Anulare act. Decizia 462/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 462
Ședința publică de la 22 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 36 din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă, asistată de avocat, și avocat, reprezentând intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, a susținut oral motivele de recurs formulate în scris, arătând că în mod corect a fost respinsă acțiunea reclamantului, ca fiind introdusă de către o persoană fără legitimare procesuală activă. Pârâta a invocat două excepții, respectiv prescripția dreptului de opțiune și prescripția dreptului la acțiune. Cele două excepții au fost susținute și în apel.
Cu privire la prescripția dreptului de opțiune, reclamantul nu a făcut dovada acceptării tacite a succesiunii. Simpla participare la și însușirea unor mileuri nu pot fi reținute ca elemente ale acceptării tacite.
Cea de-a doua excepție nu a fost analizată de către niciuna dintre instanțe. Nulitatea certificatului de moștenitor este o nulitate relativă, nu una absolută așa cum susține intimatul reclamant. Totodată, acesta a invocat frauda la lege, necitarea în procedura notarială, însă citarea prin afișare este considerată a fi procedură legal îndeplinit, așa că nu poate fi reținută o nulitate absolută.
A considerat că ambele excepții invocate sunt admisibile și a pus concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei, respingerea apelului și menținerea sentinței civile, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru intimatul reclamant, a arătat că se încearcă o minimalizare a actelor de acceptare făcute de către intimatul reclamant. Acesta, pe lângă însușirea mileurilor, a făcut și acte de administrare în ceea ce privește obiectele de mobilier. În ceea ce privește acțiunea, aceasta este imprescriptibilă, fiind vorba despre o nulitate absolută. A solicitat respingerea recursului, ca nefondat. A depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 11 aprilie 2006 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând să se dispună nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 2097/ 18 noiembrie 1994 eliberat de notariatul de Stat Județean C, în dosarul succesoral nr. 2216/1994.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că părțile sunt descendenții autorilor, decedat la 5 mai 1977 și, decedată la 13 mai 1994, că reclamantul a făcut o serie de acte care dovedesc acceptarea tacită a succesiunii autoarei, însă în certificatul de moștenitor s-a consemnat că este străin de succesiune prin neacceptare. A precizat că în urma cererii pârâtei s-a deschis procedura succesorală cu prim termen la 2 septembrie 1994 în dosarul 2216/1994, iar la data de 8 august 1994 s-a emis citație pe numele reclamantului, acesta neintrând în posesia citației întrucât procedura a fost îndeplinită prin afișare. La termenele stabilite pentru dezbaterea succesiunii fixate la 2 septembrie 1994 și 18 noiembrie 1994 reclamantul nu a fost citat, certificatul de moștenitor eliberat paratei in aceste condiții fiind lovit de nulitate absoluta.
Prin sentința civilă nr. 10415 din 5 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta.
S-a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada acceptării exprese a succesiunii autoarei și nici a acceptării tacite,actele invocate neputând fi considerate acte de primire a moștenirii.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul iar prin decizia civilă 36 din 30 ianuarie 2008 Tribunalului Doljs -a admis apelul, s-a schimbat sentința în sensul admiterii acțiunii. S-a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor, cu obligarea intimatei la plata sumei de 27,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel tribunalul a reținut din răspunsurile pârâtei la interogatoriu (întrebările 14,16,17) că reclamantul,cu ocazia parastaselor,împreună cu sora sa,a dat de vecinilor și cunoștințelor mai multe bunuri ce aparținuseră defunctei,constând în îmbrăcăminte,vase și alte bunuri gospodărești și a luat din bunurile succesorale două cearșafuri brodate ce aparținuseră mamei sale. S-au avut în vedere și declarațiile martorilor și.
În aceste condiții s-a apreciat că actele de dispoziție efectuate de reclamant cu privire la unele din bunurile succesorale, prin donarea acestora unor terțe peroane cu ocazia parastaselor valorează acceptare pură și simplă a întregii moșteniri, ca urmare a principiului indivizibilității opțiunii succesorale. Neacceptarea succesiunii de către reclamant reținută în certificatul de moștenitor nr.2097/18.11.1994 nu este în concordanță cu dispozițiile imperative ale legii privind principiul irevocabilității actului juridic după acceptarea succesiunii în mod tacit.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, motivând că în mod greșit excepția privind prescrierea dreptului la acțiune nu fost analizată de tribunal. S-a arătat că nu există o cauză de nulitate absolută a certificatului de moștenitor deoarece a dispoz. art. 20 din Decretul 40/1953 nu se aplică iar citarea s-a făcut corect, prin afișare, cu respectarea dispozițiilor codului d e procedură civilă. S-a arătat că de la decesul autoarei reclamantul a manifestat o pasivitate totală, nu a dat declarație de acceptare expresă a succesiunii, nu a făcut acte de acceptare tacită a succesiunii deoarece însușirea unor mileuri și fețe de masă nu constituie acte de dispoziție.
Intimatul reclamant a formulat concluzii scrise solicitând respingerea recursului.
Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente.
Prin acțiunea promovată, reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor, deoarece fost emis fără legala sa citare iar mențiunea privind neacceptarea succesiunii autoarei este, cât timp reclamantul a făcut acte de acceptare tacită a moștenirii. Deși reclamantul face vorbire despre nulitatea certificatului pentru că a fost eliberat prin fraudarea dispozițiilor legale, singurul motiv de nulitate ce rezultă din motivarea acțiunii este lipsa citării sale de către notar, nicio altă dispoziție legală în materie nefiind încălcată. Scopul promovării acțiunii, intenția și interesul urmărite de reclamant sunt constatarea calității sale de moștenitor acceptant al succesiunii, pentru ca ulterior să poată solicita partajarea bunurilor succesorale.
Tribunalul a dezlegat speța referindu-se exclusiv la actele de acceptare a succesiunii, fără a mai analiza dacă reclamantul a fost citat la emiterea certificatului de moștenitor sau dacă acesta este lovit de nulitate absolută sau de nulitate relativă. Modul în care a fost dată soluția constituie o aplicare greșită a prevederilor art. 689 civ. ceea ce face incident motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9
Acceptarea succesiunii constă în actul sau faptul juridic unilateral săvârșit de succesibil, prin care acesta își consolidează calitatea de moștenitor, definitivând transmisiunea succesorală care a operat la data deschiderii succesiunii.
Potrivit art. 689 civ. succesiunea este acceptată tacit dacă succesibilul face un act sau fapt juridic pe care nu îl putea îndeplini decât în calitatea sa de moștenitor și din care rezultă neîndoielnic intenția sa de acceptare a succesiunii. Legea nu stabilește în concret care sunt actele prin care se manifestă intenția de a accepta succesiunea, însă prin art. 690 civ. se precizează că nu constituie acte de acceptare a succesiunii actele de conservare, îngrijire sau administrare provizorie a bunurilor din succesiune. De asemenea, art. 691 civ. stabilește că au ca efect acceptarea succesiunii actele de donație, vindere sau cesiune a drepturilor succesorale.
Singurele acte invocate și dovedite de reclamant sunt însușirea unui act de proprietate și unor obiecte lipsite de valoare economică, obiecte ce intră în categoria amintirilor de familie și participarea la pomeniri, unde au fost date din gospodărie anumite bunuri, și anume haine sau mobilier casnic de mai mică importanță.
Nu constituie acte de acceptare tacită a succesiunii luarea din patrimoniul autorului a unor obiecte cu valoare redusă sau a amintirilor de familie, cum este cazul în speță cu mileurile sau fețele de masă la care au făcut referire martorii. Aceste bunuri cu valoare simbolică au fost realizate de autoare, care a insistat ca bunurile să fie împărțite de descendenți, iar însușirea lor de către reclamant echivalează cu intenția acestuia de a păstra anumite obiecte ca amintire de la mama sa, iar nu ca acte pe care le putea efectua doar în calitate de moștenitor.
Nu constituie acte de acceptare a succesiunii în sensul art. 689 civ. nici participarea la pomenirile creștinești făcute după decesul autoarei și acordul exprimat pentru a fi date unor terți anumite obiecte din patrimoniul succesoral. Darea unor bunuri de, așa cum este obiceiul locului, este asimilabilă juridic unei donații sub forma darului manual, însă nu este vorba despre actul de donație la care face referire art. 691 civ. deoarece textul se referă la donarea drepturilor succesorale, iar nu la donarea bunurilor. Mai mult, folosirea unor bunuri din gospodărie la pomenile ulterioare înmormântării autoarei constituie acte cu caracter provizoriu, făcute doar în scopul respectării unei tradiții și care au legătură cu amintirea defunctului, iar nu acte de dispoziție asupra bunurilor succesorale.
Nu constituie acte de acceptare a succesiunii participarea la înmormântare, suportarea cheltuielilor cu acea ocazie sau a celor ocazionate de pomeni sau chiar de boala defunctului, deoarece se consideră că asemenea acte au fost făcute de succesibil din considerente de morală, din respect față de autor, iar nu acte care ar putea fi făcute de moștenitor doar în considerarea acestei calități și cu intenția de a-l angaja juridic față de bunurile din succesiune.
imobilului succesoral timp de șapte sau zece zile după înmormântarea autoarei și efectuarea unor eventuale reparații casnice nu constituie acte de acceptare a succesiunii pentru că ele fac parte din categoria actelor de administrare provizorie, exceptate expres de art. 690 civ. din categoria actelor care angajează voința succesibilului de a accepta succesiunea.
În practica judiciară au fost considerate acte de acceptare a succesiunii intrarea în posesia și folosința bunurilor succesorale, care prin natura, numărul și valoarea lor exced ideea unor amintiri de familie, mutarea definitivă în casa moștenită, demolarea unor construcții, efectuarea unor lucrări care nu comportă urgența, edificarea unor construcții pe terenul succesoral.
Nu valorează acte de acceptare preluarea de către succesibil a cheilor casei sau a unor acte și hârtii de valoare, inclusiv a actelor de proprietate, pentru că se consideră că o astfel de preluare s-a făcut pentru a le feri de pierdere sau furt, ceea ce nu ține exclusiv de calitatea de moștenitor.
Concluzia care se impune este aceea că reclamantul nu a întreprins niciun demers materializat prin acte sau fapte juridic din care să rezulte intenția sa de a accepta succesiunea, participarea la pomeniri nefiind un astfel de act. Tribunalul a reținut greșit că acesta are calitatea de moștenitor acceptant și a admis acțiunea cu aplicarea greșită a legii.
În contextul în care reclamantul nu a acceptat succesiunea autoarei, este lipsit de relevanță modul în care certificatul de moștenitor a fost emis, deoarece nulitatea acestuia pentru necitarea reclamantului de către notar nu produce efecte asupra calității de moștenitor a reclamantului. După cum s-a arătat, interesul actual și direct al promovării acțiunii îl constituie recunoașterea calității de moștenitor, care se pretinde a fi rezultatul actelor de acceptare tacită a succesiunii, însă în condițiile în care astfel de acte nu au fost întreprinse, este lipsit de interes și efect juridic constatarea nulității certificatului de moștenitor.
Instanța constată că din actele depuse la dosar rezultă că reclamantul a fost legal citat pentru unul din termenele stabilite de notar în vederea dezbaterii succesiunii ( citația de la fila 16 din dosarul judecătoriei), citarea prin afișare fiind o modalitate legală de înconștiințare a părții, însă nu fost dovedită citarea reclamantului și pentru termenul din 18 noiembrie 1994, când certificatul a fost emis. Ca urmare, reclamantul a cunoscut despre existența unei dezbateri notariale a succesiunii, dar nu a avut cunoștință despre termenul când ea a fost finalizată. O astfel de nulitate a actului notarial nu se va constata pentru că acțiunii promovate îi lipsește unul din elementele esențiale de admisibilitate și anume interesul, cât timp reclamantul nu acceptat expres sau tacit succesiunea autoarei și este străin de aceasta.
Apreciind ca fondat motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 c se va admite recursul pârâtei, se va modifica decizia dată în apel d e tribunal, în sensul că se va respinge apelul reclamantului și se va menține sentința judecătoriei ca legală și temeinică.
Potrivit art. 274, reclamantul intimat va fi obligat către recurenta pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în apel și recurs constând în taxe timbru și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta pârâta împotriva deciziei civile 36 din 30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul-, în contradictoriu cu intimatul reclamantul.
Modifică decizia civilă 36 din 30 ianuarie 2008 a Tribunalului Dolj, în sensul că respinge apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 10415/5 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova.
Menține ca legală și temeinică sentința civilă 10415/5 iulie 2007 pronunțată de Judecătoria Craiova.
Obligă intimatul reclamant către recurenta pârâtă la plata sumei de 864 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
red./ tehnored. GI
2ex/26.05.2008
Jud apel -,
Jud. fond -
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Paula Păun
