Anulare act. Decizia 413/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 413/CM
Ședința publică din data de 13 mai 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamanta, domiciliată în C,-, județul C și cu domiciliul procesual ales în C,-, -A,. A,. 13, județul C, la avocat, împotriva sentinței civile nr. 114 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăUNIVERSITATEA, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect conflict de muncă - anulare act adițional la contractul individual de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta reclamantă prin d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 47384-35 din 17.03.2008, depusă la dosar și intimata pârâtă Universitatea C prin d-na consilier juridic, în baza delegației nr. 3523 din 15.04.2008, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebate fiind, părțile arată că nu au acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat și, socotindu-se lămurită, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentei reclamante, având cuvântul asupra recursului, critică hotărârea recurată invocând nulitatea acesteia întrucât nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază iar considerentele expuse de instanța de fond sunt contradictorii, ceea ce echivalează cu o necercetare pe fond a cauzei.
Hotărârea recurată cuprinde un istoric al dosarului în sensul că sunt prezentate cererile formulate de ambele părți, însă, nu cuprinde situația de fapt concretă care a generat litigiul, apărările părților, probele administrate. Hotărârea cuprinde doar un punct de vedere al instanței în ceea ce privește calificarea cererii reclamantei, funcție de modul de intitulare a acesteia fiind contradicție cu soluția pronunțată în final. Astfel, pe de o parte se reține că s-a depus la dosar actul adițional care modifica unilateral contractul de muncă, se reține că reclamanta nu și-a exprimat acordul la încheierea acestuia, se reține corect că nu putea fi modificat unilateral contractul individual de muncă și, cu toate acestea, instanța de fond respinge cererea reclamantei ca fiind nefondată. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a apreciat că actul nu există și că nu produce efecte juridică și că reclamanta nu a atacat decizia la care făcea referire actul adițional. Învederează că în baza actului adițional recurentei i-a fost modificat unilateral contractul de muncă și acest act și-a produs efectele prin mutarea efectivă a recurentei, din luna octombrie 2007.
Totodată, mai arată că instanța de fond nu a soluționat fondul contestației, prin neanalizarea motivelor de nelegalitate expuse în cererea formulată, fapt care atrage casarea hotărârii și rejudecarea în fond a acesteia. Arată că actul adițional a cărui anulare s-a solicitat nu respectă nici condițiile formale, nici cele de fond prevăzute de lege pentru modificarea contractului individual de muncă al recurentei reclamante. Astfel, nu au fost respectate dispozițiile cuprinse în art. 14 alin. 1 și 4 Codul muncii, respectiv recurentei nu i s-a adus la cunoștință modificarea contractului individual de muncă iar acesta nu și-a exprimat acordul cu privire la încheierea actului adițional.
Mai arată că instanța de fond a apreciat că raportul de muncă al recurentei a fost modificat prin decizia nr. -, care nu a fost emisă de reprezentantul intimatei ci de Biroul Senatului și că această decizie nu a fost contestată. Însă, instanța de fond a ignorat faptul că există un act adițional al contractului de muncă, care a fost contestat și supus verificării controlului judecătoresc, că acest act adițional făcea trimitere la acea decizie care nu i-a fost comunicată niciodată recurentei și că, atacând actul adițional, recurenta a contestat în fapt măsura dispusă de angajator privind modificarea contractului de muncă. Mai arată că nu există nicio procedură specială de contestate a actelor emise de organul deliberativ al universității astfel încât cererea reclamantei să nu poată fi primită de instanța de judecată. Recurenta reclamantă a înțeles să conteste măsura privind modificarea contractului de muncă și care s-a realizat prin actul adițional care făcea trimitere la acea decizie, astfel că instanța trebuia să analizeze legalitatea măsurii dispuse de către angajator.
Referitor la orele susținute de recurenta reclamantă arată că acestea au fost repartizate nelegal unui debutant, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar. Astfel, intimata a făcut dovada că orele de curs și de seminar ținute de recurentă au fost distribuite, în regim de plata cu ora, unei alte persoane deși recurenta era titularizată pe post, urmare promovării concursului, având contract de muncă pe perioadă nedeterminată. Din analiza probelor administrate în cauză, respectiv a statelor de funcțiuni, rezultă că în mod nelegal intimata a procedat la
modificarea unilaterală a contractului individual de muncă al recurentei în condițiile în care în statele de funcțiuni există în acest moment ore de curs și seminar de predării Franceze în cadrul Facultății de Psihologie, ore pe care le ține în mod ilegal un asistent universitar debutant.
Pentru apărările formulate oral și dezvoltate pe larg prin motivele scrise de recurs, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea în tot a hotărârii recurate și, rejudecând cauza, admiterea contestației așa cum a fost formulată, cu consecința repunerii părților în situația anterioară. Totodată, solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat la instanța de fond și în recurs, conform înscrisului pe care îl depune la dosar.
Reprezentanta intimatei pârâte, având cuvântul asupra recursului, învederează că din contractul individual de muncă al recurentei reclamante rezultă că aceasta a semnat ca titular al unei entități care, în prezent, nu mai există, respectiv Colegiile universitare. Totodată, arată că titularizarea recurentei a fost făcută la Colegiile universitare și nu la Facultatea de Psihologie iar în ce privește disciplinele pentru care recurenta a susținut concursul de lector, acestea nu apar în planurile de învățământ ale Facultății de Psihologie și Științe ale Educației. Apreciază că instanța de fond a avut în vedere toate probele administrate în cauză și apărările formulate de părți și corect a observat toate aspectele în legătură cu speța de față, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea formulată la Tribunalul Constanța, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Universitatea C, anularea actului adițional la contractul de muncă nr. 1192 din 1 octombrie 1996, cu consecința repunerii în situația anterioară, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a fost angajată ca preparator la catedra de limbi străine romanice în baza contractului individual de muncă nr. 1192 din 1 octombrie 1996 încheiat cu pârâta; ulterior a ocupat postul de asistent universitar și apoi de lector universitar la Colegiul de Institutori din cadrul Facultății de Psihologie; prin actul adițional contestat i s-a adus la cunoștință că nu mai i se asigură ore în cadrul Facultății de Psihologie ci în cadrul Facultății de, orele sale fiind preluate de un asistent universitar; actul adițional i s-a adus la cunoștință la data de 31 octombrie 2007 dar și-a exprimat dezacordul cu privire la acesta.
Au fost invocate prevederile art. 17 și 283 din Codul muncii și s-a argumentat că pârâta a modificat unilateral contractul individual de muncă în mod nelegal, în sensul că nu a informat-o anterior redactării actului adițional, nu și-a exprimat acordul cu privire la modificarea contractul individual de muncă,
semnând numai pentru a atesta aducerea la cunoștință, actul adițional face trimitere la nr. 523 din 10 octombrie 2007 de care nu are cunoștință și a arătat că modificarea contractului are loc la o dată anterioară; nu s-a făcut dovada unei situații de excepție, formulându-se și unele întrebări retorice fără relevanță juridică.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a arătat că modificarea contractul individual de muncă s-a impus întrucât prin Legea nr. 288/2004 și ca efect al semnării Declarației de la de către România în anul 1999, colegiile universitare au intrat în lichidare. Ca urmare, pârâta a încercat să găsească un post compatibil cu pregătirea reclamantei deși nu avea această obligație prin prisma legii.
A mai arătat că prin hotărârea nr. 523 din 10 octombrie 2007 Biroului Senatului Universității, s-a decis ca postul de lector al reclamantei să fie trecut în organizarea Departamentului de limbi moderne pentru facultăți nefilologice și, în consecință, s-a emis decizia nr. 271 din 16 octombrie 2007, întocmindu-se și actul adițional la contractul individual de muncă.
Prin sentința civilă nr. 114 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă.
În motivarea hotărârii prima instanță a reținut următoarele considerente:
Din conținutul actului adițional, depus în copie la dosar, se constată că reclamanta nu și-a manifestat acordul pentru încheierea acestui contract și a semnat numai în sensul că a luat la cunoștință de existența și cuprinsul său, menționând în mod expres: "Nu sunt de acord cu transferul și cu măsurile luate de Biroul de ". De altfel, în acest sens sunt și susținerile reclamantei în contestația formulată.
Dar, contractul individual de muncă este un contract în sensul art. 942 din Codul civil, iar un act adițional este tot un contrat și, în esență, un act juridic.
Potrivit art. 942 din Codul civil, contractul este acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dânșii un raport juridic.
Ca act juridic civil și acest act adițional contestat, pentru a exista, presupunea manifestarea de voință a celor două părți, acordul acestora.
În cauza de față, însă, se constată că există doar voința angajatorului în timp ce voința angajatei, reclamanta, lipsește.
În condițiile în care nu există acordul celor două părți, actul adițional contestat nu există.
Pe de altă parte, s-a constatat că prin decizia nr. 271 din 16 octombrie 2007 emisă de pârâtă prin reprezentantul său - rectorul universității, s-a stabilit ca începând cu data de 1 octombrie 2007 reclamanta să treacă de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației la Departamentul de pentru Facultăți doar pentru anul universitar 2007 - 2008.
Rezultă că prin această decizie contractul individual de muncă al reclamantei a fost modificat unilateral de angajator, în condițiile în care actul adițional prin care i se propunea să accepte această modificare nu a fost semnat de reclamantă, putându-se invoca aplicabilitatea art. 41 din Codul muncii.
Dar, reclamanta nu a înțeles să conteste Decizia nr. 271 din 16 octombrie 2007 emisă de pârâtă ci un act adițional care, în realitate, nu există.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta.
În motivarea recursului s-au invocat, în esență, următoarele motive de recurs:
Nulitatea sentinței recurate întrucât aceasta nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care aceasta se întemeiază.
Sentința cuprinde un istoric al dosarului, însă, nu cuprinde situația de fapt concretă care a generat litigiul, apărările părților, probele administrate.
Hotărârea instanței este contradictorie.
Astfel, pe de o parte, se reține că s-a depus la dosar actul adițional care modifică unilateral contractul, corect se reține că nu putea fi modificat în acest mod contractul, însă, se respinge cererea reclamantului ca nefondată.
Prin actul adițional atacat, reclamantei i-a fost modificat unilateral contractul de muncă și și-a și produs efectele juridice prin mutarea efectivă a reclamantei la Departamentul de și retragerea orelor de predării limbii franceze.
Actul adițional nu respectă condițiile legale privind modificarea contractului de muncă.
Nu și-a exprimat acordul cu privire la modificarea contractului de muncă iar intimata nu a probat că se află în una din situațiile de excepție prevăzute de Codul muncii.
Actul adițional are conținut neclar în sensul că nu se arată ce se va întâmpla după anul universitar 2007 - 2008, deși contractul de muncă este pe perioadă nedeterminată.
susținute de reclamantă au fost repartizate nelegal unui debutant.
Nu se poate reține că a operat o acceptare tacită a modificării aduse contractului de muncă întrucât reclamanta a arătat că nu este de acord cu actul adițional.
Din motivarea contradictorie a instanței rezultă că cererea reclamantei este inadmisibilă întrucât nu a atacat decizia nr. 217 din 16 octombrie 2007 emisă de Biroul Senatului.
Întrucât instanța de fond nu a analizat fondul contestației prin neanalizarea motivelor de nelegalitate ale actului adițional, acest fapt atrage casarea hotărârii și rejudecarea în fond a cererii.
Analizând sentința recurată din prisma criticilor formulate, Curtea a admis recursul formulat ca fondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată reclamanta a solicitat anularea actului adițional la contractul de muncă nr. 1192 din 1 octombrie 1996, cu consecința repunerii în situația anterioară.
În motivarea cererii reclamanta a invocat, în esență, nelegalitatea acestui act adițional întrucât prin acesta s-a adus o modificare unilaterală a unor elemente esențiale ale contractului de muncă, contrar dispozițiilor Codului muncii potrivit cărora modificarea contractului individual de muncă se face prin acordul părților.
Deși prima instanță a respins acțiunea ca nefondată, din considerentele acesteia rezultă că acțiunea a fost respinsă, practic, ca inadmisibilă, reținându-se că reclamanta nu a contestat decizia nr. 271 din 16 octombrie 2007 și că actul adițional a cărui anulare se solicită nu a produs efecte juridice.
În mod greșit instanța de fond a reținut că acest act adițional nu a produs consecințe juridice, atât timp cât reclamanta a fost efectiv trecută de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației la Departamentul de pentru Facultăți.
Pe toată durata existenței contractului individual de muncă se poate solicita constatarea nulității acestuia sau doar a unor clauze din conținutul său, a actelor adiționale la contract, în cazul în care se apreciază că acesta a fost încheiat cu nerespectarea condițiilor prevăzute de lege.
În principiu, contractul individual de muncă este un act juridic consensual, care se încheie sau se modifică prin acordul părților potrivit principiului autonomiei de voință.
În cazul în care angajatorul încalcă acest principiu și aduce modificări unilaterale contractului individual de muncă, salariatul are deschisă calea la justiție pentru a putea invoca nelegalitatea unor clauze sau a unor acte adiționale care, în opinia sa, ar fi fost încheiate cu încălcarea unor dispoziții legale.
Instanța urmează să analizeze dacă încheierea sau modificarea contractului individual de muncă s-a făcut cu încălcarea unor dispoziții legale, dacă a existat sau nu acordul salariatului, dacă angajatorul s-a aflat în acele situații de excepție prevăzute de Codul muncii în care putea modifica unilateral contractul individual de muncă.
Având în vedere faptul că prima instanță nu a soluționat fondul cauzei, potrivit art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul formulat, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, Curtea a obligat intimata la 1.428 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de reclamanta, domiciliată în C,-, județul C și cu domiciliul procesual ales în C,-, -A,. A,. 13, județul C, la avocat, împotriva sentinței civile nr. 114 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăUNIVERSITATEA, cu sediul în C,-, județul
Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Obligă intimata către recurentă la cheltuieli de judecată în valoare de 1.428 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/6.06.2008
gref. -
4 ex./6.06.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
