Anulare act. Decizia 413/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 413R
Ședința publică de la 20 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Pană
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 3: Melania
GREFIER -
Pe rol judecarea cererilor de recurs formulată de recurentul-reclamant și recurenta-pârâtă împotriva deciziei civile nr. 124.A din 02.02.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant, personal și asistat de avocat care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. -/20.10.2009, și recurenta-pârâtă, prin avocat cu împuternicirea avocațială nr. - din 17.04.2008 depusa la fila 16 dosar fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Părțile prezente prin reprezentanți arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererilor de recurs.
Reprezentantul recurentului - reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei civile nr. 124.A din 02.02.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă și admiterea apelului, în sensul dispunerii constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare. De asemenea, arată că instanța de apel a refuzat probatoriile propuse. Mai arată că recurenta - pârâtă nu a avut fondurile necesare pentru a plăti apartamentul. Susține că în cauză nu a fost vorba de o vânzare, ci de o donație sub condiție, însă o condiție care nu s-a mai îndeplinit. Fără cheltuieli de judecată.
Având cuvântul asupra cererii de recurs formulată de recurenta - pârâtă, solicită respingerea acestuia, arătând că se invocă cheltuieli care nu au fost dovedite, întrucât s-a depus factura și nu chitanță.
Reprezentantul recurentei - pârâte solicită respingerea recursului formulat de recurentul-reclamant împotriva deciziei civile nr. 124.A din 02.02.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală. Continuând, arată că în fața instanței de recurs recurentul - reclamant a depus un antecontract de vânzare-cumpărare, pe care nu îl recunoaște și solicită înlăturarea acestuia. Mai arată că inclusiv în declarația de recurs recunoaște că a primit acești bani, în fața notarului. Totodată, susține că nu a fost probată cauza imorală.
Având cuvântul asupra propriului recurs formulat în cauză, reprezentantul recurentei-pârâte solicită admiterea acestuia, desființarea în parte a deciziei civile nr. 124.A din 02.02.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a III-a Civilă și admiterea cererii privind cheltuielile de judecată. De asemenea, arată că plata cheltuielilor de judecată reprezintă contravaloarea acestor cheltuieli efectuate pe parcursul a 4 ani. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea dispune închiderea dezbaterilor și reține în pronunțare cererile de recurs.
CURTEA,
Deliberand asupra recursurilor de fata, constata urmatoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 13.07.2006, reclamantul a chemat în judecată pe și a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 833/20.04.2006 încheiat între reclamant în calitate de vânzător și pârâtă în calitate de cumpărător. Totodată, să se dispună evacuarea pârâtei din imobilul situat în B,-, sector 6, pentru lipsă de titlu, în drept fiind invocate prevederile art. 948, 960 și 966.civil.
La data de 04.10.2006 reclamantul și-a precizat acțiunea arătând că solicită constatarea nulității absolute a contractului notarial întrucât s-a urmărit un scop contrar legii și intereselor unei terțe persoane, în realitate fiind vorba de o donație deghizată în detrimentul fiicei reclamantului, totodată prețul specificat în act nefiind achitat.
S-a mai invocat de către reclamant nulitatea relativă a actului juridic ca urmare a vicierii consimțământului vânzătorului prin dol.
Judecătoria Sectorului 6 Bap ronunțat sentința civilă nr. 7761/2006 prin care acțiunea introdusă de reclamant a fost admisă în parte dispunându-se evacuarea pârâtei din imobilul situat în B,-, sector 6, iar prin decizia civilă, nr. 726/2007 pronunțată de Tribunalul București, a fost respins ca nefondata apelul formulat de reclamant.
Curtea de APEL BUCUREȘTIa pronunțat decizia civilă nr. 155/29.01.2008, prin care a admis recursul declarat de reclamant, a casat decizia civilă dată de Tribunalul București, cu consecința admiterii apelului declarat de reclamant, fiind desființată hotărârea primei instanțe, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi analizat și cel de al doilea motiv de nulitate invocat de reclamant respectiv cauza imorală, în condițiile în care reclamantul a susținut că încheierea contractului de vânzare-cumpărare a avut drept scop continuarea relațiilor de concubinaj, iară nu contraprestația reciprocă.
În urma rejudecării cauzei a fost pronunțată sentința civilă nr. 4343/25.03.2008, prin care acțiunea formulată de reclamant a fost admisă în parte, dispunându-se evacuarea pârâtei din imobilul situat în B,-, sector 6.
Au fost respinse ca neîntemeiate capetele de cerere referitoare la constatarea simulației contractului autentic de vânzare-cumpărare, constatarea nulității absolute și respectiv anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 833/20.04.2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul care, criticând hotărârea pronunțată, învederează că aceasta cuprinde afirmații contradictorii referitor la dovedirea faptului că pârâta ar fi folosit mijloace viclene pentru a obține consimțământul apelantului de a-i transmite cu titlu gratuit apartamentul sub formă deghizată de vânzare cumpărare.
Potrivit unei alte critici se susține că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ în cauză și nu a analizat în mod judicios dovezile aflate la dosar care evidențiază împrejurarea că pârâta nu dispunea de resursele materiale necesare pentru a achita prețul înscris în contractul autentic de vânzare - cumpărare a cărui nulitate s-a solicitat a se constata.
Că prețul indicat în contract nu este un preț serios, ci este cu mult inferior prețului practicat pe piața imobiliară.
Prin decizia civila nr. 124A/2.02.2009 pronuntata de Tribunalul B - Sectia a III-a Civila a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamant. Totodata, a fost respinsa cererea de cheltuieli de judecată ca neîntemeiata.
Pentru a hotari astfel instanta de apel a retinut urmatoarele:
"Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 833/20.04.2006 la., reclamantul în calitate de vânzător a înstrăinat pârâtei în calitate de cumpărătoare apartamentul nr. 19, situat în B,-, sector 6, alcătuit din 3 camere și dependințe, vânzătorul declarând că își rezervă dreptul de uzufruct viager.
În contract s-a precizat că prețul vânzării este de 74.000 lei, sumă pe care vânzătorul a primit-o în totalitate de la cumpărătoare la data autentificării actului notarial, ori această mențiune din cuprinsul actului autentic referitoare la primirea prețului se bucură de prezumția de valabilitate și autenticitate până la proba contrară. Ori, reclamantul nu a administrat în cauză dovezi din care să rezulte faptul că prețul menționat în contractul de vânzare-cumpărare nu fost plătit în realitate de către pârâtă, sub acest aspect martorul specificând în declarația sa că la momentul autentificării actului, reclamantul a făcut cunoscut notarului că a încasat prețul convenit de părți, același martor arătând în instanță că în luna aprilie 2006 împrumutat-o pe pârâtă cu suma de 10000 euro, aceasta relatându-i că urmează să cumpere o locuință de la reclamant.
Pe baza ansamblului dovezilor ce au fost administrate instanța de fond a reținut faptul că reclamantul a încheiat actul de vânzare-cumpărare având reprezentarea contraprestației constând în primirea unei sume de bani cu titlu de preț, nefiind probate susținerile reclamantului potrivit cărora contractul s-ar fi încheiat în vederea continuării relației de concubinaj existentă între părți.
Cu privire la seriozitatea prețului menționat în actul notarial instanța de fond a avut în vedere și faptul că rec1amantul și-a rezervat uzufructul viager referitor la imobilul în litigiu, înstrăinând către pârâtă nuda proprietate.
Nu este fondată nici critica pin care se susține că actul de vânzare-cumpărare încheiat de părți ar fi în fapt o donație deghizată, sub acest aspect reclamantul neprezentând în instanță actul secret care să evidențieze adevăratele raporturi dintre părți.
Susținerile făcute de apelantul - reclamant în sensul că actul de vânzare-cumpărare este simulat sunt contrazise de relatările martorei -, care, în depoziția sa a menționat că pârâta urma să plătească prețul apartamentului înstrăinând în acest scop o garsonieră proprietatea intimatei, astfel că în raport de această probă nu s-a confirmat afirmația apelantului că în realitate părțile au intenționat să încheie un act de donație, iar nu un contract de vânzare-cumpărare referitor la imobil.
Tribunalul consideră că este neîntemeiată și critica conform căreia se susține că actul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută datorită existenței unei cauze imorale la perfectarea actului juridic constând în relațiile de concubinaj dintre părți, avându-se în vedere că potrivit art. 948 Ccivil, cauza licită reprezintă una din condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții.
Așa după cum se arată în considerentele sentinței apelate, concubinajul în sine nu poate fi considerat ca având o natură imorală raportat la realitatea socială, iar pe de altă parte nu s-a probat faptul că respectivul contract de vânzare cumpărare ar fi fost încheiat în vederea menținerii relației de concubinaj dintre părți.
Potrivit unei alte susțineri s-a arătat de către apelantul pârât că datorită metodelor folosite de pârâtă s-a ajuns la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, consimțământul reclamantului să fie viciat prin dol, această situație atrăgând sancțiunea nulității relative a actului juridic.
Dispozițiile art. 960.civil stabilesc că "dolul este o cauză de nulitate a convenției când mijloacele viclene, întrebuințate de una din părți, sunt astfel încât este evident că fără aceste mașinații, cealaltă parte nu ar fi contractat".
La alin 2 al aceluiași articol se menționează că "dolul nu se presupune".
Instanța de fond a apreciat în mod just că în privința dolului ca viciu de consimțământ de natură să determine anularea convenției de vânzare-cumpărare nu s-a probat de către reclamant faptul că pârâta a utilizat mijloace viclene pentru a-l determina pe apelant să încheie actul juridic referitor la imobilul în litigiu.
Față de considerentele expuse, întrucât hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, tribunalul va dispune în baza art. 296.pr.civ. respingerea apelului declarat de reclamant ca fiind nefondat.
Cererea de cheltuieli de judecată întemeiată pe dispozițiile art. 274.pr.civ. urmează a fi respinsă ca neîntemeiată întrucât nu s-au probat aceste cheltuieli.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs ambele parti.
In motivarea recursului formulat de recurentul s-a aratat ca acesta apreciaza decizia recurata ca netemeinica si nelegala intrucat aceasta cuprinde motive contradictorii (art.304 pct.7 pr.civ.) si este nelegală (art.304 pct.9 pr.civ.).
In sustinerea motivului de recurs intemeiat pe dispozitiile art. 304 pct. 7.proc.civ. s-a aratat ca toate aprecierile făcute de către hotărâre cu privire la probatoriile administrate în cauză sunt în contradicție cu realitatea stabilită în mod concludent prin probele administrate, ceea ce conduce la concluzia că hotărârea respectivă cuprinde motive contradictorii.
Recurentul a aratat ca instanta a retinut ca pretul apartamentului este unul serios intrucat reclamantul si-a pastrat un drept de uzufruct viager, fara a observa insa ca prin contract parata a dobandit un drept de a locui in apartament impreuna cu reclamantul, aspect care pe de o parte contrazice susținerea că prețul ar fi fost corespunzător, iar pe de altă parte dovedește însăși relația de conviețuire ce exista între parti și în baza căreia actul de vânzare-cumpărare nu este real, fiind un act simulat, iar în realitate pârâta-intimată neplătind absolut nici un preț.
Recurentul a mai aratat ca instanta a retinut ca parata ar fi avut banii pentru plata pretului plecand de la declaratia martorei -, care a aratat ca parata intentiona sa vanda o garsoniera, fara a exista nici o dovada ca parata ar fi vandut garsoniera respectiva.
Recurenta a aratat ca din declaratiile martorei amintite rezulta realitatea, respectiv ca parata a intrat în relații de concubinaj cu reclamantul și a locuit cu acesta efectiv făcând menaj comun, încă dinainte ca reclamantul sa fie proprietar pe respectivul apartament, toate măsurile luate de pârâtă fiind în mod clar pregătitoare în vederea punerii în aplicare a planului său viclean de a dobândi dreptul de proprietate asupra unui apartament proprietatea reclamantului, ca încă înainte de cumpărarea acestui apartament, in Antecontractul de vânzare cumpărare întocmit prin Agenția Imobiliară "DUMITRET", apare ca viitor cumpărător reprezentată de procurator de fonduri, ce contrazice absolut întreg eșafodajul făcut de decizia pe care o recurez, intrucat din aceasta se poate desprinde cu toată claritatea că se afla împreună cu reclamantul încă înainte de a cumpăra acesta apartamentul în litigiu.
Recurentul a aratat, de asemenea, ca parata, profitând de legătura de concubinaj dintre parti, și, respectiv, de diferența de vârstă, a făcut totul spre a-l convinge ca în final să-i treaca fără plată, sub forma vânzării pe numele său, acest apartament, ca aceasta, fiind căsătorită și având și doi copii, a simulat ruperea definitivă a relației cu soțul său și împreună cu recurentul a mers la avocat și a înaintat o acțiune de divorț, ca, in paralel, parata a insuflat reclamantului grija față de copiii săi, care după divorț ar fi trebuit să aibă un cămin, copii de care reclamantul începuse să se atașeze și urmărind ca împreună cu aceștia și cu mama lor să formez o familie, ca parata i-a promis că va vinde garsoniera pe care o avea în proprietate și cu banii obținuți partile vor cumpăra mobilă pentru apartament, poate o mașină și că vor face excursii.
Recurentul a aratat ca din declarația martorei nu rezultă în mod cert, așa cum dorește decizia să scoată în evidență, că din banii obținuți pe garsonieră se va achita apartamentul, ca afirmația deciziei este pur și simplu sub formă de prezumție și nu poate constitui motiv de respingere a apelului.
Recurentul a mai aratat ca martora a relatat că parata, imediat după ce s-a semnat actul de vânzare cumpărare, s-a separat în fapt de reclamant, a refuzat să mai divorțeze, a retras procura dată pentru vânzarea garsonierei și și-a adus în apartament persoane care să locuiască fără forme legale, dar care să-i facă șicanii reclamantului, și chiar și-a adus și un alt amant în apartament cu care întreținea relații apropiate.
Recurentul a aratat ca nici invocarea declarației martorului nu poate fi avută în vedere deoarece martorul a declarat că a împrumutat-o pe pârâtă cu 10.000 euro spre a cumpăra un apartament, ca este de observat că suma de 10.000 euro, singura sumă probată de pârâtă și chiar recunoscută din de reclamant, nu putea acoperi prețul contractului, ca din această sumă împrumutată partile au achitat taxele notariale, iar diferența rămasă a fost dată de pârâtă unei surori aflată în străinătate.
Recurentul a mai aratat ca nu a invocat relatiile de concubinaj ca si cauza de nulitate, ci a aratat că la baza simulației au stat relațiile sale cu parata ca și concubini și viitori soți, aceasta din urmă folosind procedeele respective ca și măsuri de a-l convinge pe reclamant să-i dea apartamentul, ca un fel de garanție pentru menținerea și consolidarea relațiilor existente, dar și ca o garanție că aceasta la eventualitatea că reclamantul, fiind mai în vârstă, dacă va deceda, să nu rămână fără apartament, cunoscând și faptul că reclamantul are o fiică naturală cu dreptul de a moșteni.
Recurentul a mai aratat ca in mod gresit instanta de apel a retinut ca dolul, ca și cauză de nulitate, nu ar fi fost dovedit, intrucat reclamantul a arătat cu lux de amănunte mai sus că mijloacele viclene folosite de pârâtă au condus în final la încheierea contractului de vânzare-cumpărare fără plată și că după semnarea acestui contract pârâta a schimbat de îndată totul si, ca atare, dolul este temeinic dovedit cu declarații de martori.
In sustinerea celui de-al doilea temei de recurs, recurentul a aratat ca apreciaza decizia recurata ca fiind nelegala, nelegalitatea constand in aceea că a fost încălcat art. 129.pr.civ. cu privire la rolul activ al instanței intrucat in apel i s-au refuzat toate probele solicitate și astfel apelul a fost judecat numai pe baza probelor administrate la fond, dar prelucrate de decizie în mod contradictoriu, astfel încât să se scoată în evidență nu metodele dolosive folosite de pârâtă, nu faptul că pârâta a făcut totul doar spre a intra în dreptul de proprietate fără plată a unui apartament ci, dimpotrivă, spre a demonstra total neconvingător că nu s-ar fi făcut absolut nici un probatoriu care să dovedească temeinicia acțiunii reclamantului de a se dispune nulitatea contractului, ca hotărârea este nelegală deoarece instanța a refuzat administrarea de probe prin care să se facă dovada că pârâta nu a avut niciodată banii necesari spre a cumpăra apartamentul de la mine, ca din probe rezultă că prețul nu s-a achitat în fața notarului public, ca, in atare situație, trebuia și era absolut necesar a se face dovada că pârâta ar fi achitat apartamentul înainte de a se ajunge în fața notarului, ceea ce nu s-a făcut deoarece cererile de probe făcute de reclamant au fost respinse, ajungându-se ca apelul să fie o simplă formalitate, un dialog între părți speculat de către hotărâre în mod nefericit în favoarea pârâtei.
Recurentul a aratat ca apreciaza ca nefiind echitabila judecata, ca la dosar sunt nenumarate probe din care rezultă cu lux de amănunte ce a urmărit pârâta, prin ce mijloace și faptul că toate mijloacele folosite de aceasta au condus la obținerea fără bani a unui apartament, ca reclamantul nu ar fi încheiat niciodată un asemenea contract cu pârâta, dacă nu ar fi cunoscut că aceasta trăiește cu el, că se va căsători cu el și că reclamantul va avea un sprijin la bătrânețe, dat fiind că pârâta este mai tânără, ca reclamantul nu avea nici un motiv să-i dăruiasca un asemenea apartament și, chiar dacă s-ar accepta prin absurd valabilitatea unei asemenea vânzări, nu ar fi avut nici un rost ca reclamantul să ii acorde paratei un drept de locuire în apartament mai înainte de decesul reclamantului, asa incat nu a fost vorba de o vânzare ci de o donație sub condiție, dar condiție care nu s-a mai îndeplinit, deoarece pârâta a urmărit în mod culpabil realizarea scopului său, fără a îndeplini condiția.
In recursul formulat de parata s-a solicitat desființarea în parte a deciziei civile nr. 124A/02.02.2009 și admiterea cererii paratei privind cheltuielile de judecată în cuantum de 19360 lei, conform facturii seria - nr. 0098/06.10.2008.
In motivarea cererii s-a aratat ca prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 B, la data de 13.07.2006, apelantul a solicitat instanței să se constate nulitatea contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr. 833/20.04.2006 încheiat între parata și, precum și evacuarea paratei, ca Judecătoria Sectorului 6 Baa dmis în parte acțiunea, a dispus evacuarea paratei din imobilul în cauză și a respins capetele de cerere privind nulitatea absolută și relativă a contractului de vânzare - cumpărare aut. sub nr. 833/20.04.2006 ca neîntemeiate, pronunțând sentința civilă nr. 7761/06.12.2006, ca impotriva acestei sentințe apelantul a formulat apel, apel care a fost respins de către Tribunalul București prin decizia civilă nr. 726A/ 07.06.2007, ca impotriva acestei decizii a formulat recurs, iar Curtea de APEL BUCUREȘTIa casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond, respectiv Judecătoria Sectorului 6 B, ca instanța de fond, prin sentința civilă nr. 4343/25.06.2008, pronunțată în dosarul nr- a dispus evacuarea paratei din imobilul în cauză și a respins capetele de cerere privind nulitatea contractului de vânzare - cumpărare aut. 833/20.04.2006 ca neîntemeiate, ca impotriva acestei sentințe apelantul a formulat apel, iar Tribunalul București, prin decizia civilă nr. 1243A pronunțată la data de 02.02.2009 în dosarul nr- a respins apelul formulat ca nefondat.
Recurenta a aratat ca, având în vedere cele învederate mai sus, solicita ca instanta să aiba în vedere că dosarul a parcurs două cicluri procesuale, fiind înregistrat pe rolul instanțelor încă din anul 2006, apelantul făcând abuz de drepturile sale procesuale, că pe parcursul celor două cicluri procesuale parata nu a solicitat instanței admiterea cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat, pe care parata l-a achitat în cadrul acestui dosar, până la judecarea apelului în al doilea ciclu procesual.
Recurenta a mai aratat ca la data când părțile au pus concluzii pe apelul formulat de apelantul în dosarul nr-, a solicitat admiterea cheltuielilor de judecată în cuantum de 19360 lei, conform facturii seria - nr. 0098/06.10.2008, depusă la dosarul cauzei la același termen, ca deși instanța de apel a respins apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 4343/25.06.2008 ca nefondat, a înțeles să respingă cererea paratei privind cheltuielile de judecată, făcând abstracție de dispozițiile art. 274.proc.civ. care prevede: "Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.", ca instanța de apel nu a avut în vedere că apelantul își exercită drepturile procesuale cu rea-credință, dosarul fiind din anul 2006 pe rolul instanțelor de judecată care resping pretențiile apelantului ca neîntemeiate, subsemnata suportând cheltuielile de judecată pentru toată această perioadă.
Deliberand asupra recursului formulat de recurentul-reclamant, curtea retine urmatoarele:
Desi recurentul si-a intemeiat cererea de recurs pe dispozitiile art. 304 pct. 7 si 9.proc.civ. motivele invocate de acesta reprezinta de fapt critici ale interpretarii data de instante probelor administrate, aspect ce nu poate face obiectul analizei in recurs.
Nu se poate sustine ca hotararea atacata cuprinde motive contradictorii, intrucat tezele sustinute in motivarea deciziei atacate sunt coerente si converg spre aceleasi concluzii. Dispozitiile art. 304 pct. 7 din Codul d e procedura civila in forma invocata de recurent, aceea a motivelor contradictorii cuprinse in hotararea recurata, au in vedere acele situatii in care hotararea atacata cuprinde in motivarea sa argumente care ar conduce la o solutie si, in acelasi timp, argumente care ar conduce la o alta solutie. Or, in prezenta cauza instanta de apel nu a retinut astfel de argumente, ci a analizat probele din perspectiva criticilor cuprinse in apel, retinand situatia de fapt ce se deducea din aceste probe si toate argumentele instantei prin care se combat motivele de apel sunt convergente, iar nu contradictorii cum sustine recurentul.
In ceea ce priveste motivele de recurs subsumate dispozitiilor art. 304 pct. 9.proc.civ. curtea constata ca acestea nu sunt intemeiate, atat instanta de apel cat si cea de fond aplicand in mod corect legea la situatia de fapt stabilita.
In ceea ce priveste actul invocat si depus in recurs de catre recurent, respectiv antecontractul de vanzare-cumparare din 4.07.2005, curtea constata ca acesta a fost depus si in dosarul de apel si, totodata, acesta nu este de natura sa schimbe situatia de fapt deja stabilita prin celelalte probe administrate in cauza. Astfel, seriozitatea pretului mentionat in contractul de vanzare-cumparare litigios se apreciaza in raport cu clauzele contractului si, in mod corect, instantele au retinut ca rezervarea dreptului de uzufruct de catre vanzator constituie un temei justificat pentru ca pretul stabilit sa fie mai mic decat cel care s-ar practica in cazul unei vanzari fara clauza uzufructului viager, intrucat rezerva dreptului de uzufruct face ca ceea ce se transmite de drept cumparatorului sa fie nuda proprietate, atributele posesiei, folosirii bunului si culegerii fructelor ramanand vanzatorului uzufructuar. Imprejurarea ca in contract s-a mentionat declaratia recurentului in sensul ca este de acord ca parata sa locuiasca in respectivul apartament impreuna cu recurentul nu are nici o relevanta, intrucat nu confera paratei vreun drept, ci constituie doar exprimarea acordului vanzatorului in sensul mentionat, acord pe care acesta, in calitatea sa de uzufructuar, il poate retrage oricand.
De asemenea, antecontractul mentionat nu este de natura sa faca dovada simulatiei pretinse de recurent, respectiv nu poate face dovada ca in realitate partile ar fi inteles sa incheie un act de donatie insa au incheiat ca act public contractul de vanzare-cumparare cu rezerva uzufructului viager. In primul rand, antecontractul nu este opozabil paratei, care nu a participat la incheierea lui, semnatura de pe antecontract fiind a reclamantului, care apare in cuprinsul antecontractului fie ca reprezentant al paratei, fie ca procurator de fonduri, fie ca si cumparator. Astfel, in antecontract figureaza ca si cumparator parata, iar reclamantul apare ca procurator de fonduri. Antecontractul mentionat nu s-a concretizat prin incheierea unui contract de vanzare-cumparare in care cumparator sa fie parata, ci a fost incheiat un contract de vanzare-cumparare in care cumparator a fost reclamantul, contract incheiat la aproximativ trei saptamani de la incheierea antecontractului. Ulterior, dupa 9 luni de la momentul la care reclamantul a devenit proprietarul apartamentului, acesta a vandut paratei nuda proprietate prin contractul de vanzare-cumparare atacat in prezenta cauza.
Ca atare, antecontractul poate proba doar intentia reclamantului ca, la nivelul lunii iulie 2005, cand a fost incheiat antecontractul, sa dea paratei o suma de bani pentru ca aceasta sa cumpere un apartament, intentie care nu s-a dovedit a fi fost comuna partilor si, totodata, intentie care nu s-a concretizat, din moment ce reclamantul, iar nu parata, a cumparat apartamentul in cauza.
In ceea ce priveste prezumtiile aplicate de instanta in sensul ca pretul a fost achitat, curtea constata ca in mod corect instantele au aplicat aceste prezumtii, avand in vedere ca declaratiile martorilor, in care se releva intentia paratei de vanzare a unei garsoniere si imprumutul unei sume de bani de catre parata in vederea cumpararii, se coroboreaza cu declaratia reclamantului, cuprinsa in contractul de vanzare-cumparare, prin care acesta recunoaste faptul ca a primit in intregime pretul convenit la data autentificarii contractului de vanzare-cumparare.
In aceste conditii, avand in vedere si dispozitiile art. 1191 alin. 2.civ. potrivit carora "nu se va primi niciodata o dovada prin martori, in contra sau peste ceea ce cuprinde actul ", in mod corect instantele au retinut plata pretului si, implicit, netemeinicia cererii de constatare a simulatiei.
In ce priveste existenta dolului invocata de recurent, curtea constata ca in mod corect instantele au retinut ca acesta nu a fost dovedit, iar existenta unor relatii de concubinaj intre parti si intentia paratei de a divorta asupra careia a revenit ulterior nu constituie manopere dolosive in sine. Faptul ca recurentul a sperat ca prin incheierea contractului de vanzare-cumparare a nudei proprietatii va obtine consimtamantul paratei la continuarea relatiilor de concubinaj si la o viitoare casatorie nu conduce la concluzia existentei dolului exercitat asupra recurentului, atat timp cat nu s-a facut nici o dovada in cauza in sensul ca aceasta speranta s-ar fi intemeiat pe altceva decat pe existenta unor relatii intre parti, relatii care cu constituie in sine garantia continuitatii sau a oficializarii lor prin casatorie. Ca atare, asa cum in mod corect instantele au retinut raportat la varsta, experienta de viata, studiile si profesia reclamantului, consimtamantul acestuia nu a fost viciat prin dol la incheierea contractului de vanzare-cumparare.
In ce priveste cel de-al doilea motiv de recurs, curtea il constata neintemeiat. Astfel, obiectul probatiunii invocat de recurent contravine dispozitiilor art. 1191 alin. 2.civ. sus-citate, astfel incat in mod corect instanta de apel a respins incuviintarea administrarii probei cu martori care sa tinda la contrazicerea declaratiei reclamantului din contractul de vanzare-cumparare in sensul ca a primit banii reprezentand pretul vanzarii. In ce priveste inscrisurile noi, instanta de apel a incuviintat ca proba actul depus la termenul din 2.02.2009, respectiv copia antecontractului de vanzare-cumparare care a fost depusa si in recurs si care, asa cum s-a retinut mai sus, nu este de natura sa schimbe situatia de fapt retinuta in cauza.
In consecinta, curtea va respinge recursul formulat de, ca neintemeiat.
In ce priveste recursul formulat de recurenta, curtea constata ca in dosarul de apel, la fila 22, se afla factura - nr. 2008-10-06-0098 din 6.10.2008, insotita de chitanta nr. - nr. 2008-10-06-0035 din aceeasi data, astfel ca in mod gresit instanta de apel a retinut ca nu sunt dovedite cheltuielile de judecata solicitate de intimata in fata instantei de apel. Ca atare, curtea va admite recursul formulat de recurenta-parata si, modificand in parte decizia recurata, va admite cererea de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecata catre intimata, in cuantum de 19.360 lei.
IN ceea ce priveste cererea de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecata in recurs, cerere formulata odata cu concluziile pe cererea de recurs, curtea constata ca in dosarul de recurs nu s-a depus nici o chitanta care sa ateste efectuarea de catre recuranta a vreunor cheltuieli de judecata in aceasta faza procesuala. Singura chitanta depusa este copia celei depuse la fila 22 din dosarul de apel si care atesta plata cheltuielilor de judecata in faza apelului, chitanta avuta in vedere la solutionarea recursului privind cheltuielile de judecata formulat de.
In consecinta, curtea va respinge ca nefondata cererea recurentei de obligare a recurentului la cheltuieli de judecata in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva deciziei civile nr. 124.A din 02.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, in contradictoriu cu intimata-parata.
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă împotriva deciziei civile nr. 124.A din 02.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, in contradictoru cu intimatul-reclamant .
Modifică în parte decizia recurată în sensul că admite cererea de obligare a apelantului la plata cheltuielilor de judecată către intimată în sumă de 19.360 lei.
Respinge cererea recurentei-parate de obligare a recurentului-reclamant la cheltuieli de judecată din recurs, ca nefondată.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - -
-
GREFIER
Red.MS/19.11.2009
.red./2 ex./03.11.2009
Jud Apel Secția a III-a Civilă
,
Președinte:Silvia PanăJudecători:Silvia Pană, Antonela Cătălina Brătuianu, Melania
