Anulare act. Decizia 433/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 433
Sedința publică din 23 APRILIE 2008
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
GREFIER:
La ordine fiind pronunțarea privind contestația în anulare formulată de contestatorii, împotriva Deciziei civile nr.290/21.02.2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publica, au lipsit părțile.
După deschiderea dezbaterilor, Curtea constată că, concluziile părților sunt consemnate în Încheierea de ședință din 16 aprilie 2008, care face parte integranta din prezenta hotărâre si potrivit căreia pronunțarea a fost amânata la 23 aprilie 2008.
CURTEA
Prin contestația în anulare adresată Curții de Apel Craiova la data de 12.03.2007, contestatorul a solicitat anularea Deciziei civile nr.290/21.02.2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, invocându-se dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă - aspect sub care se susține că hotărârea atacată este consecința săvârșirii unor erori materiale, greșeli de fapt, după cum urmează:
1.greșit s-a reținut că intimatul reclamant a renunțat la dreptul de a declara calea de atac a apelului, în condițiile art. 283 Cod procedură civilă, renunțare apreciată ca irevocabilă, întrucât nu s-au observat: mandatul avocațial ( av. ), echivalentul unei proceduri speciale, împuternicirea avocațială emisă în temeiul contractului nr. 81/12.09.2005, procura specială nr. 158/22.02.2006 în favoarea aceluiași avocat, astfel că, în mod greșit, s-a apreciat că, în cauză, avocatul nu a avut mandat pentru calea de atac a apelului;
2. nu s-a sesizat procura specială din 22.03.2006, prin care mandatarul a fost împuternicit să reprezinte pe reclamant și să încheie chiar acte de dispoziție;
3. s-a calculat greșit termenul de apel, care s-a împlinit la 07.04.2006, astfel că renunțarea la apel din 26.04.2006 s-a făcut după expirarea termenului de apel și, deci, nu mai produce efecte juridice;
4. reclamantul a investit instanța cu judecarea apelului, încă de la data de 04.05.2006, deci ulterior datei renunțării la apel, 26.04.2006, în opinia instanței, aspect evaluat greșit;
5.recursurile promovate de intimații și au fost admise, deși nu au fost timbrate, în condițiile legii;
6. greșit a considerat instanța că " declarația de renunțare la apel nu poate fi retractată, decât dacă se invocă și dovedește faptul că a fost viciat consimțământul la data renunțării, aspect neinvocat în cauză de către reclamant, căci acesta chiar a invocat vicierea consimțământului său.
7. greșit a interpretat instanța declarația din 26.04.2006, ca fiind o declarație de renunțare la apel, căci, din conținutul actului, rezultă că reclamantul "a renunțat la judecata în sine " ceea ce echivala cu renunțarea la acțiune, în sensul art. 246 Cod procedură civilă, ceea ce impunea desființarea hotărârii primei instanțe și închiderea dosarului, aspect sesizat chiar de recurenții în cauză;
8. în recurs nu se putea lua act de renunțarea la apel, în raport cu dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, care impunea casarea deciziei și rejudecarea apelurilor de către tribunal.
9. greșit s-a reținut, ca dată a comunicării deciziei, data de 17.04.2006, în loc de 22.03.2006 - dată la care s-a declarat apelul, neglijându-se total declarația de apel din 04.05.2006 lui;
În concluziile scrise, formulate de creditorii reclamantului, se susține contestația pentru aceleași motive, la care se adaugă:
-neobservarea obiectului real al declarației din 26.04.2006, care atrăgea aplicarea dispozițiilor art. 247 Cod procedură civilă, iar nu aplicarea art. 246 Cod procedură civilă;
- nu s-a observat că recursul declarat de Societatea pentru SRL era nul, respectiv făcut de o persoană care nu și-a legitimat calitatea prin aplicarea ștampilelor;
- s-a nesocotit că declarația de apel din 22.03.2006 s-a făcut și de către, alături de, care era și mandatar al reclamantului, procura nefiind observată de instanță;
-s-a încălcat principiul dublului grad de jurisdicție;
- nu s-a observat conținutul actului de cesiune de creanță, care atribuia calitatea creditorilor reclamantului;
-greșit s-a reținut că acțiunea are un caracter strict personal, omițându-se faptul că s-a solicitat și nulitatea unor acte de cesiune de drepturi care aduc atingere drepturilor dobândite prin contractul de cesiune de către și.
Prin Încheierea nr. 12/06.06.2007 Curtea de Apel Craiova, în raport cu Încheierea nr. 4343/29.05.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B în dosar nr-, a dispus înaintarea cauzei spre soluționare Curții de APEL TIMIȘOARA, instanță la care cauza a fost strămutată.
În acest fel cauza s-a reînregistrat sub nr-.
La dosar s-au atașat dosarul instanței de fond, de recurs, dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, menționat.
Verificând contestația formulată, prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, invocate, Curtea constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 290/21.02.2007, pronunțată în dosar nr- ( nr. vechi 3095/civ/2006, Curtea de Apel Craiovaa admis recursurile declarate de Societatea pentru SRL, împotriva Deciziei civile nr. 1069/29.06.2006, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr. 2322/2006, modificând decizia, în sensul că a luat act de renunțarea reclamantului la calea de atac a apelului, respingând, totodată, apelul declarat de apelanții și.
Recursurile formulate de, și au fost declarate nule.
În esență, Curtea de Apel, în legătură cu recursul declarat de Societatea pentru SRL, a reținut că hotărârea este nelegală, în cauză fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în raport cu modul de aplicare și interpretare a art. 283 Cod procedură civilă, față de starea de fapt reținută în speță, potrivit cu care, la data de 26.04.2006, reclamantul a formulat declarația de renunțare la calea de atac a apelului împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Craiova, act irevocabil, astfel că apelul, declarat împotriva aceleiași hotărâri de către avocatul - apărător la judecata de fond, al reclamantului, este lipsită de relevanță juridică, aspect sub care s-a apreciat că tribunalul se impunea a lua act de renunțarea la calea de atac a apelului, în condițiile art. 246 Cod procedură civilă.
În același context s-a apreciat că declarația de renunțare la apel nu poate fi retractată, decât dacă se invocă și dovedește un viciu de consimțământ la data renunțării, ceea ce nu este cazul în speță.
S-a mai susținut că judecata nu poate continua nici în persoana numiților, - printr-o transmitere convențională a calității procesuale active a reclamantului, întrucât acțiunea în anularea certificatului de moștenitor ( nr. 48/II.2003) și de constatare a calității de moștenitor este o acțiune personală, netransmisibilă.
În același context, s-a apreciat ca lipsită de relevanță declarația din 22 mai 2006, prin care reclamantul arată că renunță la judecata apelului ( și nu la calea de atac a apelului), căci sentința a fost comunicată reclamantului la 17.04.2006, termenul de apel expiră la 4 mai 2006, iar revenirea la renunțarea la judecata apelului s-a făcut abia la 26 iunie 2006.
În plus, nu s-au invocat și dovedit vicii de consimțământ.
Această stare de fapt și drept, reținută în cuprinsul deciziei atacate, raportată la motivele invocate în prezenta cauză conduc la concluzia evidentă că, în prezentul demers judiciar, sunt invocate greșeli de judecată, iar nu greșeli materiale, în sensul art. 318 Cod procedură civilă.
Astfel, motivele descrise sub pct. 1), 2), 3), 4), 6), 7), 9), cât și cele susținute de și, mai sus - arătate, se constată că au făcut obiectul judecății și aprecierilor instanței de recurs, astfel că nu se poate susține că s-au săvârșit greșeli de tip material, în sensul art. 318 Cod procedură civilă.
Apoi, motivul de sub punctele 5), 8) de mai sus nu se înscriu în limitele admise de dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă -invocate, cu precizarea că motivul de sub punctul 8) relevă clar o greșeală de judecată în recurs, relativă la limitele de aplicare a dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, Curtea va respinge contestația în anulare formulată, ca nefondată, în raport cu exigențele art. 318 Cod procedură civilă și jurisprudența consacrată în aplicarea acestei norme, potrivit cu care " greșeală materială" înseamnă greșeală de ordin procedural, adică o greșeală de fapt, cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată, iar nu greșeli de judecată de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale, ori erori care vizează problemele de fond, precum se tinde în speța de față ( S, sentința civilă, decizia 58/E/14.01.1988, nr.9/1988/69), în care instanța a emis aprecieri, judecăți veritabile în legătură cu semnificația actelor săvârșite în cauză și efectele acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii și împotriva Deciziei civile nr.290/21.02.2007, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr-, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 23.04.2008.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Erica
PROF.-.DR.- - - - -
Grefier
RED. B/ 27.05.2008
DACT.S/2ex/27.05.2008
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Cristian Pup, Erica
