Anulare act. Decizia 418/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.418/2008-R
Ședința publică din 13 martie 2008
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Pantea
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta reclamant, cu domiciliul în O- -. 9 județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți, cu domiciliul în O-. 31 județul B, cu domiciliul în sat nr. 78 județul B, cu domiciliul în O- - 42. 13 județul B, împotriva deciziei civile nr. 660/A/2007 din 21 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 1155 din 16 februarie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: anulare act,
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din 6 martie 2008, când părțile prezente au pus concluzii asupra recursului, concluzii cuprinse în încheierea de ședință de la aceea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 13 martie 2008, dată la care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr.1155 din 16.02.2007, pronunțată de Jud. O în dosar nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâților, și, a fost obligată reclamanta să plătească pârâților 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat ca instanța să constate că este nul absolut actul sub semnătură privată din 26.03.1989 aflat în copie la fila 8 dosar. Acest înscris se referă la imobilul din localitatea nr.196 și a fost încheiat între și. Pârâtele 1 și 2 sunt moștenitoarele acestuia din urmă, iar pârâtul este descendentul vânzătoarei.
Nulitatea absolută invocată de reclamantă este cea prev.de art.968 cod.civ, aceasta susținând că prin actul sub semnătură privată s-a vândut bunul altuia din moment ce vânzătorul nu a fost proprietarul lucrului vândut.
Actul sub semnătură privată aflat la fila 8 dosar nu cuprinde elemente care să ducă la pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să constate nulitatea acestui act. Nulitățile absolute sunt expres prevăzute de lege iar vânzarea lucrului altuia nu este o astfel de nulitate, Dreptul civil românesc nu sancționează cu nulitatea absolută și nici nu interzice în mod expres vânzarea lucrului altuia. O astfel de vânzare poate constitui, eventual, un motiv de nulitate relativă însă, astfel de nulități nu mai pot fi analizate, în ce privește actul ce constituie obiectul prezentei acțiuni, motivul este acela că el a fost încheiat în 1989 situație în care termenul general de prescripție înlăuntrul căruia pot fi promovate astfel de nulități de mult a expirat.
Vânzarea lucrului altuia poate fi considerată, în împrejurări în care se face dovada că vânzarea s-a făcut împotriva voinței proprietarului și în dauna intereselor sale legitime, ca fiind motiv de nulitate absolută în baza principiului fraus omnia corrumpit însă această problemă nu se poate pune în speță pentru că, reclamanta atacă nu un contract sinalagmatic cu efect translativ de proprietate ci un antecontract, o promisiune de vânzare cumpărare.
Acțiunea reclamantei împotriva acestei promisiuni de vânzare cumpărare este nefondată prin urmare, pentru că nu s-a invocat și nu s-a dovedit motiv de nulitate absolută ( ce nu-i dă nici calitate procesuală activă fiind terț față de actul pe care îl atacă) și pentru că ea este tardiv formulată. Această tardivitate se poate referi nu numai la aspectul de pășirii termenului de prescripție prev.de 3 din decr.147/1958, ci și la aceea că, acțiunea în anulare a fost formulată după ce acest înscris a fost valorificat într-o altă acțiune civilă. Astfel, soarta imobilului din litigiu, sub aspectul proprietății tabulare nu mai poate fi influențată (și nici nu a fost vreodată) de către înscrisul din 26.03.1989. Prin Decizia civilă 623/2005 a Curții de APEL ORADEA, intabulată sub 4 în CF 578 s-a stabilit ca antecesorul pârâtelor, defunctul a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui imobil. Din moment ce situația proprietății imobilului a fost reglementată prin hotărâre judecătorească, în contradictoriu cu reclamanta, aceasta nu mai poate pune în discuție același imobil printr-o acțiune în anulare a unui act sub semnătură privată care deja a fost considerat ca fiind valid de către o altă instanță. Sub acest aspect, în funcție de Decizia 623 /2005 a Curții de APEL ORADEA, s-a apreciat că în mod corect pârâtele au susținut că în cauză există autoritate de lucru judecat.
In temeiul art.274 Cod.pr.civilă, a fost reținută culpa procesuală a reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamanta, solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.660/A din 21 iunie 2007, Tribunalul Bihora respinge ca nefondat apelul civil introdus de apelanta, în contradictoriu cu intimații, și, împotriva sentinței civile nr. 1155 din 16.02.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate.
A fost obligată apelanta la cheltuieli de judecată în cuantum de 100 lei, în favoarea intimatelor și
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că în mod corect, prima instanță a reținut că situația juridică a imobilului a fost reglementată în mod definitiv și irevocabil prin Decizia civilă nr.623/2005 a Curții de APEL ORADEA, prin care s-a stabilit că antecesorul intimatelor, defunctul, a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui imobil, ca urmare a unor vânzări succesive, în cadrul acestor vânzări succesive intrând și contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată datat 26.03.1989, contestat prin prezenta acțiune.
Prin urmare, s-a reținut că este inadmisibil a se pune în discuție ulterior valabilitatea acestui înscris, cât timp printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă a fost apreciat ca fiind valid.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu suma de 34,5 lei taxă judiciară de timbru și cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, a declarat recurs apelanta, solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare și restabilirea situației anterioare de carte funciară, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, nu a atacat promisiunea de vânzare, un antecontract, un contract sinalagmatic, cum greșit a reținut instanța de fond, pentru a fi în prezența acestora, trebuia ca promitentul să fie proprietarul lucrului vândut, iar, nu a fost niciodată proprietar. A solicitat constatarea nulității înscrisului sub semnătură privată, netranslativ de proprietate din 26.03.1989, încheiat între și, valorificat într-o altă acțiune prin Decizia civilă nr.623/2005 a Curții de APEL ORADEA. Greșit s-a reținut autoritatea de lucru judecat întrucât, prin această deciziei s-a ajuns la concluzia că antecesorul reclamantei a dobândit cu titlu de cumpărare prin vânzări succesive 284/22, înscris în CF nr.578, proprietatea sa, reprezentând casa de la nr.196. În aceiași decizie s-a admis prestația tabulară pentru casa de la nr.administrativ 196.
Ea nu a vândut casa de la nr.administrativ 196 prin sora sa, nu s-a dovedit prin înscrisuri, fapt dovedit prin faptul că prin acțiune s-a solicitat constatarea dobândirii dreptului de uzucapiune și, doar în recurs s-a conchis că reclamantele au dobândit dreptul prin vânzări succesive.
Nu s-a analizat în acele litigii legalitatea înscrisului sub semnătură privată ce a stat la baza intabulării lui și, pentru ca vânzarea să fie valabilă se impunea ca vânzătorul să fie proprietarul lucrului vândut, dacă se cunoștea acest aspect, era o operațiune speculativă ce avea o cauză ilicită, nulă absolut. Înstrăinarea dintre subchiriașul și cumpărătorul a avut o cauză ilicită, fiind lovită de nulitate absolută, greșit s-a reținut că ar fi vorba de nulitate relativă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatele și, au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, invocând maniera incalificabilă a recurentei de încercare a deposedării lor de un imobil pe care l-a vândut la antecesorul lor prin act sub semnătură privată confirmat în instanță, fiind astfel de rea credință.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit scriptului sub semnătură privată, -fila 63 dosar fond- numit contract de vânzare-cumpărare, încheiat la 26.03.1989, a vândut la imobilul situat în localitatea, nr.196, în schimbul unui preț de 37.000 lei, achitat integral la aceea dată.
Acest înscris, potrivit deciziei civile nr.623/9.06.2005 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, a fost valorificat în sensul că s-a stabilit valabilitatea lui în contradictoriu cu recurenta, și totodată faptul că, aceasta la rândul său a înstrăinat imobilul în 1981 la familia ce apoi l-a înstrăinat în 1982 la, care l-a înstrăinat la în 1989.
Este cert și nici nu se poate contesta faptul că, la data încheierii înscrisului sub semnătură privată ce face obiectul litigiului, vânzătorul nu avea calitatea de proprietar tabular al bunului, însă, acest aspect nu conduce la concluzia că ar fi lovit de nulitate absolută cu atât mai mult cu cât, cu ocazia pronunțării deciziei susmenționate s-a confirmat implicit valabilitatea acestuia. Orice discuții în acest sens fiind neavenite. Mai mult, prin aceiași decizie s-a concluzionat faptul că vânzătorul a dobândit la rândul său prin acte succesive sub semnătură privată proprietatea imobilului, fiind incidente dispozițiile art.22,23 din Decretul Lege nr.115/1938 art.24, 25, 29 din Legea nr.7/1996, martorii audiați, înscrierile din registrul agricol, achitarea taxelor, folosința, confirmând aceste aspecte, apărările intimaților fiind fondate.
Tocmai raportat la faptul că, prin decizia civilă nr.623/R/2005 a Curții de APEL ORADEAs -a constatat că recurenta a vândut imobilul în litigiu, că actele de înstrăinare succesive au fost valabile, neexistând elemente noi, ce să determine ineficiența înscrisului contestat, s-a făcut corect aplicarea art.1201 Cod civil, criticile nefiind fondate. Faptul că, inițial în dosarul în care s-a pronunțat decizia, inițial s-a invocat uzucapiunea apoi prestația tabulară, nu are nicio relevanță față de cele expuse, iar împrejurarea că la data încheierii actului contestat, vânzătorul nu era proprietar, raportat la vânzările succesive nevalorificate încă până la aceea dată, nu determină ilicitatea cauzei pentru a fi aplicabil art.968 Cod civil. Că acel act era o promisiune de vânzare, un antecontract sau un contract de vânzare-cumpărare, raportat la cele de mai sus, potrivit cărora acesta a fost valorificat, nu se mai impune a fi analizat.
Față de cele expuse, nefiind incidente dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurentei, în baza art.274 Cod procedură civilă, instanța de recurs o va obliga să le plătească intimaților și 150 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de, împotriva deciziei civile nr. 660/A din 21 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o păstrează în întregime.
Obligă partea recurentă să le plătească părților intimate și suma de 150 RON lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:17.03.2008
Jud.fond
Jud.apel /
Dact.
Data:24.03.2008
2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Stan Aurelia Lenuța, Pantea
