Anulare act. Decizia 446/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR.446
Ședința publică din 21 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Grozescu Veronica
JUDECĂTORI: Grozescu Veronica, Cristina Paula Brotac Andra
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de chemații în garanție domiciliat în Câmpina,-,.30,.B,. 25 jud. P, domiciliat în,- jud. I, domiciliat în com. jud. P, domiciliată în com. jud. P, domiciliată în com. jud. P, împotriva deciziei civile nr. 731 din 3 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în com.,- jud. P, pârâții - la Cabinet de avocatură cu sediul în Câmpina,-,.20.B,. 3 jud. P și intervenienții domiciliat în T,-.A, jud. T, cu același domiciliu și domiciliat în com., sat de jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții chemați în garanție, ți, reprezentați de avocat în substituire pentru avocat din Baroul d e Avocați P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.207 depusă la dosar, intimatul-pârât, personal și asistat de avocat din Baroul Prahova în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 27 dosar, intimatul pârât reprezentat de avocat din Baroul Prahova în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 35 dosar, intimatul intervenient reprezentat de avocat din Baroul Dâmbovița în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 31 dosar, lipsind intimații intervenienți și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că nu s-a completat timbrajul de către recurenții chemați în garanție.
Avocat pentru recurenții chemați în garanție depune la dosar taxă judiciară de timbru în valoare de 1160 lei, potrivit chitanței seria - nr.30066/18.04.2008 și timbru judiciar în valoare de 5 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea, în baza disp.art.137 Cod pr.civilă, invocă din oficiu și pune în discuția părților excepția nulității de ordine publică în sensul că instanța nu a fost constituită potrivit dispozițiilor legale în funcție de obiectul litigiului și valoarea terenului din contractul de vânzare-cumpărare evaluat la suma de 532.625 lei astfel încât, potrivit disp.art.1821Cod pr.civilă, calea de atac în prezenta cauză este recursul și nu apelul.
Avocat pentru recurenții chemați în garanție, având cuvântul asupra excepției nulității de ordine publică invocată din oficiu de instanță, solicită admiterea acesteia.
Solicită admiterea recursului, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantului și cererea de chemare în garanție a recurenților ca neîntemeiată.
Avocat, pentru intimatul-reclamant, cu privire la excepția nulității de ordine publică invocată din oficiu de instanță, arată că lasă la aprecierea acesteia.
Avocat, pentru intimatul pârât arată că lasă la aprecierea instanței excepția nulității de ordine publică invocată de aceasta din oficiu.
Avocat, pentru intimatul intervenient cu privire la excepția nulității de ordine publică invocată din oficiu de instanță, arată că lasă la aprecierea acesteia.
Curtea, ia act de declarațiile părților prin apărători și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate din oficiu de instanță.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina sub nr- reclamantul -. a chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2048/19.03.1993, de fostul notariat de Stat Local Câmpina și pe pârâții și pentru a le fi opozabilă hotărârea, solicitând totodată cheltuieli de judecată.
n motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în cursul anului 2003 a fost chemat de pârât în judecată pentru a fi obligat să îi lase acestuia în deplină proprietate si liniștită posesie terenul în suprafață de 825 situat în comuna, punctul "", pârâtul invocând contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate solicită reclamantul să se constate prin prezenta acțiune.
Reclamantul a susținut că a dobândit terenul în litigiu în baza unui înscris sub semnătură privată denumit "Chitanța" și a unui act de vânzare-cumpărare încheiat cu numitul la data de 7.03.1985 pentru care a achitat prețul de 3500 lei convenit.
Precizează reclamantul că vânzătorul dobândise la rândul său terenul, de la numitele și.
Reclamantul precizează că începând cu anul 1983, pe baza înțelegerii verbale
cu, materializată în scris la 07.03.1985, a intrat în posesia terenului în
calitate de cumpărător de bună-credință, realizând o serie de lucrări de
îmbunătățire pe parcursul a trei ani, iar prin sentința civilă nr. 503/2003 Judecătoriei Câmpina, definitivă și irevocabilă i s-a constatat dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.
S-a menționat că de asemenea, în luna mai 2003, împreună cu frații săi, reclamantul a înstrăinat pe lângă o suprafața mai mare de teren și terenul în litigiu numitului -.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 948 pct. 4 și urm. din Codul civil, art.966 -968 Cod civil.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus în copie înscrisuri.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție prin care a solicitat în principal să se respingă acțiunea promovată de reclamant ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiata, deoarece susținerile făcute de acesta în legătura cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare sunt nereale.
S-a apreciat de către pârât că acțiunea este inadmisibilă deoarece se solicita să se constate nulitatea absolută a unui contract de vânzare-cumpărare fără ca vânzătorii să fie citați în cauză în calitate de pârâți, iar pe de altă parte s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a pârâților și care nu sunt părți în contractul de vânzare-cumpărare a cărei nulitate absoluta se solicita a se constata.
În ceea ce privește temeinicia acțiunii, pârâtul a arătat că a cumpărat terenul în litigiu de la alte persoane decât cele de la care reclamantul pretinde ca l-a cumpărat cu chitanță, încheind contractul de vânzare-cumpărare anterior pronunțării hotărârii de constatare a dreptului de proprietate al reclamantului. S-a susținut totodată că în dosarul având ca obiect acțiunea în revendicare promovata de pârât, reclamantul nu a susținut că acesta ar fi avut cunoștința anterior cumpărării terenului de existenta unei convenții de vânzare-cumpărare prin care reclamantul a cumpărat imobilul cu înscris sub semnătură privată și că a tratat cumpărarea terenului numai cu proprietarii, fiind de bună-credință.
Prin cererea de chemare în garanție, pârâtul a solicitat ca în subsidiar, în eventualitatea în care se va desființa contractul de vânzare-cumpărare să fie obligați vânzătorii, și să îi restituie prețul actualizat pentru terenul în litigiu.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 60 și urm. art. 115 din pr.civ.
Numiții și a au formulat o cerere de intervenție în interes propriu prin care au chemat în garanție contra evicțiunii în ceea ce privește terenul în litigiu pe reclamantul -..
Prin această cerere s-a solicitat ca în subsidiar, în cazul în care va fi respinsă acțiunea formulată de reclamant, privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare și reclamantul va cădea în pretenții, să fie obligat să restituie intervenienților prețul reactualizat al terenului în litigiu intervenienții fiind dobânditori de bună-credință.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 49, 50 pr.civ. și art. 1337 din Codul civil.
Prin încheierea de ședință din data de 15.03.2006 instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât prin întâmpinare și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului reținând că acesta nu este parte în contractul a cărei nulitate se solicită a se constata.
Prin aceeași încheiere s-a admis în principiu cererea de intervenție formulată de - și a, dispunându-se introducerea lor în cauză, în calitate de intervenienți în interes propriu.
Chemații în garanție, și au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei dreptului subiectiv actual și lipsa de interes a reclamantului în promovarea prezentei acțiuni, precum și lipsa dreptului subiectiv actual și lipsa de interes a numiților și a cu privire la cererea de intervenție în interes propriu, precum și lipsa calității procesuale active a acestora.
Pe fond s-a solicitat în principal obligarea reclamantului să depună la dosar originalul înscrisului sub semnătură privată invocat, iar în subsidiar s-a invocat lipsa de valabilitate a acestui înscris datorită lipsei elementelor esențiale pentru valabilitatea sa, respectiv semnătura părților și formalitatea multiplului exemplar față de dispozițiile imperative ale art. 1179 alin. 1 civil. Tot în subsidiar s-a invocat nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată ca act de vânzare-cumpărare față de dispozițiile legale referitoare la forma autentică a actelor translative de proprietate asupra terenurilor, formă cerută ad validitatem.
În situația calificării acestui înscris drept promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare, s-a invocat prescrierea dreptului (ipotetic) la acțiunea de obligație de a face.
S-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu consecința respingerii cererii de chemare în garanție, iar în subsidiar în situația în care cererea de chemare în judecată ar fi admisă, să se respingă cererea de chemare în garanție a acestora pentru evicțiune și obligarea părții care va cădea în pretenții la plata cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate dispozițiile legale amintite, art. 2 din Titlul X al Legii nr. 247 /2005, art. 3 din Decretul nr. 167/1958 și art. 115 pr.civ.
Față de întâmpinarea chemaților în garanție, reclamantul a formulat întâmpinare și precizări la acțiune, arătând că justifică legitimarea procesuală activă și interesul în cauză întrucât a dobândit anterior în baza unui înscris sub semnătură privată încheiat cu terenul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2048/19.03.1993, precizând că dobândise terenul de la chemata în garanție și de la autoarea celorlalți chemați în garanție,.
S-a mai susținut că înscrisul sub semnătură privată conține toate elementele unei vânzări îndeplinind condițiile art. 1294-1295 și urm. civ. fapt justificat prin pronunțarea sentinței civile nr. 508 /2003 a Judecătoriei Câmpina.
Reclamantul a mai susținut că a exercitat posesia asupra terenului, efectuând lucrări de îmbunătățire a acestuia și că a aflat de înstrăinarea făcută de pârât cu ocazia chemării sale în judecată în dosarul având ca obiect acțiunea în revendicare formulată de către, respectiv dosarul nr. 2980/2003, dată în raport de care se afla în interiorul termenului prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
S-a mai arătat că a doua înstrăinare a terenului în litigiu s-a făcut prin fraudă la lege, constituind vânzarea lucrului altuia printr-un concern fraudulos, vânzătorii și cumpărătorii fiind în deplină cunoștință de cauză astfel că se încalcă una din condițiile esențiale pentru validitatea convențiilor, prevăzută de art. 948 pct. 4 proc.civ. vânzarea fiind fondată pe o cauză ilicita.
Pe baza actelor de stare civile depuse la filele 72-74 dosar, prin încheierea de ședință din data de 15.09.2006 s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de chemate în garanție a numitei și a numitei.
La termenul din 6.10.2006 apărătorul chemaților în garanție a arătat că excepțiile invocate prin întâmpinarea depusa la fila 58 urmează să fie considerate apărări de fond și să fie analizate odată cu soluționarea fondului cauzei, precizări de care instanța a luat act.
La termenul din 1 noiembrie 2006 intervenientul a formulat o cerere de intervenție în interesul reclamantului (fila 102) prin care a solicitat admiterea acțiunii, arătând că terenul în litigiu a fost cumpărat inițial de el împreuna cu defuncta sa soție, la 12.05.1982, de la vânzătoarele și, achitând prețul convenit de 2000 lei vechi, conform înscrisului sub semnătură privata depus la dosar. Ulterior intervenientul a înstrăinat terenul reclamantului conform înscrisului sub semnătura privata din 7.03.1985 pentru prețul convenit de 3500 lei.
Intervenientul a mai arătat că pârâtul a recunoscut că terenul în litigiu a fost cumpărat de reclamant, fiind posedat și îmbunătățit de acesta, dar a ignorat acest fapt.
n cauză au fost administrate probatorii cu acte, expertiza tehnică specialitate topometrie, interogatorii și martori.
Față de nerecunoașterea semnăturilor vânzătorilor de pe înscrisul sub semnătura privata datat 12.05.1982 s- solicitat Laboratorului interjudețean de expertize criminalistice B expertizarea acestor semnături, înaintându-se scripte de comparație privind numai semnătura numitei, întrucât chemații în garanție nu au depus astfel de înscrisuri și pentru. Raportul de expertiză criminalistică întocmit de acest institut a fost înaintat la fila 202.
La data de 14.03.2007 Judecătoria Câmpinaa pronunțat sentința civilă nr. 739 prin care admis acțiunea civilă formulată de reclamantul și cererea de intervenție în interesul reclamantului formulată de intervenientul, a admis cererea de chemare în garanție precizată formulată de pârâtul și a respins cererea de chemare în garanție formulată de intervenienții.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2048/19.03.1993 și au fost obligați chemații în garanție, (), și să plătească pârâtului 53.625 lei, reprezentând valoarea actuală a terenului cu titlu de despăgubire, precum și pârâtul și chemații în garanție și să plătească pârâtului 4.426 lei cheltuieli de judecata.
În considerentele sentinței pronunțate s-a reținut că prin convenția având caracterul unui antecontract de vânzare-cumpărare materializată într-un înscris sub semnătură privata, încheiată la 12.05.1982 între autoarele chemaților în garanție, și pe de o parte și intervenientul împreună cu soția acestuia pe de alta parte (fila 5) primele s-au angajat să înstrăineze secunzilor terenul în suprafață de 900 situat în comuna, punctul intrarea în islazul comunal, pentru prețul de 2000 lei achitat chiar la data întocmirii convenției.
S-a mai arătat că moștenitorii celor două promitente vânzătoare au contestat semnăturile autoarelor lor de pe acest înscris însa prin concluziile raportului de expertiză criminalistică întocmit de Laboratorul interjudețean de expertize criminalistice B (fila 202) s-a stabilit cu certitudine că semnătura de la poziția vânzător " " de pe actul de vânzare-cumpărare datat 12.05.1982 a fost executată de, iar în ceea ce privește semnătura numitei instanța a reținut dovedită împrejurarea că înscrisul a fost semnat de aceasta față de împrejurarea că deși li s-a pus în vedere moștenitorilor acesteia să depună la dosarul cauzei înscrisuri de comparație aceștia nu s-au conformat dispoziției instanței.
Cu privire la condiția specială a mențiunii multiplului exemplar prima instanță a reținut că lipsa acesteia nu poate fi opusă intervenientului și succesorului acestuia în drepturi, respectiv reclamantului față de situația că aceasta a fost complinită prin executarea obligației promitentului-vânzător de a remite bunul material promitentului cumpărător.
Se precizează în motivarea soluției pronunțate că, ulterior întocmirii primului antecontract de vânzare-cumpărare s-a întocmit un altul între intervenientul, în calitate de promitent-vânzător și reclamantul -. în calitate de promitent cumpărător la data de 7.03.1985(fila 6), obligațiile asumate de părți în această ultimă promisiune de vânzare-cumpărare, fiind aduse la îndeplinire prin pronunțarea sentinței civile nr. 508 /2003 a Judecatoriei Câmpina prin care, în contradictoriu cu intervenientul s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului în litigiu și s-a pronunțat o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare care justifică interesul reclamantului în promovarea prezentei acțiuni.
A mai arătat instanța de fond că, deși atât pârâtul cât și chemații în garanție au contestat posesia reclamantului asupra terenului în litigiu, prin acțiunea înregistrată sub nr. 32980/20.10.2003 (fila 117) pârâtul îl acționa în judecată pe actualul reclamant pentru a fi obligat să-i lase în deplină posesie și proprietate terenul de 825 situat în comuna, punctul, recunoscând astfel că acesta a posedat terenul în litigiu.
Prima instanța apreciază că reaua-credință a vânzătorilor la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare contestat prin acțiunea care face obiectul prezentei cauze este evidentă din moment ce aceștia cunoșteau că reclamantul poseda terenul si că exista antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în 1982 a cărui valabilitate s-a demonstrat.
Cu privire la "buna-credință" a pârâtului se reține inconsecvența atitudinii și afirmațiilor făcute de acesta, comparând totodată susținerile din acțiunea în revendicare pornită în 2003 în care solicita lipsa de folosința a terenului pe ultimii 2 ani și răspunsul acestuia la interogatoriu din prezenta cauza în care pretinde că a stăpânit în mod netulburat terenul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare din martie 1993 până în septembrie 2003 când a fost anunțat ca reclamantul încearcă sa ii deposedeze.
În consecință contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2048/19 martie 1993 s-a încheiat între proprietari și pârât cu nesocotirea cu bună-știință de către ambele părți a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat anterior între proprietari și intervenient cu transmiterea dreptului de a pretinde transmiterea proprietății, ulterior către reclamant.
S-a mai apreciat de instanța de fond că, în condițiile în care și pârâtul a cerut a fie garantat pentru evicțiune, cea mai justă soluție este ca această garanție contra evicțiunii să o suporte chemații în garanție, moștenitori ai vânzătoarelor promitente și, care au vândut practic de doua ori și au încasat de doua ori prețul vânzării.
Pe cale de consecința, reținând că pârâtul a achitat prețul terenului către vânzători și, întrucât prin modul de soluționare a acțiunii introductive acesta a fost evins, s-a admis și cererea reconvențională formulată de pârâtul și au fost obligați chemații în garanție să îi plătească pârâtului suma stabilită drept valoare actuală a terenului prin expertiza topometrica.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel chemații în garanție, - și, care au susținut că soluția pronunțată de instanța de fond, în sensul că părțile contractante au perfectat actul autentic în mod fraudulos, cu rea-credință concertată, este nelegală și netemeinică.
Precizează apelanții că, înscrisul sub semnătură privată nu îndeplinește condiția multiplului exemplar, instituită de art. 1179 alin.l civ. și lipsește semnătura pretinșilor cumpărători, astfel că actul invocat de reclamant nu îndeplinește condițiile esențiale pentru validitate și aceasta în condițiile în care actul pârâtului este mai bine caracterizat.
Se mai arată că, singurii și adevărații proprietari ai terenului au fost apelanții, care l-au înstrăinat pârâtului cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 948 și urm. civ. după care au procedat deîndată la publicitatea vânzării prin înscrierea acesteia în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni sub nr. 2509/1993, astfel că a devenit opozabilă terților și deci și reclamantului și intervenienților din prezenta cauză.
Întrucât actul de vânzare-cumpărare în litigiu a fost perfect valabil si opozabil
reclamantului, se impune pe cale de consecința, arată apelanta, respingerea acțiunii reclamantului si implicit a cererii de chemare în garanție, neexistând niciun motiv de nulitate a acestui act.
n subsidiar, se solicită respingerea cererii de chemare în garanție formulata de parat, în eventualitatea admiterii acțiunii reclamantului, deoarece nu poate opera răspunderea acestora pentru evicțiune în condițiile în care aceasta tulburare a apărut ulterior încheierii actului autentic în litigiu, evicțiunea provenind din partea unui terț - respectiv reclamantul - și nu din fapte personale ale apelanților.
Pe de alta parte, se menționează în continuarea motivelor de apel, în actul de vânzare-cumpărare nu se face nicio mențiune despre răspunderea pentru evicțiune provenită din fapta unui terț și aceasta în condițiile în care în act se precizează în mod expres în sensul că se cumpăra bunul pe riscul cumpărătorului, fiind incidente dispozițiile art. 1340 Cod civil.
Mai mult, cumpărătorul (pârâtul ) a cunoscut de perfectarea actului și de pericolul evicțiunii și a acceptat riscul evingerii sale, reglementarea evicțiunii de către Codul civil fiind instituită prin norme supletive și nu imperative pentru a se reține în mod automat evicțiunea cu toate consecințele sale.
Pentru aceste considerente apelanții au solicitat în baza dispozițiilor art. 296 pr.civ. în principal admiterea apelului, modificarea sentinței și în principal respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului și implicit a cererii de chemare în garanție, iar în subsidiar, în cazul menținerii admiterii acțiunii reclamantului, respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în garanție a apelanților ca și a obligării acestora la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 18.10.2006 intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și obligarea la cheltuieli de judecată.
La data de 3.12.2007 Tribunalul Prahovaa pronunțat decizia civilă nr. 731 prin care a respins ca nefondat apelul, obligându-i pe apelanți în solidar să plătească 800 lei cheltuieli de judecată către intimatul, 200 lei către intimatul și 1100 lei către intimatul, luând act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel Tribunalul a reținut că art. 1179 civ. nu reglementează o condiție ad validitatem a promisiunii de vânzare-cumpărare ca operațiune juridică ci doar o condiție ad probaționem, mențiunea nerespectării multiplului exemplar fiind decăderea din dreptul de a face proba actului juridic încheiat.
S-a stabilit că în speță, împrejurarea predării posesiei asupra terenului cumpărătorului, după încheierea convenției are semnificația juridică a unei executări a obligațiilor izvorâte din antecontractul de vânzare-cumpărare, situație în care moștenitorii vânzătorului nu pot invoca lipsa încheierii actului în mai multe exemplare.
S-a mai reținut că părțile din contractul autentic de vânzare-cumpărare au avut la data încheierii acestuia potrivit depoziției martorei reprezentarea că reclamantul este cel care posedă terenul, efectuând și îmbunătățiri asupra imobilului.
Tribunalul a apreciat ca nefondat și ultimul motiv de apel, stabilind că garanția împotriva evicțiunii ce îi incumbă vânzătorului este considerată subînțeleasă în contractele de vânzare-cumpărare, chiar dacă nu este expres prevăzută, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 1340 civ. chiar dacă părțile inserează o clauză exoneratoare de răspundere pentru evicțiunea provenind de la un terț, vânzătorul va rămâne ținut de restituirea prețului.
În aceste condiții, s-a concluzionat că în mod legal apelanții au fost obligați de judecătorul fondului să plătească intimatului reclamant despăgubiri, reprezentând valoarea actuală a terenului.
Împotriva deciziei au declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 301 pr.civ. chemații în garanție, - și, criticând-o ca nelegală.
Recurenții au susținut că înscrisul din 12.05.1998 nu a fost semnat de ambii autori, probându-se existența semnăturii doar pentru, din nicio probă nerezultând existența semnăturii celeilalte vânzătoare - la perfectarea actului.
În aceste condiții, arată recurenții, inexistența multiplului exemplar prezintă o relevanță deosebită, cu atât mai mult cu cât nu s-a încheiat un act autentic pentru terenul în litigiu.
Se constată astfel, precizează recurenții, că adevărații și singurii proprietari ai terenului sunt recurenții, care, după încheierea actului au procedat la publicitatea vânzării prin înscrierea în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni, actul devenind astfel opozabil terților.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei, în sensul admiterii apelului.
În subsidiar se solicită, în cazul menținerii admiterii acțiunii, respingerea cererii de chemare în garanție.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Intimatul, în conformitate cu dispozițiile art. 115 și 308 al. 2 pr.civ. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, pentru argumentele reținute și de instanța de apel în considerentele deciziei.
Intimații, și nu au depus întâmpinare, deși au fost citați cu aceste mențiuni, conform dispozițiilor art. 308 al. 2 pr.civ.
La termenul de judecată din data de 21.04.2008, Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 129 al. 4 raportat la art. 304 pct. 1 și art. 306 al. 2 pr.civ. a invocat și a pus în discuția părților un motiv de nulitate de ordine publică, constând în împrejurarea că instanța care a pronunțat decizia recurată nu a fost constituită potrivit dispozițiilor legale, în raport de obiectul litigiului și valoarea terenului din contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută s-a cerut a se constata.
Cu referire la acest aspect, se constată că potrivit dispozițiilor art. 2821al. 1 pr.civ. hotărârile judecătorești pronunțate în primă instanță în cererile civile introduse pe cale principală, privind litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei, nu sunt supuse apelului, putând fi atacate doar cu recurs.
În speța dedusă judecății instanța de fond a fost învestită pe cale principală cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Notariatul de Stat Câmpina, sub nr-, prin care s-a înstrăinat un teren în suprafață de 825 pentru prețul de 50.000 lei.
Totodată, Curtea reține că potrivit raportului de expertiză efectuat de inginer la instanța de fond, valoarea actuală a terenului de 825 este de 53.625 lei (fila 133 dosar fond).
În aceste condiții, constatând că litigiul dedus judecății are un obiect evaluabil în bani - constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare - întrucât, chiar dacă nu se solicită și repunerea părților în situația anterioară, efectul produs de admiterea unei astfel de acțiuni constă în readucerea în patrimoniul vânzătorilor a dreptului de proprietate asupra bunului vândut, care este un drept patrimonial, susceptibil de a fi evaluat în bani - și reținând că valoarea obiectului pricinii este sub 100.000 lei, Curtea stabilește că în cauză erau incidente dispozițiile art. 2821al. 1 pr.civ. situație în care, hotărârea pronunțată de instanța de fond era susceptibilă numai de exercițiul căii de atac a recursului.
Cum în speță tribunalul a judecat însă ca instanță de apel, în compunerea de doi judecători prevăzută de lege pentru judecata apelului si nu ca instanță de recurs, în compunerea de trei judecători, Curtea constată incidența nulității de ordine publică reglementată de pct. 1 al art. 304 pr.civ. - instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.
În considerarea celor menționate în precedent, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 1 pr.civ. raportat la art. 312 al. 1,2 pr.civ. Curtea va admite recursul și va casa decizia tribunalului, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru judecarea ca instanță de recurs.
Soluția casării cu trimitere se justifică, chiar în absența unui text legal în acest sens, atât timp cât tribunalul este singura instanță competentă să judece recursul în cauză, potrivit art. 2 pct. 3 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de chemații în garanție domiciliat în Câmpina,-,.30,.B,. 25 jud. P, domiciliat în,- jud. I, domiciliat în com. jud. P, domiciliată în com. jud. P, domiciliată în com. jud. P, împotriva deciziei civile nr. 731 din 3 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în com.,- jud. P, pârâții - la Cabinet de avocatură cu sediul în Câmpina,-,.20.B,. 3 jud. P și intervenienții domiciliat în T,-.A, jud. T, cu același domiciliu și domiciliat în com., sat de jud.
Casează decizia și trimite cauza la Tribunalul Prahova pentru soluționare ca instanță de recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Grozescu Veronica, Cristina Paula Brotac Andra
- - --- - -- -
GREFIER
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red.
Tehnored.
2 ex./24.04.2008
270/2006 Judecătoria Câmpina
a- Tribunalul Prahova
R
Președinte:Grozescu VeronicaJudecători:Grozescu Veronica, Cristina Paula Brotac Andra
