Anulare act. Decizia 45/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 45
Ședința publică de la 13 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 2: Adriana Andronic
JUDECĂTOR 3: Elena Gheorghiu
GREFIER: -
Pe rol judecarea cererii de revizuire formulată de și, împotriva deciziei civile nr.342 din 06 iulie 2007 Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatele și; lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al treilea termen de judecată. Prin serviciul registratură, revizuienții au depus la dosar, la data de 07.02.2008, precizări, un exemplar. Apărătorul intimatelor a depus cerere de amânare, datată 12.02.2008, pentru imposibilitate de a se prezenta în instanță.
Se respinge cererea de amânare formulată de apărătorul intimatelor pe motiv că are de susținut o cauză penală la Judecătoria Pașcani, ca nefiind dovedită; alăturat acesteia nefiind anexat vreun înscris care să justifice deplasarea la o altă instanță.
Nemaifiind alte cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se dă cuvântul intimatelor.
Intimatele și, pe rând, având cuvântul, cer să se mențină decizia pronunțată de Curtea de Apel, pe care o consideră ca fiind legală și întemeiată pe înscrisurile depuse la dosar. În consecință, solicită să se respingă cererea de revizuire formulată de către revizuienți.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 467 din 21.07.2005 pronunțată de Judecătoria Hârlăus -a dispus admiterea în parte a acțiunii formulate de reclamantele și în contradictoriu cu pârâții și -, Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
S-a dispus completarea titlului de proprietate nr. 17.464/14.04.1994 cu numele reclamantelor și, în calitate de moștenitoare legale ale defunctei, ca cotitulare alături de defunctul G, a dreptului de proprietate înscris în cuprinsul acestui titlu de proprietate.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 174.641/1994 pentru suprafața de 1.000. situat în intravilan, T-45, p. 1127, 1128/1 și 1128/2.
S-a dispus completarea titlului de proprietate nr. 174.632/1994 cu suprafața de 1.000. teren situat în intravilan în T-45, p. 1127, 1128/1, 1128/2.
Pârâții și au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată către reclamante în sumă de 3.000.000 lei.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut în privința acțiunii civile deduse judecății de reclamantele și în contradictoriu cu pârâții și -, disjunsă ca soluționare de cererea de partaj, instanța a reținut caracterul ei întemeiat.
Astfel, cererea formulată de, decedată în cursul procesului, continuată de reclamantele și având ca obiect includerea acesteia în titlul de proprietate alături de defunctul G, este întemeiată deoarece așa cum rezultă din cuprinsul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de defunctul G ( 14 dosar nr. 372) acesta a formulat cerere atât în nume propriu cât și pentru moștenitoarea reclamantă, în prezent decedată, urmând a se completa titlul de proprietate în sensul includerii alături de defunctul G și a moștenitorilor defunctei, și.
Cu privire la cererea de pronunțare a nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 174.641/1994 referitor la suprafața de 1.000. teren situat în intravilan, tarlaua 45, teren pe care a fost edificată de autorul comun al pârâților, imobilul casă de locuit în anul 1963 (casa veche) și care a deținut autorizație pentru executarea de lucrări nr. 2027/04.12.1963, eliberată pe numele, s-a reținut că în mod greșit a fost trecută în titlul de proprietate al defunctului G, deoarece aceasta face parte din masa succesorală care aparține tuturor moștenitorilor defunctului.
Mai mult, deși moștenitorii defunctului G, pârâții și - au invocat pentru a justifica inserarea acestei suprafețe de teren în titlul de proprietate nr. 174.641/1994 faptul că defunctul G ar fi primit această suprafață de teren de la., instanța a reținut că pe acest teren a fost ridicată "casa nouă" care conform schiței raportului de expertiză efectuat în cauză nu se află pe suprafața de teren în litigiu, având și o altă adresă (str. -), ori "casa veche" se află situată pe fosta stradă 23 August (actualmente ).
De fapt, moștenitorii defunctului G invocă faptul că și casa veche a aparținut acestui defunct, dobândită prin moștenire de la defunctul -. G, unchiul acestui defunct și al defunctei și fratele autorului comun al părților, însă instanța a reținut că autorizația de construcție este emisă pe numele defunctului, autorul comun al tuturor părților din această cauză care a beneficiat de cei 1.000. aferenți construcției în temeiul Decretului-lege nr. 42/1990.
De altfel, la data eliberării certificatului de moștenitor de pe urma defunctului -. G, terenul în suprafață de 250. a fost trecut în proprietatea statului în temeiul art. 30 din Legea nr. 258/1974, el revenind în folosința deținătorilor construcției.
Schița aflată la 151 dosar, raportat la schița de la 153, din raportul de expertiză, reflectă situația clară a terenului în litigiu în suprafață de 1.000. care nu se identifică cu terenul primit de defunctul G de la. (delimitat de punctele a,c, 9 și 10, motiv) situația în care instanța a reținut că acest defunct în nume propriu (și nu ca moștenitor al defunctului ) nu este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1.000. teren situat în T-45, p. 1127, p. 1128/1 și p. 11287/2, delimitată de punctele 8,9,10,7,6,11, situație față de care instanța a pronunțat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 174.641/1994 cu privire la această suprafață de teren.
În raport cu aceste considerente s-a dispus, completarea titlului comun nr. 174.642/1994 moștenitorilor defunctului (defunctului G, defuncta, reclamantele și ) cu suprafața de 1.000. teren, anterior includerii.
Referitor la cererea de modificare a titlului de proprietate nr. 174.641/1994 cu privire la schimbarea vecinătăților terenului situat în intravilan, în partea de vest a acestuia, reținând că nu s-a dovedit în cauză că odată cu administrarea mijloacelor de probă admise de instanță, orientarea acestuia a fost dată pentru soluționarea celorlalte capete de cerere, iar înscrisurile aflate la dosar sau raportul de expertiză nu a oferit instanței lămuriri sub aspectul delimitării clare a vecinătăților terenului situat în intravilan, s-a dispus respingerea ei.
Prin decizia civilă nr. 317 din 03 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Iașis -a dispus respingerea apelului formulat de pârâtul - împotriva sentinței civile nr. 467 din 21.07.2005 pronunțată de Judecătoria Hârlău.
S-a dispus admiterea apelului formulat de pârâta împotriva aceleiași sentințe care a fost schimbată în parte.
S-a admis capătul de cerere din acțiunea principală având ca obiect completare titlu de proprietate nr. 174.641/14.04.1994 la rubrica "titular" formulat de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâții -, Comisia județeană I de fond funciar și Comisia orășenească de fond funciar.
S-a dispus completarea titlului de proprietate nr. 174.641/14.04.1994 cu numele de, în calitate de titular al dreptului de proprietate, alături de
S-a dispus respingerea capătului de cerere din acțiunea principală având ca obiect modificarea titlului de proprietate nr. 174.641/1994 cu privire la vecinătățile terenului formulat de reclamantele și în contradictoriu cu pârâții -, Comisia județeană de fond funciar și Comisia orășenească de fond funciar.
S-a dispus respingerea pentru lipsa calității procesuale active a capetelor de cerere din acțiunea principală având ca obiect modificarea titlului de proprietate nr. 174.641/1994 cu privire la vecinătățile și completarea acestui titlu la rubrica titular, formulate de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâta.
S-a dispus admiterea capetelor de cerere din acțiunea conexă (dosar nr. 327/2004) având ca obiect nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 174.641/1994 cu privire la suprafața de 1.000. teren situată în 45 și completarea titlului de proprietate nr. 174.632/14.04.1994 cu aceeași suprafață de 1.000. teren situată în 45 formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâții, -, Comisia județeană I de fond funciar și Comisia orășenească de fond funciar.
S-a dispus completarea titlului de proprietate nr. 174.632/14.04.1994 cu suprafața de 1.000. teren situat în intravilanul orașului, 45, p. 1127, 1128/1 și 1128/2.
S-a dispus menținerea dispoziției instanței de fond relativă la constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr. 174.641/1994 pentru suprafața de 1.000. teren.
Apelantul - a fost obligat să plătească intimatelor și, suma de 400 RON cheltuieli de judecată în apel.
Intimații au fost obligați să plătească apelantei suma de 250 RON, cheltuieli judecată în apel.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea principală înregistrată sub nr. 371/2004, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții și -,Comisia județeană de fond funciar și Comisia orășenească de fond funciar, modificarea titlului de proprietate nr. 174.641/14.04.1994 cu privire la vecinătățile terenului, completarea titlului de proprietate la rubrica titular alături de numele defunctului G, urmând a fi și numele reclamantei și partajarea averii defunctului -.
În limitele determinate de cererea de apel, tribunalul a analizat față de primul capăt de cerere doar susținerile relative la calitatea procesuală pasivă a pârâtei, iar relativ la cel de-al doilea capăt de cerere, fondul litigios dedus judecății, în raport cu pârâtul și aceeași excepție a lipsei calității procesual-pasive în raport cu.
Instanța a reținut că în cauză nu s-au administrat probatorii de natură a delimita clar vecinătățile terenului situat în intravilan, pentru ca să se poată reține că vecin al terenului este defunctul și nu.
Cele reținute, nu au făcut obiect de critică în apel și în consecință, instanța a soluționat primul capăt de cerere din acțiunea principală prin prisma exclusivă a excepției invocate.
Titlul de proprietate nr. 174.648/14.04.1994 a fost eliberat pe numele G pentru suprafața totală de 39.700. situată în intravilanul și extravilanul orașului.
Întreaga suprafață de teren de 39.700. a făcut obiectul contractului de donație autentificat sub nr. 1175/2001 încheiat între G, în calitate de donator și -, în calitate de donatar, obiectul contractului de donație fiind constituit și din cota indiviză de din imobilul casă de locuit.
În baza contractului de donație, operând un transfer al dreptului de proprietate din patrimoniul donatorului G în cel al donatarului -, din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului G nu face parte și suprafața de 39.700. reconstituită prin titlul de proprietate nr. 174.641/14.04.1994.
Prin urmare, după defunctul G, decedat la 08.01.2004, are capacitate și vocație succesorală și soția supraviețuitoare, alături de descendentul de gr. I, -, aceasta neavând însă calitate procesuală pasivă în cererea vizând modificarea vecinătăților terenului înscris în titlul de proprietate nr. 174.641/1994.
Cererea vizând completarea titlului de proprietate nr. 174.641/14.04.1994 la rubrica "titular" a fost în mod corect soluționată de instanța de fond.
Prin cererea înregistrată sub nr. 1065/13.03.1991 la Consiliul popular orășenesc, G și au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,40 ha teren cu care numitul -. G s-a înscris în
Cu certificatul de moștenitor nr. 4/1982 G și au făcut dovada capacității și vocației succesorale după defunctul -. G, decedat la data de 19.04.1980, în calitate de moștenitori testamentari ai acestuia.
Conform art. 13 din Legea nr. 18/1991, republicată, calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor.
În calitate de moștenitori testamentari ai defunctului -. G, calitate dovedită cu certificatul nr. 4/1982 atât G cât și au solicitat în baza art. 8 din Legea nr. 18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate.
În aplicarea acestor dispoziții legale, este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren cu care autorul său -. G s-a înscris în, fiind deci îndeplinite cele două condiții legale impuse de aceste prevederi legale referitoare la calitatea de moștenitor a membrului cooperator care a adus pământ în sau căruia i s-a preluat în vreun mod teren de câtre acesta și formularea de către persoana îndreptățită a cererii de reconstituire (art. 8 alin. 2, 3 și 11 alin. 3 din Legea nr. 18/1991).
Susținerile apelanților potrivit cu care putea formula cerere de reconstituire în temeiul Legii nr. 167/1978 nu au fost primite deoarece aceasta și-a exercitat dreptul conferit de legea fondului funciar în temeiul art. 11 alin. 4.
Instanța a reținut că susținerile părților apelante potrivit cu care cererea nr. 1065/13.03.1991 formulată de G și de reconstituire a dreptului de proprietate ar fi un fals, urmează a fi examinate prin prisma dispozițiilor art. 184 Cod procedură civilă, potrivit cu care, în cazul în care nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins ori s-a prescris, falsul se va cerceta de către instanța civilă prin vreun mijloc de dovadă.
Dat fiind faptul că potrivit art. 122 alin. 1 lit. "d" Cod penal termenul de prescriere a răspunderii penale este de 5 ani, în ipoteza în care pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii este mai mare de un an, fără a depăși 5 ani, instanța a reținut că este competentă a se pronunța asupra falsului alegat de pârâții-apelanți.
Probele administrate în cauză nu au fost însă de natură a forma convingerea instanței privitoare la falsitatea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, nr. 1065 din 13.03.1991, deoarece poartă ștampila cu nr. de înregistrare dat de Consiliul Popular orășenesc, cerere care a stat și la baza reconstituirii dreptului de proprietate prin titlul de proprietate nr. 17.641/1991. în consecință, ambii succesori testamentari au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. Cererile înregistrate sub nr. 1065/1991 și 2227/1991 ( 13 dosar fond) sunt scrise de aceeași persoană.
În contextul în care toate susținerile apelanților se circumscriu faptului că doar Gaf ost cel care a făcut toate demersurile legale necesare pentru a dobândi dreptul de proprietate asupra suprafețelor de teren la care era îndreptățit alături de frații săi, silogismul reținut de instanță a fost cel conform căruia cererea înregistrată cu nr. 1065/1991 a fost scrisă de G, care este ipotetic autorul falsului, însă căruia i-a lipsit un eventual scop în atingerea unei anumite finalități.
Situației de fapt astfel reținute, i-au fost aplicate dispozițiile art. 111 alin. 1 lit. "a" din Legea nr. 18/1991 republicată, potrivit cu care sunt lovite de nulitate absolută potrivit legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de constituiri sau reconstituiri.
Raportând la finalitatea urmărită de legiuitor prin reglementarea acestui text, la cererea de completare a titlului de proprietate la rubrica "titular" tribunalul a reținut că G nu este singura persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 39.700. ci alături de acesta este îndreptățită și numita.
Astfel, aplicarea art. 111 alin. 1 lit. "a" din Legea nr. 18/1991 republicată, are drept efect completarea titlului de proprietate nr. 174.641/1994 cu numele, în calitate de titular a dreptului de proprietate alături de
În același capăt de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta, excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia din urmă este întemeiată, pentru aceleași considerente analizate anterior în capătul de cerere privind modificarea vecinătăților din titlul de proprietate în care s-a examinat calitatea procesuală.
Prin cererea conexă înregistrată sub nr. 370/2004 reclamantele, și (decedată pe parcursul judecății cauzei în primă instanță), au solicitat în contradictoriu cu pârâții, -, Comisia orășenească de fond funciar și Comisia județeană I de fond funciar, constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 174.641/14.04.1994 cu privire la suprafața de 1.000. suprafață cu care s-a solicitat completarea titlului de proprietate nr. 174.632 din 14.04.1994 și ieșirea din indiviziune cu privire la suprafața de teren menționată în acest ultim titlu.
Apelul formulat a impus doar analiza modului de soluționare de către Judecătoria Hârlăua primelor două capete de cerere.
În titlul de proprietate nr. 174.641/14.04.1994 emis pe numele G și cu privire la care instanța a dispus completarea lui la rubrica "titular" este cuprinsă și suprafața de 3.900. teren situat în intravilanul orașului.
Potrivit raportului de expertiză, suprafața de 1.000. teren în litigiu este delimitată de pct. a,c, 9, 10 și este cea atribuită de defunctului -., inclusă în suprafața de 3.900. pentru care s-a eliberat titlul de proprietate a cărui nulitate absolută parțială s-a solicitat a fi constatată.
Din cererea înregistrată sub nr. 2227/17.06.1991 la Consiliul Popular Orășenesc a rezultat că -., a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul intravilan și extravilan din orașul, cu care s-a înscris în
Suprafața de 1.000. teren în litigiu, pentru care -. a formulat cerere de reconstituire i-a fost atribuită de pentru construcția de locuințe, așa cum rezultă din referatul de la fila 144 dosar fond, scop în care i s-a eliberat și autorizația pentru executare de lucrări nr. 2027 din 04.12.1963 de către Sfatul popular.
Privitor la testamentul olograf al defunctului -. G, autorizația nr. 2027/1963 și a actelor anexe acesteia, s-a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 184 Cod procedură civilă.
Astfel, apelanții au arătat că soțul respectiv tatăl lor era în posesia unui testament scris în două exemplare de -. G datat în anul 1980, care a fost furat de către intimați.
În contextul acestor susțineri ale apelanților nu se poate reține că testamentul încheiat anterior, respectiv la data de 26.02.1970 este fals. Simpla redactare ulterioară a unui alt testament nu are ca efect imanent existența unei contrafaceri a scrierii ori a subscrierii sau a unei alterări a testamentului datat 26.02.1970.
De altfel, apelanții nici nu au invocat că testamentul de care a uzat atât cât și autorul lor G, nu ar fi scris sau semnat de către testator ori că ar fi fost alterat în conținutul său.
Relativ la autorizația nr. 2027/1963, formularul folosit la emiterea ei precum și instrumentul de redactare și prescurtările la care s-apelat în cuprinsul ei, nu sunt dovezi care să conducă la concluzia falsității actului, neinteresând din punct de vedere juridic, împrejurare nedovedită de altfel de apelanți potrivit cu care imobilul ar fi fost construit în anul 1960 și autorizația ar fi fost obținută ulterior, în 1963.
În consecință, instanța a reținut că terenul în suprafață de 1.000. inclus în titlul de proprietate nr. 174.641/14.04.1994 a fost atribuit autorului -., acesta este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate, și prin urmare aceasta trebuie inclusă în titlul de proprietate nr. 174.632/14.04.1994.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții și.
Prin decizia civilă nr. 342 din 6 iulie 2007 Curții de Apel Iași se
respinge recursul formulat de pârâții și - împotriva deciziei civile nr. 317 din 3.03.2006 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatelor și suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat) în recurs.
Pentru a hotărî astfel se rețin următoarele:
Deși recurenții și-au fundamentat cauza recursului pe dispozițiile art. 304 pct. 4 - 10 Cod procedură civilă, fără a distinge în raport de criticile formulate căruia dintre motivele de recurs îi corespund criticile pe care le-a dezvoltat, instanța va califica juridic cauza recursului doar în raport de criticile susceptibile de a primi o calificare juridică aparținătoare art. 304 Cod procedură civilă.
Sub acest aspect, vor fi excluse criticile vizând hotărârea instanței de fond, datorită impedimentului legal dat de împrejurarea că obiect al recursului îl poate constitui doar decizia instanței de apel.
Astfel, nu vor face parte din cauza recursului nemulțumirile recurenților privitoare la lipsa de acces la piesele din dosar, apărarea cu viclenie a cauzelor de către avocatul ales, măsurile dispuse de instanță (conexare, distrugere) ori de ignorare a existenței contractului de donație din ansamblul probator, falsitatea actelor 1065/1991 și 2067/1993, ca și invocarea prescripție în ambele sale forme, precum și nemulțumirile privitoare la raportul de expertiză efectuat în cauză, toate acestea aparținând judecății cauzei la fond, exclus a fi examinate direct în recurs. Astfel, se circumscriu ca aparținătoare deciziei instanței de apel, criticile vizând falsitatea actelor cu nr. 1065/1991, 2027/1963, 98/1963 și referatul fără număr din 1963, modalitatea de aplicarea dispozițiilor art. 184 Cod procedură civilă, precum și articolelor 8, 11, 13 din Legea nr. 18/1991 în condițiile în care a renunțat la moștenire, neluarea în considerare în aprecierea probatoriului a contractului de donație, precum și prescripția achizitivă realizată în persoana soțului său, ca mod de dobândire a suprafeței de 3.980. teren, din testament. De asemenea, recurenții critică și maniera de apreciere a probelor operată de instanța de apel, și considerentele deciziei recurate apreciate de recurenți ca fiind "păreri aberante".
Dintre aceste critici cele referitoare la nepronunțarea instanței de apel asupra contractului de donație, (ca probă precum și sub aspectul existenței și a semnificației sale juridice) ori asupra prescripției achizitive (în cele două forme, ca mijloc de apărare) invocate de recurenți ca modalități de dobândire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 3.600. teren (contractul de donație având ca titular de drept pe recurentul iar prescripția achizitivă în cele două forme 30 ani și cea de 10 la 20 ani având ca titular de drept pe autorul său G) nu pot constitui obiect de examen, datorită faptului că aparțin motivului de recurs al punctui 10 al art. 304 Cod procedură civilă, care a fost abrogat prin art. 1 pct. 111 din nr.OUG 138/2000.
Tot astfel nu vor putea fi analizate în recurs nici criticile aduse modalității de apreciere a probelor de către instanța de apel, cum ar fi greșita reținere a existenței și conținutului real al înscrisurilor pe care recurenții le-au defăimat ca false datorită faptului că punctul 11 al articolului 304 Cod procedură civilă, care permitea instanței de recurs să se pronunțe asupra netemeiniciei hotărârii recurate a fost abrogat prin articolul I punctul 112 din nr.OUG 138/2000. Deși au fost indicate punctele 4, 5, 7, 8, 9, 10 ale art. 304 Cod procedură civilă, dezvoltarea acestora nu fac susceptibile de analiză criticile recurenților prin intermediul tuturor acestor motive de recurs.
Astfel, punctul 4 al articolului 304 Cod procedură civilă nu are incidență în cauză din moment ce nu s- invocat nici un aspect de depășire a puterii judecătorești și nu s-a semnalat nici o intruziune în atribuțiunile puteri legislative ori executive
Punctul 5 al articolului 304 Cod procedură civilă nu este incident datorită faptului că recurenții nu au invocat nerespectarea vreunei forme de procedură din cele prevăzute de articolul 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Tot neincident în speță este și punctul 8 al articolului 304 Cod procedură civilă, deoarece în speță nu a fost dedus judecății un act juridic (în sens de negotium) care să fi fost interpretat greșit de către instanță, cum nu este susceptibil de a fi analizat nici punctul 7 al articolului 304, deoarece nu se invocă nici absența motivării hotărârii instanței de apel, nici insuficiența ei, ci tocmai motivarea altfel decât cea pretinsă de recurenți. De altfel, chiar și examinată decizia prin prisma acestui motiv de recurs finalitatea ar fi fost constituită dintr-o soluție de respingere deoarece criticile aduse motivării sunt generice și reflectă o contestare generală și completă a oricărei analize ori incidență de sediu al materiei altele decât cele imaginate de recurenți aplicabile situației juridice lor.
În consecință, instanța reține ca susceptibile de a fi examinate în recurs consecință rigorilor dispozițiilor art. 304 Cod procedură civilă doar criticile referitoare la modalitatea de aplicare a dispozițiilor art. 184 Cod procedură civilă și a statuării asupra sediului material în privința reconstituirii dreptului de proprietate a numitei pe care le califică juridic ca aparținând punctului 9 al articolului 304 Cod procedură civilă.
Sub acest aspect criticile recurenților sunt neîntemeiate.
Astfel, în privința greșitei aplicări a dispozițiilor art. 184 Cod procedură civilă instanța reține următoarele:
Articolul 184 Cod procedură civilă dă posibilitatea instanței civile să cerceteze ea însăși falsul pe cale incidentală în ipoteza în care nu există caz de judecată penală ori dacă acțiunea publică s-a stins ori s-a prescris.
Or, în speță, instanța a reținut că în raport de dispozițiile art. 122 alin. 1 lit. d Cod penal, termenul de prescriere a răspunderii penale pentru infracțiunea de fals în înscrisuri (de altfel pentru oricare din infracțiunile prevăzute în Capitolul III Cod penal intitulat Fals în înscrisuri) este împlinit, deoarece in ipoteza în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an fără a depăși 5 ani, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani.
Prin urmare, pentru toate actele defăimate ca false, în raport cu momentul cel puțin al folosirii lor a intervenit prescripția răspunderii penale neputându-se vorbi despre fabricarea lor în anii 2004, 2005 din simplul motiv că au fost folosite la reconstituirea dreptului de proprietate prevăzut în condițiile Legii nr. 18/1991, având cel puțin o vechime de 10 - 15 ani.
Sub acest aspect, în mod legal instanța de apel a cercetat incidental falsul pronunțându-se în cauză prin includerea în sistemul probator a înscrisurilor defăimate ca false de recurenți, pe care le-a considerat reale.
În consecință, dispozițiile legale privitoare la folosirea acestui procedeu au fost respectate, recurenții care au invocat greșita aplicare a acestui text care trebuia înlocuit în opinia lor ca incidență cu articolul 183 Cod procedură civilă putând și acum să sesizeze organele de urmărire penală, instanța nefiind obligată nici în condițiile articolului 183 Cod procedură civilă să dispună suspendarea cauzei. Suspendarea cauzei în condițiile articolului 183 Cod procedură civilă este facultativă pentru instanță.
Referitor la sediul materiei aplicabil în privința dreptului de proprietate al numitei, în mod corect au fost aplicate dispozițiile art. 8 și 11 alineatul 3 și 13 din Legea nr. 18/1991, aceasta ca moștenitoare testamentară a defunctului G (certificatul de moștenitor nr. 4/1982) manifestându-și dreptul de a i se reconstitui dreptul de proprietate asupra terenurilor proprietate privată (cererea 1065/1991) drept de care a uzat în condițiile Legii nr. 18/1991.
În consecință, în mod corect instanța de apel a reținut că reconstituirea dreptului de proprietate în persoana numitei s-a fundamentat pe dispozițiile legale, corect reținute de instanța de recurs a fi aplicate în cauză și nu poate fi vorba despre o renunțare la drepturile de moștenire din partea acesteia așa cum pretind recurenții ( fila 6 ultimul alineat din cererea de recurs) în absența unei declarații exprese de renunțare din partea acesteia.
În același timp în mod corect au fost aplicate și dispozițiile articolului III alineat 1 litera a din Legea nr. 18/1991 republicată, în privința completării titlului de proprietate nr. -/1994 și cu numele său.
Față de cele reținute, instanța reține că motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile punctului 9 ale articolului 304 Cod procedură civilă este neîntemeiat și urmează a fi respins, în temeiul articolului 312 Cod procedură civilă, dispunând-se menținerea deciziei recurate și obligarea recurenților în temeiul articolului 274 Cod procedură civilă la plata cheltuielilor de judecată față de intimații și.
Împotriva acestei decizii au formulat revizuire și pentru următoarele motive:
Prin cererea de revizuire se fac aprecieri asupra moralității și competenței profesionale a judecătorilor ce au soluționat cauza, decizia pronunțată constituind în opinia revizuenților un fals evident, un abuz, soluția fiind dată cu încălcarea dreptului la apărare și a legilor în vigoare.
Se susține că înscrisurile depuse de partea potrivnică sunt obținute prin fals astfel încât, infracțiunile săvârșite de toți implicați în soluționarea litigiilor au dus la pierderea procesului de către revizuenți.
Se susține că mai multe înscrisuri au fost ascunse de către autorități și că aceste înscrisuri pe care le-au dezvăluit ulterior dovedesc temeinicia susținerilor lor astfel că se impune admiterea cererii de revizuire.
Revizuienții și-au întemeiat cererea de revizuire pe disp. art. 322 pct. 4 și 5 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 322 pct. 4 Cod procedură civilă revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs se poate cere dacă un judecător, martor sau expert care a luat parte la judecată a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății; or, dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru executarea cu rea credință sau neglijență în acea cauză.
Or, în cauză nu sunt incidente disp. art. 322 pct. 4 Cod procedură civilă deoarece nu există o hotărâre de condamnare sau sancționare a magistraților care au soluționat pricina, simpla plângere penală nefiind suficientă pentru admiterea cererii de revizuire.
Aceasta deoarece condiția impusă de ipoteza prev. de art. 322 pct. 4 Cod procedură civilă este aceea privitoare la existența unei hotărâri definitive.
În ceea ce privește pretinsele falsuri, acestea de asemenea nu au fost constatate false printr-o hotărâre penală definitivă.
Nici ipoteza prevăzută de art. 322 pct.5 Cod procedură civilă nu este incidentă în cauză.
Astfel, potrivit art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă revizuirea unei hotărâri a unei instanțe de recurs, se poate cere dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În baza art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă poate fi invocat ca act nou pentru revizuirea unei hotărâri numai un înscris care a fost la data pronunțării și pe care pârâții nu l-au putut prezenta instanței pentru că a fost reținut de partea potrivnică.
Or, aceste înscrisuri nu numai că nu s-au dovedit că ar fi reținute de partea adversă, ci au fost avute în vedere la soluționarea litigiilor purtate între părți, fiind depuse de chiar revizuenți.
Drept urmare în cauză nefiind incidente disp. art. 322 pct. 4 Cod procedură civilă se va respinge cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de și, împotriva deciziei civile nr.342 din 6 iulie 2007 Curții de Apel Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.02.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
14.03.2008
Curtea de Apel Iași:
-
-
- -
CURTEA DE APEL IAȘI
Dosar nr-
Din 27 martie 2008
Către
, șos.- nr.19.538
Sc.A.16
La cererea dvs. din 19.02.2008, vă trimitem alăturat, copie simplă a deciziei civile nr.45 din 13 februarie 2008 Curții de Apel Iași, pronunțată în dosarul nr-.
Grefier șef secție,
Întocmit:
AC-2 ex.
27.03
Președinte:Georgeta BuligaJudecători:Georgeta Buliga, Adriana Andronic, Elena Gheorghiu
