Anulare act. Decizia 424/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.424/2008-
Ședința publică din 18 martie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant domiciliat în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul pârât domiciliat în O,--5,. 9,. 50, județul B, împotriva deciziei civile nr. 755/A din 14 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care s-a menținut sentința civilă nr. 2214 din 28 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 9652/2005, având ca obiect: anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimatul pârât - lipsă, reprezentantul acestuia avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr. 3/15.01.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind recurentul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că prezentul recurs este legal timbrat cu suma de 635 conform chitanțelor seria - nr. 291-1-72/18.10.2007 emisă de Primăria Municipiului O, chitanța seria - nr. 10-1-8/10.01.2008 emisă de Primăria Municipiului O și chitanța seria X nr. 2992/01.02.2006 emisă de Casa de Economii și Consemnațiuni O și timbre judiciare în valoare de 3,5 lei, după care:
La întrebarea instanței, reprezentantul intimatului pârât arată că nu are probe sau cereri de formulat și solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului pârât solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a deciziei atacate, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial. În motivare arată că, recurentul reclamant nu a făcut dovada că nu s-ar fi acordat suma de bani, sumă ce a fost achitată anterior semnării actului în anticamera notarului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2214/2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul și s-a constatat nulitatea parțială a contractului, respectiv a clauzei " urmând ca debitorul ipotecar să plătească o penalizare de 0,5% pe zi din valoarea contractului de împrumut nerestituită din valoarea contractului de împrumut nerestituită pentru fiecare zi de întârziere până la executarea silită" din actul adițional la contractul de împrumut, autentificat sub nr. 98/14.01.2005 la BNP, respectiv pentru ceea ce depășește cuantumul prevăzut în art. 5 al.1 din OG. 9/2000, respingând celelalte pretenții ale reclamantului. De asemenea, a dispus obligarea reclamantului la 2000 RON cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului.
Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Oradeaa reținut că între părți s-a încheiat un contract de împrumut și un act adițional la contract, prin care pârâtul l-a împrumutat pe reclamant cu suma totală de 38.000 euro stabilindu-se o penalizare de întârziere de 0,5% pe zi în caz de nerestituire a împrumutului până la scadență. Instanța de fond a respins solicitarea reclamantului de a se constata că în realitate suma împrumutată ar fi de 900 USD precum și aceea de a constata că reclamantul ar fi fost constrâns de pârât să consimtă la încheierea actului adițional, neexistând nici o probă în acest sens.
Referitor la penalitățile de întârziere consemnate în contract, instanța de fond a reținut că în contractele de împrumut nu se pot stabili penalități putându-se stabili doar o dobândă contractuală sau legală, iar cuantumul dobânzii contractuale nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an. Prin urmare, judecătoria a constatat că penalitățile consemnate în contract sunt lovite de nulitate parțială pentru suma ce depășește cuantumul prevăzut de art. 5 al.1 din OG. 9/2000.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, apelantul a formulat apel solicitând schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii formulate și pe cale de consecință să se constate că actul adițional la contractul de împrumut este lovit de nulitate absolută pentru lipsa cauzei, să se dispună radierea mențiunii de sub C 4 din CF. 6934 O nr. top 590/3 și respingerea capătului de cerere privind obligarea sa la cheltuieli de judecată stabilite de instanța de fond.
Prin decizia civilă nr.755/A din 14 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul în O str. - nr.4. în contradictoriu cu intimatul. în O--5,.50, împotriva sentinței civile nr. 2214 din 28.03.2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate. Apelantul a fost obligat la cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei în favoarea intimatului.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Prin contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 2491/10.09.2003 la BNP. și mai apoi prin actul adițional la contract încheiat la data de 14.01.2005, autentificat la același BNP. intimatul l-a împrumut pe apelant cu suma totală de 38.000 euro stabilindu-se ca termen de restituire a împrumutului data de 10.05.2005 precum și penalități de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere.
Prin acțiunea formulată apelantul a solicitat constatarea nulității absolute a actului adițional la contractul de împrumut prin care s-a obligat să restituie intimatului suma de 38.000 euro, arătând că suma împrumutată în realitate este de 900 USD. astfel încât actul încheiat este lovit de nulitate.
Examinând actul atacat, sub aspectul condițiilor de fond și de formă, tribunalul a constatat că instanța de fond în mod legal și temeinic a constatat că actul atacat este lovit de nulitate parțială doar în ceea ce privește clauza de penalitate înserată în cuprinsul actului.
Astfel, în ceea ce privește suma împrumutată, din cuprinsul actelor autentificate de notarul public, rezultă indubitabil că aceasta este în cuantum de 38.000 euro. Susținerile apelantului că alta ar fi suma împrumutată, nu au nici un suport probator cât timp însăși apelantul a consimțit la încheierea actului adițional semnând în fața notarului public acel înscris, a cărui conținut a fost adus la cunoștința părților semnatare de notarul public.
Referitor la motivul de apel invocat de apelant privind nepronunțarea instanței de fond asupra condițiilor de formă și de fond ale actului adițional, tribunalul a reținut că instanța de fond s-a pronunțat asupra acestor condiții, arătând că nu sunt probe care să ateste nevalabilitatea actului atacat. De asemenea, nesemnarea actului adițional de către avocatul care a redactat înscrisul, nu atrage nulitatea actului încheiat cât timp acesta poartă semnăturile părților contractante, ștampila și semnătura notarului public care a autentificat înscrisul, întrucât avocatul nu este parte în contract iar conținutul contractului a fost examinat de notar odată cu autentificarea acestuia, verificându-se astfel îndeplinirea condițiilor de formă și de fond a actului.
Referitor la lipsa cauzei invocată de apelant, instanța de apel a constatat că actul adițional conține o cauză care este reală, licită și morală, cauza în contract reprezentând motivul determinant al părților avut la încheierea contractului, respectiv împrumutarea unei sume de bani pentru realizarea unui obiectiv determinat.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere stipulate în contract, instanța de fond în mod legal a constatat că în conf. cu art.1 din 313/1879 judecătorul, în caz de împrumut, va putea condamna numai la plata dobânzii legale care este reglementată de OG. 9/2000. Potrivit art. 5 din OG. 9/2000 în raporturile civile dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50%/ an. Prin urmare, Judecătoria Oradea în mod legal a constatat că clauza din contract care stipula o dobândă mai mare decât cea prev. în art. 5 din OG. 9/2000 este lovită de nulitate parțială în ce privește partea ce depășește cuantumul maxim prevăzut de lege. Referitor la neaplicarea de către instanța de fond a disp. art. 1088 cod civil, tribunalul a constatat că în materia contractului de împrumut se aplică dispozițiile speciale prevăzute în OG. 9/2000 care au prioritate față de norma generală înserată în codul civil.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța de fond în mod legal a obligat reclamantul la plata acestora în favoarea pârâtului, întrucât ambele părți au făcut cheltuieli de judecată în fața instanței de fond și în consecință, admițându-se doar în parte acțiunea reclamantului, instanța ținând cont de faptul că cea mai mare parte a pretențiilor reclamantului a fost respinsă, a făcut aplicarea disp. art. 276 cod procedură civilă.
Față de aceste considerente și văzând în drept și disp. art. 282 și urm. cod procedură civilă, prin prisma disp. art. 296 cod procedură civilă, a respins ca nefondat apelul formulat și a menținut în totalitate sentința atacată.
Ca o consecință a respingerii apelului formulat prin prisma disp. art. 274 cod procedură civilă, a obligat apelantul la cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 RON în favoarea intimatului.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs reclamantul recurent -, solicitând în principal, casarea în întregime a hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare, iar în subsidiar constatarea nulității absolute a actului adițional la contractul de împrumut cu garanție imobiliară nr.98/1005, radierea mențiunilor de sub 4 din CF. 6934 nr.top.590/3, precum și respingerea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată.
În motivarea recursului se arară că instanța de apel nu a respectat prevederile art. 75 alineat 1, art. 77 alineat 2 și 3 coroborat cu prevederile Legii 146/1997, procedura fiind îndeplinită în mod defectuos și greșit referitor la stabilirea taxei judiciare de timbru.
Apreciază că actul adițional la contractul de împrumut cu garanție imobiliară este lovit de nulitate absolută, întrucât îi lipsește unul din elementele esențiale, și anume cauza specială, respectiv prestația și contraprestația.
Astfel în cazul în speță, cu ocazia semnării actului nu s-a remis nici o sumă de bani (38.000 Euro) iar avocatul care a redactat înscrisul nu a fost prezent și nici nu s-a făcut mențiunile prev. de art. 64, 65 din Legea 36/1995.
Hotărârea nu ține cont nici de prevederile art. 1088 Cod civil, iar cheltuielile de judecată acordate sunt exagerate în raport cu munca efectuată de avocat.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct.5, 8, 9 Cod procedură civilă.
Intimatul, prin reprezentant a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la taxele de timbru și timbru judiciar, este adevărat că în apel apelantul a formulat o cerere de amânare a plății taxei de timbru, care însă nu a mai fost soluționată, rămânând fără obiect, întrucât la termenul din 07 septembrie 2007 când s-a judecat, apelantul a depus dovada achitării taxei respective.
În ceea ce privește fondul cauzei, corect au reținut atât instanța de apel, cât și cea de fond nulitatea parțială a actului adițional doar cu privire la clauza penală stipulată în contract și care prin conținut contravine dispozițiilor OG9/2000.
Referitor la restul clauzelor contractului, nu au fost produse probe care să ateste nevalabilitatea acestora.
Astfel, din cuprinsul actului autentic rezultă fără dubii că suma împrumutată este de 38.000 Euro și nu 900 Euro, cât susține reclamantul.
Pe de altă parte, neindicarea numelui avocatului care a redactat înscrisul și nesemnarea acestuia de către avocat, nu constituie temeiuri de nulitate, în condițiile în care actul a fost semnat de părțile contractante, iar conținutul lui autentificat de notar.
Și în privința cheltuielilor de judecată, corect au procedat instanțele, făcând aplicațiunea art. 276 Cod procedură civilă.
Față de considerentele mai sus expuse, Curtea urmează în temeiul art. 312 alineat 1 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă să respingă recursul ca nefondat, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă să-l oblige pe recurent la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamantul domiciliat în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul pârât domiciliat în O,--5,. 9,. 50, județul B, împotriva deciziei civile nr. 755 din 14 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
Red.dec.- /28.03.2008
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./02.04.2008
Ex.2
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
