Anulare act. Decizia 461/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 461/
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: George Popa judecător
JUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldeavicepreședintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 3: Viorica
Grefier - -grefier șef secție
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol, recursul civil declarat de către reclamanta- EURO SRL, împotriva deciziei civil nr. 26 din 13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții, INSTITUȚIA PREFECTULUI, MUNICIPIUL B, DIRECȚIA SERVICIILOR PUBLICE, în acțiunea civilă având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru recurenta-reclamantă lipsă av. în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar și pentru intimata-pârâtă lipsă avocat -- în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că este al 4-lea termen de judecată în recurs.
Av. pentru recurenta-reclamantă declară că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Av. - pentru intimata-pârâtă nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea recursului civil.
Av. pentru recurenta-reclamantă susține și dezvoltă oral motivele scrise de recurs aflate la dosar, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5,7 și 9 cod procedură civilă.
Solicită a se reține că instanța de apel nu a dezbătut primele 2 motive de apel considerând că poate reține doar motivul vizând caracterul construcției.
Cauza de nulitate absolută invocată de reclamantă este fraudă la lege; atribuirea terenului s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale și vătămarea reclamantei. Legea nr. 44/1994 prevede că terenul cu care va fi împroprietărit un veteran de război trebuie să fie liber, fără construcție, condiție care se regăsește și în art. 13 din aceeași lege, unde se arată că pot fi împroprietăriți veteranii de război cu locuri de casă în localitatea de domiciliu; art. 22 din lege arată clar că atât beneficiarul cât și succesorul prin moștenire au obligația de a construi o casă pe acest teren în termen de 10 și respectiv 5 ani. Apreciază că instanța de apel a simplificat acest motiv de apel reținând că veteranul de război era îndreptățit ă primească teren în proprietate, însă reclamanta nu a contestat dreptul acestuia ci a atacat modalitatea în care i-a fost atribuit chiar imobilul în litigiu (teren) și faptul că un teren cu o construcție a fost declarat ca fiind liber, și cum o construcție este considerată provizorie.
Menționează că Ordinul emis de Prefect are în vedere terenul situat în- bis, întreaga procedură administrativă făcându-se pentru acest teren, la data de 28.11.2003 se înscrie dreptul de proprietate asupra acestui teren în cartea funciară privind număr provizoriu 8762.
Întrucât terenul situat în B,- este ocupat de construcțiile reclamantei, pârâtul a trecut ca adresă- bis și imobilul a primit număr cadastral 8762, solicitând Primarului mun. B să confirme că imobilul din- bis este unul și același cu cel din-. Urmare adresei primăriei care atestă că imobilele sunt unul și același, s-a modificat cartea funciară și Ordinul Prefectului.
Susține că atât instanța de fond cât și cea de apel au expus în considerente motivele pentru care au respins cererea de chemare în judecată și apelul declarat, referindu-se doar la caracterul construcției, arătând în mod greșit că edificiul aflat pe teren este o construcție provizorie. În realitate această construcție are o vechime de 20 de ani și nu a fost edificată în baza unei autorizații de construcție.
Greșit instanța de apel arată că reclamanta a cumpărat o metalică, întrucât conform contractului nr. 280/1999 reclamanta a cumpărat un spațiu comercial cu destinația de atelier metrologie presiune.
În eroare se află instanța și atunci când concluzionează greșit că este o construcție provizorie și că terenul era liber de orice construcție. O probă de care instanțele nu au ținut seama este și contractul de închiriere între reclamantă și DSP Construcția a dat drept reclamantei și a obligat DSP B să cedeze dreptul de folosință asupra terenului în schimbul unei chirii și acest drept de locație a fost respectat de părți din anul 1999 până când a depus cerere pentru socrul său. A arătat că serviciul de administrarea bunurilor din patrimoniul autorității administrative locale a susținut până la începerea judecății că terenul trebuie concesionat iar condiția care dădea dreptul să i se acorde reclamantei concesiunea era dreptul de proprietate asupra construcției proprietatea exclusivă a reclamantei.
În concluzie, hotărârea dată în apel este nelegală întrucât nu a analizat primele 2 motive de apel, a unit celelalte motive de apel și a analizat numai motivul privind caracterul definitiv ori provizoriu al construcției. că lipsa autorizației determină caracterul de construcție provizorie nu poate fi un argument juridic care să fundamenteze o hotărâre judecătorească după cum nici omisiunea de a cerceta toate înscrisurile administrate ca probe în cele 3 faze de judecată nu poate fi motiv de menținere a sentinței de fond și deciziei de apel. Solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Av. - pentru intimata-pârâtă apreciază că recursul formulat se sprijină pe interpretări intenționat greșite ale unor acte și semnificației acestora, neexistând motive de nelegalitate.
Consideră că recurenta confundă cu bună știință noțiunea de teren liber de construcții în sens juridic și liber de construcții în mod faptic; baraca metalică ridicată cu foarte mulți ani în urmă, cu caracter provizoriu și fără nici un fel de autorizație și avize nu poate fi apreciată ca o construcție definitivă în centrul istoric al mun. astfel cum privește regimul special al construcțiilor în această zonă instituit potrivit Legii 422/2001.
Prin urmare terenul fiind liber de construcții în sens juridic nu au fost încălcate prevederile art. 13 din Legea 44/1994 și deci acest element invocat în constatarea nulității absolute a Ordinului Prefectului atacat nu subzistă.
Cu privire la schimbarea adresei terenului, arată faptul că terenul se află situat la intersecția str. - și - -, pe. Atât adresa din str. - 2 bis cât și adresa din- indică același teren.
Cu privire la cererile de concesiune a terenului formulate de recurentă, acestea nu au fost aprobate pentru că nu îndeplineau condițiile legale cerute de art. 3 din B nr.139/1997 în care se stipulează faptul că una din condițiile concesionării unui teren trebuie ă fie aceea ca respectiva construcție edificată pe acesta să fie definitivă și să aibă toate autorizațiile și avizele cerute de lege, ori, respectiva nu le îndeplinea.
Pentru cele arătate pe scurt dar detaliate în întâmpinarea aflată la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Brăila sub nr-, reclamanta -. Grup SRL a chemat în judecată pe pârâții, Instituția Prefectului Județului B, Municipiul B, prin Primar și Direcția Serviciilor Publice B pentru se constata că terenul în suprafață de 285. situat în B,- este unul și același teren cu cel renumerotat pe- bis, a se dispune anularea Ordinului nr. 187/2003 al Prefectului Județul B și a se constata nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 230/2003.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în anul 2001 achiziționat un ansamblu de hale metalice amplasate pe- și a încheiat cu Direcția Serviciilor Publice un contract de închiriere pentru terenul aferent construcțiilor. În calitate de chiriaș reclamanta a solicitat Primăriei B concesionarea terenului, cerere refuzată cu motivarea că terenul a fost atribuit în baza legii 44/1994. Cu această ocazie, reclamanta aflat că terenul îi fusese atribuit lui, în calitate de veteran de război, în prezent decedat, moștenitoare fiind pârâta.
A considerat reclamanta că nu au fost îndeplinite condițiile cerute de Legea 44/1994, deoarece terenul nu era liber de construcții. Pentru a ocoli dispozițiile legale, terenul a fost înregistrat cu adresa str."- nr. 2 bis" și intabulat. Ulterior, pârâta a cerut Primăriei Municipiului B să confirme că imobilul din- bis este unul și același cu cel din-, Primăria eliberând adresă care atestă că imobilele sunt unul și același. În baza acestei adrese, a solicitat rectificarea Cărții Funciare, iar ulterior, pârâta a cerut reclamantei să predea terenul aflat în litigiu.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 111 Cod procedură civilă, art.36 alin. 6, art. III. alin. 1 lit. a și alin. 2 din Legea 18/1991, art. 13 din Legea 44/1994.
Pârâta Instituția Prefectului Județului Bad epus întâmpinare în care a solicitat respingerea cererii deduse judecății. A arătat că Ordinul a fost emis la propunerea Primăriei, care a verificat situația juridică a terenului.
Pârâta Municipiul B, prin Primar a depus întâmpinare în care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă și de interes legitim, iar pe fond ca nefondată. A arătat că reclamanta nu este titulara unui drept real, născut și actual care să îi confere vocația de a solicita anularea Ordinului, față de acesta având calitatea de terț. Reclamanta nu are nici interes deoarece construcția pe care o deține este provizorie.
Pe fondul cauzei, a arătat că reclamanta nu a putut face dovada caracterului definitiv al construcțiilor deținute în proprietate și din acest motiv Consiliul Local Municipal nu a putut aproba concesionarea. Reclamanta nu a putut prezenta autorizație de construire, fiind constructor de rea credință.
Pârâta a formulat întâmpinare în care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. Aceasta nu are un drept de proprietate propriu pe care să-l opună statului și care să-i fi fost încălcat prin atribuirea acestuia veteranului de război. Cererea de atribuire în concesiune este ulterioară cererii depuse de defunctul.
Pe fond, a solicitat respingerea primului capăt de cerere ca inadmisibil, deoarece se solicită constatarea unei situații de fapt. A arătat că este vorba de unul și același teren, iar defunctul a solicitat atribuirea terenului care avea o latură mai mare pe str. -. Nu s-a contestat legalitatea atribuirii titlului de proprietate defunctului, în sensul că acesta nu ar fi avut dreptul de a beneficia de prevederile Legii 44/1994. Terenul nu a fost revendicat de foștii proprietari, iar pe teren se află baraca metalică proprietatea reclamantei și 2 garaje, toate fiind construcții provizorii. Dreptul de proprietate asupra barăcii metalice nu naște obligații în sarcina proprietarului terenului, cât timp nu s-a dovedit existența autorizației de construcții definitive și acordul proprietarului terenului.
Pe cale reconvențională, a solicitat obligarea reclamantei să-și ridice construcția metalică.
Pârâta Direcția Serviciilor Publice Bai nvocat excepția lipsei calității sale procesual pasive.
Prin încheierea din 29.11.2006, Judecătoria Brăilaa unit excepțiile cu fondul.
Prin sentința civilă nr. 220/2007, Judecătoria Brăilaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Serviciilor Publice, a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamantei, a respins ca inadmisibil primul capăt de cerere și pe fond a admis în parte acțiunea, dispunând anularea ordinului Prefectului, repunerea părților în situația anterioară, anularea parțială a certificatului de moștenitor.
Împotriva acestei sentințe a fost declarat apel d e către pârâtele și Municipiul B, prin Primar.
Prin decizia civilă nr. 204/2007 Tribunalul Brăilaa admis apelul declarat, sentința a fost desființată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la Judecătoria Brăila.
Deliberând asupra cererii de chemare în judecată, Judecătoria Brăila, prin nr. 1497/28.02.2008, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Serviciilor Publice B, a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamantei, a respins acțiunea dedusă judecății, a admis cererea reconvențională și a obligat reclamanta pârâtă să ridice construcția metalică amplasată pe terenul situat în B,-, proprietatea pârâtei reclamante.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active și a lipsei interesului legitim invocate de pârâții Municipiul B și, instanța de fond a reținut că potrivit art. 21 din legea 44/1994 privind veteranii de război, suprafețele de teren necesare împroprietăririlor se vor asigura din disponibilitățile autorităților administrației publice din municipiile, orașele sau comunele în care veteranii de război își au domiciliul, în condițiile Legii nr. 18/1991.
Art. III din Legea 169/1997 prevede cazurile în care se poate obține desființarea actelor de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, nulitatea putând fi invocată și de persoanele care justifică un interes legitim. În această situație,calitatea procesuală activă se confundă cu interesul legitim.
Instanța de fond a apreciat că reclamanta justifică un interes legitim, și în consecință are calitate procesuală activă, având în vedere că, deși nu îndeplinește condițiile legale pentru a obține concesionarea terenului, potrivit art. 3 din HCL nr. 139/1997, (" se face pentru terenurile proprietate privată, pentru construcții definitive,") (f 196), îndeplinește totuși condițiile prevăzute de art. 4 din același act normativ: "Închirierea se face pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului, pentru construcții provizorii, prin licitație publică".
Astfel, prin promovarea cererii reclamanta a justificat un interes, deoarece dacă ar obține constatarea nulității ordinului de proprietate, terenul ar reintra în domeniul privat al statului și ar fi susceptibil de închiriere.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Serviciilor Publice, aceasta a fost admisă, deoarece nu există identitate între pârâtă și cea despre care se pretinde că este obligată în raportul juridic dedus judecății.
Pe fond cererea dedusă judecății a fost respinsă, reținându-se:
Prin contractul de vânzare în rate nr. 280/1999( 92) și factura fiscală -/04.06.2001 reclamanta a dobândit în proprietate o metalică, iar pentru terenul aferent în suprafață de 260,46 mp situat în-, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 77/05.07.2001, prelungit apoi prin acte adiționale până la 01.07.2003.
Reclamanta a formulat în luna noiembrie 2002, și apoi în luna aprilie 2003 cereri pentru concesionarea terenului ( 60). În vederea soluționării cererii de concesionare, Direcția Serviciilor Publice a formulat un raport către Primăria Municipiului B (59), din care rezultă că terenul a intrat în proprietatea statului în anul 1967, nu a fost revendicat în baza legii 10/2001, și poate fi concesionat.
Analizând condițiile prevăzute de art.40. din Legea 219/1998, Primăria Municipiului Bac onstatat că nu se poate dispune concesionarea terenului, deoarece construcția deținută de reclamantă este provizorie.
În această situație, terenul a fost atribuit prin ordinul de proprietate nr. 187/02.04.2003 veteranului de război, care solicitase prin cererea înregistrată la data de 09.09.2002( 23) atribuirea unui loc de casă, indicând 2 adrese:- sau-.
Pârâta este moștenitoarea defunctului în baza certificatului de moștenitor nr.239/2003.
Plângerea penală formulată de reclamantă împotriva pârâtei și soțului acesteia, angajat la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Baf ost soluționată prin neînceperea urmăririi penale.
Cu privire la cererea privind constatarea identității dintre terenul situat în- și cel situat în- bis, instanța de fond a apreciat că aceasta nu este admisibilă potrivit art.111 Cod procedură civilă, deoarece s-a solicitat constatarea unei situații de fapt.
Cu privire la cererea de anulare a Ordinului Prefectului nr. 187/2003, s-a considerat nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. III lit. a din Legea 169/1997. Nu s-a făcut dovada și de altfel nici nu s-a susținut că defunctul nu ar fi fost îndreptățit la atribuirea unui teren în municipiul B, în considerarea calității sale de veteran de război, potrivit legii 44/1994.
Cu privire la atribuirea terenului în cauză, instanța de fond a reținut că acesta îndeplinea condițiile pentru a fi atribuit în proprietate, potrivit art.15 din Regulamentul aprobat prin HG 1172/2001 privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, în vigoare la data emiterii titlului :" de război prevăzuți în Legea 44/1994 li se atribuie în proprietate terenuri din extravilan sau, după caz, în intravilan, aflate la dispoziția comisiei locale." Terenul făcea parte din domeniul privat al municipiului B, nu existau cereri de reconstituire din partea foștilor proprietari și era liber de construcții. Nu s-a considerat că o metalică, construită fără autorizație de construcție, având caracter provizoriu, conferă vreun drept asupra terenului proprietarului ei.
S-a apreciat că atât timp cât organele de urmărire penală au soluționat plângerea reclamantei prin soluția neînceperii urmăririi penale( 90,180), nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor legale, neexistând temei pentru anularea ordinului de proprietate și în consecință nici a certificatului de moștenitor.
Cum reclamanta ocupă fără titlu terenul proprietatea pârâtei, iar construcția metalică, așa cum s-a stabilit prin expertiză efectuată în apel, este o construcție provizorie, ușor demontabilă, s-a admis cererea reconvențională și a fost obligată reclamanta să-și ridice construcția.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelanta - SRL B arătând că nu erau îndeplinite de către condițiile prevăzute de Legea 44/1994 în vederea atribuirii terenului. Imobilul atribuit trebuia să fie liber, fără construcții, beneficiarul având obligația de a ridica în termen de 10 ani o construcție. Însă terenul atribuit veteranului de război era ocupat de construcția cumpărată de apelantă. Mai mult, în momentul atribuirii terenului, în documentația întocmită a fost indicată o altă adresă,- bis, astfel că imobilul aflat în litigiu apărea ca nefiind ocupat de construcții și astfel a putut fi atribuit veteranului de război. Astfel, instanța de fond nu a analizat situația de fapt și juridică a terenului și modalitatea de atribuire. Nu s-au făcut aprecieri cu privire la expertiza întocmită cu ocazia judecării cererii pentru prima dată în fond, expertiză care stabilește că barăcile au caracter definitiv și nu provizoriu. Nu au fost luate în considerare nici vechimea construcției de 20 ani, materialele folosite pentru construirea ei, suprafața construită de 150 mp, astfel că poate fi încadrată la clădiri industriale. Chiar dacă se invocă lipsa autorizației, această împrejurare nu este de natură a conduce la concluzia că hala metalică este provizorie și nu poate fi imputată apelantei, ci Municipiului Iar în anul 1986 când a fost ridicată construcția de către nu era necesară eliberarea unei autorizații. Mai mult, Legea 50/1991 în anexa 2 definește construcțiile provizorii, iar hala cumpărată de apelantă nu poate fi încadrată în această categorie.
În întâmpinarea formulată, intimata precizează că în factura nr. -/2001 bunul achiziționat este denumit metalică, construcție provizorie și nu hale industriale. Nu există nici un motiv pentru a se invoca nulitatea absolută a ordinului de proprietate, deoarece din actele care au stat la baza eliberării acestuia rezultă că au fost respectate dispozițiile Legii 44/1994. Nu s-a făcut dovada vreunei fraude la lege. În mod corect s-a stabilit ca vechime a barăcii termenul de 20 ani și s-a constatat că s-a împlinit termenul pentru casarea acesteia. Faptul că 964/1998 a fost abrogată de Hotărârea 2139/2004 nu are relevanță deoarece la data abrogării baraca era deja amortizată. În fapt, baraca a reprezentat o construcția provizorie ridicată pentru organizare de șantier, pentru care nu au existat avize sau autorizație de construire.
Intimata Municipiul B, prin Primar arată în întâmpinarea formulată că nu a fost aprobată cererea de încheiere a contractului de concesiune, deoarece apelanta nu a făcut dovada existenței autorizației de construcție a bunului.
Prin decizia civilă nr. 26 din 13.02.2009 Tribunalul Brăilaa respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta - SRL B, reținând următoarele:
Nulitatea absolută este aceea care lovește un act care încalcă o prohibiție legală, sancționată cu nulitatea, în special o dispoziție de ordine publică. Putem spune că de obicei dispozițiile imperative și prohibitive importante trebuie să aibă drept sancțiune nulitatea.
Dintre motivele invocate de apelantă în cererea dedusă judecății singura formalitate prescrisă de lege a cărei nerespectare atrage nulitatea ordinului considerăm că este cea referitoare la atribuirea către veteranii de război a unor terenuri libere de construcție.
Din actele avute în vedere la eliberarea ordinului rezultă, fără nici un dubiu, că era persoană îndreptățită să beneficieze de drepturile conferite de actul normativ, că eroarea privind adresa imobilului a fost îndreptată, și nu este de natură să afecteze valabilitatea acestuia.
În ceea ce privește însă caracterul definitiv sau provizoriu al construcțiilor aflate pe terenul în litigiu, tribunalul reține următoarele:
În baza facturii fiscale nr. -/4.06.2001 apelanta a cumpărat o metalică, situată în B,-.
Raportul de expertiză întocmit în cauză de expert stabilește că această are caracter provizoriu, fiind o construcție ușoară, demontabilă, care poate fi remontată pe un alt amplasament.
Expertul desemnat de apelantă, precizează în lucrarea sa că este o construcție definitivă având în vedere vechimea acesteia, suprafața construită și materialele folosite la ridicarea ei.
Experții au însă un punct de vedere unitar în sensul că nu există norme care să stabilească criteriile în funcție de care o construcție va fi calificată ca definitivă sau provizorie.
Apelanta a cumpărat o metalică, căreia i-au fost aduse îmbunătățiri, așa cum rezultă din expertiza întocmită de expert, constând în două încăperi din cărămidă. sunt metalici, plafonul primei încăperi este executat din scânduri, iar plafonul din a doua încăpere nu este executat, fiind montată o plasă metalică sudată.
Pentru încăperile executate din beton apelanta nu are autorizație de construire, ca de altfel pentru întreaga.
În aceste împrejurări, se apreciază că baraca este o construcție provizorie, care a fost modificată de apelantă fără existența unei autorizații, fapt ce nu poate fi imputat intimaților.
Astfel, această construcție trebuie să fie ridicată, terenul atribuit îndeplinind condițiile prevăzute de Legea 44/1994.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta - SRL B, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 9 Cod procedură civilă.
Susține recurenta în dezvoltarea motivelor de recurs că instanța de apel nu a analizat primele două motive de apel, limitându-se la verificarea criticii vizând doar caracterul construcției; că deși cauza de nulitate absolută invocată era frauda la lege, atribuirea terenului făcându-se cu încălcarea dispozițiilor legale și vătămarea sa, instanța de apel a simplificat această critică, reținând că veteranul de război în speță era îndreptățit să primească teren în proprietate.
Susține recurenta că nici nu a contestat acest drept ci doar a criticat modalitatea în care tocmai terenul în litigiu, pe care există o construcție, a fost declarat liber iar construcția respectivă a fost caracterizată ca fiind una provizorie.
În acest context, recurenta reiterează criticile formulate împotriva raportului de expertiză tehnică întocmit de, care nu s-a deplasat cu mijloacele de măsurătoare la fața locului și nu a întocmit schița în urma măsurătorilor efective.
În fine, recurenta susține că, în ipoteza în care terenul atribuit veteranului în anul 2004, ar fi fost într-adevăr liber de orice construcție, se impunea punerea de îndată în posesie și nu după decesul acestuia, la un interval de 3 ani. Invocă recurenta și faptul că schița cadastrală nu este înregistrată la Oficiul Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie
În fine, susține recurenta că argumentele pentru care instanța înlătură o serie de înscrisuri, contract de închiriere încheiat cu B, cererile formulate în vederea concesionării terenului în litigiu, nu pot justifica soluția de respingere a apelului.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și schimbării hotărârii instanței de fond î sensul admiterii cererii principale și respingerii cererii reconvenționale.
Recursul declarat este nefondat, în considerarea celor ce urmează:
Potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Motivarea hotărârii este o cerință de ordine publică prin care se asigură respectarea dreptului la apărare al părților, ale căror susțineri trebuie examinate (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cazul împotriva României), căci numai în acest mod se oferă instanței de control judiciar posibilitatea de a-și exercita prerogativele.
Este adevărat că motivarea trebuie să vizeze toate susținerile și apărările aduse de părți, iar în cazul înlăturării acestora trebuie să se specifice rațiunile ce au determinat această soluție, dat, în speță, recurenta critică în realitate greșita respingere a acțiunii în constatarea nulității Ordinului Prefectului și, mai ales, greșita reținere a caracterului provizoriu al construcției existente pe terenul atribuit unui veteran de război. Faptul că recurentul nu este de acord cu motivarea instanței de apel nu poate însă justifica critica nemotivări hotărârii sau a omisiunii analizării vreunui motiv de apel.
Criticile formulate de reclamantă în motivele de apel vizează practic greșita interpretare a probelor în opinia sa, și, după precizarea că motivele de apel vizează doar cele 3 cereri (anularea Ordinului Prefectului, anularea certificatului de moștenitor și restituirea în deplină proprietate a terenului în litigiu), reclamanta face o trecere în revistă a tuturor apărărilor invocate la instanța de fond.
Cum, atât instanța de fond cât și cea de apel au verificat, în totalitate, toate susținerile părților, criticile referitoare la nemotivarea hotărârii apar ca fiind total nejustificate.
Nemulțumirea recurentei cu privire la soluția pronunțată nu poate prin ea însăși să justifice modificarea deciziei, din verificarea acesteia nerezultând existența vreunui motiv prevăzut de art. 304 pct. 5, 7 sau 9 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul, făcând în cauză saplicarea dispozițiilor sart. 312 pct. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACEDTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de către reclamanta- EURO SRL, împotriva deciziei civil nr. 26 din 13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. /11.11.2009
decizie VM/12.11.2009
8 ex./12.11.2009
Fond Judecătoria Brăila - judecător
Apel: Tribunalul Brăila: judecători
Com. 6 ex./13.11.2009
- - SRL B la ambele adrese
-
- Instituția Prefectului
- Municipiul
- DSP
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Irina Alexandra Boldea, Viorica
