil, iar după adoptarea constituției i s-a recunoscut calificarea ca fiind un bun din proprietatea privată a titularilor dreptului de proprietate.
În aceste condiții, imobilul nu a fost indisponibilizat nefăcând parte din categoria celor înstrăinate în condițiile Legii nr. 112/1995, iar invocarea art. 44 din OUG 40/1999 a fost forțată de către instanța de fond. OUG nr. 40/1999 se referă, după cum însuși titlul ordonanței o precizează, la protecția chiriașilor care ocupă spații cu destinația de locuință. Capitolul IV al ordonanței - dispoziții finale - se referă exclusiv la imobile deținute de chiriași, acestora și contractelor încheiate de aceștia fiindu-le aplicabile prevederile art. 44.
Un astfel de act normativ nu putea scoate din circuitul civil un bun aflat în proprietatea privată pârâților de peste 30 de ani.
Apartamentul fiind în proprietatea privată proprietarilor tabulari, vânzători, nu a fost încălcata nici o normă legală la momentul perfectării contractului dintre familia și familia, astfel încât soluția de lipsire de efecte juridice a acestui act este nelegală.
Față de toate cele reținute, instanța va admite în temeiul art. 296 cod procedură civilă apelul pârâților, respingând acțiunea lor privind cererea de constatare a nulității contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 478/2004 de BNP.
Respingându-se acțiunea principală, instanța constată că cererea reconvențională, cererea de chemare în garanție și cea de chemare in judecată a altor persoane, toate formulate de pârâții apelanți și - rămân fără obiect.
Concomitent, făcând direct aplicarea art. 1 din Protocol 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța va constata dreptul lor la măsuri reparatorii reprezentând contravaloarea imobilului preluat abuziv de către stat.
În temeiul 274 cod procedură civilă, intimații vor fi obligați să plătească apelanților 1000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat apelul civil declarat de pârâții, ambii domiciliați în S M, P-ța 25 Octombrie, nr. 10,. 8, județul S M în contradictoriu cu intimații, domiciliată în D, B- -, -. D,.15, județul H, domiciliată în P, str. -, nr. 22, județ P, domiciliat în, str. -, nr. 276, județul S M, G,domiciliată în T, nr. 7,. B,. 13, județul Ttoți prin mandatar, domiciliat în D, B- -, -,. D,.15, județul H și intimații pârâți U, domiciliată în 72622, nr. 25, Germania, (), domiciliat în 72622,Calea 2,Germania, domiciliat în S M, str. -, nr. 95, județul S M, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,- împotriva sentinței civile nr.509 din 11 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o schimbă în întregime în sensul că:
RESPINGE acțiunea civilă formulată de i -, G, toti prin mandatar împotriva pârâților, și -.
RESPINGE acțiunea reconvențională, cererea de chemare în garanție și cererea de chemare în judecată a altor persoane formulate de pârâții- reconvenționali și -.
În temeiul art. 1 din Protocol 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului stabilește calitatea lor de persoane îndreptățite la despăgubiri reprezentând valoarea de circulație a imobilului.
RESPINGE apelul civil declarat de, G toți prin mandatar.
OBLIGĂ partea intimată reclamantă, G să plătească părții apelante pârâte,suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Cf. art. 257 cod procedură civilă
Red dec
29.01.209
Jud fond
Dact IC
13 ex/30.01.2009
11 com/
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Maria Galeș, Eugenia Moșincat
