Anulare act. Decizia 433/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 433
Ședința publică de la 13 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Spânu
JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Marica
Grefier: - - -
Pe rol rezultatul dezbaterilor din data de 6 mai 2008 privind recursurile formulate de reclamanții, și pârâții CONSILIUL LOCAL AL I T, MUNICIPIUL T PRIN PRIMAR, împotriva deciziei civile nr. 299 A din 27 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1827 din 23 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul 19564/2002, în contradictoriu cu intimații pârâți și, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 6 mai 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pentru deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi 13 mai 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții și, Consiliul local al Municipiului T, respectiv Municipiul reprezentat prin Primar, pentru a se constata că imobilul situat în T- a fost trecut în proprietatea Statului Român fără titlu valabil, cu aplicarea greșită a prevederilor Decretului nr.92/1950, respectiv nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr.11999/1997, încheiat de pârâtul Consiliul local al Municipiului T și pârâții persoane fizice, pentru apartamentul nr.1 din imobil, a se dispune obligarea acestor pârâți să lase în deplină proprietate și posesie spațiul locativ, împreună cu terenul aferent, respectiv a se constata nulitatea absolută a actelor încheiate în favoarea unor terțe persoane de către pârâții cu privire la apartamentul nr.1, pentru încălcarea dispozițiilor art.9 alin.ultim din legea nr.112/1995.
În motivare s-a arătat că reclamanții sunt moștenitori testamentari ai numitei, la rândul său moștenitoare legală a proprietarilor tabulari, și, de la care imobilul a fost preluat în temeiul Decretului nr.92/1950, deși se încadrau în categoriile exceptate de la aplicarea acestui act normativ.
Cu privire la contractul de vânzare cumpărare încheiat în favoarea pârâților s-a arătat că acesta este nul absolut, întrucât art.9 din legea nr.112/1995 permitea doar vânzarea imobilelor preluate de Statul Român cu titlu valabil.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâții Consiliul local al Municipiului T și Municipiul T reprezentat prin Primar au solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că au fost respectate dispozițiile legale la încheierea contractului de vânzare cumpărare în favoarea pârâților, că imobilul a fost preluat cu titlu valabil de către Statul Român.
Pârâtul a invocat prin întâmpinările depuse excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Prin sentința civilă nr.1827/23.02.2006, Judecătoria Timișoaraa admis în parte acțiunea completată și precizată, a constatat că pentru cota de din dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr.783 T nr.top 1084, situat în T-, Statul nu deține titlu valabil, respingând în rest acțiunea, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel s-au reținut următoarele:
Cum calitatea de moștenitori după foștii proprietari tabulari a fost dovedită de reclamanți prin această hotărâre, s-a reținut că aceștia au calitate procesuală activă în cauză.
Pe fond, s-a constatat că însăși Legea nr.10/2001consacră caracterul abuziv al măsurilor de preluare în patrimoniul statului a imobilelor.
Din acest punct de vedere, s-a constatat că nu există identitate între adevărații proprietari ai imobilului la data preluării lui și persoanele menționate cu această calitate în lista anexă la Decretul nr.92/1950, în sensul că a fost inclus în anexă doar, la poziția nr.263, în timp ce fratele acestuia, nu a fost menționat, deși era coproprietar cu o cotă distinctă evidențiată în CF. Pe de altă parte, reclamanții nu au făcut dovada că cei doi frați coproprietari ar fi fost exceptați de la naționalizare, datorită ocupațiilor de la acel moment. Ca atare, s-a constatat că imobilul a trecut în proprietatea Statului Român fără titlu pentru cota de care a aparținut numitului, antecesor al reclamanților.
În privința contractului de vânzare cumpărare încheiat în favoarea pârâților, s-a constatat că acesta a fost încheiat în temeiul art.9 din Legea nr.112/1995.
Câtă vreme la acel moment apartamentul nu fusese retrocedat foștilor proprietari, reclamanții nu formulaseră nici o cerere de retrocedare ( pe cale administrativă sau juridică), pârâții se puteau socoti îndreptățiți la cumpărarea apartamentului pe care pe care îl ocupau în baza unui contract de închiriere valabil încheiat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal atât pârâtul Consiliul Local al Municipiului T cât și reclamanții și.
Reclamanții au solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul de a se constata că și cota de din dreptul de proprietate asupra imobilului, ce a aparținut numitului a fost naționalizat abuziv, a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare încheiat cu privire la apartamentul nr.1 din clădire în favoarea pârâților, a se dispune restabilirea situației anterioare acestei vânzări în CF nr.783 T, precum și obligarea pârâților de a lăsa reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie spațiul locativ.
Au susținut că prima instanță nu era îndreptățită a omite analiza valabilității titlului de preluare a imobilului în patrimoniul statului, câtă vreme art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998 statuează că instanțele judecătorești au obligația de a stabili valabilitatea titlului în discuție, ca o condiție a acesteia fiind stabilită conformitatea decretului de naționalizare cu constituția, tratatele internaționale la care România era parte și cu legile în vigoare la data aplicării lui.
Reclamanții apelanți conchid că această omisiune a instanței a condus la o soluție "inedită", constatând că doar o cotă din dreptul de proprietate asupra imobilului a fost preluată fără titlu și pronunțând o hotărâre în minus petita, de vreme ce s-a solicitat a se constata caracterul abuziv al naționalizării.
Consiliul Local al Municipiului Tas olicitat schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii în întregime a acțiunii susținând că imobilul a trecut cu titlu valabil în proprietatea Statului sub imperiul Decretului nr.92/1950, care respecta Constituția în vigoare la acel moment. De asemenea imobilul face parte din domeniul privat al Statului, fiind preluat cu titlu valabil în sensul art.6 alin.1 din legea nr.213/1998, de vreme ce Decretul nr.92/1950 este enumerat exemplificativ între actele normative la care face referire art.1 alin.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995.
Se conchide că atâta vreme, cât nu s-a constatat nulitatea absolută a contractului încheiat cu pârâții persoane fizice, rezultă că Statul Român deținea titlul valabil de proprietate al imobilului.
Prin decizia civilă nr. 229/2007 Tribunalul Timișa dispus respingerea apelurilor ca nefondate.
Din motivarea acestor hotărâri se poate reține că imobilul din litigiu a fost preluat abuziv de către stat, statul a preluat fără titlu cota de aparținând coproprietarului și tot abuziv cota de aparținând coproprietarului care a fost naționalizată prin Decretul 92/1950. Dar față de cota de naționalizată abuzul a fost declarat legal, așa încât reclamanții nu mai au interes să promoveze i acțiune în constatare. Pe de altă parte se consideră ca fiind legală preluarea conform decretului 92/1950 și deci Statul ar fi proprietar legal pentru din imobil, astfel că contractul ulterior de vânzare în temeiul Legii 112/1995 este valabil și oportun reclamanților, iar cumpărătorul este proprietar legal al apartamentului cumpărat.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs reclamanții - și solicitând casarea lor ca nelegale cu admiterea pe fond a acțiunii introductive.
Recurenții au susținut că Statul Român a dobândit abuziv întregul imobil și că din acest motiv reclamanții au rămas în continuare proprietarii lui. Pe cale de consecință și vânzarea de către stat a apartamentului către pârâți este nelegală, aceștia neputând să cumpere legal de la un vânzător neproprietar. Cumpărătorii fiind deci neproprietari iar actul lor de vânzare neavând nici o valoare juridică, reclamanții pot să revendice în temeiul art. 480 code civil dreptul lor de proprietate.
Consiliul Local al Municipiului T și Municipiul T au formulat la rândul său recurs solicitând casarea ambelor hotărâri atacate, cu respingerea pe fond a acțiunii formulate de reclamanți.
Recurenta a motivat arătând că Decretul 92/50 a fost legal emis, legal aplicat, Statul a devenit și este proprietarul imobilului, iar reclamanții nu au nici un drept să-l revendice.
Recursul formulat de Consiliul Local T și Municipiul este nefondat.
Recursul formulat de reclamanții - și este parțial fondat conform celor ce urmează:
Prin Decretul 92/50 imobilul situat în T- a fost naționalizat trecând în acest mod în patrimoniul Statului. Problema este că acest imobil aparținea în coproprietate de câte coproprietarilor și. a vizat însă numai unul din coproprietari și anume pe, în atare situație cota de aparținând celuilalt coproprietar, rămânând neinclusă în Decretul de naționalizare, a rămas din punct de vedere juridic în continuare în proprietatea lui. Statul a preluat însă în întregime întregul imobil.
Această preluare este abuzivă atât6 în ce privește cota de naționalizată de la cât și cota de care a rămas neinclusă în actul de naționalizare.
Abuzul Statului constă în însușirea și deposedarea violentă a cotei proprietarului care nu a fost naționalizat cât și însușirea prin aplicarea decretului 92/50 a cotei proprietarului naționalizat.
Actul de naționalizare este și a fost un act abuziv, indiferent de conținutul său sau de modul de aplicare.
Dispozițiile art. 2 pct. 1 legea 10/2001 sunt cât se poate de clare și lipsite de orice echivoc. Ori aceste dispoziții nu fac decât să recunoască o stare de fapt și de drept deja existentă, așa încât actul normativ arătat nu stabilește pentru viitor, ci recunoaște existența abuzului din data de la care acesta a fost comis.
Așadar, întregul i mobil situat în T- a trecut în mod abuziv în patrimoniul statului, iar proprietarii lui implicit moștenitorii acestora au păstrat în mod nealterat dreptul lor de proprietate.
Problema e că Statul considerat ca unic proprietar a vândut în temeiul Legii 112/1995 apartamentul nr. 2 situat în imobilul respectiv chiriașilor care-l dețineau cu contract de locațiune.
Familia pârâților deținea de fapt apartamentul cu titlu de locațiune încă din anul 1940, locațiune recunoscută ulterior și de către Statul Român. Este firesc așadar ca pârâții să dobândească la rândul lor calitatea de chiriași și să încheie cu proprietarul recunoscut ca atare, contractul lor de locațiune. Acest contract a fost legal, recunoscut ca legal, așa încât orice critici formulate de 3 reclamanți cu privire la modul lui de încheiere sunt nefondate.
Or, în temeiul acestui contract pârâții au beneficiat de dispozițiile legii 112/95 și au cumpărat apartamentul în care locuiau și pe care-l foloseau de o atât de lungă perioadă de timp.
Contractul a fost legal întocmit iar efectele lui sunt opozabile inclusiv reclamanților proprietari.
Comparând titlurile celor două părți, instanța dă prioritate titlului deținut de pârâții cumpărători.
La data întocmirii lui dreptul de proprietate al Statului vânzător nu era contestat fiind recunoscut chiar de către reclamanți. și-au manifestat drepturile lor asupra întregului imobil, dar nu au solicitat restituirea în natură, ci au cerut expres numai c/v în bani.
Ori în atare situație Statul a dispus de bunul proprietatea sa, iar acest drept al Statului nu a fost contestat nici chiar de reclamanți.
Ca urmare vânzarea a fost legală, a intrat ca legală în circuitul civil și a dobândit opozabilitate față de reclamanți prin înscriere în
Faptul că ulterior reclamanții au revenit asupra declarației inițiale și au solicitat restituirea în natură, nu poate să afecteze drepturile deja dobândite și intrate în circuitul civil.
În atare situație, dreptul de proprietate al pârâților este legal și preferabil dreptului reclamanților. nu au decât să se desocotească cu Statul Român care rămâne responsabil atât de deposedarea abuzivă cât și de promulgarea Legii 112/1995.
În concluzie se impune admiterea recursului formulat de reclamanți numai în sensul constatării că întregul imobil a fost preluat abuziv. Chiar dacă dispozițiile legale stabilesc caracterul abuziv al Decretului 92/50 aceasta nu exclude dreptul reclamanților la promovarea unei acțiuni în constatare care să vizeze întregul imobil și să confere în acest mod un caracter juridic unitar, atât operațiunii abuzive a deposedării, cât și operațiunii juridice a obținerii reparațiilor. De aici rezidă și interesul reclamanților în promovarea petitului în constatare, acesta vizând în mod direct modul în care aceștia înțeleg să-și valorifice dreptul de proprietate încălcat.
Tot pe cale de consecință și în baza considerentelor arătate Curtea va dispune respingerea recursului formulat de Consiliul Local
Nu s-au cerut cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanții, împotriva deciziei civile nr. 299 din 27 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1827 din 23 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul 19564/2002, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
Modifică în parte ambele hotărâri în sensul că preluarea abuzivă s-a făcut asupra întregului imobil situat în T-.
Menține restul dispozițiilor hotărârilor atacate.
Respinge recursul formulat de Consiliul Local T și Municipiul T, împotriva deciziei civile nr. 299 din 27 martie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 1827 din 23 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul 19564/2002.
Fără cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn. 2 ex
14.05.2008
Președinte:Dan SpânuJudecători:Dan Spânu, Emilian Lupean, Alexandrina Marica
