Anulare act. Decizia 42/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 42/A/2008
Ședința publică de la 22 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
Grefier: -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 757/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr- (nr. în format vechi 903/2005).
dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 15 Februarie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării întocmită la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față:
Prin contestația înregistrată la 10.02.2005 formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Universitatea " " Sibiu s-a solicitat anularea deciziei nr. 3/07.01.2005 emisă de intimată și obligarea acesteia să emită o nouă decizie prin care să-i acorde despăgubiri bănești la valoarea reală de circulație a imobilului, stabilită prin expertiză. S-a cerut totodată ca în caz de refuz să fie obligată intimata la daune cominatorii în sumă de 1.000.000 ROL/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la emiterea deciziei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că a depus o notificare în baza Legii nr. 10/2001 solicitând despăgubiri bănești pentru imobilul proprietatea tatălui său, imobil situat în Sibiu,-, înscris în CF 644 Sibiu, nr. top 1562/3 ateliere, arhivă și teren în suprafață de 1170 mp. Construcțiile sunt în prezent proprietatea Universității " " și deși a depus un raport de evaluare prin care s-a stabilit valoarea de circulație a construcțiilor la uzura din anul 1958, la data preluării de către Statul Român, în sumă de 14.067.500.000 ROL, despăgubirile acordate prin decizie sunt de numai 879.200.000 ROL. Consideră că această valoare este total necorespunzătoare pentru acest imobil situat în zona centrală a orașului, aflat într-o stare bună și având o suprafață construită de 1170 mp.
În drept se invocă prevederile art. 20, 24, 27 alin 3 și art. 31 din Legea nr. 10/2001 și ale nr.HG 498/2003.
-//-
În probațiune propune proba cu înscrisuri, expertiză tehnică, cercetare locală și anexează: notificare, raport de expertiză și evaluare, decizia contestată.
Prin întâmpinare, intimata Universitatea " " Sibiu s-a opus admiterii contestației, motivând în esență că decizia a fost emisă cu respectarea întrutotul a prevederilor Legii 10/2001. Depune documentația care a stat la baza emiterii deciziei.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize topo și în construcții.
Prin încheierea de ședință din 07.07.2005 s-a dispus suspendarea judecății în baza art. 1551Cod procedură civilă. Cauza a fost repusă pe rol la cererea contestatorului (fila 86 dosar fond) la data de 29.06.2006, care și-a precizat contestația în sensul că înțelege să cheme în judecată și Municipiul Sibiu prin Primar și reformulează în tot petitele contestației, solicitând obligarea intimatei Universitatea " " Sibiu să emisă o nouă decizie prin care să-i restituie în natură respectivul imobil și obligarea intimatului Municipiul Sibiu prin Primar să emită o dispoziție de restituire în natură a terenului, cu cheltuieli de judecată.
Invocă dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 și anexa 2 cu modificările aduse prin Legea nr. 247/2005 (fila 87 dosar fond).
Intimatul Municipiul Sibiu prin Primar, precizat ulterior ca fiind Primarul Municipiului Sibiu (fila 99 dosar fond) nu a depus întâmpinare.
Prin întâmpinarea la precizarea de contestație, intimata Universitatea " " Sibiu s-a opus admiterii acesteia, susținând că potrivit situației de CF și dispozițiilor pct. 4.1 din nr.HG 498/2003, contestatorului îi revine doar cota de 1/5 părți din imobil.
Formulează totodată cerere reconvențională prin care solicită ca în cazul admiterii contestației precizate să se oblige contestatorul la plata contravalorii lucrărilor efectuate la imobil, în raport cu cota de 1/5 părți care i se cuvine din imobil, de la preluare până în prezent, actualizată cu indicii de inflație, precum și daune cominatorii în cuantum de 0,3% din suma datorată / zi întârziere cu data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea efectivă. Invocă totodată dreptul de retenție până la plata integrală a sumei pretinse ce urmează a se stabili printr-o expertiză tehnică (filele 91, 92 dosar fond).
În motivare arată că la preluare imobilul a avut destinația de ateliere, garaje și hale de reparații auto, și era deținut de 5 coproprietari în cotă de 1/5 părți fiecare, dintre care () era tatăl contestatorului.
Din anul 1980 imobilul a fost atribuit în administrare Universitatea " ", iar din anul 1996 în proprietate. Pentru a fi folosit în procesul de învățământ a fost reamenajat în laboratoare pentru Facultatea de Inginerie, ceea ce a necesitat lucrări de compartimentare, instalații, înlocuit ferestre, zugrăveli, vopsitori, realizarea unei săli de curs în curtea interioară, reparații învelitori, schimbarea cazanului de încălzire centrală, mutarea postului de transformare.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 115, 119 și 120 Cod procedură civilă.
-//-
În probațiune propune înscrisuri, expertiză tehnică.
Prin răspunsul la întâmpinare contestatorul - pârât reconvențional susține că în baza Legii 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005 este îndreptățit la restituirea întregului imobil, iar în ce privește cererea reconvențională se opune admiterii ei pe motiv că investițiile au profitat reclamantului reconvențional și sunt amortizate (fila 98 dosar fond).
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice în construcții.
Reclamanta reconvențională și-a precizat ulterior cuantumul pretențiilor la suma de 10.000 RON (fila 104 dosar fond), iar după întocmirea raportului de expertiză, la suma de 243.217 RON reprezentând valoarea investițiilor rămasă neamortizată, actualizată cu indicii de inflație (fila 157 dosar fond).
Prin sentința civilă nr. 757/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- s-a admis în parte contestația precizată formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimații Universitatea " " Sibiu și Primarul Municipiului Sibiu și în consecință:
A fost anulată Decizia nr. 3/07.01.2005 emisă de intimata Universitatea " " Sibiu pe care o obligă să emită o nouă decizie prin care să dispună restituirea în natură a cotei de 1/5 părți din imobilul construcții constând în ateliere și arhivă situat în Sibiu,-, înscris în CF 644 nr. top 1562/3 în suprafață de 1170 mp.
A fost obligat intimatul Primarul Municipiului Sibiu să emită o dispoziție prin care să dispună restituirea în natură a cotei de 1/5 părți din terenul aferent imobilului situat în Sibiu,-, înscris în CF 644 nr. top 1562/3 în suprafață de 1170 mp.
A fost admisă în parte cererea reconvențională precizată și formulată de intimata Universitatea " " Sibiu și în consecință a fost obligat contestatorul să plătească intimatei reclamant reconvențional suma de 48.643,4 lei reprezentând cota de 1/5 părți din valoarea investițiilor efectuate la imobil, în valoare actualizată la data plății.
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată în limita sumei de 150 lei și a fost obligat contestatorul să plătească intimatei reclamant reconvențional suma de 3430,70 lei diferență cheltuieli parțiale de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Prin decizia nr. 3/07.01.2005 emisă de intimata Universitatea " " Sibiu (fila 5 dosar fond) s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului în litigiu situat în Sibiu,-, înscris în CF 644 nr. top 1562/3 în suprafață de 1170 mp, formulată de notificatorul pe motiv că deținătoarea construcțiilor aferente acestui imobil este instituție de învățământ superior de stat conform art. 16(1) din Legea 10/2001.
S-a stabilit ca valoare echivalentă a imobilului imposibil de restituit în natură suma de 4.360.000.000 ROL (construcții și teren) și având în vedere că la preluare imobilul aparținea la 5 frați în cote egale de câte 1/5 părți, iar notificarea a fost formulată de succesorul unuia din frații coproprietari, s-au
-//-
acordat notificatorului măsuri reparatorii în echivalent de 879.200.000 ROL (1/5) cu mențiunea că poate opta pentru acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acordarea de acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital.
Oferta nu a fost acceptată, contestatorul formulând în termen legal contestația de față.
În această situație, nu se poate reține ca valorificată decizia emisă, contestatorul fiind în drept să-și precizeze contestația urmare a modificării dispozițiilor art. 16(1) din Legea 10/2001 prin Legea nr. 247/2005.
Noile reglementări prevăd că în situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa 2 lit. a) - parte integrantă din prezenta lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori social - culturale, foștilor proprietari sau după caz moștenitorilor acestora li se restituie imobilul în proprietate, cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 3 ani pentru cele arătate la pct. 3 și 4 din anexa nr. 2 lit. a) sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau dispoziției pentru cele arătate la pct. 1 și 2 din anexa nr. 2 lit. a).
În speță este cazul arătat la pct. 1 din anexa nr. 2 lit. a), imobilul fiind deținut de intimata Universitatea " " Sibiu - instituție de învățământ superior din sistemul de stat, pentru desfășurarea procesului de învățământ al Facultății de Inginerie și pentru arhivă.
Din situația de carte funciară conform CF extenso de la fila 63 - 65 rezultă că anterior preluării de stat, imobilul înscris inițial sub cu nr. top 1562, 1563 aparținut celor 5 coproprietari cu titlu de drept de moștenire în cote părți egale de câte 1/5 fiecare, respectiv, I, toți frați (B 10 - 14, respectiv B 19 - 23). Cota parte a lui s-a transmis în proprietatea lui Edita cu titlu de dotă (B 27). În anul 1958 întregul imobil a trecut în proprietatea Statului Român, fiind comasat și redezmembrat cu nr. top 1562/3.
Contestatorul este moștenitorul lui (), iar ceilalți frați ai săi au renunțat la succesiune conform actelor de la fila 42 - 50, fiind astfel îndreptățit la întreaga cotă de 1/5 a tatălui său în baza art. 4 alin 4 din Legea 10/2001 (ultima republicare).
Acesta nu a făcut dovada că este totodată și unul din moștenitorii celorlalți coproprietari mai sus menționați pentru a beneficia de dreptul de acrescământ prevăzut de textul sus amintit.
Așa fiind, calitatea sa de persoană îndreptățită apare justificată în limita cotei de 1/5 părți și față de modificările legislative mai sus menționate, contestația precizată se găsește întemeiată în parte în ce privește dreptul de a i se restitui în natură această cotă parte din imobil, în condițiile impuse de art. 16 din Legea 10/2001 modificată prin Legea nr. 247/2005.
Imobilul a fost transmis din anul 1980 în administrarea Universității " ", iar apoi din anul 1996 întregile construcții au devenit proprietatea acestei instituții în baza Legii învățământului nr. 84/1995, terenul rămânând în proprietatea Statului Român. Ca urmare, obligația de restituire
-//-
revine intimatei Universitatea " " cu privire la construcții și intimatului precizat la fila 99 - Primarul Municipiului Sibiu cu privire la teren, întrucât conform adresei de la fila 77 acesta face parte din domeniul privat al statului, respectiv al unității administrativ teritoriale.
Analizând cererea reconvențională formulată de intimata reclamantă reconvențională Universitatea " " Sibiu, s-a constatat că investițiile efectuate constau în extinderi ale construcțiilor existente, amenajări interioare, modernizări și reparații capitale care au transformat imobilul în suprafață de 1170 mp (egală cu suprafața terenului) din ateliere auto și garaje în spații de învățământ (laboratoare) și de arhivă.
Din raportul de expertiză tehnică în construcții întocmit în cauză și schița anexă (filele 130-143 dosar fond) rezultă că s-a edificat o mansardă (sală de curs) în suprafață de 76,38 mp, s-au realizat instalații sanitare, instalații de gaz metan, instalații de încălzire centrală, instalație de iluminat fluorescentă, instalație de iluminat fluorescentă, instalație electrică de forță. Valoarea rămasă neamortizată a lucrărilor de extindere și modernizare este 243.217 RON așa cum s-a stabilit prin suplimentul la raportul de expertiză (fila 151 dosar fond).
În măsura în care se impune restituirea în natură a cotei de 1/5 părți din imobil cu adăugirile menționate față de forma și dotările inițiale, considerăm că fostului proprietar, respectiv moștenitorului acestuia îi revine obligația corelativă de a restitui în aceeași cotă de 1/5 părți ceea ce nu-i este debit, în baza art. 992 Cod civil.
Cum cazul concret dedus judecății nu se circumscrie situațiilor reglementate de art. 48 din Legea nr. 10/2001 (ultima republicare) dar nici a celor prevăzute de art. 19 din aceeași lege, s-a făcut aplicarea dispozițiilor din dreptul comun indicate conform cărora se găsesc întemeiate în parte pretențiile din cererea reconvențională precizată pentru suma de 48.643,4 RON.
Au fost respinse celelalte cereri formulate de reclamanta reconvențională întrucât, pe de o parte, daunele cominatorii, ca măsură de constrângere, se pot pretinde numai pentru asigurarea executării obligațiilor de a face sau a nu face și nu pentru plata unei sume de bani, care este o obligație susceptibilă de executare silită, producătoare de dobânzi în caz de întârziere în executare. Pe de altă parte, dreptul de retenție nu se justifică odată ce obligația de restituire în natură privește numai cota de 1/5 părți din imobil, iar reclamanta reconvențională devine coproprietară pe o cotă de 4/5 părți. Caracteristica proprietății comune constă în aceea că drepturile astfel exprimate nu sunt individualizate materialicește asupra unei anumite porțiuni a bunului, ci se întâlnesc pe fiecare moleculă a lucrului cu drepturile concurente ale celorlalți coproprietari, astfel că, deși fiecare este proprietar exclusiv asupra părții sale, atributele dreptului pot fi exercitate asupra întregului bun în proporție cu partea indiviză.
În consecință, având în vedere toate considerentele mai sus expuse și admițând în parte ambele acțiuni precizate, s-a anulat decizia contestată, s-a obligat intimata Universitatea " " să emită o nouă dispoziție prin care să dispună restituirea în natură în favoarea contestatorului a cotei de 1/5
-//-
părți din construcțiile deținute în proprietate, iar intimatul Primarul Municipiului Sibiu a fost obligat să emită dispoziție de restituire în natură pentru cota de 1/5 părți din terenul aferent imobilului, în condițiile articolului art. 16 din Legea 10/2001 (ultima republicare).
De asemenea, a fost obligat contestatorul pârât reconvențional să plătească intimatei Universitatea " " Sibiu suma de 48.643,4 RON reprezentând cota de 1/5 din valoarea investițiilor.
În baza art. 276 Cod procedură civilă, s-a procedat la compensarea cheltuielilor de judecată justificate de părți în limita celei mai mici de 150 RON, reprezentând onorariu de avocat suportat de contestator conform chitanței de la fila 163 dosar fond, iar pentru diferența de cheltuieli ocazionate intimatei reclamant reconvențional, reprezentând taxe judiciare de timbru aferente pretențiilor admise și respectiv onorariu de expert (calculate proporțional la suma de 3430,07 RON), contestatorul a fost obligat să le plătească acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recalificat apel, contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În expunerea criticilor, contestatorul arată că are dreptul la restituirea întregului imobil față de dispozițiilor art. 4 alin 4 ind. 3 din Legea 10/2001 republicată.
Se arată că numita este singura moștenitoare a proprietarei tabulare născută proprietară sub B 11 și aceasta a renunțat la succesiune cât și în calitate de fiică a proprietarului tabular de sub B 14, astfel că apelantul, în calitate de nepot de frate și soră, devine moștenitorul acestora.
Cât privește proprietarul tabular de sub B 12, acesta a avut ca unic moștenitor pe - decedată, necăsătorită și fără copii și față de care contestatorul arată că devine moștenitorul acesteia.
Cu referire la acțiunea reconvențională, se solicită respingerea acesteia întrucât investițiile făcute de universitate trebuie achitate de Statul Român conform art. 48 din Legea 10/2001.
În speță nu sunt aplicabile dispozițiile Codului Civil, respectiv art. 992, deoarece Legea 10/2001 este o lege specială care primează dreptului comun.
Prin întâmpinare, Primarul Municipiului Sibiu a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Prin precizările depuse la termenul de judecată din 28 septembrie 2007, intimata Universitatea " " Sibiu solicitat instanței ca în cazul în care desființează sentința și admite probele noi depuse de recurent și pe baza lor, dispune restituirea în natură a întregului imobil, să fie obligat contestatorul la plata tuturor investițiilor efectuate de universitate și neachitate în valoare de 243.217 lei și daune cominatorii.
Prin încheierea de ședință din 28 septembrie 2007, Curtea a pus în discuția părților calea de atac și a constatat apelul ca fiind calea legală de atac împotriva sentinței nr. 757/2007 a Tribunalului Sibiu față de data emiterii dispoziției și data introducerii acțiunii - 10 februarie 2005, deci înainte de intrarea în vigoare a dispozițiilor Legii nr. 247/2005.
La dosar s-au depus înscrisuri noi, respectiv declarații de renunțare la succesiune, certificate de naștere și acte de stare civilă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și față de dispoziții art. 195 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele: cu privire la apelul contestatorului:
E de necontestat că imobilul în litigiu a avut anterior preluării de către stat în baza Decretului nr. 92/1950 ca proprietari tabulari 5 frați, I, fiecare având cota de 1/5 părți.
Contestatorul este unicul moștenitor al fostului proprietar tabular - potrivit celor reținute corect de instanța de fond.
Față de înscrisurile noi depuse în apel, Curtea constată că este și moștenitorul proprietarilor tabular, și și beneficiază de dreptul de acrescământ statuat de dispozițiile art. 4 din Legea 10/2001.
Astfel, moștenitoarea lui de sub B 20, proprietara tabulară, numita - conform certificatului de moștenitor depus la fila 64 - a renunțat la moștenire în favoarea apelantului conform declarației de renunțare de la fila 9, 45, 66.
De asemenea, unica moștenitoare a proprietarului tabular (B 10), a declarat că renunță la moștenire în favoarea apelantului conform copiei după declarația autentificată de notar sub nr. 713/2007 B (fila 5 dosar apel).
Contestatorul beneficiază și de cota de 1/5 a fostului proprietar tabular () decedat în decembrie 1977 conform certificatului de deces și a cărui unic moștenitor a fost fiica sa - - necăsătorită și fără copii, decedată la 10 mai 2006 (fila 62).
În consecință, întrucât în fața instanței de apel contestatorul a făcut dovada că este succesorul în drepturi și a celorlalți trei proprietari tabulari, acesta este îndreptățit la cota de 4/5 părți din imobil.
Față de cota de 1/5 părți a proprietarului tabular (B 22) contestatorul nu are calitate de persoană îndreptățită întrucât nu a făcut dovada calității de moștenitor după unchiul său.
Dimpotrivă, din certificatul de moștenitor (fila 14) rezultă că de pe urma defunctului au rămas ca moștenitor legali - decedată în 1977 și fiul.
Nefiind succesorul unchiului său, decedat la 8.01.1977, contestatorul nu ar calitatea de persoană îndreptățită al măsuri reparatorii, în sensul Legii 10/2001 pentru cota de 1/5 părți.
De altfel, chiar apelantul contestator prin concluziile scrise arată că a făcut dovada cu actele depuse la dosar că are dreptul și la cota lui, și, deci nu și a lui.
Cu referire la critica privind acțiunea reconvențională și aplicabilitatea dispozițiilor art. 48 din Legea 10/2001 și nu a dreptului comun, se reține că este neîntemeiată.
-//-
Dispozițiile invocate de către apelant se referă strict la drepturile chiriașilor pentru sporul de valoare adus imobilului cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile.
Însă, în speță, imobilul nu a avut destinația de locuință ci de garaje auto, iar intimatul nu a avut calitatea de chiriaș cum corect a reținut instanța de fond, fiind astfel incidente dispozițiile dreptului comun.
Mai mult, în cauză nu s-a dovedit și nici nu s-a solicitat stabilirea preluării de către Statul Român a imobilului în litigiu ca fiind o preluare fără titlu valabil.
E de precizat că instanța de fond trebuia să califice din punct de vedere juridic cererea cu care a fost investită și să observe că pârâta reclamantă reconvențională cere contravaloarea unei lucrări efectuate la imobilul restituit moștenitorilor proprietarului tabular, pe care le-a făcut fără acordul proprietarului și independent de vreo manifestare de voință a acestuia.
DeN. judiciar întreprins de reclamanta reconvențională, cunoscut în doctrină sub denumirea "actio de in rem verso" - îmbogățirea fără just temei - are ca fundament, în afara oricărui raport contractual, un fapt juridic, în baza căruia patrimoniul contestatorului a fost mărit (va fi mărit prin restituirea în natură) pe seama patrimoniului pârâtei, fără ca pentru aceasta să fi existat un temei juridic contractual.
Acțiunea prin care deținătorul unui bun cere restituirea investițiilor și îmbunătățirilor pe care le-a adus imobilului, indiferent dacă s-au făcut cu sau fără acordul proprietarului, are ca temei un fapt juridic licit, ca izvor distinct al obligației, intitulat îmbogățire fără justă cauză sau fără temei legitim.
Din cuprinsul cererii reconvenționale rezultă că temeiul acesteia este împrejurarea de fapt legată de restituirea în natură a imobilelor și ridicarea unor îmbunătățiri la acest bun pe perioada detenției lui de către reclamanta reconvențională.
E de menționat că aceste investiții s-au realizat înainte de anul 2000, deci înainte de intrarea în vigoare a Legii 10/2001 și în calitate de proprietar al construcțiilor, deci cu bună credință.
Prin urmare, în speță sunt incidente prevederile art. 997 cod civil - care recunosc dreptul la acțiune al celui care și-a micșorat patrimoniul împotriva celui care și l-a mărit, prin simplul fapt al restituirii nemișcătorului și nu cum greșit a reținut instanța de fond art. 992 Cod civil.
Pe cale de consecință, față de considerentele arătate mai sus, urmare a admiterii apelului contestatorului, va fi admisă și cererea de aderare la apel formulată de intimata reclamantă reconvențională Universitatea " " Sibiu și va fi obligat contestatorul să plătească investițiile realizate proporțional cu cota parte restituită din imobil, respectiv suma de 194.573 lei.
Se reține că expertiza realizată în fața instanței de fond nu a fost contestat de părți, iar cuantumul investițiilor rămase neamortizate în sumă de 243.217 lei nu a fost contestată de apelantul contestator.
Se mai impune a se preciza că, față de prevederile art. 84 din Codul d e procedură civilă, cererea formulată de către intimată și depusă la dosar pentru
-//-
(continuarea deciziei civile nr. 42/A/2008 dată în dosar civil nr-)
termenul din 28 septembrie 2007 (fila 31), a fost calificată ca fiind cerere de aderare la apelul declarat de către contestator întrucât a fost formulată în termenul procedural prevăzut de art. 293 Cod procedură civilă.
Cu referire la celelalte cereri de acordare de daune cominatorii și instituirea dreptului de retenție, Curtea constată că în mod corect au fost respinse de instanța de fond, în prezenta speță nefiind incidente prevederile legale care reglementează aceste instituții.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de către contestator și cererea de aderare la apel formulată de către intimată și va schimba în parte sentința atacată numai în ceea ce privește cota restituită în natură, respectiv 4/5 părți și cuantumul investițiilor efectuate acestei cote, urmând a se restitui această cotă atât din construcții cât și din teren.
Celelalte dispoziții vor rămâne neschimbate.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite apelul declarat de către contestatorul împotriva sentinței civile nr. 757/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- și cererea de aderare la apel formulată de intimata Universitatea Sibiu și în consecință:
Schimbă în parte sentința atacată numai în ceea ce privește cota restituită în natură pe care o stabilește la 4/5 părți și suma la care a fost obligat contestatorul pe care o stabilește la 194.573 lei, aferentă cotei de 4/5 părți din valoarea investițiilor.
Menține în rest neschimbate celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22.02.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
-
Grefier,
-
Red.
Tehnored. /5 ex/13.03.2008
Jud. fond:
Președinte:Cristina Gheorghina NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nicoară, Augustin Mândroc
