Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 414/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 414/CM
Ședința publică din data de 13 mai 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, bloc 7.. B,. 30, județul C, împotriva sentinței civile nr. 2179 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăSC SRL, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant G, personal, lipsind intimata pârâtă SC SRL
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Întrebat fiind, recurentul reclamant arată că nu are acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Recurentul reclamant, având cuvântul, critică hotărârea recurată învederând că la instanța de fond a renunțat la primul capăt de cerere având în vedere că la data de 16 noiembrie 2007 primit drepturile salariale solicitate. Totodată, arată că nu înțelege să renunțe la celelalte capete de cerere, respectiv plata contribuțiilor către bugetul asigurărilor sociale, șomaj și sănătate, precum și la daunele morale. Mai arată că societatea pârâtă este supusă procedurii de executare silită și că a formulat prezentul recurs întrucât aceasta nu i-a achitat plata contribuțiilor la bugetul de stat și, în cazul în care intimata pârâtă nu este în măsură să asigure această obligație, solicită ca instanța să dispună obligarea administratorului de credite la plata acestor contribuții. Totodată, arată că la pronunțarea hotărârii instanța de fond nu a avut în vedere toate apărările formulate în cauză. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Instanța îi face cunoscut recurentului reclamant că în fața instanței de fond nu a formulat o cerere în sensul obligării numitului la plata contribuțiilor la bugetul de stat iar în calea de atac a recursului nu este admisibilă schimbarea obiectului cauzei față de cel de la instanța de fond și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta C, solicitând ca pe baza probelor administrate să fie obligată societatea la plata drepturilor salariale cuvenite.
A arătat că la data de 1 martie 2007 primit prin corespondență o înștiințare potrivit căreia prin hotărâre a Consiliului de Administrație al s-a dispus desființarea secției nr. II și, implicit, a postului de șef secție pe care îl ocupa, salariatul urmând a fi transferat la secția I pe postul de maistru electrician.
Întrucât la data de 5 martie 2007 comunicat în scris societății că nu este de acord cu salarizarea propusă de aceasta, înțelege să formuleze cerere de demisie, cu plata la zi a salariilor restante și a contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, șomaj și a
La termenul din 16 noiembrie 2007, reclamantul și-a precizat obiectul acțiunii, în sensul că solicită plata diferențelor de drepturi salariale pentru perioada 2003 - noiembrie 2006, iar pentru perioada noiembrie 2006 - martie 2007, plata drepturilor salariale, precum și a unor daune morale în cuantum de 50.000 lei.
Reclamantul a arătat că solicită obligarea pârâtei la plata contribuțiilor la bugetul de stat.
Cu privire drepturile salariale cuvenite pe perioada 2003 - 2007, în condițiile art. 246 Cod procedură civilă, a formulat cerere de renunțare la judecată având în vedere că s-a făcut plata acestora.
Prin sentința civilă nr. 2179 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant, astfel cum a fost restrânsă.
A fost obligată societatea pârâtă la plata, către bugetul de stat, a contribuțiilor datorate de angajator și de salariat, rămase de achitat pentru drepturile salariale cuvenite reclamantului, pe perioada 2003 - 2007.
S-a luat act de renunțarea reclamantului la judecata capătului de cerere privind plata drepturilor salariale pentru perioada 2003 - martie 2007.
A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind plata de daune morale.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut cu privire la plata contribuțiilor datorate de angajator și de salariat, neachitate în raport de drepturile salariale cuvenite reclamantului pe perioada 2003 - 2007, că potrivit art. 40 alin. 2 lit. f Codul muncii, angajatorul are între altele și obligația de a plăti toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii.
Faptul că societatea este supusă, conform prevederilor Codului d e procedură fiscală executării silite pentru creanțele bugetare înregistrate, nu exclude dreptul salariatului de a pretinde angajatorului, ca plătitor al obligației fiscale, de a-și îndeplini în acest context obligația și de a-i remite, în condițiile legii, documentația ce atestă faptul plății.
Pentru aceste considerente, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului, astfel cum a fost restrânsă, în sensul că societatea pârâtă a fost obligată la plata, către bugetul de stat, a contribuțiilor datorate de angajator și de salariat, rămase de achitat pentru drepturile salariale cuvenite reclamantului, pe perioada 2003 - 2007.
În ce privește daunele morale, s-a reținut că în raport de prevederile art. 269 Codul muncii nu a fost probată în cauză, de către reclamant, că prin fapta angajatorului a suferit un prejudiciu de natură nepatrimonială, ca urmare a afectării prestigiului, demnității ori imaginii sale, motiv pentru care acest capăt de cerere a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant, care arată faptul că hotărârea Tribunalului nu este în concordanță cu situația de fapt relatată, întrucât s-a reținut că acesta a formulat la data de 5.03.2007 cerere de demisie ceea ce nu este adevărat.
Astfel, deși reclamantul a renunțat la primul capăt de cerere, aceasta nu înseamnă ca a renunțat și la celelalte capete de cerere, mai ales că nu s-au depus la dosar documentele care atestă plata sumelor datorate bugetului de stat.
Intimata, deși legal citată în cauza, nu și-a precizat poziția procesuală nici prin întâmpinare și nici cu ocazia închiderii dezbaterilor.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este nefondat.
Cât privește capătul de cerere care avea ca obiect plata drepturilor salariale, reclamantul a renunțat, în considerarea faptului că societatea pârâtă a achitat aceste drepturi, iar instanța a luat act de această renunțare la judecată în limitele precizate de reclamant, făcând aplicarea dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă.
Instanța nu a extins această renunțare la judecată la celelalte capete de cerere ci dimpotrivă s-a pronunțat pe fond asupra acestora.
Astfel, prin hotărârea recurată, a fost obligată pârâta la plata contribuțiilor datorate bugetului de stat pentru drepturile salariale achitate reclamantului în perioada 2003 - 2007 rămânând că această hotărâre să fie pusă în executare de către reclamant.
Prin urmare, Curtea constată că în mod eronat recurentul apreciază că acest capăt de cerere nu a fost soluționat și că instanța de fond a luat act de renunțare și la acest capăt de cerere.
În ce privește cererea prin care se solicită plata unor daune morale în cuantum de 50.000 lei instanța a constatat în mod corect că reclamantul nu este îndreptățit la daune morale în condițiile în care nu a făcut dovada că societatea pârâtă i-a cauzat un prejudiciu ca urmare a lezării prestigiului, demnității sau imaginii sale.
Cu ocazia închiderii dezbaterilor, recurentul reclamant a mai precizat că societatea nu este în măsură să achite contribuțiile datorate la bugetul de stat deoarece este supusă procedurii de executare silită și a solicitat ca această obligație să fie dispusă în sarcina administratorului acestei societăți.
O astfel de cerere nu poate fi analizată de instanța de control judiciar deoarece ea nu a făcut obiectul judecății la instanța de fond, astfel că devin incidente dispozițiile art. 316 raportat la dispozițiile art. 294 Cod procedură civilă potrivit cu care, în calea de atac, nu pot fi formulate cereri noi. În raport de aceste dispoziții legale, Curtea constată ca această cerere nouă, este inadmisibilă, neputând să o analizeze în calea de atac a recursului.
Pentru toate aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 2179/2007 pronunțată de Tribunalul Constanta, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, bloc 7.. B,. 30, județul C, împotriva sentinței civile nr. 2179 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăSC SRL, cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 mai 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/5.06.2008
gref. -
2 ex./6.06.2008
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
