Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 432/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 432
Sedința publică din 23 aprilie 2008
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
GREFIER:
Pe rol pronunțarea privind examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva Deciziei civile nr. 962/19.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului T, având ca obiect ieșire indiviziune.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de 16 aprilie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și potrivit căreia pronunțarea cauzei a fost amânată la data de 23 aprilie 2008.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, sub nr. 7780/19.05.2006 ( nr. nou -), reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului și Primăria Municipiului prin Primar au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în T,-, înscris în F nr. - T, nr. top 321/1 prin atribuirea în întregime a imobilului reclamanților, cu obligarea la plata unei sulte ce se va stabili prin expertiză și, pe cale de consecință, întabularea reclamanților în F nr. - nr. top 321/1 asupra imobilului cu titlu de bun comun și ieșire din indiviziune, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au calitatea de coproprietari în cota de 6/10 cu Statul Român asupra imobilului situat în T - nr.5, înscris în F nr. - T, nr. top 321/1, constând din spațiu cu altă destinație, situat la parter, compus din 4 încăperi și dependințe cu 16, 64, din părțile comune indivize și din teren de folosință cu 63/377 mp, așa cum a rezultat din extrasul de carte funciară. Reclamanții au dobândit cota de 6/10 din acest imobil ca bun comun prin cumpărare - rentă viageră.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 728 Cod civil, art. 673 ind. 9 Cod procedură civilă.
La dosar au fost depuse următoarele înscrisuri în copii xerox: extras de carte funciară, răspunsul adresei făcute către Primăria
La data de 13.09.2006 s-a depus întâmpinare formulată de pârâtul Consiliul Local al Municipiului T, prin care se arată că asupra imobilului situat în T - nr. 5, înscris în nr.- T nr. top 321/1 s-a emis Dispoziția nr. 43/05.01.2006 emisă în urma notificării formulată de numita, prin care aceasta a solicitat restituirea în natură părții de 6/10 din imobilul mai sus-menționat, dispunându-se restituirea în natură a cotei de 6/10 din cu 16,64 părți comune și teren de 63/377 În final, arată că spațiul este în mod evident comod partajabil în natură, motiv pentru nu se opune admiterii acțiunii.
În susținerea întâmpinării au depus la dosar copia contractului de închiriere nr. 789/1999; dispoziția nr. 43/2006 hotărârea privind acordarea de despăgubiri pentru imobilele situate în T-, - nr. 5 și nr. 2.
Prin sentința civilă nr. 6484/20.06.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- a fost admisă acțiunea reclamanților si in contradictoriu cu paratul Statul R prin Consiliul Local al Municipiului T si Primăria Municipiului T prin Primar și în consecință s-a dispus sistarea indiviziunii dintre părțile litigante prin atribuirea în natură reclamanților a imobilului constând în spațiu cu altă destinație, situat in T,-, inscris in CF nr.- T, nr.top 321/I, urmând ca imobilul sa rămână in deplina proprietate si posesie a titularilor acțiunii.
Prin aceeași hotărâre judecătorească au fost obligați reclamanții sa plătească paratului suma de 58.590,73 lei reprezentând sulta echivalentă cotei de proprietate a paratului asupra imobilului in litigiu, îndrumând Oficiul de Cadastru, Geodezie, Cartografie si Publicitate Imobiliara sa facă cuvenitele mențiuni in cartea funciara nr.- T in sensul de a intabula dreptul de proprietate al reclamanților asupra apartamentului cu titlu de bun comun si ieșire din indiviziune. Au fost obligați parații la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei către partea reclamantă.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că imobilul în litigiu situat în T,-, înscris în CF - T, nr.top 321/1, constă în spațiu cu altă destinație, compus din 4 încăperi și dependințe cu 16,64% din părțile comune indivize și din teren cu drept de folosință cu 63/377 mp. și se afla in coproprietatea pe cote parți ce aparține reclamanților,in cota de 6/10 si Statului R, în cotă de 4/10 părți. Reclamanții au dobândit dreptul de proprietate in cota de 6/10 asupra imobilului in litigiu prin cumpărare-rentă viageră.
În continuare,dând eficiență prevederilor art.728/ civil, potrivit căruianimeni nu poate fi obligat sa rămână in indiviziuneși văzând că acțiunea de ieșire din indiviziune este imprescriptibila,judecătoria a apreciat că cererea reclamanților este întemeiată.
În privința modalității de efectuare a partajului,pornind de la dispozițiile art. 673 ind.5/ civ.Cod Penal, judecătoria a observat că, astfel cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiza, precum și din concluziile contraexpertizei efectuate in cauza, imobilul in litigiu nu este comod partajbil in natura,așa că s-a orientat spre sistarea coproprietății prin atribuire.
Referitor la valoarea de circulație avută in vedere de prima instanță, s-a constatat că dacă până la un anumit moment, ambele expertize efectuate în cauză au făcut trimitere, în calculul efectuat, la același normativ (Indicativul P 135-1999), raportul de contraexpertiză stabilește, în finalul acesteia, la stabilirea coeficientului valorii de circulație, faptul că, acesta s-a calculat având în vedere prețurile spațiilor cu destinație comercială din zonă, pentru care s-au prezentat ofertele de la agențiile imobiliare din T, concluzionând că rezultă prețuri unitare de circa 2000 euro/mp". Față de această împrejurare, a înlăturat concluziile raportului de contraexpertiză în ceea ce privește valoarea de circulația a imobilului, considerând că această valoare nu trebuie raportată, în cadrul expertizei, exclusiv la ofertele existente pe piața imobiliară, ci la modul de calcul stabilit conform normativelor în materie, ținând cont de toate particularitățile spațiului în discuție.
În fine, instanța de fond a reținut ca pârtile nu au ajuns la un acord asupra atribuirii bunului imobil, astfel ca a avut in vedere criteriile precizate de legiuitor in acest sens, reținând ca valoare de circulație a imobilului, valoarea stabilită de către primul raportul de expertiză, respectiv, suma de 146.476,83 lei, valoare în care este inclus și TVA.Astfel fiind, a atribuit imobilul reprezentat de spațiul situat in T,-, inscris in CF nr.- T, nr.top 321/I către reclamanți.
Judecătoria a obligat reclamanții la plata câtre parat a sumei de 58.590,73 lei, reprezentând sulta echivalenta cotei de proprietate a paratei asupra imobilului in litigiu, respectiv, 4/10, îndrumând Oficiul de Cadastru, Geodezie, Cartografie si Publicitate Imobiliara sa facă cuvenitele mențiuni in cartea funciara nr.- T, nr.top 321/I, in sensul de a intabula dreptul de proprietate al reclamanților asupra apartamentului cu titlu de bun comun si ieșire din indiviziune.
Față de solicitarea reclamanților de a obliga pârâții la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de expert in baza art.274 proc.civ. precum și față de împrejurarea că expertiza efectuată în cauză profită ambelor părți, instanța de fond a obligat pârâții la plata a Jd in onorariul de expert, achitat prin intermediul chitanței nr.-/1 emisă de CEC SA Sucursala T, respectiv suma de 500 lei.
Împotriva aceste sentințe au declarat recurs în termenul legal pârâții Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului T,prin Primar, recurs ce a fost recalificat în apel, solicitând, în principal, desființarea sentinței supusă reformării, în vederea întocmirii din dispoziția primei instanțe a unui proiect de partajare în natură a imobilului în litigiu, iar in subsidiar schimbarea ei în sensul recalculării sultei datorată de reclamanți, pârâții au reproșat primei instanțe de fond faptul că nu a luat în considerare că spațiul in litigiu este deținut cu contract de închiriere de către 1 Iunie, unitatea administrativ teritorială încheind cu persoana juridică menționată Contractul de închiriere nr. 789/1999, context în care cererea de chemare în judecată a reclamanților este inadmisibilă.
În continuare, apelanții au criticat raportul de expertiză efectuat in cauză de expertul ing., cu argumentul că acesta a ajuns in mod eronat la concluzia că imobilul nu este comod partajabil în natură și a stabilit greșit valoarea de circulație actuală a corpului de proprietate supus partajului,in condițiile in care Primăria Tav ândut în aceeași zonă spații comerciale la prețuri mult mai mari iar in ceea ce privește piața imobiliară,astfel de imobile sunt înstrăinate la prețuri cuprinse intre 1300-1500 Euro / mp.
Mai mult, concluziile lucrării de specialitate criticată au fost contrazise prin conținutul contraexpertizei administrată in cauză la propunerea pârâților,cei trei experți semnatari ai ultimei lucrări afirmând în conținutul răspunsului la obiecțiuni că în spațiul in discuție este posibilă efectuarea unor categorii de lucrări de construcții și instalații,corespunzătoare creării a două spații comerciale funcționabile,prin realizarea de pereți suplimentari de compartimentare ușoară, fără a afecta elementele structurale existente. Referitor la valoarea de circulație a imobilului,cei trei experți au concluzionat că aceasta se ridică la 1946 Euro/mp, evaluare cu care pârâții apelanți au declarat că sunt de acord.
Apelanții s-au prevalat in drept de dispozițiile art.304 pct.8 și 9/pr.civ. și au atașat cererii de apel dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Poziția procesuală a intimaților a fost exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar la filele 13-14,prin care aceștia au solicitat respingerea apelului,cu argumentul că ambele rapoarte de expertiză efectuate în cauză au statuat în mod clar că spațiul comercial in litigiu nu este comod partajabil în natură, iar valoarea de circulație stabilită in prima lucrare de specialitate este cea reală, în raport cu gradul de uzură al clădirii.
Prin Decizia civilă nr. 962/19.11.2007, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de apelanții Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului T prin Primar,ambii cu sediul in T,B-dul -,nr. 1, jud. T, împotriva Sentinței Civile nr.6484/2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara in Dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și, ambii cu domiciliul procedural ales in T-,.16,jud. T, la Cabinet de Avocat.
A fost schimbată in parte sentința apelată,in sensul că obliga reclamanții să plătească pârâților suma de 563.924 Ron, cu titlul de sultă,reprezentând contravaloarea cotei lor din dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu,raportat la valoarea de circulație a întregului imobil,astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză efectuat in primul dosar de fond de către d-nii experți, și. Respinge cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Au fost menținute in rest dispozițiile sentinței atacate.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Judecătoria a apreciat corect in funcție de concluziile celor două rapoarte de expertiză ordonate în cauză, că imobilul în litigiu nu estecomodpartajabil în natură,iar investițiile și lucrările descrise de cei trei experți în răspunsul lor la obiecțiuni nu vin decât să confirme concluzia primei instanțe,întrucât, pe de-o parte,formarea a două spații comerciale separate reclamă investiții de o valoare considerabilă, iar,pe de altă parte, fiind vorba de un spațiu cu destinație comercială,cu o suprafață relativ limitată,de aproximativ 168 mp (fila 20 dosar fond),împărțirea sa în natură proporțional cu întinderea drepturilor copărtașilor i-ar scădea cu mult valoarea economică și in mod cert nu ar fi în avantajul apelanților,care dețin doar o cotă de 4/10 părți din spațiu.
Cât privește inadmisibilitatea acțiunii de partaj,această chestiune este tranșată prin prevederile art. 728/ civil,iar raporturile de închiriere se vor regla potrivit obligației reale la care face art. 1441/civ. de care, asemenea cumpărătorului, este ținut și copărtașul căruia i s-a atribuit imobilul. Nici motivul de apel în discuție nu este prin urmare întemeiat.
Cu totul alta este situația valorii de circulație a imobilului stabilită de judecătorie in raport de criteriile oferite în prima expertiză tehnică,pentru că,intr-o corectă rezolvare a speței,prima instanță avea de observat că expertul a folosit ca elemente de calcul criterii oferite de catalogul pentru reevaluarea clădirilor și construcțiilor comerciale, având la bază prețurile din cataloagele 1965. Ori în contextul în care partajul se efectuează la valoarea de circulație actuală, deoarece numai atunci creșterea de valoare profită ambelor părți,iar nu numai reclamanților cărora li s-a atribuit bunul, aplicarea unor prețuri de baza avute în vedere in anul 1965, chiar reactualizate de ar fi, nu ar putea conduce la obținerea unei valori de circulație actuale, de notorietate fiind creșterea galopantă a prețurilor pe piața imobiliară.
Ori este evident,chiar și pentru o persoană fără conștiințe de specialitate, că un spațiu comercial situat intr-un imobil amplasat intr-o zonă centrală a orașului T, cu suprafață ce depășește cu mult 100 mp,nu poate fi înstrăinat la prețul derizoriu de 123.090 RON, ceea ce,exprimat in Euro,reprezintă aproximativ 35 000 Euro.
În schimb, judecătoria putea și trebuia să constate că valoarea de circulație stabilită prin raportul de contraexpertiză,deși cu mult disproporționată de valoarea propusă de prima lucrare, este rezultatul colaborării a trei specialiști și,pe lângă criterii oferite prin normative apărute in cursul anului 1999, se raportează la prețuri practicate pe piața imobiliară pe mp pentru imobile cu destinație comercială situate într-o zonă similară celei în care se află spațiul litigios.Acest ultim criteriu este de natură a determina instanța de judecată sesizată cu o cerere de partaj că mai degrabă să aprecieze concluziile specialiștilor,in loc de a le înlătura, așa cum in mod eronat s-a procedat în cauză.
Împotriva Deciziei civile nr.962/19.11.2007 a Tribunalului Timiș au declarat recurs în termenul legal reclamanții și, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate și menținerea sentinței primei instanțe în ceea ce privește cuantumul sultei.
În motivarea cererii de recurs s-a susținut că decizia civilă atacată este lipsită de temei legal, a fost dată cu încălcarea legii, fiind incident motivul prevăzut de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă. Totodată, prin decizia atacată, s-a interpretat greșit actul dedus judecății, s-a schimbat natura și înțelesul acestuia ( art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă).
S-a criticat hotărârea sub aspectul cuantumului sultei, sens în care s-a susținut că în mod greșit s-a reținut valoarea stabilită prin raportul de contraexpertiză care este nelegal. S-a învederat că valoarea corectă este cea din raportul de expertiză inițial.
Prin întâmpinare, intimații au solicitat respingerea recursului, ca fiind nefondat, și menținerea Deciziei civile nr. 962/19.11.2007 a Tribunalului Timiș, întrucât în mod corect instanța de control judiciar a constatat că judecătorul fondului a apreciat corect în funcție de concluziile celor două rapoarte de expertiză ordonate în cauză, că imobilul din litigiu nu este comod partajabil în natură iar investițiile și lucrările descrise de cei trei experți în răspunsul lor la obiecțiuni nu vin decât să confirme concluzia primei instanțe, întrucât, pe de o parte, formarea a două spații comerciale separate reclamă investiții de o valoare considerabilă iar, pe de altă parte, fiind vorba de un spațiu cu destinație comercială, cu o suprafață relativ limitată de aproximativ 168.p împărțirea sa în natură proporțional cu întinderea drepturilor copărtașilor i-ar scădea cu mult valoarea economică.
Curtea, analizând recursul, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, respectiv art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă cu aplicațiunea dispozițiilor art.299 u raportat la art. 312 Cod procedură civilă, a constatat că acesta este nefondat.
Referitor la critica formulată de reclamanții recurenți în ceea ce privește cuantumul sultei la care au fost obligați ( implicit și la valoarea imobilului) se apreciază că este nefondată.
Din actele și lucrările dosarului de fond se constată că, la cererea reclamanților, prima instanță a încuviințat efectuarea lucrării tehnice de specialitate în vederea stabilirii valorii de circulație a imobilului supus partajului.
Pârâtul Consiliul Local al Municipiului a formulat obiecțiuni la concluziile stabilite de către expert și după primirea răspunsului la obiecțiuni a solicitat efectuarea unei contraexpertize, considerată de instanța de fond ca fiind o probă utilă și concludentă, întrucât prima expertiză nu a justificat diferența de valoare între prețul unitar stabilit și cel real al prețului de vânzare realizat în urma negocierilor cu chiriașii spațiilor din zonă.
În mod corect instanța de apel a reținut valoarea stabilită prin raportul de contraexpertiză, întrucât primul expert - ing. a folosit elemente de calcul, criterii oferite de catalogul pentru reevaluarea clădirilor și construcțiilor comerciale, având la bază prețurile din cataloagele anului 1965. Ori, în contextul în care partajul se efectuează la valoarea de circulație actuală, deoarece numai atunci creșterea de valoare profită ambelor părți iar nu numai reclamanților cărora li s-a atribuit bunul, aplicarea unor prețuri de bază avute în vedere în anul 1965, chiar reactualizate de ar fi, nu ar putea conduce la obținerea unei valori de circulație actuale, de notorietate fiind creșterea galopantă a prețurilor pe piața imobiliară.
Ori, este evident că un spațiu comercial situat într-un imobil amplasat într-o zonă centrală a orașului T cu o suprafață ce depășește cu mult 100.p nu poate fi înstrăinat la prețul derizoriu de 123.090 RON, ceea ce exprimat în EURO reprezintă aproximativ 35.000 Euro.
În schimb, Judecătoria Timișoara putea și trebuia să constate că valoarea de circulație stabilită prin raportul de contraexpertiză, deși cu mult disproporționată de valoarea propusă de prima lucrare, este rezultatul colaborării a trei specialiști și, pe lângă criterii oferite prin acte normative apărute în cursul anului 1999, se raportează la prețuri practicate pe piața imobiliară pe p pentru imobilele cu destinație comercială situate într-o zonă similară celei în care se află spațiul în litigiu. Acest ultim criteriu este de natură a determina instanța de judecată sesizată cu o cerere de partaj că, mai degrabă, să aprecieze concluziile specialiștilor, în loc de a le înlătura, așa cum în mod eronat s-a procedat în cauză.
În consecință, susținerea recurenților potrivit căreia tribunalul, în mod greșit, a înlăturat concluziile primei expertize și a reținut valoarea stabilită prin a doua lucrare de specialitate, nu poate fi primită, la stabilirea valorii spațiului fiind luate în calcul particularitățile acestuia, ținându-se cont de amplasamentul spațiului și de valorile la care s-au tranzacționat astfel de spații în zonă de către pârâtul intimat.
Față de cele reținute mai sus, Curtea constată că nu sunt incidente motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă invocate în susținerea cererii de recurs, motiv pentru care, în baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge, ca fiind nefondat, recursul declarat de reclamanții recurenți și împotriva Deciziei civile nr. 962/19.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții recurenți și împotriva Deciziei civile nr. 962/19.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Primăria Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 APRILIE 2008.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Erica
PROF.-.DR.- - - - -
Grefier
RED.N/05.05.2008
DACT.S/2ex/08.05.2008
INST.APEL--- Tribunalul Timiș
INST.FOND-- Judecătoria Timișoara
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Cristian Pup, Erica
